Secole Secolul al XIII-lea Secolul al XIV-lea Secolul al XV-lea Decenii Anii 1280 Anii 1290 Anii 1300 Anii 1310 Anii 1320 Anii 1330 Anii 1340 Anii 1350 Anii 1360 Anii 1370 Anii 1380 Ani 1331 1332 1333 1334 1335 1336 1337 1338 1339 1340 1341 __FARACUPRINS__ Evenimente Martie Regele Filip al VI-lea al Franței strânge o flotă în Marsilia în intenția de a ajunge în Ierusalim 5 mai Decret prin care evreii din Pamplona sunt grupați în cartiere delimitate 20 iunie Emiterea bulei "Summi magistri" prin care se reformează ordinul benedictin 4 iulie Bătălia de la Minatogawa shogunul Ashikaga Takauji înfrânge forțele imperiale japoneze Începutul perioadei Muromachi în istoria Japoniei 5 octombrie Măsuri luate de regele Eduard al III-lea al Angliei împotriva negustorilor flamanzi; ca rezultat țesătorii din Flandra se revoltă sub conducerea lui Jacob van Artevelde 28 noiembrie Bula "Redemptor noster" emisă de papa Benedict al XII-lea la adresa franciscanilor Bizantinii recuperează insula Lesbos de la genovezi Frații Harihara și Bukka Raya întemeiază statul hindus Vijayanagar la sud de podișul Deccan în India ca urmare a alungării sultanului de Delhi Orașul scoțian Aberdeen este incendiat de către englezi Arte Știință Literatură și Filozofie Crearea colegiului "Ave Maria" la Paris de către Jean de Hubant Înscăunări Petru al IV-lea rege al Aragonului Komyo împărat al Japoniei Nașteri 25 iulie Albert I duce al Bavariei d 1404 Bianca de Savoia d 1387 Baldassare Buonaiuti scriitor italian d 1386 Gao Qi poet chinez Ciprianmitropolit al Moscovei d 1406 Tamerlan conducător mongol fondator al Imperiului Timurid d 1405 Grigore XI papă d 1378 Inocențiu VII papă d 1406 Decese 24 ianuarie Alfons al IV-lea rege al Aragonului n 1299 17 mai Go-Fushimi împărat al Japoniei n 1288 4 iulie Sfânta Elisabeta din Portugalia n 1271 Guillaume Pierre Godin filosof francez Margiris duce de Samogitia Polonia Ramon Muntaner conducător militar și memorialist catalan n 1265 Cino da Pistoia poet și jurist italian Richard de Wallingford matematician englez Suverani conducători Europa Albania Tanussio Thopia conte din familia Thopia 1328-1339 Ahaia Robert de Tarent principe din dinastia de Anjou 1333-1364; totodată împărat titular de Constantinopol 1346-1364 Anglia Eduard al III-lea rege din dinastia Plantagenet 1327-1377 Aragon Alfonso al IV-lea rege din dinastia de Barcelona 1327-1336 și Petru al IV-lea Ceremoniosul rege din dinastia de Barcelona 1336-1387 Austria Albert al II-lea cel Șchiop duce din dinastia de Habsburg 1330-1358 și Otto duce din dinastia de Habsburg 1330-1339 Bavaria Inferioară Henric al II-lea duce din dinastia de Wittelsbach 1310-1339 Bavaria Superioară Ludovic al IV-lea duce din dinastia de Wittelsbach 1294-1347; ulterior rege al Germaniei 1314-1347; ulterior duce în Bavaria Inferioară 1340-1347 Bizanț Andronic al III-lea împărat din dinastia Paleologilor 1328-1341 Bosnia Ștefan al II-lea ban din dinastia Kotromanic 1314-1353 Brabant Ioan al III-lea duce 1312-1355 Brandenburg Ludovic I cel Bătrân markgraf din dinastia de Wittelsbach 1323-1361; ulterior duce de Bavaria 1347-1361 Bretagne Ioan al III-lea cel Bun duce 1312-1341 Bulgaria Ivan Aleksandăr țar din dinastia Șișmanizilor 1331-1371 Burgundia Eudes al IV-lea duce din dinastia Capețiană 1315-1349 Castilia Alfonso al XI-lea rege 1312-1350 Cehia Ioan rege din dinastia de Luxemburg 1310-1346; totodată conte de Luxemburg 1310-1346; totodată senior de Modena 1331-1333 Cipru Hugues al IV-lea rege din dinastia de Antiohia-Lusignan 1324-1359 Constantinopol Catherine a II-la de Valois împărăteasă titulară 1308-1346 Danemarca interregnum 1332-1340 Epir Nikephor al II-lea despot din dinastia Orsini 1335-1337 1339-1340 Ferrara Obizzio al III-lea senior din casa dEste 1335-1352 și Niccolo I senior din casa dEste 1335-1344 Flandra Ludovic I de Nevers conte din dinastia de Dampierre 1322-1346 Franța Filip al VI-lea rege din dinastia de Valois 1328-1350; anterior conte de Anjou 1325-1328 Germania Ludovic al V-lea rege din dinastia de Wittelsbach 1314-1347; totodată duce de Bavaria Superioară 1294-1347; ulterior împărat occidental 1328-1347; ulterior duce de Bavaria Inferioară 1340-1347 Gruzia Gheorghe al VI-lea cel Ilustru rege din dinastia Bagratizilor 1314-1346 Hainaut Guillaume I conte din casa de Avesnes 1304-1337; totodată conte de Olanda 1304-1337 Halici-Volânia Iuri al II-lea Boleslaw Trojdenovici cneaz 1324 1325-1340 Hoarda de Aur Ghias ad-Din Muhammad Ozbeg Uzbek han din dinastia Batuizilor 1313-1342 Imperiul occidental Ludovic al V-lea împărat din dinastia de Wittelsbach 1328-1347; totodată duce de Bavaria Superioară 1294-1347; totodată rege al Germaniei 1314-1347; ulterior duce de Bavaria Inferioară 1340-1347 Lituania Gediminas mare duce 1316-1341 Lorena Superioară Raul cel Viteaz duce din casa Lorena-Alsacia 1329-1346 Luxemburg Ioan conte 1310-1346; totodată rege al Cehiei 1310-1346; totodată senior de Modena 1331-1333 Mantova Luigi I Gonzaga căpitan general din casa Gonzaga 1328-1370 Marinizii Abu'l-Hassan Ali ibn Usman II emir din dinastia Marinizilor 1331-1348 1351 Milano Azzone senior din familia Visconti 1329-1339 Modena Manfredo Pio senior 1333-1336 Monaco Carlo I senior din casa Grimaldi 1331-1357 Montferrat Teodor I marchiz din dinastia Paleologilor 1305-1338 Moscova Ivan I Danilovici Kalita mare cneaz 1328-1340; totodată mare cneaz de Vladimir 1328-1340 Nasrizii Abu'l-Hadjdjadj Iusuf I an-Niar ibn Ismail emir din dinastia Nasrizilor 1333-1354 Navarra Ioana a II-a regină 1329-1349 și Filip al III-lea cel Nobil rege din dinastia de Evreux 1329-1343 Neapole Robert cel Înțelept rege din dinastia de Anjou 1309-1343 Norvegia Magnus al VII-lea Eriksson rege din dinastia Folkung 1319-1355; totodată rege al Suediei 1319-1363 Olanda Willem al III-lea conte din casa de Avesnes 1304-1337; totodată conte de Hainaut 1304-1337 Ordinul teutonic Dietrich de Altenburg mare maestru 1335-1341 Polonia Cazimir al III-lea cel Mare rege din dinastia Piasti 1333-1370 Portugalia Afonso al IV-lea rege din dinastia de Burgundia 1325-1357 Reazan Ivan al II-lea Korotopol mare cneaz 1327-1342 Savoia Aimon cel Blând conte 1329-1343 Saxonia Rudolf I duce din dinastia Askaniană 1298-1356 Saxonia Frederic al II-lea markgraf din dinastia de Wettin 1324-1349 Scoția David al II-lea Bruce rege 1329-1371 și Edward Balliol rege 1332-1336 Serbia Ștefan Uroș al IV-lea Dușan rege din dinastia Nemanja 1331-1355; împărat din 1345 Sicilia Frederic al II-lea rege din dinastia de Barcelona 1295-1337 Statul papal Avignon Benedict al XII-lea papă 1334 1335-1342 Suedia Magnus al II-lea Eriksson rege din dinastia Folkung 1319-1363; totodată rege al Norvegiei 1319-1355 Suzdal Konstantin Vasilievici cneaz 1332-1355; mare cneaz din 1350 Transilvania Toma de Szecseny voievod 1322-1342 Tver Konstantin Mihailovici cneaz 1327-1338 1339-1345 Ungaria Carol I Robert rege din dinastia de Anjou 1308-1342 Valahia Basarab I voievod din dinastia Basarabilor cca 1310-1352 Veneția Francesco Dandolo doge 1329-1339 Vladimir Ivan I Danilovici Kalita mare cneaz 1328-1340; totodată mare cneaz de Moscova 1328-1340 Africa Benin Ohen obba cca 1334-cca 1370 Califatul abbasid Egipt Abu'l-Rabi Sulaiman al-Mustakfi ibn al-Hakim calif din dinastia Abbasizilor 1302-1340 Ethiopia 'Amda Seyon I Gabra Maskal împărat 1314-1344 Hafsizii Abu Iahia Abu Bakr al-Mutauakkil ibn Iahia III calif din dinastia Hafsizilor 1312-1346 Kanem-Bornu Idris I sultan cca 1329-cca 1353 Mali Kango sau Mansa Musa I rege din dinastia Keyta cca 1312-1337 Mamelucii an-Nasir Nasir ad-Din Muhammad ibn Kalaun sultan din dinastia Bahrizilor 1293-1294 1298-1308 1309-1340 Marinizii Abu'l-Hassan Ali ibn Usman II emir din dinastia Marinizilor 1331-1348 1351 Songhay Bisi Baro rege din dinastia Dya ?-? ? și Bada rege din dinastia Dya ?-1339 ? Asia Orientul Apropiat Armenia Mică Leon al V-lea sau al IV-lea rege din dinastia Hetumizilor 1320-1341 Ayyubizii din Hisn Kaifa și Amid al-Malik al-Adil Mudjir ad-Din Muhammad ibn Abu Bakr sultan din dinastia Ayyubizilor ?-? ? Bizanț Andronic al III-lea împărat din dinastia Paleologilor 1328-1341 Bizanț Imperiul de Trapezunt Vasile împărat din dinastia Marilor Comneni 1332-1340 Cipru Hugues al IV-lea rege din dinastia de Antiohia-Lusignan 1324-1359 Djalairizii Tadj ad-Din Hassan Buzurg ibn Hussain sultan din dinastia Djalairizilor 1336-1356 Imperiul otoman Orhan Ghazi sultan din dinastia Osmană 1326-1359 1360 Mamelucii an-Nasir Nasir ad-Din Muhammad ibn Kalaun sultan din dinastia Bahrizilor 1293-1294 1298-1308 1309-1340 Asia Orientul Îndepărat Birmania statul Mon Binnya E Law rege 1331-1353 Birmania statul Șanilor Uzana rege 1324-1343 Cambodgea Imperiul Kambujadesa Angkor Jayavarman al IX-lea Sihanouk Jayavarmadi Paramesvara împărat din dinastia Mahidharapura 1327-1336 și Neay-trasac-paem împărat din dinastia Neay-Trasac-Paem 1336-1340 Cambodgea statul Tjampa Che Anan vicerege din cea de a douăsprezecea dinastie 1318-1342 China Shundi sau Huizong Toghan Temur împărat din dinastia Yuan 1332-1368 Ciaghataizii Buzan han 1334-cca 1338 Coreea statul Koryo Ch'ungsuk Wang Wang To rege din dinastia Wang 1314-1330 1332-1339 Hoarda de Aur Ghias ad-Din Muhammad Ozbeg Uzbek han din dinastia Batuizilor 1313-1342 India statul Delhi Ghias ad-Din Ulugh Han sau Jauna Muhammad Șah ibn Tughluk sultan din dinastia Tughlukizilor 1325-1351 India statul Hoysala Ballala al III-lea rege 1300-1342; anterior rege în Hoysala de nord 1291-1342 India statul Hoysala de nord Ballala al III-lea rege 1291-1342; ulterior rege în Hoysala de sud 1300-1342 India statul Vijayanagar Harihara I conducător din dinastia Sangama 1336-1356 Japonia Go-Daigo împărat 1318-1339 și Narinagaay principe imperial din familia Fujiwara 1334-1338 Kashmir Udayanadeva sultan din dinastia Simhadeva 1323-1338 Statul Madjapahit Tribhuvana Mahapati regină 1328-1350 Mongolii Toghan-Temur mare han 1333-1370 Nepal în Bhadgaon Nayakadevi regină din dinastia Malla 1326-1347 Nepal în Patan Jayarimalla rege din dinastia Malla 1330-1344 Sri Lanka Vijayabahu al V-lea rege din dinastia Silakala 1335-1344 1347 Sri Lanka statul Jaffna Marthanda Parajasekaran al III-lea rege 1325-1348 Thailanda statul Sukhotai Locu Thai rege 1299-1339 Vietnam statul Dai Viet Tran Hien-tong rege din dinastia Tran timpurie 1329-1341 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Ani 1799 1800 1801 1802 1803 1804 1805 1806 1807 1808 1809 __FARACUPRINS__ Evenimente 18 mai Napoleon Bonaparte este proclamat împărat al Franței de către Senatul Franței 12 decembrie Spania declară război Marii Britanii Arte știință literatură și filozofie Nașteri 20 ianuarie Eugène Sue scriitor francez m 1857 1 iunie Mikhail Glinka compozitor rus m 1857 1 iunie George Sand scriitoare franceză m 1876 28 iulie Ludwig Feuerbach filosof german m 1872 10 decembrie Carl Gustav Jacob Jacobi matematician german m 1851 Decese 12 februarie Immanuel Kant filosof german n 1724 1 martie Prințesa Caroline de Parma n 1770 Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Maximilian al IV-lea principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1799-1825; rege din 1806 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Christian al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1766-1808 Etruria Carol Ludovic rege din dinastia de Bourbon 1803-1807; ulterior duce de Parma 1847-1849 Franța Napoleon Bonaparte prim consul 1802-1804; ulterior împărat 1804-1814 1815 Germania Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1806; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată împărat occidental 1792-1806 Gruzia statul Imeretia Solomon al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1789-1810 Imperiul occidental Francisc al II-lea împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1806; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806 Imperiul otoman Selim al III-lea sultan din dinastia Osmană 1789-1807 Liechtenstein Alois I principe 1781-1805 Moldova Alexandru Moruzi domnitor 1792 1802-1806 1806-1807; totodată domnitor în Valahia 1793-1796 1799-1801 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Carol al IV-lea rege din dinastia de Bourbon 1788-1808 Statul papal Pius al VII-lea papă 1800-1823 Suedia Gustav al IV-lea Adolf rege din dinastia Holstein-Gottorp 1792-1809 Transilvania Gheorghe Banffy al II-lea de Losoncz guvernator 1787-1822 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Valahia Constantin Ipsilanti domnitor 1802-1806 1806-1807 1807; anterior domnitor în Moldova 1799-1801 Africa Așanti Osei Bonsu așantehene cca 1801-1824 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga I mbang 1785-1806 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Akengbuda obba cca 1750-cca 1804 și Obanosa obba cca 1804-cca 1816 Buganda Kamanya kabaka 1794-1824 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Mwambutsa al III-lea Syarușambo Butama mwami din a treia dinastie cca 1801-1810 Dahomey Adandozan Madogugu rege 1797-1818 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Ethiopia Egwala Seyon Newai Sagad Gwahn împărat 1801-1818 Imerina Andrianampoinimerina Ramboasalama rege 1794-1810 Imperiul otoman Selim al III-lea sultan din dinastia Osmană 1789-1807 Kanem-Bornu Ahmad Alimi sultan cca 1793-1808 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Maroc Moulay Sliman ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1792-1822 Munhumutapa Chiwayo rege din dinastia Munhumutapa 1790-1810 Oyo interregnum rege cca 1800-1825 1830 Rwanda Mibambwe al II-lea Seentaabyo rege cca 1797-cca 1830 Swaziland Ndungunya Zikodze rege din clanul Ngwane cca 1780-cca 1810 Tunisia Hammuda ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1782-1814 Wadai Abd al-Karim al II-lea Sabun ibn Salih sultan 1803-1814 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șah Sudja al-Mulk suveran din dinastia Durrani 1803-1809 1839-1842 Arabia Saud ibn Abd al-Aziz emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1803-1814 Bahrain Salman I emir din dinastia al-Khalifah 1796-1825 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Selim al III-lea sultan din dinastia Osmană 1789-1807 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Sultan ibn Ahmed imam din dinastia Bu Said 1792-1806 Yemen statul Sanaa al-Mansur Ali imam 1775-1809 1835-1836 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Djauhar al-Alam Șah sultan 1795-1824 Birmania statul Toungoo Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Taj ad-Din sultan 1780-1792 1793-1806 Cambodgia interregnum 1796-1806 China Renzong Yongyan împărat din dinastia manciuriană Qing 1796-1820 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India Richard Colley Wellesley guvernator general 1798-1805 India statul Moghulilor Jalal ad-din Ali Jauhar Șah Alam al II-lea împărat 1760-1788 1788-1806 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Chao Phra Sai Raja Khativongsa Thao Fay Na rege 1791-1811 Laosul inferior Intharavong Chao In Sai Settha-thirath rege 1792-1804 1805 și Anurut Chao Anu rege 1804 1805-1827 Laosul superior Anuruth rege 1787 1791-1815 1817 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al II-lea Sultan Sepuh sultan 1792-1810 1811-1812 1826-1828 Mataram Surakarta Pakubowono al IV-lea Bagus sultan 1788-1820 Nepal statul Gurkha Gribanjuddha Bikrama Șah rege 1799-1804 1805-1816 și Rana Bahadur Șah regent 1804-1805 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sri Lanka statul Kandy Sri Vikrama Rajasinha rege 1798-1815 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthayodfa Chulaloke Rama I rege din dinastia Chakri 1782-1809 Tibet bLo-bzang Jam-dpal rgya-mtsho dalai lama 1759-1805 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Gia Long Nguyen The-To împărat 1802-1820; anterior rege în Hue 1778-1802 America Haiti Jean Jacques Dessalines Iacob I împărat 1804-1806 Hawaii Kamehameha I rege 1795-1819 Statele Unite ale Americii Thomas Jefferson președinte 1801-1809 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Ani 1815 1816 1817 1818 1819 1820 1821 1822 1823 1824 1825 __FARACUPRINS__ 1820 MDCCCXX a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 29 ianuarie George Prințul Regent devine regele George al IV-lea al Marii Britanii 10 martie Ferdinand al VII-lea al Spaniei acceptă Constituția spaniolă din 1812 Amiralul rus Fabian von Bellingshausen descoperă continentul Antarctica Primii misionari americani ajung în Hawai Arte științe literatură și filozofie Începe apariția cele de-a șasea ediții a Encyclopædia Britannica Alphonse de Lamartine scrie Méditations poétiques Venus din Milo este găsită pe insula Melos de către navigatorul francez Jules Dumont d'Urville Nașteri 17 ianuarie Anne Brontë scriitoare engleză d 1849 2 martie Multatuli scriitor olandez d 1887 14 martie Victor Emmanuel II al Italiei d 1878 20 martie Alexandru Ioan Cuza primul domnitor al Principatelor Unite d 1873 27 aprilie Herbert Spencer sociolog psiholog și gânditor britanic d 1903 28 noiembrie Friedrich Engels filosof german d 1895 nedatat Boldizsár Adorján scriitor poet și avocat maghiar d 1867 Decese 23 ianuarie Prințul Eduard Duce de Kent și Strathearn fiul regelui George III al Angliei n 1767 29 ianuarie Regele George III al Angliei n 1738 14 februarie Charles Ferdinand Duce de Berry fiul cel mic al regelui Carol al X-lea al Franței n 1778 12 martie Sir Alexander Mackenzie explorator scoțian n 1764 9 iunie Wilhelmina a Prusiei soția lui Willem al V-lea Prinț de Orania n 1751 6 august Frederica Charlotte a Prusiei fiica regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei n 1767 7 august Elisa Bonaparte sora mai mică a lui Napoleon n 1777 24 august Ion-Budai Deleanu scriitor român n 1760 2 septembrie Împăratul Jiaqing al Chinei n 1760 14 septembrie François Joseph Lefebvre general și mareșal francez n 1755 Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 și George al IV-lea rege din dinastia de Hanovra 1820-1830 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Maximilian al IV-lea principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1799-1825; rege din 1806 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Frederik al VI-lea rege din dinastia de Oldenburg 1808-1839 Franța Ludovic al XVIII-lea rege din dinastia Bourbon 1814-1815 1815-1824 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Liechtenstein Johannes I principe 1805-1836 Luxemburg Wilhelm I mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată rege al Olandei 1815-1840 Modena Francesco al IV-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1814-1846 Moldova Mihai Șuțu domnitor 1819-1821 Monaco Honore al V-lea principe 1819-1841 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Olanda Wilhelm I rege din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată mare duce de Luxemburg 1815-1840 Parma Maria Luisa ducesă din dinastia de Habsburg 1814 1816-1847 Portugalia Joao al VI-lea rege din dinastia de Braganca 1816-1826 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sardinia Vittorio Emmanuele I rege din casa de Savoia 1814-1821 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Serbia Miloș Obrenovic principe 1815-1839 1858-1860 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Ferdinand al VII-lea rege din dinastia de Bourbon 1808 1814-1833 Statul papal Pius al VII-lea papă 1800-1823 Suedia Carol al XIV-lea Johan rege din dinastia Bernadotte 1818-1844 Toscana Ferdinand al III-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1790 1791-1801 1814 1815-1824 Transilvania Gheorghe Banffy al II-lea de Losoncz guvernator 1787-1822 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Valahia Alexandru Șuțu domnitor 1806 1818-1821; anterior domnitor în Moldova 1801-1802 Africa Așanti Osei Bonsu așantehene cca 1801-1824 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Ogbebo obba cca 1816-? Buganda Kamanya kabaka 1794-1824 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Iyoas al II-lea împărat 1818-1821 Imerina Radama I rege 1810-1828 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kanem-Bornu Ibrahim al IV-lea sultan din dinastia Saifawa 1817-1846 și Muhammad al-Amin ibn Muhammad al-Kanemi șeic din dinastia Kanembu 1814-1837 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Sliman ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1792-1822 Munhumutapa Nyasoro rege din dinastia Munhumutapa 1810-1835 Oyo interregnum rege cca 1800-1825 1830 Rwanda Mibambwe al II-lea Seentaabyo rege cca 1797-cca 1830 Swaziland Sobhuza I Somhlolo rege din clanul Ngwane cca 1810-1839 Tunisia Mahmud ibn Muhammad bey din dinastia Husseinizilor 1814-1824 Wadai Iusuf Kharifain ibn Abd al-Karim sultan 1814-1829 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Ali Șah Mahmud conducător 1818-1823 Afghanistan Herat Mahmud Șah suveran din dinastia Durrani 1818-1829; anterior suveran în Afghanistan 1801-1803 1809-1818 Arabia Muhammad ibn Misari emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1819-1820 1820-1821 și Misari I ibn Saud emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1820 Bahrain Salman I emir din dinastia al-Khalifah 1796-1825 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mahdi Abdallah imam 1816-1835 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Djauhar al-Alam Șah sultan 1795-1824 Birmania statul Toungoo Bagyidaw rege din dinastia Alaungpaya 1819-1837 Brunei Muhammad Khanz al-Alam sultan 1806-1822 Cambodgea Preah Ang Chan Preah Bat Samdech Preah Utey Reachea Thireach Reamea Thippadey Preah Srey Soryospor rege 1806-1811 1813-1834 China Renzong Yongyan împărat din dinastia manciuriană Qing 1796-1820 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India Francis Rawdon-Hastings guvernator general 1813-1822 India statul Moghulilor Muid ad-Din Akbar Șah al II-lea împărat 1806-1837 Japonia Ninko împărat 1817-1846 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Chao Nho rege 1817-1826 Laosul inferior Anurut Chao Anu rege 1804 1805-1827 Laosul superior Mantha Thurat rege 1815 1817-1836 1839 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al IV-lea Seda Pesijar Jarot sultan 1813-1822 Mataram Surakarta Pakubowono al IV-lea Bagus sultan 1788-1820 și Pakubuwono al V-lea Sugi sultan 1820-1823 Nepal statul Gurkha Rajendra Bikram Șah rege 1816-1847 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthaloetla Naphalai Rama al II-lea rege din dinastia Chakri 1809-1824 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Gia Long Nguyen The-To împărat din dinastia Nguyen 1802-1820; anterior rege în Hue 1778-1802 și Minh Mang Nguyen Thanh-To împărat din dinastia Nguyen 1820-1841 America Argentina Jose Rondeau director suprem 1815-1816 1819-1820; ulterior conducător al guvernului Uruguayului 1828-1830 Miguel de Irigoyen guvernator 1820 Manuel de Sarratea guvernator 1820 Juan Ramon Balcarce guvernator 1820 Ildefonso Ramos Mejia guvernator 1820 Manuel Dorrego guvernator 1820 și Martin Rodriguez guvernator 1820-1824 Chile Bernardo O'Higgins director suprem 1817-1823 Columbia Simon Bolivar președinte 1819-1830; ulterior dictator al Perului 1824-1826; ulterior președinte al Boliviei 1825-1826 Haiti Henric Christophe Henric I conducător 1806-1820; rege din 1811 Jean Pierre Boyer președinte 1818 1820-1843 și Paul Romain președinte 1820 Hawaii Kamehameha al II-lea Liholiho rege 1819-1824 Paraguay Jose Gasparo Tomas Rodriguez de Francia dictator suprem 1814-1840 Statele Unite ale Americii James Monroe președinte 1817-1825 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Ani 1843 1844 1845 1846 1847 1848 1849 1850 1851 1852 1853 __FARACUPRINS__ 1848 MDCCCXLVIII a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 6 ianuarie Johann Strauss fiul prezintă un concert la București 13 martie Izbucnirea revoluției la Paris și Viena 20 martie Regele Ludwig I al Bavariei abdică 8 aprilie În casa lui CA Rosetti se desfășoară adunări secrete ale revoluționarilor munteni pentru stabilirea datei începerii revoluției 10 mai Se constituie „Comitetul Revoluționar din Țara Românească și se hotărăște declanșarea revoluției la 9 iunie 15 mai Adunarea de la Blaj proclamă națiunea română din Transilvania drept egală cu celelalte națiuni din Marele Principat protestează împotriva iminentei uniri a Transilvaniei cu Ungaria și afirmă fidelitatea românilor din Transilvania față de împăratul de la Viena 29 mai Dieta Transilvaniei hotărăște unirea Transilvaniei cu Ungaria 9 iunie Asupra domnitorului Gheorghe Bibescu care venea de la plimbare fără escortă s-au tras dintr-o trăsură șase focuri de armă fără a-l răni doar sfâșiindu-i epoletul stâng Rănit a fost Alecu Villara ministrul de interne și totodată cuscrul domnitorului care îl însoțea la plimbare 11 iunie Ofițerii munteni se prezintă la palat și prezintă domnitorului proclamația lor Domnitorul este obligat să semneze proclamația și să accepte revendicările trecute în constituție Guvernul a fost destituit iar Gh Bibescu a semnat ordonanțele de numire a noilor miniștri din Guvernul Provizoriu Nicolae Golescu ministru de interne Ștefan Golescu ministru de justiție Gheorghe Magheru ministru de finanțe IH Rădulescu ministru al instrucțiunilor publice Nicolae Bălcescu secretar de stat CA Rosetti aga poliției 13 iunie Domnul Țării Românești Gheorghe Bibescu abdică Țara este condusă de Guvernul Provizoriu 14 iunie Are loc unirea celor două guverne de la Islaz și București 15 iunie Pe câmpia Filaretului numită apoi prin decret Câmpia Libertății are loc o mare adunare populară la care participă cca 30000 de oameni S-a citit Proclamația s-au sfințit steagurile tricolore care purtau deviza „Dreptate-Frăție; s-a depus jurământul de către guvern gardă națională oștire și popor 19 iunie Guvernul Provizoriu este arestat ca urmare a unui complot al boierimii reacționare cu complicitatea unor ofițeri superiori Nu au fost arestați nefind la palat N Golescu și IC Brătianu În final colonelul Ioan Odobescu conducătorul oștirii este arestat și guvernul eliberat 25 iunie Este desființată „Eforia școalelor și învățământul devine gratuit în Țara Românească 26 iunie Guvernul revoluționar decretează eliberarea robilor țigani ai boierilor; aceștia devin oameni liberi începând cu 10 iulie 1848 29 iunie La mitropolitul Neofit are loc o adunare a boierilor reacționari Se proclamă restaurarea vechiului regim formându-se o cămăicămie 30 iunie Bucureștenii se ridică împotriva regimului reacționar instaurat de mitropolitul Neofit obligându-l să proclame înlăturarea cămăicămiei și rechemarea Guvernului Provizoriu 19 iulie Oastea otomană condusă de Suleiman Pașa a intrat pe teritoriul Țării Românești 22 iulie Trimisul lui Suleiman Pașa aduce la cunoștință că Turcia consideră ilegal guvernul provizoriu și că trebuie să se constituie o cămăicămie 25 iulie Guvernul provizoriu demisionează 28 iulie Este aleasă o Locotenență Domnească formată din Nicolae Golescu Ion Heliade Rădulescu și Christian Tell care acceptă să modifice constituția conform dorințelor sultanului Abdul Mejid I Ei au condus Țara Românească până la 13 septembrie 1848 29 iulie O delegație formată din N Bălcescu D Brătianu și Șt Golescu este trimisă la Istanbul pentru a obține recunoașterea însă nu este primită august Pentru informarea asupra Revoluției din Țara Românească Guvernul provizoriu trimite pe AG Golescu la Paris Dimitrie Brătianu la Viena și Budapesta prof Ion Maiorescu la Dieta germană de la Frankfurt și Ion Ghica la Constantinopol 3 august Membrii Locotenenței Domnești trimit un memoriu sultanului pentru recunoașterea Proclamației; ei denunță abuzurile domnitorului Gheorghe Bibescu și neajunsurile Regulamentului Organic 2 septembrie Noul comisar al Porții Fuad Pașa pornește cu armata dinspre Giurgiu spre București 6 septembrie La București „Cărțile blestemate exemplarele originale ale Regulamentului Organic și Arhondologia sunt duse la Mitropolie unde în cadrul unei mari adunări populare mitropolitul este obligat să afurisească regulamentul și pe cei care vor dori să-l reintroducă La final cărțile sunt rupte și arse filă cu filă 13 septembrie Fuad Pașa i-a convocat în tabăra turcească campată la Cotroceni pe mitropolit și notabilitățile orașului pentru a le comunica hotărârea Înaltei Porți Le-a fost citită o proclamație prin care sultanul cerea „să piară cu totul orice urmă a revoluției și a prezentat firmanul sultanului prin care Locotenența Domnească era dizolvată în locul ei fiind numit caimacam logofătul C Cantacuzino Nicolae Bălcescu și ceilalți revoluționari protestează ei sunt arestați și trimiși în exil 13 septembrie Bătălia din Dealul Spirii Un corp al armatei turcești cca 5000 de oameni condus de Kerim-pașa s-a întâlnit cu trupa pompierilor din București comandați de căpitanul Pavel Zăgănescu la 300 m de poarta cazarmei Alexandria Locul era îngust și pompierii au început să se îmbrâncească cu cavaleria și infanteria turcească; s-au încăierat și s-au tras focuri de armă Turcii au deschis focul asupra cazarmei și din cazarmă li s-a răspuns cu foc Lupta corp la corp dusă de pompieri mult inferior ca număr a fost crâncenă Românii au pierdut 50 de ostași și 57 au fost răniți După 12 ani în 1860 Alexandru Ioan Cuza îl va avansa pe căpitanul Pavel Zăgănescu la grad de colonel îl va numi la comanda pompierilor din București și va acorda medalia „Pro virtute militari și pensii veteranilor de la 13 septembrie 1848 15 septembrie Trupe rusești intră în Țara Românească 16 septembrie Poarta îl numește caimacam pe Constantin Cantacuzino 1800-1875 El va domni până în iunie 1849 când este numit domnitor Barbu Știrbei 25 septembrie Prin decret majoritatea conducătorilor Revoluției sunt exilați Cei mai mulți au ajuns la Constantinopol și de aici în Asia Mică la Brussa unde au stat ca pensionari ai guvernului turc Frații Golești au fugit în Franța unde și-au cheltuit toată averea Ceilalți s-au refugiat în Transilvania sau în Franța 2 octombrie Măsura eliberării robilor țigani luată de Guvernul provizoriu este revocată octombrie Trupele rusești sub comanda generalului Lüders ocupă jumătate din București dreapta Dâmboviței Începe o perioadă de dublă ocupație rusească și turcească care va dura până în aprilie 1851 2 decembrie Ferdinand I împărat al Austriei abdică în favoarea nepotului său Franz Josef I 10 decembrie Prințul Louis-Napoleon Bonaparte este ales primul președinte al celei de-A Doua Republici Franceze Nedatate Începutul revoluției pașoptiste în Muntenia Adunarea de la Islaz Ion Heliade Rădulescu citește Proclamația de la Islaz programul revoluției din Țara Românească Anul revoluțiilor în Europa Johann Strauss fiul John Stuart Mill publică Principiile economiei politice Alexandre Dumas tatăl publică Omul cu masca de fier Alexandre Dumas fiul publică Dama cu camelii A apărut la Londra Manifestul Partidului Comunist redactat de Karl Marx și Friedrich Engels Constantin DRosenthal pictează tabloul România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății având-o ca model pe Maria Rosetti litografiat în 1850 Nașteri 6 ianuarie Hristo Botev revoluționar bulgar d 1876 18 ianuarie Ioan Slavici scriitor român d 1925 5 februarie Joris-Karl Huysmans scriitor francez d 1907 16 februarie Octave Mirbeau jurnalist romancier și autor dramatic francez d 1917 25 februarie Regele Wilhelm al II-lea de Württemberg d 1921 18 martie Prințesa Louise a Regatului Unit al șaselea copil al reginei Victoria d 1939 30 martie Carlos Duce de Madrid pretendent carlist la tronul Spaniei și pretendent legitimist la tronul Franței d 1909 27 aprilie Regele Otto al Bavariei d 1916 7 iunie Paul Gauguin pictor francez d 1903 9 iulie Robert I Duce de Parma ultimul suveran Duce de Parma d 1907 22 iulie Adolphus Frederic al V-lea Mare Duce de Mecklenburg d 1914 21 septembrie Prințesa Marie Isabelle d'Orléans Infantă a Spaniei și Contesă de Paris d 1919 8 noiembrie Gottlob Frege matematician logician și filosof german d 1925 13 noiembrie Albert I Prinț de Monaco d 1922 Decese 20 ianuarie Regele Christian al VIII-lea al Danemarcei și al Norvegiei n 1786 20 februarie Prințul Alexandru al Țărilor de Jos n 1818 18 februarie Joseph Gerhard Zuccarini botanist german n 1797 23 februarie John Quincy Adams președinte al SUA 4 martie 1825 3 martie 1829 n 1767 8 aprilie Gaetano Donizetti compozitor italian n 1797 14 aprilie Haceatur Abovian scriitor armean n 1805 27 mai Prințesa Sofia a Regatului Unit n 1777 4 iulie François-René de Chateaubriand scriitor francez n 1768 7 august Jöns Jakob Berzelius chimist suedez n 1779 13 septembrie Maria Isabela a Spaniei regină a Regatului celor Două Sicilii n 1789 24 noiembrie Lord Melbourne prim-ministru al Marii Britanii n 1779 19 decembrie Emily Brontë scriitoare engleză n 1818 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Ferdinand I împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată rege al Cehiei 1835-1848; totodată rege al Ungariei 1835-1848 și Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic I Karl Ludovic August rege din dinastia de Wittelsbach 1825-1848 și Maximilian al II-lea Josef rege din dinastia de Wittelsbach 1848-1864 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Ferdinand al V-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată împărat al Austriei 1835-1848; totodată rege al Ungariei 1835-1848 și Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al VIII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1839-1848 și Frederik al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1848-1863 Elveția Jonas Furrer președinte 1848-1849 1855 1858 Franța Ludovic-Filip rege din dinastia de Bourbon-Orleans 1830-1848 și Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Liechtenstein Alois al II-lea principe 1836-1858 Luxemburg Wilhelm al II-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1840-1849; totodată rege al Olandei 1840-1849 Modena Francesco al V-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1846-1859 Moldova Mihail Sturdza domnitor 1834-1849 Monaco Florestan principe 1841-1856 Muntenegru Petru al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1830-1851 Olanda Wilhelm al II-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1840-1849; totodată mare duce de Luxemburg 1840-1849 Parma Carol al II-lea Carlo Lodovico duce din dinastia de Bourbon 1847-1849; anterior rege al Etruriei 1803-1807 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Carlo Alberto Magnanimul rege din casa de Savoia ramura Carignan 1831-1849 Saxonia Frederic August al II-lea Albert Marie Klemens Josef Vinzenz Alois Nepomuk Johann Baptist Nikolaus Rafael Peter Xaver Franz de Paul Vinentius Felix rege din dinastia de Wettin 1836-1854 Serbia Aleksandru principe din dinastia Karagheorghevic 1842-1858 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar I rege din dinastia Bernadotte 1844-1859 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Iosif Teleki de Szek guvernator 1842-1848 și Emerik Miko guvernator 1848 Ungaria Ferdinand al V-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată împărat al Austriei 1835-1848; totodată rege al Cehiei 1835-1848 și Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Valahia Gheorghe Bibescu domnitor 1842 1843-1848 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abd al-Kadir al II-lea mbang 1846-1858 Barotse Sebitwane litunga cca 1840-1851 Benin Ogbebo obba cca 1816-? ? și Osemwende obba ?-ca 1850 ? Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Nyabongo al II-lea Mugenyi mukama cca 1835-cca 1848 și Olimi al V-lea Rwakabale mukama cca 1848-cca 1852 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ibrahim conducător din dinastia Muhammad Ali 1848 și Abbas I Hilmi Pașa conducător 1848 1849-1854 Ethiopia Sahla Dengel împărat 1832-1840 1842-1855 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Atiba rege cca 1836-1859 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Ahmad I ibn Mustafa bey din dinastia Husseinizilor 1837 1838-1855 Wadai Muhammad Șarif ibn Saleh sultan 1835-1858 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Mohammad șah din dinastia Kajarilor 1834-1848 și Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mutawakkil Muhammad imam 1844-1849 și al-Mansur Ahmad imam 1848-1849 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Pagan Min rege din dinastia Alaungpaya 1846-1852 Brunei Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam sultan 1822-1852 Cambodgea Preah Ang Duong Nho Ong Don Samdech Preah Harirak Reamea Esora Thippadey rege 1842 1845-1859 China Xuanzong Minning împărat din dinastia manciuriană Qing 1821-1850 Coreea statul Choson Honjong Yi Whan rege din dinastia Yi 1835-1849 India James Andrew Broun guvernator general 1848-1856 India statul Moghulilor Siraj ad-din Bahadur Șah al II-lea împărat 1837-1858 Japonia Komei împărat 1847-1866 și Ieyoși principe imperial din familia Tokugaua 1837-1853 Laos statul Champassak Chao Nak rege 1841-1850 Laosul superior Sukha-Som rege 1836 1839-1850 1851 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Nangklao Choayuhua Rama al III-lea rege din dinastia Chakri 1824-1851 Tibet bLo-bzang mKhas-grub rgya-mtsho dalai lama 1841-1855 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Juan Manuel de Rosas dictator 1835-1852 Bolivia Eusebio Guilarte președinte 1847-1848 Jose Miguel de Velasco președinte 1828 1829 1839-1841 1848 și Manuel Isidoro Belzu președinte 1848-1855 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Bulnes președinte 1841-1851 Columbia Tomas Cipriano de Mosquera y Arboleda președinte 1845-1849 1862-1864 1866-1867 Costa Rica Jose Maria Castro Madriz președinte 1847-1849 1866-1868 Republica Dominicană Pedro Santana dictator 1844-1848 1853-1856 1859-1861 și Manuel Jimenez președinte 1848-1849 Ecuador Vicente Ramon Roca Rodriguez președinte 1845-1849 El Salvador Eugenio Aguilar președinte 1846 1846-1848 Tomas Medina președinte 1848 Jose Felix Quiros președinte 1848 și Doroteo Vasconcellos președinte 1848-1849 1850-1851 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Juan Antonio Martinez președinte 1848 Jose Bernardo Escobar președinte 1848 și Mariano Paredes președinte 1848 1849-1851 Haiti Faustin Soulouque Faustin I președinte 1847-1859; împărat din 1849 Honduras Felipe Bustillo președinte 1847-1848 și Juan Nepomuceno Fernandez Lindo y Zelaya președinte 1847 1848-1852 Mexic Pedro Maria Anaya președinte 1847-1848 Manuel de la Pena y Pena președinte 1847 1848 și Jose Joaquin de Herrera președinte 1844 1844-1845 1848-1851 Nicaragua Jose Guerrero președinte 1847-1849 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Ramon Castilla y Marquesado președinte 1845-1851 1855-1862 Statele Unite ale Americii James Knox Polk președinte 1845-1849 Uruguay Joaquin Suarez del Rondelo președinte 1828 1830 1843-1852 Venezuela Jose Tadeo Monagas președinte 1847-1851 1855-1858 1868 Oceania Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Noua Zeelandă George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Ani 1899 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 __FARACUPRINS__ 1904 MCMIV a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 6 februarie Japonia rupe relațiile diplomatice cu Rusia și retrage ambasadorul din Sankt Petersburg 7 februarie Marele incendiu de la Baltimore SUA 9 februarie Flota japoneză atacă pe neașteptate fortăreața rusă Port–Arthur; începe războiul ruso–japonez 1904–1905 încheiat prin tratatul de pace de la Portsmouth 1905 8 aprilie Se semnează Antanta Cordială între Marea Britanie și Franța 18 aprilie La Palatul funcționarilor publici din București situat în Piața Victoriei are loc un mare incendiu care a provocat mari pagube materiale 1 iulie În Statele Unite se deschid Jocurile Olimpice de la Saint-Louis 2 iulie Comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare prijeluiește o serie de evenimente în întreaga Românie 30 iulie Ruperea relațiilor diplomatice dintre Franța și Vatican 15 octombrie Frederic August al III-lea devine ultimul rege al Saxoniei 8 noiembrie Theodore Roosevelt este reales președinte al Statelor Unite 29 noiembrie Protestele de masă la Sankt Petersburg și Moscova împotriva războiului cu Japonia și a regimului țarist 22 decembrie Se formează un guvern conservator prezidat de Gheorghe Grigore Cantacuzino Nedatate Este înființată Societatea Româno-Americana care aplică pentru prima dată la Tețcani Moreni și Păcureți sistemul hidraulic rotativ în săparea sondelor La Ateneul Român se organizează prima expoziție permanentă a lui Theodor Pallady Război civil în Uruguay 1904-1905 Arte știință literatură și filozofie Mihail Sadoveanu publică "Povestiri" "Șoimii" și "Dureri înăbușite" Nașteri 18 ianuarie Cary Grant actor american de origine engleză d 1986 3 martie Mircea Vulcănescu filosof sociolog economist și profesor de etică român d 1952 4 aprilie Aleksandr Afinoghenov dramaturg rus d 1941 11 mai Salvador Dalí pictor spaniol d 1989 17 mai Jean Gabin actor francez d 1976 12 iulie Pablo Neruda poet chilian laureat al Premiului Nobel d 1973 28 iunie Pavel Alexeevici Cerenkov fizician sovietic laureat al Premiului Nobel d 1990 2 octombrie Graham Greene scriitor englez d 1991 Decese 9 aprilie Elisabeta a II–a a Spaniei n 1830 1 mai Antonin Dvorak compozitor ceh n 1841 30 mai Frederic Wilhelm Mare Duce de Mecklenburg n 1819 29 iunie Gheorghe Ionescu Gion istoric român n 1857 5 iulie Abai Kunanbaev scriitor cazac n 1845 14 iulie Anton Cehov scriitor rus n 1860 14 iulie Paul Kruger politician sud african n 1825 Premii Nobel Fizică Lord Rayleigh Chimie Sir William Ramsay Medicină Ivan Pavlov Literatură Frédéric Mistral José Echegaray Pace Institutul Internațional de Drept Suverani conducători Europa Anglia Eduard al VII-lea rege din dinastia Saxa-Coburg-GothaWindsor 1901-1910 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Robert Comtesse președinte 1904 1910 Franța Emilie Loubet președinte 1899-1906 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Adolf mare duce din dinastia de Nassau 1890-1905 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Carlos I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1889-1908 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Saxonia Georg Ludwig Wilhelm Maximilian Karl Marie Nepomuk Baptist Xaver Zyriak Romanus rege din dinastia de Wettin 1902-1904 și Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Pius al X-lea papă 1903-1914 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Ovonramwen sau Overami obba 1888-1897 1914 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Darfur Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl sultan 1898-1916 Egipt Abbas al II-lea Hilmi vicerege 1892-1914 Ethiopia Menelik al II-lea împărat 1889-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Lerotholi rege 1891-1905 Liberia Garretson Warner Gibson președinte 1900-1904 și Arthur Barclay președinte 1904-1911 Maroc Moulay Abd al-Aziz ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1894-1908 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al IV-lea ibn Ali al Hadji bey din dinastia Husseinizilor 1902-1906 Wadai Muhammad Saleh Dudmurrah sultan 1902-1911 Zanzibar Ali ibn Hammud sultan din dinastia Bu Said 1902-1911 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Muzaffar ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1896-1907 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Mubarak ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1896-1915 Oman Faișal ibn Turki emir din dinastia Bu Said 1888-1913 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur bi-l-lah Muhammad ibn Yahya Hamid ad-Din imam 1890-1904 și al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Brunei Hașim Jalil al-Alam Akam ad-Din sultan 1885-1906 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 și Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India George Nathaniel Curzon vicerege 1899-1904 1904-1905 și Lord Ampthill vicerege 1904 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Kham Suk Zakarine rege 1888-1904 și Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Thanh Thai Nguyen Buu-Lan împărat din dinastia Nguyen 1889-1907 America Argentina Julio Argentino Roca președinte 1880-1886 1898-1904 și Manuel Jose Quintana președinte 1904-1906 Bolivia Jose Manuel Pando președinte 1899-1903 1903-1904 și Ismael Montes președinte 1904-1909 1913-1917 Brazilia Francisco de Paula Rodrigues Alves președinte 1902-1906 1918-1919 Canada Gilbert John Elliot-Murray Kynynmond guvernator general 1898-1904; ulterior vicerege în India 1905-1910 și Albert Henry George Grey guvernator general 1904-1911 Chile German Riesco Errazuriz președinte 1901-1906 Columbia Jose Manuel Marroquin președinte 1898 1900-1904 și Rafael Reyes Prieto președinte 1904-1909 Costa Rica Ascension Esquivel Ibarra președinte 1889 1902-1906 Cuba Tomas Estrada Palma președinte 1902-1906 Republica Dominicană Juan Isidro Jimenez președinte 1899-1902 1903-1904 1914-1916 și Carlos F Morales Languaso președinte 1904-1906 Ecuador Leonidas Plaza Gutierez președinte 1901-1905 El Salvador Pedro Jose Escalon președinte 1903-1907 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Pierre Nord-Alexis președinte 1902-1908 Honduras Manuel Bonilla președinte 1903-1907 1912-1913 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Jose Santos Zelaya președinte 1893-1909 Panama Manuel Amador Guerrero președinte 1904-1908 Paraguay Juan Antonio Escuira președinte 1902-1904 și Juan Bautista Guana președinte 1904-1905 Peru Manuel Candamo președinte 1903-1904 Serapio Calderon președinte 1904 și Jose Pardo y Barreda președinte 1904-1908 1915-1919 Statele Unite ale Americii Theodore Roosevelt președinte 1901-1909 Uruguay Jose Battle y Ordonez președinte 1899 1903-1907 1911-1915 Venezuela Cipriano Castro caudillo 1899-1908 Oceania Australia Hallam Tennyson guvernator general 1902 1903-1904 și Henry Stafford Northcote guvernator genera 1904-1908 Noua Zeelandă Uchter John Mark Knox guvernator 1897-1904 și William Lee Plunket guvernator 1904-1910 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 1914 1915 1916 __FARACUPRINS__ 1911 MCMXI a fost un an nebisect al calendarului gregorian Evenimente 7 ianuarie Prințul Albert I de Monaco promulgă prima constituție ca răspuns la protestele împotriva monarhiei absolute în micuțul principat european 10 ianuarie Cea mai rapidă scădere de temperatură înregistrată vreodată în istoria metreorologiei are loc în Dakota de Sud În numai 15 minute temperatura a scăzut cu 25 de grade de la 12 °C la ora 7 dimineața la -13°C 10 ianuarie Expediția norvegiană în Antartica condusă de Roald Amundsen comandant al navei Fram ajunge la Golful balenelor unde se stabilește tabăra de bază Framheim 18 ianuarie Eugene B Ely devine prima persoană care aterizează cu un avion pe un vas 24 ianuarie Kotoku Shusui și alte zece persoane sunt spânzurate la șase zile după ce au fost condamnate de conspirație la asasinarea Prințului Moștenitor Hirohito al Japoniei 8 martie Prima zi internațională a femeii; un milion de femei au manifestat în Europa 30 mai Pe Șoseaua Kiseleff sub președinția de onoare a Prințului Ferdinand are loc primul concurs hipic din România cu probe de dresaj sărituri și vânătoare oferindu-se ca premii obiecte de artă 13 iunie Prima reprezentație la teatrul Chatelet din Paris a baletului "Petrușka – scene burlești în patru tablouri" de I Stravinski În rolurile principale au fost celebrii dansatori Nijinski și Karsavina iulie Vine la București mareșalul japonez Nogi eroul de la Port-Arthur din războiul ruso-japonez din 1904-1905 Este primit călduros și face vizite la Sinaia la rsenalul Armatei și la fortul Chitila 22 iunie Încoronarea regelui George al V-lea al Angliei la Westminster Abbey Londra 24 iulie Re-descoperirea orașului Machu Picchu în Peru de către arheologul american Hiram Bingham 22 august Cea mai faimoasă pictură din lume Mona Lisa capodopera lui Leonardo da Vinci a fost furată în toiul nopții din colecțiile Muzeului Luvru Vincenzo Peruggia este arestat și pictura returnată în 1913 7 septembrie Poetul francez Guillaume Apollinaire este arestat sub suspiciunea de a fi furat tabloul Mona Lisa de la muzeul Luvru A fost eliberat mai târziu 9 septembrie A fost efectuată prima cursă poștală cu avionul în Europa 18 septembrie Regizorul Grigore Brezeanu a realizat primul film artistic românesc "Amor fatal" "dramă sentimentală aranjată pentru cinematograf" Din distribuție făceau parte Lucia Sturdza-Bulandra și Tony Bulandra A Barbelian 22 octombrie A aparut revista literară artistică și socială Flacăra sub directia lui C Banu 12 decembrie Capitala Indiei a fost mutată la New Delhi de la Calcutta 14 decembrie Exploratorul norvegian Roald Amundsen a devenit primul om care a ajuns la Polul Sud 18 decembrie Prima expoziție a grupării "Blaue Reiter" Kandinsky Jawlensky Marc Chagall Kubin Gabriele Munter se deschide la Galeria Thamnhauser din Munchen cuprinzând o retrospectivă Douanier Rousseau lucrări de Delaunay Kandinsky Macke Marc Munter Arnold Schonberg 29 decembrie Sun Yat-sen devine primul președinte al Republicii China Arte științe literatură și filozofie Nicolae Iorga publică Generalități cu privire la studiile istorice Nașteri 3 februarie Jehan Alain compozitor și organist francez d 1940 6 februarie Ronald Reagan președinte al Statelor Unite ale Americii d 2004 19 februarie Constantin Avram inginer român membru corespondent al Academiei Române d 1987 19 februarie Merle Oberon actriță britanică d 1979 16 martie Josef Mengele medic nazist criminal de război d 1979 26 martie Tennessee Williams dramaturg american d 1983 28 martie John Langshaw Austin filozof al limbajului d 1960 8 aprilie Emil Cioran filosof eseist român d 1995 24 aprilie Eugen Jebeleanu poet publicist și traducător român d 1991 15 mai Max Frisch romancier dramaturg și arhitect elvețian d 1991 13 iunie Luis Walter Alvarez fizician american d 1988 30 iunie Czesław Miłosz poet și romancier polonez d 2004 24 iulie George Ivașcu istoric istoric și critic literar român d 1988 1 septembrie Komei Abe compozitor japonez d 2006 21 septembrie Alexandru Jar scriitor român d 1988 2 octombrie Miron Radu Paraschivescu poet și publicist d 1971 5 noiembrie Alfred Manessier pictor francez d 1993 15 noiembrie Alejandro Ciorănescu scriitor diplomat enciclopedist etimologist istoric și lingvist român d 1999 28 noiembrie Nakamura Hajime filozof budist japonez d 1999 11 decembrie Naghib Mahfuz romancier egiptean d 2006 Decese 20 februarie Grigoriu Ștefănescu geolog paleontolog și explorator român n 1836 1 martie Jacobus Henricus van 't Hoff chimist olandez laureat al Premiului Nobel n 1852 24 martie Nicolae Densusianu jurist și istoric român n 1846 29 aprilie Georg Prinț de Schaumburg-Lippe n 1846 18 mai Gustav Mahler compozitor austriac n 1860 14 iunie Johan Svendsen compozitor norvegian n 1840 5 iulie Maria Pia de Savoia soția regelui Luís I al Portugaliei n 1847 7 august Badea Cârțan țăran român care a luptat pentru independența românilor din Transilvania n 1849 29 octombrie Joseph Pulitzer jurnalist de origine maghiară n 1847 Premii Nobel Fizică Wilhelm Wien Chimie Marie Curie Medicină Allvar Gullstrand Literatură Contele Maurice Maeterlinck Pace Tobias Michael Carel Asser Alfred Hermann Fried Suverani conducători Europa Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VIII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1906-1912 Elveția Marc-Emile Ruchet președinte 1905 1911 Franța Armand Fallieres președinte 1906-1913 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm mare duce din dinastia de Nassau 1905-1912 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Joaquim Teofilo Fernandes Braga președinte 1910-1911 1915 și Manuel de Arriaga Brum da Silveira președinte 1911-1915 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Saxonia Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Pius al X-lea papă 1903-1914 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Africa de sud Herbert John Gladstone guvernator general 1910-1914 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Ovonramwen sau Overami obba 1888-1897 1914 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mutaga al IV-lea Nbikije mwami din a patra dinastie 1908-1915 Darfur Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl sultan 1898-1916 Egipt Abbas al II-lea Hilmi vicerege 1892-1914 Ethiopia Menelik al II-lea împărat 1889-1913 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Letsie al II-lea Letsienyane rege 1905-1913 Liberia Arthur Barclay președinte 1904-1911 Maroc Moulay Abd al-Hafiz ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1908-1912 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Lawani rege 1905-1911 și Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Wadai Muhammad Saleh Dudmurrah sultan 1902-1911 și Asyl sultan 1911-1912 Zanzibar Ali ibn Hammud sultan din dinastia Bu Said 1902-1911 și Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kuwait Mubarak ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1896-1915 Oman Faișal ibn Turki emir din dinastia Bu Said 1888-1913 Qatar Kasim ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1905-1913 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Puyi Chantong împărat din dinastia manciuriană Qing 1909-1911 și Sun Zhongshan președinte 1911-1912 India Charles Hardinge vicerege 1910-1916 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 și Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Duy Tan Nguyen Vinh-San împărat din dinastia Nguyen 1907-1916 America Argentina Roque Saenz Pena președinte 1910-1914 Bolivia Eliodoro Villazon președinte 1909-1913 Brazilia Hermes Rodrigues da Fonseca președinte 1910-1914 Canada Albert Henry George Grey guvernator general 1904-1911 și Arthur William guvernator general 1911-1916 Chile Emiliano Figueroa Larrain președinte 1910-1911 1925-1927 și Ramon Barros Luco președinte 1911-1915 Columbia Carlos E Restrepo președinte 1910-1914 Costa Rica Ricardo Jimenez Oreamuno președinte 1910-1914 1924-1928 1932-1936 Cuba Jose Miguel Gomez președinte 1909-1913 Republica Dominicană Ramon Caceres președinte 1906-1911 și Eladio Victoria președinte 1911-1912 Ecuador Eloy Alfaro y Arosemena președinte 1895-1901 1906-1911 Carlos Freile Zaldumbide președinte 1911 1911-1912 Emilio Estrada președinte 1911 El Salvador Fernando Figueroa președinte 1885 1907-1911 și Manuel Enrique Araujo președinte 1911-1913 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Anton Francois Simon președinte 1908-1911 și Michel Cincinnatus Leconte președinte 1911-1912 Honduras Miguel E Davila președinte 1907-1911 și Francisco Beltran președinte 1911-1912 1913 1916-1919 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 și Francisco Leon de la Barra președinte 1911 și Francisco Ignacio Madero președinte 1911-1913 Nicaragua Juan Jose Estrada președinte 1911 și Adolfo Diaz președinte 1911-1916 Panama Pablo Arosemena președinte 1910-1912 Paraguay Manuel Gondra președinte 1910-1911 1920-1921 Albino Jara președinte 1911 și Liberato Marcial Rojas președinte 1911-1912 Peru Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 Statele Unite ale Americii William Howard Taft președinte 1909-1913 Uruguay Claudio Williman președinte 1907-1911 și Jose Batlle y Ordonez președinte 1899 1903-1907 1911-1915 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia William Humble Ward guvernator general 1908-1911 și Thomas Denman guvernator general 1911-1914 Noua Zeelandă John Poynder Dickson-Poynder guvernator 1910-1912 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 Note Legături externe 29 decembrie 2011 Jurnalul Național Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Ani 1934 | 1935 | 1936 | 1937 | 1938 | 1939 | 1940 | 1941 | 1942 | 1943 | 1944 __FARACUPRINS__ Evenimente Ianuarie-Iulie 2 ianuarie Revista americană "Time" îl alege pe Adolf Hitler omul anului 22 ianuarie În laboratorul de fizică a Universității Columbia a fost divizat pentru prima oară un atom de uraniu 26 ianuarie Războiul civil spaniol Trupele lui Franco ajutate de italieni au preluat controlul asupra Barcelonei 2 martie Cardinalul Eugenio Pacelli este ales papă și-și ia numele de Pius al XII-lea la 25 martie 15 martie Trupele germane cotropesc Cehoslovacia În România s-a decretat mobilizarea generală Pe întreg teritoriul României au avut loc manifestații în sprijinul Cehoslovaciei 23 martie Semnarea Acordului economic româno-german Tratatul asupra promovării raporturilor economice dintre Regatul României și Reichul German care deschidea calea subordonării economiei românești intereselor politicii hitleriste 25 martie Cardinalul Eugenio Pacelli devine papa Pius al XII-lea 28 martie Generalul Francisco Franco cucerește Madridul punând capăt războiului civil spaniol 30 martie Marea Britanie și Franța garantează apărarea Poloniei 6 aprilie Marea Britanie și Polonia semnează un pact de ajutor reciproc 7 aprilie Albania este atacată de Italia fascistă și este ocupată în cursul aceleiași luni 13 aprilie Marea Britanie și Franța acordă garanții unilaterale privind frontierele României și Greciei în speranța blocării tendințelor expansioniste germane în zona de sud-est a Europei 28 aprilie Hitler reînoiește pactul de nonagresiune între Germania și Polonia 25 iulie Polonia predă Marii Britanii și Franței două aparate de codificare germane Enigma folosite ulterior de Puterile Aliate în decodificarea mesajelor secrete germane August 2 august Scrisoarea lui Albert Einstein câtre președintele american Franklin Roosevelt despre posibilitatea tehnologică de producere a unei bombe atomice folosind uraniu 14 august Polonia refuză cererea URSS-ului ca Armata Roșie să intre în Polonia 20 25 august Bătălia de la râul Khalka dintre trupele sovietice și cele nipone unde 10000 de sovietici și 25000 de soldați ai armatei japoneze își pierd viața 22 august Hitler autorizează uciderea fără milă a tuturor bărbaților femeilor și copiilor cu descendenți polonezi sau grăitori ai limbii poloneze 23 august Semnarea la Moscova a pactului de nonagresiune între Germania și URSS Pactul Ribbentrop-Molotov 25 august Pactul dintre Marea Britanie și Polonia de ajutor reciproc împotriva Germaniei 27 august Polonia camuflează avioanele sale militare în mici aeroporturi în jurul Varșoviei 31 august Postul de radio din Gliewitz Germania este atacat de trupe SS deghizate în uniforme poloneze Septembrie septembrie noiembrie Trupele NKVD transportează 15400 de ofițeri polonezi către închisorile din Kozielsk Ostashkov și Starobielsk în URSS 1 septembrie Al doilea război mondial Cuirasatul german Schleswig-Holstein aflat într-o „vizită de prietenie la Gdansk deschide focul asupra fortului polonez de la Westerplatte O oră mai tărziu trupele germane invadează Polonia începând Blitzkriegul Războiul fulger La orele 0445 ale dimineții locotenentul Wladyslaw Gnys din regimentul de aviație Cracovia 2 doboară primele două avioane de luptă germane din acest război două bombardiere Dornier 17 2 septembrie Al doilea război mondial Avioane germane bombardează gara din Koło Polonia ucigând 111 refugiați Germanii încep construirea lagărului de concentrare de la Stutthof adăugându-i camere de gazare unde vor fi uciși 65000 de polonezi creștini 3 septembrie Al doilea război mondial Marea Britanie și Franța declară război Germaniei 92 de divizii franceze stau în spatele liniei Maginot în fața a 35 de divizii germane La Truskolasy Polonia 55 de țărani polonezi sunt adunați și impușcați de către unități naziste 4 septembrie Al doilea război mondial Avioane britanice atacă nava de război germană Admiral Scheer dar bombele nu explodează; Aviația Regală va manifesta în următoarele luni datorită deciziei guvernului britanic de a nu bombarda componentele industriei germane pentru că acestea reprezintă „proprietatea sa privată La Bydgoszcz Polonia o mie de polonezi sunt uciși incluzând mai multe sute de cercetași ce sunt împușcați la zid de către trupele germane 5 septembrie Al doilea război mondial Statele Unite își declară neutralitatea în acest război 6 septembrie Al doilea război mondial Lângă Mrocza Polonia germanii împușcă 19 ofițeri polonezi care se predaseră după o luptă cu o unitate de blindate Conducătorii trupelor armate poloneze abandonează Varșovia Africa de Sud declară război Germaniei 7 septembrie Al doilea război mondial Radio BBC începe să transmită zilnic în limba poloneză România s-a declarat neutră în urma declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale și și-a dat acordul de principiu pentru trecerea pe teritoriul său a materialului de război destinat ajutării Poloniei 8 septembrie Al doilea război mondial În Będzin 200 de evrei sunt arși de vii într-o sinagogă de către germani care aruncă vină asupra polonezilor executând 30 dintre ei într-o piață publică drept pedeapsă 9 septembrie Al doilea război mondial Armata polonă lansează un contraatac între Łódź și Varșovia surprinzându-i pe germani; după trei zile de luptă crâncenă numărul net superior al germanilor se dovedește decisiv A IV-a Divizie Panzer a germanilor este înfrântă la suburbiile Varșoviei 10 septembrie Al doilea război mondial Canada declară război Germaniei 12 septembrie Al doilea război mondial Forțele Luftwaffe bombardează Krzemieniec omorând sute de oameni 17 septembrie Al doilea război mondial URSS invadează Polonia cu un milion de soldați pentru a-și „apăra populația bielorusă și ucrainiană" 17 25 septembrie Al doilea război mondial Mii de polonezi sunt masacrați în estul Poloniei de elemente de ucrainieni bieloruși și evrei încurajați de sloganuri sovietice precum "Pentru polonezi tigăi< small> și câini o moarte de câine!" În Karczowka 24 de polonezi sunt legați cu sârmă ghimpată apoi împușcați sau înnecați În comitatul Luboml 500 de polonezi sunt uciși într-un masacru de 3 zile al ucrainienilor Un preot rănit în comitatul Brzezany este plasat lângă o șosea și este folosit de către unitățile sovietice care trec pe acolo ca țintă O sută de gloanțe îl lovesc înainte să moară la sfârșitul acelei zile 19 septembrie Al doilea război mondial Lavrenti Beria organizează un Directorat pentru Prizonierii de Război și instalează tabere pentru 240000 prizonieri de război polonezi aflați în custodia sovietică; aproximativ 37000 din aceștia vor fi folosiți pentru muncă obligatorie 20-21 septembrie Al doilea război mondial În apărarea orașului Grodno unități ale armatei poloneze provoacă pierderi Armatei Roșii 8oo de soldați și 10 tancuri 21 septembrie Armand Călinescu prim-ministru al României este asasinat la București 22 septembrie Al doilea război mondial Un regiment polonez respinge atacurile a 40 tancuri sovietice și unități de infanterie în Bătălia de la Kodziowce Sovieticii suferă pierderi importante 23 septembrie Al doilea război mondial În Piotrkow germanii forțează mii de prizonieri de război polonezi printre care și evrei să se ușureze într-o sinagogă curățând apoi excrementele cu obiecte sacre 24 septembrie Al doilea război mondial Trupele germane execută 800 intelectuali și lideri polonezi în Bydgoszcz 25 septembrie Al doilea război mondial Luftwaffe lansează 420 de bombardiere împotriva Varșoviei Victimele ajung la cifra de 40000 26 septembrie Al doilea război mondial Armata poloneză de Acasă în poloneză Armia Krajowa AK se formează în Varșovia 27 septembrie Al doilea război mondial În apropiere de Grabowiec 5 000 de prizonieri polonezi sunt executați de către trupele sovietice 28 septembrie Al doilea război mondial Se semnează Tratatul de prietenie Sovieto-German În timpul celor 17 luni ale acestui pact URSS va furniza Germaniei cu 865000 tone de petrol 648000 tone de lemne și 15 milioane tone de grâne Flota germană va primi o bază la Murmansk și spărgătoarele de gheață sovietice vor crea o cale liberă vaselor germane 28 septembrie Al doilea război mondial Varșovia capitulează 140000 soldați polonezi 36000 dintre ei răniți sunt luați prizonieri 29 septembrie Al doilea război mondial În apropiere de Szack sovieticii execută 200 de ofițeri polonezi din diverse unități 30 septembrie Al doilea război mondial Guvernul polonez în exil format la Paris îl numește pe generalul Wladyslaw Sikorski comandant al Armatei Radio Varșovia încetează emisiunile Octombrie 1 octombrie Al doilea război mondial Garnizoana poloneză din Peninsula Hel capitulează în fața germanilor după atacuri repetate 2 octombrie Al doilea război mondial Primii polonezi sunt încarcerați în închisoarea Pawiak din Varșovia 100000 de persoane vor fi interogate aici de către naziști dintre care 37000 vor fi executați și 60000 trimiși în lagăre de concentrare 3 octombrie Al doilea război mondial Hitler organizează o paradă a victoriei sale în Varșovia Tentativa de asasinat a AK eșuează 6 octombrie Al doilea război mondial Ultimele trupe poloneze capitulează după o bătălie de două zile împotriva tancurilor și avioanelor sovietice care se alăturaseră trupelor germane urmată de o luptă de cinci zile împotriva germanilor Polonezii cedează datorită lipsei de aprovizionare 8 octombrie Al doilea război mondial Forțele SS execută 20 de polonezi într-un cimitir din Świecie inclusiv copii cu vârste între 2 și 8 ani Al doilea război mondial Germania anexează vestul Poloniei 12 octombrie Al doilea război mondial Hans Frank este numit de germani guvernator al Guvernului General al Poloniei 14 octombrie Al doilea război mondial Submarinul polonez Orzel ajunge în Marea Britanie evadând din spațiul maritim al Estoniei 16 octombrie Al doilea război mondial Toți polonezii sunt expulzați din orașul Gdynia Expulzări similare au loc în toate teritoriile anexate Germaniei 18 octombrie Al doilea război mondial Moscova se pregătește să predea 30 000 soldați și refugiați polonezi către naziști într-un schimb de prizonieri 19 octombrie Al doilea război mondial Hitler încorporează oficial vestul Poloniei celui de-al Treilea Reich Primul ghetou evreiesc este stabilit la Lublin 21 octombrie Al doilea război mondial Germanii deportează polonezii din Poznan cel mai mare oraș din vestul Poloniei 250 000 locuitori în scopul stabilirii unor „provincii germane pure 22 octombrie Al doilea război mondial În Polonia ocupată de URSS numită acum "Belarusul de Vest" și "Ucraina de Vest" URSS-ul organizează un simulacru de alegeri confiscă toate proprietățile inclusiv conturile bancare și înlocuiește moneda oficială poloneză cu rubla Polonezii sunt concediați de la slujbele lor și aruncați în inchisoare pe măsură ce NKVD compilează liste de deportare Fabrici spitale și școli sunt demontate și trimise către URSS Educația și limba poloneză sunt reduse în mod treptat; librăriile sunt închise și cărțile sunt arse Bisericile sunt distruse și preoții arestați; purtatul unei cruci devine interzis Posesia unei mașini de scris reprezintă un delict 30 octombrie Al doilea război mondial Viacheslav Molotov declară "Un șoc adus Poloniei întâi de către Armata germană apoi de către Armata Roșie și nimic n-a mai rămas din această urâtă progenitură a Tratatului de la Versailles!" Noiembrie 2 noiembrie Al doilea război mondial Primul transport de femei poloneze ajunge în lagărul de concentrare de la Ravensbrück 3 noiembrie Al doilea război mondial Gestapo execută 96 de profesori polonezi în școala acestora și într-o pădure din apropiere de Rypin 6 noiembrie Al doilea război mondial Gestapo adună 183 de profesori ai Universității Jagiello din Cracovia și-i trimite către lagărul de concentrare Sachsenhausen în apropiere de Berlin În comitatul Luck țărani ucrainieni oferă cazare la 200 de polonezi refugiați de nazism apoi îi ucid 11 noiembrie Al doilea război mondial În Ziua de Independență a Poloniei trupele germane forțează 350 de polonezi să sape canale apoi îi execută în grupuri Înainte de a muri fiecare grup strigă "Trăiască Polonia!" 13 noiembrie Al doilea război mondial Se creează Uniunii Luptei Armate 22 noiembrie Al doilea război mondial Naziștii execută 53 de locuitori ai unei case din Varșovia 23 noiembrie Al doilea război mondial Naziștii publică un decret prin care obligau evreii polonezi să poarte semnul distinctiv Steaua lui David 29 noiembrie Al doilea război mondial URSS impune cetățenia sovietică tuturor locuitorilor teritoriilor poloneze ocupate 30 noiembrie Războiul de iarnă URSS atacă Finlanda Decembrie 7 decembrie Al doilea război mondial O conferință Gestapo NKVD are loc într-un oraș-stațiune din Polonia pentru a planifica în comun lichidarea rezistenței poloneze 18 decembrie Al doilea război mondial Lavrenti Beria lider al NKVD ordonează începutul unei mari deportări a polonezilor către URSS 27 decembrie Al doilea război mondial La Wawer în apropiere de Varșovia Polonia trupe naziste ucid 170 bărbați și copii Arte știință literatură și filozofie 1 ianuarie Apare la Iași sub conducerea lui George Călinescu revista "Jurnalul Literar" între 1 ian-10 ian 1939; a doua serie a revistei a apărut la București între 1947 și 1948 2 aprilie Apare la București săptămânal revista România literară sub conducerea lui Cezar Petrescu 15 decembrie Debutul poetului Geo Dumitrescu în revista "Cadran" nr 4 cu poezia Cântec sub pseudonimul Vladimir Ierunca La Atlanta SUA a avut loc premiera filmului "Pe aripile vântului" în regia lui Victor Fleming avându–i ca protagoniști pe Vivien Leigh și Clark Gable Petre P Negulescu publică Destinul omenirii vol II George Călinescu publică Principii de estetică Lucian Blaga publică Arta și valoare Ernest Hemingway publică Zăpezile de pe Kilimanjaro Nașteri 1 ianuarie Emil Brumaru poet român 12 februarie Ray Manzarek muzician american The Doors 19 februarie Irina Loghin cântăreață română 25 februarie Gerald Murnane scriitor australian 13 aprilie Seamus Heaney scriitor nord-irlandez laureat Nobel d 2013 20 aprilie Gro Harlem Brundtland politiciană norvegiană 4 mai Mircea Ifrim politician român 4 mai Amos Oz scriitor israelian 9 iunie Ileana Cotrubaș soprană 18 iunie Ilie Merce politician român 11 iulie Marcu Tudor politician român 26 iulie Cezar Baltag poet român d 1997 1 august Valeria Seciu actriță română 9 august Paul Magheru politician român 28 august Rodica Ojog-Brașoveanu scriitoare română d 2002 30 august John Peel disc jockey britanic d 2004 12 septembrie Sergiu Andon politician român 28 septembrie Ioan Alexandru jurist român 7 octombrie Michael Markel scriitor sas transilvănean 9 octombrie Gheorghe Chiper politician român 16 octombrie Péter Jecza sculptor și profesor de sculptură român d 2009 18 octombrie Jan Erik Vold poet norvegian 20 octombrie Dumitru Matcovschi poet prozator academician publicist și dramaturg< ref> din Republica Moldova d 2013 27 noiembrie Nicolae Manolescu critic literar eseist și istoric literar român 12 decembrie Tudor Octavian poet și publicist român 20 decembrie Ștefan Glăvan politician român Decese 29 ianuarie William Butler Yeats poet englez laureat al Premiului Nobel n 1865 10 februarie Papa Pius al XI-lea n 1857 19 mai George Petcu poet român n 1917 27 mai Joseph Roth scriitor austriac n 1894 7 august Charlie Roberts fotbalist englez n 1883 21 septembrie Armand Călinescu prim-minstru al României împușcat de legionari n 1893 23 septembrie Sigmund Freud medic neuropsihiatru evreu-austriac creator al psihanalizei n 1856 Premii Nobel Fizică Ernest Orlando Lawrence Chimie Adolf Butenandt și Leopold Ruzicka Medicină Gerhard Domagk Literatură Frans Eemil Sillanpää Pace O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Note Suverani conducători Europa Albania Ahmed Zogu Zogu I președinte 1925-1939; rege din 1928 Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Emil Hacha președinte 1938-1939 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Philipp Etter președinte 1939 1942 1947 1953 Finlanda Kyosti Kallio președinte 1937-1940 Franța Albert Lebrun președinte 1932-1940 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Ignacy Moscicki președinte 1926-1939 și Wladislaw Raczkiewicz președinte 1939-1945 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Carol al II-lea rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1930-1940 Spania Manuel Azana y Diaz președinte 1936-1939 și Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XI-lea papă 1922-1939 și Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Patrick Duncan guvernator general 1937-1943 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 și Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Griffith rege 1913-1939 și Seeiso rege 1939-1940 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Ghazi I rege din dinastia Hașemită 1933-1939 și Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Khan șah din dinastia Pahlavi 1925-1941 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Emile Edde președinte 1936-1941 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Sisovath Monivong Krom Zuong rege 1927-1941 China Liu Sen președinte 1932-1943 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 India Victor Alexander John Hope vicerege 1936-1938 1938-1943 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 și Pakubowono al XI-lea Senapati Ingaloyo Abd ar-Rahman Saiyid ad-Din Panolugono sultan 1939-1945 Mongolia Dansranbelghiin Dogsom președinte 1936-1939 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Roberto Maria Ortiz președinte 1938-1940 Bolivia German Busch Becerra președinte 1937-1939 și Carlos Quintanilla președinte 1939-1940 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada John Buchan guvernator general 1935-1940 Chile Pedro Aguirre Cerda președinte 1938-1941 Columbia Eduard Santos Montejo președinte 1938-1942 Costa Rica Leon Cortes Castro președinte 1936-1940 Cuba Federico Laredo Bru președinte 1936-1940 Republica Dominicană Jacinto Bienvenudo Peynado președinte 1938-1940 Ecuador Aurelio Mosquera Narvaez președinte 1938-1939 și Andres Fernandez de Cordoba Nieto președinte 1939-1940 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Stenio Joseph Vincent președinte 1930-1941 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Lazaro Cardenas președinte 1934-1940 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Juan Demostenes Arosemena președinte 1936-1939 Ezequiel Fernandez Jaen președinte 1939 și Augusto Samuel Boyd președinte 1939-1940 Paraguay Felix Paiva președinte 1937-1939 și Jose Felix Estigarribia președinte 1939-1940 Peru Oscar Reimundo Benavides președinte 1914-1915 1933-1939 și Manuel Prado y Ugarteche președinte 1939-1945 1956-1962 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Alfredo Baldomir președinte 1938-1943; dictator din 1942 Venezuela Eleazar Lopez Contreras președinte 1935-1941 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă George Vere Arundell Monckton-Arundell guvernator general 1935-1941 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Ani 1968 1969 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 __FARACUPRINS__ 1973 MCMLXXIII este un an nebisect al calendarului gregorian care începe într-o luni Evenimente 1 ianuarie Marea Britanie Irlanda și Danemarca intră în Comunitatea Europeană care mai târziu va deveni Uniunea Europeană Astfel Europa celor 6 devine Europa celor 9 2 ianuarie Asteroidul este desoperit de N S Chernykh la Observatorul Astrofizic din Crimeea 6 ianuarie Richard Nixon este declarat oficial câștigător al Alegerilor prezidențiale din Statele Unite din 1972 7 ianuarie La Paris Henry Kissinger consilier prezidențial pe probleme de securitate națională și Le Duc Tho conducătorul delegației nord-vietnameze duc negocieri de pace cu privire la războiul din Vietnam 23 ianuarie Președintele american Richard Nixon a anunțat încheierea unui acord care a dus la încetarea ostilitățiilor militare din Vietnam Acordul va fi semnat pe 27 ianuarie la Paris 17 ianuarie Ferdinand Marcos devine președinte pe viață al Filipinelor 7 februarie Afacerea Watergate Senatul Statelor Unite votează cu 77–0 pentru stabilirea unui comitet restrâns care să investigheze Watergate 10 februarie ABBA cântă "Ring Ring" în concursul care selectează piesa Suediei în viitorul Eurovision; va termina pe locul trei 7 martie Cometa Kohoutek este descoperită de astonomul ceh Luboš Kohoutek 17 martie Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a deschis noul London Bridge 29 martie Ultimul soldat american părăsește Vietnamul 5 aprilie La clinica chirurgicală nr 2 din Târgu Mureș o echipă de medici condusă de Prof Dr Ioan Pop de Popa efectuează prima operație pe cord deschis din România 6 aprilie NASA lansează Pioneer 11 cu misiunea de a studia sistemul solar 3 mai Sears Tower din Chicago devine cea mai înaltă clădire din lume cu o înălțime totală de 527 m 26 mai În cursul vizitei oficiale de stat în Italia Nicolae Ceaușescu a fost primit în audiență de papa Paul al VI-lea Ceaușescu s-a arătat interesat de reglementarea situației Bisericii Române Unite prin trecerea greco-catolicilor la ritul latin romano-catolic propunere respinsă de Vatican 1 iunie Junat greacă militară abolește monarhia și proclamă republică 5 iunie Ilie Năstase a câștigat turneul de tenis de la Rolland Garros 24 iunie Leonid Brejnev este primul lider sovietic care se adresează poporului american într-o emisiune televizată 30 iunie Cea mai lungă eclipsă totală de soare a secolului XX 6 min 20 s 17 septembrie Cenaclul Flacăra a fost înființat și condus vreme de 12 ani de Adrian Păunescu 6 octombrie A început Războiul de Yom Kippur 30 octombrie În Istanbul președintele turc Fahri Korutürk inaugurează Podul Bosfor al patrulea cel mai lung suspendat pod din lume în acel moment 3 decembrie Nicolae Ceaușescu ajunge în Statele Unite pentru o vizită oficială Va fi primit cu toate onorurile posibile Ceaușescu își dorea obținerea clauzei națiunii celei mai favorizate ce presupunea facilități vamale pentru produsele românești importate de SUA Mai dorea de asemenea un credit de 500-600 milioane de dolari pe termen lung cu o dobândă de 2% Creditul a spus Ceaușescu la Washington urma să fie folosit de România pentru achiziționarea unor tehnologii americane necesare industriei românești Va părăsi SUA fără să obțină clauza și împrumutul 20 decembrie A fost inaugurată noua clădire a Teatrului Național "ILCaragiale" din București Arte științe literatură și filozofie 24 martie Trupa rock Pink Floyd lansează albumul Dark Side of the Moon Apare "Cahiers roumains detudes littéraires" sub conducerea lui Adrian Marino Aleksandr Soljenițîn publică Arhipelagul Gulag Eugen Ionescu publică la Paris romanul Însinguratul Constantin Noica publică Creație și frumos în rostirea românească Mircea Eliade publică la Paris Fragments d'un journal 1945-1969 Emil Cioran publică la Paris De linconvénient dêtre né Despre neajunsul de a te fi născut Nașteri 5 ianuarie Irinel Ioan Stativă politician român 20 ianuarie Liana Dumitrescu politician român de etnie macedoneană 25 ianuarie Vasile Cosmin Nicula politician român 31 ianuarie Portia de Rossi actriță americană 1 februarie Yuri Landman constructor de instrumente muzicale 4 februarie Oscar De La Hoya boxer profesionist american de origine mexicană 11 februarie Varg Vikernes muzician norvegian 24 februarie Philipp Rösler politician german 3 martie Prințul Charles Philippe Duce de Anjou 8 martie Tony Campos muzician american de origine mexicană 10 martie Eva Herzigová fotomodel ceh 22 martie Elvira Deatcu actriță română 30 martie Jan Koller fotbalist ceh 31 martie Cătălin Țăranu jucător de go român 26 martie Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu politician român 2 aprilie Monica Iagăr atletă română 5 aprilie Élodie Bouchez actriță franceză 11 aprilie Jennifer Esposito actriță dansatoare și fotomodel american 15 aprilie Adrien Brody actor american 16 aprilie Aliaune Thiam cântăreț senegalezo-american 1 mai Diana Hayden actriță și fotomodel indian fostă Miss World 5 mai Radu Ghidău politician român 8 mai Hiromu Arakawa artistă manga japoneză 14 mai Ionela Bruchental-Pop politician român 15 mai Laura Codruța Kövesi procuror general al României procuror șef al DNA 24 mai Ruslana cântăreață ucrainiană 1 iunie Heidi Klum fotomodel și moderatoare TV nord-americană de origine germană 15 iunie Neil Patrick Harris actor cântăreț regizor producător american 28 iunie Kjetil-Vidar Haraldstad baterist norvegian 20 iulie Haakon Prințul Moștenitor al Norvegiei 25 iulie Kevin Phillips fotbalist englez 26 iulie Kate Beckinsale actriță britanică 9 august Filippo Inzaghi fotbalist italian 19 august Mette-Marit Prințesă a Norvegiei soția Prințului Moștenitor al Norvrgiei Haakon 8 septembrie Petre Marin fotbalist român 9 septembrie Bogdan Aurescu diplomat român ministru de Externe 12 septembrie Paul Walker actor american d 2013 13 septembrie Abbath Doom Occulta muzician norvegian 17 septembrie Anastacia cântăreață americană 3 octombrie Neve Campbell actriță canadiană 6 octombrie Silviu Biriș actor român 7 octombrie Dida fotbalist brazilian 22 octombrie Ichiro Suzuki jucător de baseball japonez 24 octombrie Adrian George Scutaru politician român 25 octombrie Suheir Hammad poetă scriitoare actriță și activistă de origine palestinană 29 noiembrie Ryan Giggs fotbalist galez 30 noiembrie Nimród Antal scenarist actor și regizor american de etnie maghiară 2 decembrie Jan Ullrich ciclist german 2 decembrie Monica Seleș jucătoare de tenis din fosta Iugoslavie emigrată în SUA 3 decembrie Holly Marie Combs actriță și producătoare de televiziune americană 4 decembrie Tyra Banks actriță moderatoare TV cântăreață și fotomodel american 5 decembrie Ciprian Vălcan eseist și filozof român 13 decembrie Eduard-Stelian Martin politician român 15 decembrie Cristina Bontaș gimnastă română 16 decembrie Scott Storch rapper producator american 24 decembrie Stephenie Meyer scriitoare americană 24 decembrie Grutle Kjellson muzician norvegian 26 decembrie Elena Udrea politician român ministru al Turismului Decese 1 ianuarie František Běhounek fizician ceh explorator și scriitor n 1898 22 ianuarie Lyndon B Johnson al 36-lea președinte al Statelor Unite n 1908 11 februarie J Hans D Jensen fizician german laureat Nobel n 1907 6 martie Pearl S Buck scriitoare americană laureată a Premiului Nobel n 1892 18 martie Demostene Botez scriitor român n 1893 26 martie Noel Coward scenarist compozitor și actor de origine britanică n 1899 8 aprilie Pablo Picasso pictor spaniol n 1881 21 mai Grigore Moisil matematician român n 1906 18 iunie Prințul Vsevolod Ivanovici al Rusiei n 1914 20 iunie Prințesa Maria di Grazia a celor Două Sicilii n 1878 7 iulie Veronica Lake actriță americană n 1922 20 iulie Bruce Lee actor chinezo-american instructor de arte marțiale n 1940 1 august Walter Ulbricht comunist german președinte al Republicii Democate Germane n 1893 6 august Sică Alexandrescu regizor român n 1896 6 august Fulgencio Batista ofițer militar politician și dictator cubanez n 1901 11 august Karl Ziegler chimist german laureat Nobel n 1898 12 august Walter Rudolf Hess fiziolog elvețian laureat Nobel n 1881 17 august Conrad Aiken scriitor american n 1889 31 august John Ford regizor american n 1895 2 septembrie JRR Tolkien scriitor englez n 1892 11 septembrie Salvador Allende medic și politician chilian al 29-lea președinte al Republicii Chile n 1908 15 septembrie Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei n 1882 17 septembrie Contesa Ina Marie von Bassewitz soția Prințului Oscar al Prusiei n 1888 23 septembrie Pablo Neruda poet chilian laureat al Premiului Nobel n 1904 26 septembrie Anna Magnani actriță italiană de film laureată Oscar 29 septembrie Wystan Hugh Auden scriitor englez n 1907 2 octombrie Paavo Nurmi atlet finlandez cu 24 de recorduri mondiale n 1897 8 octombrie Gabriel Marcel filozof dramaturg critic literar și teatral muzician și teatrolog francez n 1889 17 octombrie Ingeborg Bachmann poetă austriacă n 1926 22 octombrie Pablo Casals violoncelist și dirijor catalan n 1876 25 octombrie Abebe Bikila atlet etiopian campion olimpic la maraton n 1932 26 octombrie Semion Budionnîi comandant militar sovietic n 1883 28 noiembrie Martha Bibescu poetă om politic memorialistă de origine română n 1889 1 decembrie David Ben Gurion politician israelian primul prim-ministru al Israelului n 1886 3 decembrie József Darvas scriitor și om politic maghiar n 1912 6 decembrie Arhiducesa Isabella de Austria Prințesă Georg de Bavaria n 1887 17 decembrie Charles Greeley Abbot astrofizician american n 1872 20 decembrie Bobby Darin cântăreț compozitor și actor american n 1936 25 decembrie Ismet Inönü politician turc primul prim-ministru al Turciei n 1887 Premii Nobel Fizică Leo Esaki Ivar Giaever Brian David Josephson Chimie Ernst Otto Fischer Geoffrey Wilkinson Medicină Karl von Frisch Konrad Lorenz Nikolaas Tinbergen Literatură Patrick White Pace Henry A Kissinger Lê Ðức Thọ Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 1979 | 1980 | 1981 | 1982 | 1983 | 1984 | 1985 | 1986 | 1987 | 1988 | 1989 __FARACUPRINS__ 1984 MCMLXXXIV a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie Franța preia Președinția Consiliului Comunităților Europene 10 ianuarie SUA și Vaticanul au restabilit relații diplomatice după o pauză de 117 ani 24 ianuarie Este lansat Apple Macintosh 8 februarie Se deschid Jocurile Olimpice de iarnă de la Sarajevo 13 februarie Constantin Cernenko îi succede lui Yuri Andropov ca secretar general al Partidului Comunist Sovietic 5 martie Iranul acuză Iraqul de folosirea armelor chimice 6 mai Are loc la Palatul Sporturilor din București gala de adio a gimnastei Nadia Comăneci Cu prilejul retragerii sale din activitatea competițională primește din partea președintelui Comitetului Internațional Olimpic Juan Antonio Samaranch Ordinul Olimpic 8 mai Uniunea Sovietică anunță că va boicota Olimpiada de Vară de la Los Angeles California 27 mai Inaugurarea oficială a Canalului Dunăre–Marea Neagră considerat al treilea canal de navigație ca importanță după Suez și Canalul Panama; lucrările de construcție au început în 1973 A fost resfințită Biserica Neagră din Brașov în urma lucrărilor de restaurare începute în anul 1970 25 iunie Inaugurarea oficială a lucrărilor de construcție a Casei Republicii și a Bulevardului "Victoria Socialismului" din București 27 iunie Franța învinge Spania cu scorul de 2-0 și câștigă Euro 84 1 iulie Irlanda preia Președinția Consiliului Comunităților Europene 25 iulie Cosmonautul sovietic Svetlana Savitskaia a devenit prima femeie din lume care a efectuat o ieșire în spațiu 29 iulie La cea de a XIII–a ediție a Olimpiadei de vară organizată la Los Angeles sportivii români au cucerit 20 de medalii de aur 16 de argint și 17 de bronz 29 iulie–12 august 31 octombrie Primul ministru indian Indira Gandhi este asasinat de doi membri ai gărzii de corp 10 decembrie Plenară a CC al PCR la care Nicu Ceaușescu este ales prim-secretar al UTC 19 decembrie Marea Britanie și China semnează un acord potrivit căruia Hong Kong–ul trece începând cu 1 iulie 1997 sub suveranitate chineză punându–se capăt după 155 de ani dominației britanice 31 decembrie Rajiv Gandhi devine prim ministru al Indiei Arte științe literatură și filozofie Pelicula Amadeus obține premiul Oscar pentru cel mai bun film al anului Nașteri 1 ianuarie José Paolo Guerrero fotbalist peruan 12 ianuarie Romeo Surdu fotbalist român 23 ianuarie Arjen Robben fotbalist olandez 20 martie Fernando Torres fotbalist spaniol 24 martie Ifeanyi Emeghara fotbalist nigerian 10 mai Andrei Cristea fotbalist român 11 mai Andres Iniesta fotbalist spaniol 22 iunie Osvaldo Miranda fotbalist argentinian 23 iunie Andreea Bălan cântăreață română 19 iulie Diana Mocanu înotătoare română 17 august Cristian Pulhac fotbalist român 27 septembrie Avril Lavigne cântăreață canadiană 16 octombrie Roberto Hilbert fotbalist german 16 octombrie Shayne Ward interpret britanic 3 decembrie Cosmin Moți fotbalist român Decese 7 ianuarie Costică Acsinte fotograf român n 1897 20 ianuarie Johnny Weissmuller actor american n 1904 21 ianuarie Arhiducele Gottfried de Austria șeful Casei de Habsburg-Toscana n 1902 9 februarie Yuri Andropov conducător al Uniunii Sovietice n 1914 21 februarie Mihail Șolohov scriitor cazac n 1905 12 februarie Julio Cortazar romancier argentinian n 1914 6 aprilie Virgil Carianopol poet român n 1908 7 aprilie Constantin Papanace doctor în economie politică istoric și publicist n 1904 8 aprilie Piotr Kapița fizician rus laureat al Premiului Nobel n 1894 21 aprilie Marcel Iancu pictor arhitect și eseist român n 1895 25 mai Henriette Yvonne Stahl scriitoare și traducătoare română n 1900 31 mai Filaret Barbu compozitor român n 1903 26 iunie Michel Foucault filosof francez n 1926 14 august Vasile Lovinescu eseist român n 1905 29 august Muhammad Naguib primul președinte al Egiptului n 1901 18 octombrie Henri Michaux poet scriitor și pictor belgian n 1899 21 octombrie François Truffaut actor criric francez n 1932 31 octombrie Indira Gandhi prim ministru al Indiei n 1917 5 noiembrie Ștefan Bârsănescu pedagog și eseist român n 1895 10 noiembrie Xavier Herbert scriitor australian n 1901 13 noiembrie Eta Boeriu poetă și o traducătoare română n 1923 13 noiembrie Shisō Kanaguri atlet japonez n 1891 13 decembrie Vicente Aleixandre poet spaniol laureat al Premiului Nobel pentru Literatură n 1898 Premii Nobel Fizică Carlo Rubbia Simon van der Meer Chimie Robert Bruce Merrifield Medicină Niels K Jerne Georges J F Köhler César Milstein Literatură Jaroslav Seifert Pace Desmond Mpilo Tutu Referințe Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 24 mai Ion Hîncu arheolog român n 1931 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Milenii Mileniul I îHr Mileniul I Mileniul al II-lea Secole Secolul al II-lea Secolul al III-lea Secolul al IV-lea Decenii Anii 160 Anii 170 Anii 180 Anii 190 Anii 200 Anii 210 Anii 220 Anii 230 Anii 240 Anii 250 Anii 260 Ani 212 213 214 215 216 217 218 219 220 221 222 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Științe Literatură și Filozofie Nașteri Decese 8 aprilieCaracalla împărat roman 211-217 n 186 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 6 aprilie 7 aprilie 8 aprilie 9 aprilie 10 aprilie 8 aprilie este a 98-a zi a calendarului gregorian Evenimente 217 Împăratul roman Caracalla este asasinat și succedat de prefectul Gărzii Pretoriene Marcus Opellius Macrinus 1139 Roger al II-lea al Siciliei este excomunicat 1149 Papa Eugen al III-lea se refugiază în castelul lui Ptolemeu al II-lea de Tusculum 1195 Împăratul bizantin Isaac al II-lea Angelos este orbit și detronat de propriul său frate care devine împărat ca Alexios al III-lea Angelos 1271 În Siria sultanul Baibars cucerește Crac des Chevaliers 1730 La New York este ridicată prima sinagogă de pe teritoriul Americii de Nord Shearit Israel 1783 Țarina Ecaterina cea Mare a declarat după anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia de acum și pentru toate timpurile ca teritoriu rusesc 1820 Este descoperită celebra statuie grecească Venus din Milo în Insula Milos din Marea Egee 1829 A apărut la București primul periodic din Țara Românească „Curierul Românesc" editat de Ion Heliade Rădulescu 1866 Italia și Prusia se aliază împotriva Imperiului Austriac 1880 A avut loc la Teatrul Național din București premiera piesei lui IL Caragiale „D-ale Carnavalului" 1904 Franța și Marea Britanie semnează Antanta cordială 1909 Regele RomânieiCarol I adresează o scrisoare prințului Ferdinand de Saxa Coburg prin care recunoaște independența și proclamarea regatului bulgar 1911 Fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes descoperă supraconductibilitatea 1924 Lee de Forest obține în SUA patentul pentru pick-up 1967 Se constituie Automobil Clubul Român ACR care preia atribuțiile Asociației Automobiliștilor din România 1985 Mihail Gorbaciov anunță că URSS va suspenda instalarea rachetelor cu rază medie de acțiune SS-20 în Europa și a cerut Statelor Unite să facă același lucru 1999 Mii de persoane formează scuturi umane pe trei poduri din Belgrad și Novi Sad pentru a le proteja împotriva raidurilor NATO 2003 Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 2005 Peste patru milioane de oameni participă la funerariile papei Ioan Paul al II-lea Nașteri 1320 Regele Petru I al Portugaliei d 1367 1336 Timur Lenk întemeietorul imperiului turco–mongol al Timurizilor d 1405 1605 Filip al IV-lea al Spaniei d 1665 1692 Giuseppe Tartini compozitor italian d 1770 1802 Gheorghe Magheru general și om politic conducător al armatei revoluționare române din Muntenia la 1848 d 1880 1818 Regele Christian al IX-lea al Danemarcei d 1906 1859 Edmund Husserl filosof austriac d 1938 1875 Regele Albert I al Belgiei d 1934 1889 Sir Adrian Boult dirijor britanic d 1983 1898 Alexandru Claudian poet și sociolog al literaturii d 1962 1911 Emil Cioran scriitor și filosof român stabilit în Franța 1995 1912 Sonja Henie patinatoare americană de origine norvegiană campioană mondială la patinaj între anii 1927 și 1936 d 1969 1917 Florentin Delmar compozitor pianist și dirijor român d 1983 1921 Franco Corelli tenor italian d 2003 1927 George Grigoriu compozitor român d 1999 1929 Jacques Brel cântăreț și actor belgian d 1978 1932 Jean-Paul Rappeneau regizor și scenarist francez 1933 Elena Zottoviceanu muzicolog român 1938 Kofi Annan diplomat ghanez secretar general al ONU 1946 Florin Niculai Georgescu pictor român stabilit la Paris 1952 Gabriel Andreescu ziarist român 1956 Adela Crăciunoiu regizoare de film de animație și graficiană română Decese 217 Caracalla împărat roman 211-217 n 186 este asasinat de paznicul personal Iulius Martialis în războiul din Parția 1364 Ioan al II-lea al Franței n 1319 1612 Anne Catherine de Brandenburg regină a Danemarcei și Norvegiei n 1575 1758 Louise Anne de Bourbon contesă de Charolais n 1695 1848 Gaetano Donizetti compozitor italian n 1797 1866 Benjamin Guy Babington medic englez inventatorul laringscopului n 1794 1885 CA Rosetti om politic român participant la Revoluția română de la 1848 conducător de importante ziare și reviste n 1816 1946 Ilarie Voronca poet român n 1903 1950 Vaslav Nijinsky balerin rus n 1890 1968 Ernst Wilhelm Nay pictor german n 1902 1973 Pablo Picasso pictor sculptor gravor și ceramist spaniol n 1881 1980 Ion Emil Bruckner medic român membru al Academiei Române n 1912 1981 Omar Nelson Bradley general american n 1893 1984 Piotr Kapița fizician rus cercetător al atomului distins cu Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1978 n 1894 1991 Per Yngve Ohlin solist vocal suedez n 1969 1993 Marian Anderson mezzosoprană americană n 1897 1994 Jean Georgescu regizor actor și scenarist român n 1901 2002 Florin Mitroi pictor român n 1938 2002 Maria Felix actriță spaniolă n 1914 2011 Alex Leo Șerban critic de film român n 1959 2013 Margaret Thatcher prim-ministru britanic n 1925 2013 Sara Montiel cântăreață și actriță spaniolă n 1928 Sărbători Ziua Internațională a Rromilor din 1971 În tehnică prin abur se înțelege apă în stare de vapori În exprimarea curentă expresiile abur și vapori de apă se folosesc alternativ Se spune abur în cazul obținerii sale printr-un proces de fierbere în cazul vaporizării unei părți din apa supraîncălzită gheizere scăpări prin neetanșeități la plural în cazul condensării fiind vizibili „se văd aburi ridicându-se deasupra mlaștinii Se spune vapori de apă în cazul obținerii lor printr-un proces de evaporare ei nefiind vizibili la vaporii de apă din atmosferă aflați în stare gazoasă în fizică chimie tabele cu proprietăți fizice ale vaporilor de apă Aburul este un agent termic larg utilizat în tehnică la producerea lucrului mecanic ex în turbine cu abur și în motoarele cu abur în scopuri tehnologice ex în industria chimică alimentară etc pentru încălzit etc fiind ușor de produs și putând acumula cantități mari de căldură Spre deosebire de vaporii de apă din atmosferă care sunt amestecați cu aer aburul tehnic nu este amestecat cu alte substanțe eventualele urme de săruri sau ulei conținute fiind considerate impurități Clasificare Aburul se clasifică în funcție de diferite criterii După tip La o presiune dată aburul poate fi abur saturat umed când mai conține lichid; abur saturat uscat când nu mai conține umiditate dar o cât de mică cedare de căldură îl aduce în stare de abur saturat umed; abur supraîncălzit când temperatura lui e superioară celei de saturație la presiunea respectivă După presiune După valoarea presiunii se deosebește abur pentru termoficare cu presiunea de 12 20 bar; abur de presiune joasă până la 15 bar utilizat în scopuri tehnologice și uneori în instalații de încălzire; abur de presiune medie 15 80 bar folosit în turbine de parametri medii; abur de presiune înaltă 80 221 bar folosit în turbine de putere mare; abur de presiune supracritică peste 221 bar folosit în turbine de foarte mare putere După proveniență După proveniență aburul poate fi abur proaspăt sau viu abur adus direct de la generator la utilizator fără să fi fost utilizat în alt agregat și fără să fi suferit vreo reducere de presiune și temperatură; abur derivat sau prelevat abur care a fost utilizat parțial într-o mașină și apoi derivat pentru alte scopuri; abur uzat abur evacuat din turbină după utilizarea totală; abur laminat abur căruia i s-a redus presiunea fără producere de lucru mecanic Aburul derivat și cel uzat mai este utilizat în scopuri tehnologice sau pentru termoficare Dacă se pune problema ca o turbină să alimenteze cu abur un proces tehnologic sau termoficarea aburul este prelevat la turbinele cu condensație respectiv evacuat la turbinele cu contrapresiune la parametrii necesari procesului respectiv termoficării Proprietăți fizice În energetică proprietățile fizice care prezintă intres sunt masa molară de care este legat volumul masic care este un parametru termodinamic; Capacitatea termică masică de care sunt legate valorile entalpiei și entropiei care definesc starea energetică; Conductivitatea termică și viscozitate dinamică de care depind fenomenele de transfer termic Capacitatea termică masică implicit entalpia și entropia conductivitatea termică și viscozitatea dinamică depind de presiune și temperatură după legi neliniare Actual aceste proprietăți fac obiectul activității Asociației Internaționale pentru Proprietățile Apei și Aburului The International Association for the Properties of Water and Steam IAPWS care organizează conferințe anuale pentru urmărirea progreselor privind aceste proprietăți și sub egida căreia se redactează formalizări internaționale Formulele sunt complexe pentru calculul valorilor fiind necesar un calculator electronic programabil În decursul timpului În anul 1904 Richard Mollier a trast primele diagrame având entalpia pe una din axe bazate pe ecuația de stare a lui Koch v \frac{RT}{p} \frac{A}{\left \frac{T}{100} \right^{282}}< math> unde mapa< sub> este masa apei la saturație iar mabur< sub> este masa aburului saturat Titlul aburului ia valori între 0 apă la saturație și 1 abur saturat Pentru diferite presiuni în diagrama T-s v fig alăturată starea de apă la saturație este pe curba de x 0 iar starea de abur supraîncălzit este pe curba de x 1 La presiunea normală de 101325 Pa 1013 bar căldura latentă de vaporizare căldura necesară fierberii este de 2257 kJ kg La presiuni mai mari această căldură scade curbele x 0 și x 1 se apropie și se întâlnesc la presiunea critică de 2212 bar în punctul critic a cărui temperatură este de 374{{te}} Peste această presiune este domeniul supracritic în care vaporizarea apei se face fără o transformare de fază vizibilă prin umflare continuă Domeniul din diagrama T-s de sub curbele x 0 și x 1 este domeniul aburului umed Abur supraîncălzit Este folosit în special în termoenergetică unde parametrii aburului viu sunt urmărtorii † Nu se mai folosește ‡ Pentru cicluri cu resupraîncălzire intermediară Utilizări În tehnică Aburul industrial este produs în generatoare de abur și este folosit ca agent de lucru în turbine cu abur și motoare cu abur locomotive cu abur de remarcat că marile termocentrale pot avea producții de abur de mii de tone pe oră; ca agent termic la extracția țițeiului și la rafinarea lui precum și în reacțiile de cracare pentru obținerea benzinei; ca agent termic în industria ușoară la fierberi în industria alimentară vopsitorie și călcătorie în industria textilă la curbarea și uscarea lemnului în industria mobilei; la desalinizarea apei de mare; ca materie primă la producerea gazului de apă; ca agent termic la încălzirea cu abur respectiv în termoficare; ca fluid de antrenare în ejectoarele de abur; ca materie primă pentru obținerea apei distilate; ca agent de lucru la obținerea vidului prin condensare în condensatoare; În medicină la aparate de sterilizat; la inhalații Pentru uz casnic la prepararea alimentelor; la călcat cu fierul de călcat cu aburi; la curățarea cu aburi; în saune Note Vezi și Aburire Centrală termică Termoficare Cazan Turbină cu abur Motor cu abur Locomotivă cu abur Umiditate Legături externe Institutul Național pentru Standarde și Tehnologii National Institute of Standards and Technology NIST articol despre proprietățile apei și aburului en Spirax Sarco en {{DER 1962}} Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alegerile pentru postul de bașcan al Găgăuziei au avut loc în data de 22 martie 2015 în cadrul autonomiei Gagauz-Yeri din sudul Republicii Moldova În urma acestora a fost ales guvernatorul regiunii autonome bașcanul pentru o perioadă de 4 ani Efectuarea alegerilor Adunarea Populară a luat decizia cu privire la petrecerea alegerilor în cadrul ședinței extraordinare din 27 decembrie 2014 Cel de-al doilea tur de scrutin dacă ar fi fost necesar s-ar fi organizat pe 5 aprilie 2015 În cadrul aceleeași ședințe Adunarea Populară a Găgăuziei a făcut modificări în legislația privind alegerea bașcanului Potrivit modificărilor operate candidații pentru funcția de bașcan au fost nevoiți să prezinte cel puțin 5000 de semnături în susținerea lor dar nu mai mult de 6000 Votul s-a făcut cu aplicarea ștampilei „Seçtim am ales La 23 februarie 2015 buletinele de vot au fost aprobate de către Comisia Electorală Centrală din Găgăuzia Numele candidatului electoral va fi amplasat pe foaie în conformitate cu numărul extras în urma tragerii la sorți „Buletinele vor fi tipărite în trei limbi Consiliile locale vor scrie cereri prin care vor solicita numărul de buletine de vot necesare și ulterior acestea vor fi tipărite în găgăuză română și rusă a afirmat Valentin Cara președinte CEC Găgăuzia Candidați Conform rapoartelor de până la 19 februarie cel mai mult a cheltuit pe campania electorală candidatul independent Irina Vlah circa 145000 de lei Ea este urmată de Alexandr Stoianoglo cu circa 50000 de lei Ruslan Garbalî – circa 40000 de lei și Nicolai Dudoglo – circa 21000 de lei Restul candidaților au avut cheltuieli nesemnificative sau nu le-au avut deloc Rezultate preliminare Prezența la vot Referințe Legături externe Jurnal TV Accesat la 16022015 Alpii Apuseni germ "Westalpen" sunt despărțiți la este de Alpii Răsăriteni prin linia linia care unește lacul Constanța de-a lungul Rinului peste pasul Splügenpass ital Passo dello Spluga 2113 m cu Lacul Como În comparație cu Alpii Răsăriteni Alpii Apuseni sunt mai înalți Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc 4810 m Alpii Apuseni sau Occidentali se află în Italia Franța și Elveția ei se împart în Alpii Ligurici Alpii Maritimi Alpii Cotici Alpii Dauphiné Alpii Graici Alpii Pennini Alpii Bernezi Alpii Lepontini Alpii Glarus Alpii Elvețieni de Nord-Est Antanta Cordială reprezintă o serie de acorduri semnate la 8 aprilie 1904 între Regatul Unit și Republica Franceză Dincolo de problemele imediate ridicate de expansiunea colonială tratate de acest acord semnarea Antantei Cordiale a marcat sfârșitul unui mileniu de conflicte intermitente între cele două țări și statele predecesoare ale lor și începutul unei coexistențe pașnice care continuă și în prezent Antanta Cordială împreună cu alianța anglo-rusă și cu alianța ruso-franceză a alcătuit sistemul de alianțe denumit Tripla Înțelegere între Regatul Unit Franța și Rusia alianță ce a constituit tabăra învingătoare în Primul Război Mondial Istorie Termenul francez Entente-Cordiale tradus de regulă ca „acord cordial a fost folosit în 1844 pentru interesele comune ale Regatului Unit și ale Franței Astăzi el este utilizat în principal pentru a doua Antantă cordială și anume acordul scris parțial secret semnat la Londra între cele două puteri la 8 aprilie 1904 Acordul a reprezentat o schimbare pentru ambele țări Franța fusese izolată de celelalte puteri europene în principal ca rezultat al eforturilor cancelarului german Otto von Bismarck de a înstrăina Franța de potențialii ei aliați întrucât el credea că Franța va căuta să se răzbune pentru înfrângerea ei în războiul franco-prusac din 1870–1871 Regatul Unit păstrase timp de un secol politica sa de „splendidă izolare în raport cu Europa continentală intervenind în problemele continentale doar când considera necesar pentru a proteja interesele britanice și pentru a menține un echilibru al puterii Situația ambelor țări s-a schimbat în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea Schimbarea a pornit de la pierderea încrederii în sine a britanicilor după umilința din al Doilea Război al Burilor și de la temerile crescânde că țara a devenit izolată în fața unei Germanii potențial agresive Încă din martie 1881 omul politic francez Léon Gambetta și prințul de Wales de la acea vreme Albert Edward s-au întâlnit la Château de Breteuil pentru a discuta o alianță împotriva Germaniei Cursa pentru Africa a împiedicat însă cele două țări să ajungă la o înțelegere La inițiativa Secretarului Colonial Joseph Chamberlain au avut loc trei runde de negocieri germano-britanice între 1898 și 1901 După ce Albert Edward a devenit rege el a refuzat să adere la Tripla Alianță și a reluat ideea unei alianțe franco-britanice Când Războiul Ruso-Japonez era pe cale să izbucnească Franța și Regatul Unit s-au văzut pe punctul de a fi târâte în conflict de cele două tabere Franța avea o alianță fermă cu Rusia în timp ce Regatul Unit semnase recent un tratat de alianță cu Japonia Pentru a evita războiul ambele puteri au renunțat la vechea lor rivalitate Documentele semnate Antanta era compusă din trei documente Primul și cel mai important document era Declarația privind Egiptul și Marocul În schimbul promisiunii francezilor că nu vor „obstrucționa acțiunile britanice în Egipt britanicii au promis să permită Franței să „păstreze ordinea … și să ofere asistență în Maroc S-a garantat libera trecere a francezilor prin Canalul Suez aducând în sfârșit în vigoare Convenția de la Constantinopol și a interzis ridicarea de fortificații pe o parte din coasta Marocului Tratatul conținea o anexă secretă ce trata „schimbarea circumstanțelor în administrarea oricăreia dintre cele două țări Al doilea document trata Newfoundland și părți din Africa de Vest și Centrală Francezii au renunțat la drepturile lor ce rezultau din tratatul de la Utrecht la coasta vestică a Newfoundlandului deși au păstrat dreptul de a pescui în preajma coastei Britancii în schimb le-au cedat francezilor orașul Yarbutenda de lângă coasta dintre Senegal și Gambia precum și Iles de Los parte a Guineei de astăzi O altă stipulare trata frontiera dintre posesiunile franceze și britanice de la est de râul Niger din Nigerul și Nigeria de astăzi Declarația finală privea Siamul Tailanda Madagascar și Noile Hebride Vanuatu În Siam britanicii au recunoscut o sferă de influență franceză la est de bazinul râului Menam; în schimb francezii au recunoscut influența britanică la vest de bazinul Menamului Ambele părți au renunțat explicit la ideea de a anexa teritoriul siamez Britanicii și-au retras obiecțiile la introducerea unei taxe vamale de către francezi în Madagascar Cele două părți au căzut de acord să „pună capăt dificultăților rezultate din lipsa jurisdicției asupra indigenilor din Noile Hebride Comemorare Aniversarea centenară a Antantei cordiale în 2004 a fost marcată de mai multe evenimente oficiale și neoficiale inclusiv de o vizită de stat în Franța în aprilie a reginei Elisabeta a II-a și a ducelui de Edinburgh precum și o vizită a președintelui Chirac la Londra în noiembrie Soldații britanici Pușcașii Marini Regali regimentul de cavalerie Household Cavalry Gărzile de Grenadier și King's Troop Royal Horse Artillery au condus parada de la Paris de ziua națională a Franței pentru prima oară cu avioanele Red Arrows zburând pe deasupra Atât în gara internațională Waterloo din Londra și apoi în noul terminal din gara St Pancras cât și în Gara de Nord din Paris cele două terminale ale serviciului Eurostar care circulă prin Tunelului Canalului Mânecii drapelele celor două state apar legate de cuvintele Entente cordiale La summitul din 2008 cu primul ministru Gordon Brown președintele francez Nicolas Sarkozy a cerut o antantă amicală mai puternică în discursul său în fața Camerei Comunelor Note Legături externe Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Dmitri Șostakovici Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 23 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Algoritmul lui Euclid Pi 2 articole< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Conform art 14 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri Nr344-XIII din 23 decembrie 1994 Guvernatorul bașcanul< ref> este persoana oficială supremă a Găgăuziei Lui i se subordonează toate autoritățile administrației publice ale Găgăuziei Guvernatorul Găgăuziei este ales prin vot universal egal direct secret și liber exprimat pentru un mandat de 4 ani pe bază alternativă Aceeași persoană este reeligibilă în funcția de Guvernator al Găgăuziei pentru două mandate consecutiv El trebuie să fie cetățean al Republicii Moldova care a împlinit vârsta de 35 de ani și cunoaște limba găgăuză Guvernatorul Găgăuziei este confirmat în funcția de membru al Guvernului Republicii Moldova printr-un decret al Președintelui Republicii Moldova Guvernatorul Găgăuziei exercită conducerea activității autorităților administrației publice și poartă răspundere pentru exercitarea atribuțiilor cu care este învestit prin lege Guvernatorul Găgăuziei emite hotărîri și dispoziții care sînt executorii pe tot teritoriul Găgăuziei Suspendarea din funcție înainte de termen a Guvernatorului Găgăuziei are loc în cazul dacă acesta nu respectă Constituția Republicii Moldova Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri legile locale și hotărîrile Adunării Populare sau dacă a comis o infracțiune Decizia de destituire a Guvernatorului Găgăuziei se ia cu votul a două treimi din deputații aleși ai Adunării Populare Statutul Găgăuziei Autonomia găgăuză a fost consfințită în Constituția Republicii Moldova din iulie 1994 în articolul 111 care prevede și autonomia Transnistriei Ulterior Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege și mai largă care conferă un statut special autonom Găgăuziei la 23 decembrie 1994 Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor este parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova Conform art 111 al Constituției Republicii Moldova UTA Găgăuzia soluționează de sine stătător în limitele competenței sale în interesul întregii populații problemele cu caracter politic economic și cultural Pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituția și legislația Republicii Moldova În Găgăuzia activează organe reprezentative și executive potrivit legii Istoric La data de 19 august 1990 etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud în jurul orașului Comrat „Republica Găgăuză Gagauz-Yeri în limba găgăuză În anul 1990 Stepan Topal devine unul din liderii mișcării separatiste din sudul Republicii Moldova La data de 31 octombrie 1990 Stepan Topal este ales în funcția de președinte al Sovietului Suprem al autoproclamatei RSS Găgăuze Deși Sovietul Suprem al Republicii Moldova a declarat imediat aceste proclamații nule în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri La 1 decembrie 1991 Stepan Topal este ales "președinte" al autoproclamatei "Republici Găgăuze" iar între anii 1991 și 1995 a stat în fruntea așa-zisulului "Soviet Suprem" al "Republicii Găgăuze" În paralel Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună Alegerile din mai-iunie 1995 La 17 ianuarie 1995 Guvernul Republicii Moldova aprobă prin HG 35 1995 Regulamentul provizoriu privind alegerea Guvernatorului Bașcanului Găgăuziei După ce autonomia Găgăuziei a fost acceptată de Parlamentul Moldovei la 25 mai 1995 a avut loc primul tur al alegerilor pentru funcția de Guvernator al Găgăuziei concomitent cu alegerile în Adunarea Populară a autonomiei Nici unul din cei 4 candidați pentru funcția de guvernator Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Dumitru Croitor și Stepan Topal nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi ales din primul tur Ca urmare la data de 11 iunie 1995 în turul doi de scrutin au participat cei doi candidați mai bine clasați Gheorghe Tabunșcic și Mihail Kendighelean iar cu 64% de voturi în funcția de Guvernator al Găgăuziei a fost ales Gheorghe Tabunșcic inaugurarea în funcție a avut loc la 19 iunie 1995 Stepan Topal nu a reușit nici măcar calificarea în al doilea tur de scrutin Alegerile din august 1999 La data de 22 august 1999 se desfășoară alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia în primul tur participând 6 candidați Dumitru Croitor Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Constantin Taușanji Ilia Stamat Piotr Sarî În cel de-al doilea tur de scrutin desfășurat la 5 septembrie 1999 Dumitre Croitor viceministru al afacerilor externe este ales cu 6154% din voturi câștigând confruntarea cu bașcanul în funcție Gheorghe Tabunșcic A fost învestit în funcția de Bașcan la 24 septembrie 1999 Dumitru Croitor participase la alegeri cu o platformă reformistă la data de 22 august 1999 la alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia Interimatul iulie-noiembrie 2002 La 31 ianuarie 2002 un grup din 21 de deputați din Adunarea Populară a Găgăuziei i-au acordat un vot de neîncredere Guvernatorului Găgăuziei și au stabilit pentru data de 24 februarie 2002 organizarea referendumului de revocare din funcție a lui Dumitru Croitor În ziua respectivă majoritatea secțiilor de votare au fost închise autoritățile locale executive din autonomie luând măsuri pentru zădărnicirea referendumului Pentru aceste acțiuni ulterior lui Dumitru Croitor Mihail Kendighelean Ivan Burgudji le-au fost intentate dosare penale însă numai Ivan Burgudji a fost condamnat la închisoare celelalte dosare fiind mai târziu clasate La 21 iunie 2002 sub presiunile interne și ale autorităților centrale Dumitru Croitor demisionează din funcția de Guvernator al Găgăuziei motivând oficial prin faptul că Adunarea Populară ignoră opinia sa în cazul adoptării deciziilor și îi respinge orice inițiative Adunarea Populară a UTA Gagauz Yeri din 26 iulie 2002 a anulat decizia ei anterioară de a-l numi pe președintele Adunării Ivan Kristioglo ca guvernator interimar după demisia lui Dumitru Croitor și l-a desemnat ca guvernator interimar al Găgăuziei pe Gheorghi Mollo Această decizie a fost adoptată după ce procurorul general al regiunii autonome Gheorghi Leiciu a trimis o scrisoare Adunării Populare a Găgăuziei afirmând că numirea lui Ivan Kristioglo ca guvernator interimar al UTA Gagauz Yeri la 10 iulie 2002 a fost ilegală deoarece a încălcat principiul separării puterilor în stat Alegerile din octombrie 2002 Deși a încercat să se înscrie la noile alegeri din 6 octombrie 2002 Comisia electorală centrală din Găgăuzia a refuzat la 9 septembrie 2002 înregistrarea lui Dumitru Croitor în calitate de candidat la funcția de Guvernator al Găgăuziei din partea Partidului Democrat motivând că dosarul prezentat nu era complet La data de 6 octombrie 2002 au avut loc alegerile anticipate pentru funcția de Guvernator al autonomiei la care au participat 5 candidați Gheorghe Tabunșcic fost bașcan în perioada 1995-1999; Ilia Stamat fost șef al Direcției pentru relații economice externe al executivului din autonomia găgăuză; Mihail Formuzal primarul de Ceadîr Lunga; Stepan Topal fost președinte al "Republicii Găgăuze" în perioda 1990-1995 și Constantin Taușanji primarul de Comrat La scrutin au participat doar 4143 % de alegători alegerile fiind invalidate La 16 octombrie 2002 președintele Vladimir Voronin l-a numit prin decret pe Dumitru Croitor în funcția de Reprezentant Permanent a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva Totodată Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului OMC O nouă rundă de alegeri au loc la data de 20 octombrie 2002 la care participă doar 3 candidați Gheorghe Tabunșcic Mihail Formuzal Constantin Taușanji Fostul bașcan Stepan Topal este exclus din competiție de către Comisia electorală locală care invocă încălcări în listele de subscripție ale candidatului În sondajele de opinie efectuate în regiunea găgăuză pentru alegerile din 2002 Stepan Topal era creditat cu șanse mari de a intra în al doilea tur de scrutin datorită utilizării unei retorici "național-patriotice" El era prezentat drept arhitect al autonomiei găgăuze care se opunea planurilor comuniștilor și al candidatului acestora de a submina însăși existența autonomiei găgăuze Programul electoral al lui Topal se baza pe succesele guvernării lui Dumitru Croitor La data de 9 noiembrie 2002 are loc inaugurarea în funcție a Guvernatorului Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic a demisionat din funcția de deputat în Parlament mandatul său fiind ocupat de următorul candidat supleant pe lista Partidului Comuniștilor din Republica Moldova Alegerile din decembrie 2006 La data de 3 decembrie 2006 s-au desfășurat noi alegeri pentru funcția de bașcan al UTA Gagauz Yeri Acestea au avut loc ca urmare a expirării mandatului de patru ani al guvernatorului Gheorghe Tabunșcic În cursa electorală pentru alegerea bașcanului au fost înregistrați patru candidați înregistrați ca independenți și anume bașcanul în funcție al Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic adjunctul procurorului general al Rep Moldova Alexandru Stoianoglo primarul orașului Comrat Nicolai Dudoglo și primarul de Ceadâr Lunga Mihail Formuzal Partidul Comuniștilor din Republica Moldova partid de guvernământ și-a exprimat susținerea de la început pentru Gheorghe Tabunșcic "Din ziua creării autonomiei comuniștii din R Moldova contribuie sincer și ferm la dezvoltarea temeliilor acesteia la progresul economic social și cultural al Gagauz Yeri Nu este întîmplător faptul că deja de mai bine de opt ani PCRM rămîne a fi singurul partid care include în rîndul deputaților reprezentanți ai autonomiei găgăuze Nu este întîmplător că anume propunerile legislative ale fracțiunii parlamentare a PCRM au extins substanțial drepturile constituționale ale Găgăuziei prin acordarea către autonomie a dreptului de inițiativă legislativă în Parlamentul național Este absolut limpede că tot ce a fost pozitiv în ultimii ani trebuie continuat și dezvoltat intens< ref> Deși a fost susținut de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova PCRM și de Partidul Agrar din Moldova beneficiind în plus și de mediatizarea excesivă a candidaturii sale bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Pierderea alegerilor s-a datorat slabelor realizări ale bașcanului în cel de-al doilea mandat și izolării tot mai mult a UTA Gagauz Yeri În acest scrutin Formuzal a fost sprijit de alianța partidelor pro-Rusia Ravnopravie-Patria Rodina În campania electorală Formuzal a promis să deschidă reprezentanțe comercial-economice și culturale ale Găgăuziei în Turcia Rusia Bulgaria și Ucraina și să pună în aplicare un proiect numit "readucerea acasă a compatrioților" vizându-i pe găgăuzii care lucrează peste hotare Noul guvernator al UTA Găgăuzia Mihail Formuzal a fost învestit la 29 decembrie 2006 în funcția de bașcan la Casa de Cultură din Comrat El va trebui să colaboreze în mod constructiv cu Adunarea Populară din Unitatea Teritorială Autonomă Gagauz Yeri în care majoritatea mandatelor este deținută de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova În temeiul art 88 lit j din Constituția Republicii Moldova și al art 14 alin 4 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri printr-un decret din 16 ianuarie 2007 al președintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin Mihail Formuzal a fost confirmat în funcția de membru al Guvernului În primul tur al alegerilor din 3 decembrie 2006 Mihail Formuzal și Nicolai Dudoglo au acumulat 3389% și respectiv 3140% din sufragiile alegătorilor Bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Celălalt candidat Alexandr Stoianoglo Procurorul General adjunct al Republicii Moldova s-a clasat pe ultimul loc cu 1058% din voturi La turul II din 17 decembrie 2006 primarul orașului Ceadîr-Lunga Mihail Formuzal a repurtat victoria pentru postul de bașcan guvernator al Găgăuziei cu 5623% din voturi Au participat la aceste alegeri 628% din numărul alegătorilor Lista președinților „Republicii Găgăuze În perioada 1990-1995 autoproclamata „Republică Găgăuză a avut următorii președinți Lista guvernatorilor UTA Gagauz Yeri Guvernatorii Bașcanii UTA Gagauz Yeri au fost următorii Vezi și Lista președinților Adunării Populare a UTA Gagauz-Yeri Referințe Legături externe @ alegerimd @ alegerimd Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Boris Efimovici Nemțov în rusă Борис Ефимович Немцóв n 9 octombrie 1959 Soci – d 27 februarie 2015 Moscova a fost un politician din Rusia fondator al mișcării politice „Solidarnosti copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia deputat al Dumei regionale din Iaroslavl În anii ’90 Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii< ref> Într-o atmosferă ostilă întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015 la mică distanță de Kremlin în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental Biografie Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice specialist în fizica plasmei La sfârșitul anilor '80 a susținut mișcarea regională condusă de AD Saharov A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus Duma de stat primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod În anul 1997 a fost ministru al combustibililor din Federația Rusă ulterior prim-vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse membru al Consiliului Securității din Federația Rusă 1997-1998 Din anul 2003 a fost consilier netitular al președintelui Ucrainei Victor Iușcenko Pe 27 februarie 2015 la ora 2331 GMT+3 ora locală mergând împreună cu fotomodelul ucrainean Anna Durițkaia pe podul Bolșoi Moskvorețkii Uciderea sa a avut loc cu câteva zile înainte ca el să ia parte la un marș de protest contra implicării Rusiei în Războiul din Donbas și a crizei financiare din 2014–15 din Rusia Pe 10 februarie 2015 cu mai puțin de trei săptămâni înainte de asasinat Nemțov a spus că îi este frică că va fi ucis de Putin< ref> Activitate politică În anul 1998 a creat mișcarea liberală „Rossia molodaia care a făcut parte din coaliția „Cauza dreaptă Pravoe delo și a partidului „Uniunea forțelor de dreapta" Ulterior când colegii de partid au hotărât să adere la proiectul inspirat de Kremlin Mișcarea de dreapta a părăsit această mișcare întemeind mișcarea politică „Solidarnosti în anul 2008 În anul 2009 a ocupat locul doi la alegerile primarului orașului Soci fiind întrecut de candidatul puterii În anul 2012 partidul său a aderat la mișcarea „Pentru Rusia fără corupție Din 2012 este copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală RPR-PARNAS La alegerile regionale din 8 septembrie 2013 este ales deputat al Dumei regionale din Iaroslavl Nemțov era cunoscut ca unul dintre cei mai vehemenți critici ai regimului Putin în special vizând corupția funcționarilor de stat și al colegilor de partid al liderului rus Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord 2007 „Strategia-31 a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste 2011-2013 Publicații Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei Referințe Legături externe at Solidarity at LiveJournal with Boris Nemtsov on BBC's HARDtalk Air date 7 February 2011 Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară cunoscută mai ales prin acronimul CERN păstrat de la vechea denumire în limba franceză Conseil européen pour la recherche nucléaire Consiliul European pentru Cercetare Nucleară; CERN se pronunță în franceză v AFI este cel mai mare laborator din lume pentru cercetarea particulelor elementare Laboratorul este situat la câțiva kilometri de Geneva la granița dintre Elveția și Franța Funcția primară a complexului CERN este de a furniza acceleratoare de particule elementare și alte tipuri de infrastructuri necesare fizicii particulelor de energii înalte La CERN au fost realizate numeroase experimente de diferite tipuri implicând colaborarea internațională Istoric În 1952 11 guverne europene au convenit să facă demersuri pentru înființarea unui consiliu provizoriu pentru construirea unui laborator de cercetare nucleară Acronimul CERN însemna în original în limba franceză Conseil européen pour la recherche nucléaire „Consiliul European pentru Cercetare Nucleară Convenția internațională privind fondarea CERN a fost semnată la 29 septembrie 1952 de un număr inițial de 12 state fondatoare Acronimul a fost reținut pentru noul laborator și după dizolvarea consiliului chiar dacă numele institutului s-a schimbat în Organisation européenne pour la recherche nucléaire „Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară Conform spuselor unui fost director CERN atunci când s-a schimbat numele se putea schimba și acronimul în afonul OERN dar Werner Heisenberg a zis "But the acronym can still be CERN even if the name is " "Dar acronimul poate rămâne CERN chiar dacă numele nu mai este acela" La scurt timp după înființare activitățiile laboratorului au depășit studiul nucleului atomic și au intrat în domeniul fizicii energiilor înalte domeniu care se ocupă în principal cu interacțiunile particulelor subatomice Prin urmare laboratorul CERN a primit o nouă denumire Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Laboratoire européen pour la physique des particules nume care descrie mai bine activitățile curente de la CERN Acronimul CERN a fost însă păstrat După înființare la CERN au aderat și alte state astfel încât numărul țărilor membre a ajuns în prezent la 20 CERN-ul a devenit astfel un exemplu de colaborare internațională În momentul de față CERN are aproximativ 2600 de angajați cu normă întreagă și pe lângă aceștia alți 7931 de cercetători și ingineri care reprezintă 500 de universități și 80 de naționalități diferite Aproximativ jumătate din comunitatea mondială a fizicii particulelor lucrează la experimente ce au loc la CERN Pentru că este un centru de cercetare internațional cercetările CERN nu se află în mod oficial nici sub jurisdicția Franței nici sub jurisdicția Elveției iar unele vehicule ale companiei au numere diplomatice de înmatriculare Printre aceste vehicule se află și mașinile de pompieri Domenii de activitate Cercetare fundamentală Experimentele de la CERN au condus la multe descoperiri științifice printre care 1973 Descoperirea curenților neutri în camera cu bule Gargamelle 1983 Descoperirea Bosonilor W și Z în experimentele UA1 și UA2 1989 Determinarea numărului familiilor de neutrino în acceleratorul de particule Large Electron-Positron Colider LEP 1995 Prima obținere pe cale artificială a antimateriei și anume a antihidrogenului în cadrul experimentului PS210 2001 Punerea în evidență a violării simetriei CP în cadrul experimentelor NA48 Activitățile de cercetare fundamentală din cadrul CERN au avut ca rezultat și atribuirea a două Premii Nobel Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1984 acordat fizicienilor Carlo Rubbia și Simon van der Meer pentru descoperirea bosonilor W și Z și Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1992 acordat cercetătorului francez de la CERN Georges Charpak pentru inventarea și dezvoltarea detectoarelor de particule în particular a camerei proporționale multi-fir Cercetare aplicată și dezvoltare tehnologică Laboratorul joacă un rol vital în dezvoltarea tehnologiilor viitorului inclusiv cele necesare propriei activități care presupune tehnologii de cea mai înaltă performanță Formare de specialiști CERN dispune de o gama largă de forme de instruire și specializare care atrag mulți cercetători și ingineri tineri Dotări Complexul de acceleratoare CERN are în dotare o rețea formată din șase acceleratoare de particule și un singur decelerator de particule Fiecare accelerator din complex accelerează particulele până la o anumită energie după care le trimite următorului accelerator care urmează să accelereze particulele către energii mai mari Dispozitivele folosite în prezent sunt următoarele Două acceleratoare lineare care creează particule de energii joase pentru a fi introduse în Sincrotronul de Protoni Linac2 de o putere de 50 MeV este folosit pentru protoni și Linac3 42 MeV u este folosit la accelerarea ionilor grei< ref> Boosterul Sincrotronic de Protoni accelerează energia particulelor generate de către Linac2 înainte de a fi transferate către alte dispozitive Acceleratorul Circular de Ioni de Energii joase în engleză "Low Energy Ion Ring" având acronimul LEIR accelerează ionii proveniți din Linac3 înainte de a-i transfera în Sincrotronul de Protoni Acceleratorul acesta a fost pus în funcțiune în anul 2005 fiind de fapt fostul Accelerator Circular de Anti-protoni de Energii Joase LEAR reconfigurat Sincrotronul de Protoni de 28 GeV în engleză "Proton Synchrotron" având acronimul PS construit în 1959 este încă în funcțiune ca un accelerator ce precede acceleratorul SPS și aduce particulele la energii destul de înalte pentru a fi introduse în acesta Super Sincrotronul de Protoni SPS este un accelerator circular de particule cu un diametru de 2km construit într-un tunel pus în funcțiune din anul 1976 A fost proiectat pentru a genera energii de maxim 300 GeV dar a fost adus la zi treptat până când a ajuns la puterea maximă de 450 GeV El a fost folosit pentru ciocnirile perechilor de particule antiparticule proton antiproton și pentru a accelera perechile de particule antiparticule electron pozitron de energii înalte și a le introduce apoi în "Large Electron-Positron Colider" LEP O dată cu terminarea acceleratorului "Large Hadron Collider" LHC SPS va fi folosit ca un accelerator ce precede LHC și accelerează protoni și ioni grei pentru a-i putea introduce în acesta Separatorul de Masă Izotopică On-line ISOLDE este folosit la studierea nucleelor instabile Particulele sunt accelerate prima dată în PS Booster înainte de a intra în ISOLDE El a fost pus în funcțiune pentru prima dată în anul 1967 și a fost reconstruit cu îmbunătățiri importante în anul 1974 și a doua oară în anul 1992 Deceleratorul de Antiprotoni AD reduce impulsul antiprotonilor până la aproximativ 10% din viteza luminii pentru a putea fi efectuate cercetări despre antimaterie Centrul de informatică Principalul centru de cercetare de la Meyrin are de asemenea un centru mare de informatică dotat cu computere de ultimă generație pentru a interpreta digital datele obținute experimental Datorită faptului că rezultatele cercetărilor trebuie făcute publice tuturor cercetătorilor din lume centrul de computere de la CERN găzduieste un Internet Exchange denumit CIXP CERN Internet Exchange Point care se interconectează cu alte Internet Exchange-uri și furnizori de servicii internet din Europa CERN este cunoscut de altfel ca locul unde a fost creat web-ul Aici există primul server din lume un computer care avea lipit pe el un bilet "This machine is a server! Do not power down!" "Acest aparat este un server! Nu îl opriți!" Statele fondatoare ale CERN pe atunci Germania de Vest State care s-au alăturat ulterior CERN din 1959 stat fondator retras din CERN în 1961 1961-1969 apoi din 1983 din 1985 din 1991 din 1991 din 1992 din 1993 din 1993 din 1999 din 2013 Țări și organizații cu statut de observator CERN Comisia Europeană UNESCO Rezultate recente majore Experimentul OPERA Articol principal Neutrino Cercetătorii de la CERN au făcut public faptul că ar fi observat că neutrinii se deplasează cu o viteză superioară celei a luminii și mai mult decât atât au proprietatea de a-și schimba aroma Potrivit teoriei restrânse a relativității niciun corp cu masa de repaus nenulă nu poate depăși viteza luminii Experimentul efectuat la CERN a constat în trimiterea cu viteză mare a unor fluxuri de neutrini dintr-un accelerator aflat la sediul CERN din apropierea Genevei către un detector aflat la Laboratorul Național Gran Sasso din Italia la o depărtare de circa 732 de kilometri Neutrinii sunt particule subatomice elementare despre care se știe că ar călători în general cu o viteză apropiată de cea a luminii dar asupra cărora nu se înțelege foarte bine cum se aplică conceptul de masă și cel de masă de repaus Ei sunt neutri din punct de vedere electric și sunt capabili să treacă prin materie fără a interacționa cu ea În urma experimentului s-a observat că neutrinii au ajuns la destinație cu 60 de nanosecunde mai repede decât în cazul în care ar fi călătorit cu viteza luminii și că și-au schimbat aroma Echipa de cercetători a repetat testul de 15000 de ori pe parcursul a trei ani pentru a ajunge la această concluzie după care în 2011 a cerut ca experimentul să fie repetat și supus analizei specialiștilor din exterior Acest rezultat nu a fost acceptat de cercetatori Ulterior in urma unei revizii interne in cadrul experimentului s-a dovedit a fi un rezultat eronat datorat conectarii defectuoase a unor cabluri de fibra optica Despre bosonul Higgs Articol principal Bosonul Higgs În perioada 2011 2012 oamenii de știință de la CERN au făcut progrese majore pentru a dovedi existența bosonului Higgs până acum doar presupusă Note Bibliografie François de Rose Nature vol 455 nr 7210 pag 174-175 11 September 2008 Legături externe California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Marcus Aurelius Antoninus 4 aprilie 188–8 aprilie 217 cunoscut sub numele Caracalla sau Caracala a fost împărat roman din dinastia Severilor 211 217 Porecla Caracalla derivă de la denumirea celtică a unei mantale purtate în Galia Fiu al lui Septimius Severus și al Iuliei Domna născut la Lugdunum astăzi Lyon Caracalla a fost desemnat în caesar 196 și augustus 198 La moartea tatălui său survenită la 4 februarie 211 Caracalla a devenit coîmpărat alături de fratele său Geta Ura dintre cei doi frați a dus în februarie 212 la asasinarea lui Geta în palatul din Roma urmată de uciderea a 20000 de susținători ai acestuia Caracalla a continuat politica lui Septimius Severus de întărire a autorității imperiale având ca principal sprijin armata Potrivit surselor istorice Caracalla era un eretic și neglijent în cadrul atribuțiilor privind conducerea imperiului Cassius Dio a relatat că împăratul convoca curtea foarte rar și că în timpul vizitei în Nicomedia 214 215 a delegat-o pe mama sa Iulia Domna să se ocupe de câteva probleme administrative Ca urmare a lungului proces de formare a statului Caracalla a emis în primul său an de domnie 212 edictul Constitutio Antoniniana Pe plan militar Caracalla a dus o politică externă ofensivă La est de Rin a dus campanii împotriva alemanilor 213 la Dunăre împotriva carpilor 214 iar în 215 a pornit un nou război împotriva Imperiului Part Bun comandant militar Caracalla a efectuat în 213 o călătorie în Dacia în cadrul programului său militar de întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman Prezența i-a fost atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum Moigrad jud Sălaj Cele două fortificații romane de la Porolissum castrele câte unul pe dealurile Pomet și Citera ale localității împreună cu un sistem defensiv complex situat pe culmile sau la poalele Munților Meseșului au reprezentat cheia de boltă a apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei Caracalla și-a pus titlurile "pacator" și "nume praeseus" declarându-se un Alexandru al Orientului A fost asasinat în aprilie 217 în timpul campaniei militare din Mesopotamia la instigarea prefectului pretoriului Marcus Opellius Macrinus care s-a proclamat apoi împărat Echilibrul economic nu a putut fi restabilit sub Macrinus și urmașii săi și a rezultat o perioadă de dezordine și pe plan monetar Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg Emil Cioran n 8 aprilie 1911 Rășinari; d 20 iunie 1995 Paris a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză Familia Emil Cioran s-a născut la Rășinari aflat pe atunci în comitatul Sibiu Tatăl său Emilian Cioran a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu Mama sa Elvira Cioran n Comaniciu era originară din Veneția de Jos comună situată în apropiere de Făgăraș Tatăl Elvirei Gheorghe Comaniciu de profesie notar fusese ridicat de autoritățile austro-ungare la rangul de baron Astfel pe linie maternă Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană Formarea După studii clasice la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din București A fost coleg cu Constantin Noica și elev al lui Tudor Vianu și Nae Ionescu Bun cunoscător al limbii germane a studiat în original pe Immanuel Kant Arthur Schopenhauer și mai ales pe Friedrich Nietzsche Încă din tinerețe a arătat înclinație spre agnosticism apărându-i evidentă "incoveniența existenței" În timpul studenției a fost în mod deosebit influențat de lectura lui Georg Simmel Ludwig Klages și Martin Heidegger precum și de filozoful rus Lev Șestov care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire În 1933 obține o bursă care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin unde intră în contact cu Nicolai Hartmann și Ludwig Klages Primele volume Prima lui carte apărută în 1934 în România Pe culmile disperării a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români Succesiv au apărut Cartea amăgirilor 1935 Schimbarea la față a României 1936 Lacrimi și Sfinți 1937 Cel de-al doilea volum Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90 autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste "pretențioase și stupide" Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale antiraționaliste care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta a influențat viziunea tânărului Cioran Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia fără a fi de acord cu metodele ei violente ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie Reîntors în țară ocupă vreme de un an 1936 postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov În 1937 pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București care i se va prelungi până în 1944 În 1940 începe să scrie Îndreptar pătimaș ultima sa carte în limba română limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei Varianta definitivă a Îndreptarului rămasă inedită până în 1991 a fost încheiată în 1945 anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid Opera franceză În 1937 Emil Cioran pleacă în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București După o scurtă întoarcere în România două luni sfârșitul lui 1940- începutul lui 1941 el părăsește pentru totdeauna România și se stabilește la Paris Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză operele lui fiind apreciate nu numai pentru conținutul lor dar și pentru stilul plin de distincție și finețe al limbii În 1949 îi apare la editura Gallimard editură care va publica mai târziu majoritatea cărților sale prima lucrare scrisă în limba franceză Précis de décomposition distinsă în 1950 cu premiul Rivarol Ulterior Cioran refuză toate distincțiile literare care i-au fost atribuite Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin pe care nu l-a părăsit niciodată A trăit mult timp retras evitând publicitatea În schimb a cultivat darul conversației cu numeroșii săi prieteni Mircea Eliade Eugen Ionescu Paul Celan Barbu Fundoianu Samuel Beckett Henri Michaux Cioran a întreținut o vastă corespondență dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar Epuizând încă din tinerețe interesul pentru filozofia de catedră Cioran a părăsit devreme gândirea sistematică și speculațiile abstracte pentru a se consacra unor cugetări profund personale "N-am inventat nimic am fost doar secretarul senzațiilor mele" va constata mai târziu Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă sub varianta ei românească cu accente creștine și mistice "trăirismul" Tematica operei Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente Preocupat de problema morții și a suferinței este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii Tema alienării omului temă existențialistă prin excelență prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus este formulată astfel în 1932 de tânărul Cioran "Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?" Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran contingența ființei umane păcatul originar sensul tragic al istoriei sfârșitul civilizației amenințarea Răului refuzul consolidării prin credință obsesia absolutului viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie pe care o cunoaștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență de unde reflecțiile marcat gnostice și antimoderniste oarecum în linia spengleriană asupra destinului omului și civilizației Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine omul a rezistat Astăzi el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine producție și reproducție irepresibilă exces de autoanaliză de transparență și prin triumful artificialului Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză ale cărei constrângeri le repudiase în tinerețe Premii și distincții Premiul Rivarol 1950 Centre National du Livre din Paris acordă o bursă pe an numită în cinstea lui < ref> La Paris București Sibiu Cluj Rășinari există câte o stradă numită în cinstea lui În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române O particularitate onomastică inițiala M Curând după debutul francez Cioran începe să-și semneze volumele EM Cioran Destui au presupus că inițiala M trebuie să reprezinte comprimarea unui prenume francez sau românesc probabil Michel sau Mihai În realitate inițiala "M" din semnătura sa de autor nu comprimă nicidecum un prenume real și a fost adoptată de filozof exclusiv din rațiuni fonetice și de reprezentare După cum avea să-i relateze în 1984 prietenei și traducătoarei sale Sanda Stolojan în limba franceză prenumele Emile are o rezonanță calină în totală opoziție cu caracterul scrierilor sale E Cioran ar fi sunat nepotrivit Astfel consemnează Sanda Stolojan în jurnalul său parizian Nori peste balcoane s-a gândit la EM Forster și a adoptat inițiala Aceasta e originea reală a literei M Misterul a născut însă o neînțelegere care s-a perpetuat unele site-uri biografii de dicționar și articole de enciclopedie menționând încă și astăzi existența unui ipotetic prenume Mihai sau Michel al filozofului Cf Sanda Stolojan Nori peste balcoane Jurnal din exilul parizian București ed Humanitas 1996 p 191 Post scriptum de dincolo de moarte După moartea Simonei Boué prietena de o viață a lui Emil Cioran o serie de manuscrise ale acestuia peste 30 de caiete au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor Într-o primă etapă o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora În urma judecării Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință Printre manuscrise în general versiuni ale unor lucrări deja aparute se află și un jurnal inedit al lui Cioran cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 anul în care se opresc Caietele sale document de un excepțional interes pentru editori și cititori și probabil ultima scriere inedită a filozofului Bibliografie completă Opera în limba română cu aldine volumele originale; cu cursive antologii corespondență fragmente Pe culmile disperării București 1934 Cartea amăgirilor București 1936 Schimbarea la față a României București 1936 Lacrimi și sfinți Bucuresti 1937 Amurgul gîndurilor 1940 Îndreptar pătimaș ed Humanitas București 1991 Singurătate și destin antologie de texte îngrijită de Dan C Mihăilescu cu articole publicate în presa interbelică ed Humanitas București 1992 Scrisori către cei de-acasă ed Humanitas București 1995 Mon pays Țara mea scris în franceză textul apare pentru prima oară în România în volum bilingv ed Humanitas București 1996 Opera în limba franceză Volume de autor cu aldine volumele originale; cu cursive antologii traduceri din română sau fragmente din celelalte volume apărute separat Œuvres Opere complete éd Yves Peyré Paris Gallimard 1997 1999 2001 2003 Précis de décomposition Tratat de descompunere Paris Gallimard 1949 Syllogismes de l'amertume Silogismele amărăciunii Paris Gallimard 1952 La Tentation d'exister Ispita de a exista Paris Gallimard 1956 Histoire et utopie Istorie și utopie Paris Gallimard 1960 La Chute dans le Temps Căderea în timp Paris Gallimard 1964 Le Mauvais Démiurge Demiurgul cel rău Paris Gallimard 1969 De linconvénient dêtre né Despre neajunsul de a te fi născut Paris Gallimard 1973 Écartèlement Sfârtecare Paris Gallimard " Les essais " Eseurile 1979 Exercices d'admiration essais et portraits Exerciții de admirație eseuri și portrete Paris Gallimard 1986 Aveux et anathèmes Mărturisiri și anateme Paris Gallimard 1986 Le Livre des leurres Cartea amăgirilor 1936 trad Grazyna Klewek Thomas Bazin Paris Gallimard 1992 Bréviaire des vaincus Breviarul învinșilor 1940-1944 trad Alain Paruit Paris Gallimard 1993 Lâge dor Vârsta de aur Châteauroux 1995 eseu din Histoire et utopie Anthologie du Portrait De Saint-Simon à Tocqueville Antologia portretului De la Saint-Simon la Tocqueville Paris Gallimard 1996 Cahiers Caiete 1957-1972 cu o prefață de Simone Boué Paris Gallimard 1997 Solitude et destin Singurătate și destin trad Alain Paruit Paris Gallimard 2004 culegere cuprinzând articolele publicate în presa românească între 1931 și 1943 Des Larmes et des Saints Lacrimi și sfinți 1937 traducere din limba română și prefață de Sanda Stolojan Paris L'Herne 1986 Sur les cimes du désespoir Pe culmile disperării 1933 trad André Vornic Christiane Frémont Paris L'Herne 1990 Cahier de Talamanca Caietul de la Talamanca 1966 Paris Mercure de France 2000 Ébauches de vertige Schițe de vertij Paris Gallimard 2004 extras din Écartèlement Le Crépuscule des pensées Amurgul gândurilor 1940 trad Mirella Patureau-Nedelco Paris L'Herne 1991 Valéry face à ses idoles Valery față în față cu idolii săi Paris LHerne 2007 reluat din Exercices dadmiration Essai sur la pensée réactionnaire à propos de Joseph de Maistre Eseu asupra gândirii reacționare apropo de Joseph de Maistre text introductiv de Pierre Alechinsky Fontfroide-le-Haut ed Fata Morgana 1977 reluare a prefeței la antologia de texte despre Joseph de Maistre alese de Cioran apărută la Monaco la ed du Rocher în 1957 Vacillations Clătinări 1970 illustrații de Pierre Alechinsky Fontfroide-le-Haut 1998 Sissi ou la vulnérabilité Sissi sau despre vulnerabilitate în Jean CLAIR dir Vienne 1880-1938 L'Apocalypse joyeuse Paris éd du Centre Pompidou 1986 retipărire L'Élan vers le pire Elanul către mai rău fotografii de Irmeli Jung Paris Gallimard 1988 Antologii Cioran Emil ed Antologia portretului De la Saint-Simon la Tocqueville trad din franceza si note de Petru Cretia Seria Cioran III 1997 Cioran antologie Cioran si muzica selecția textelor de Aurel Cioran ed de Vlad Zografi Seria Antologiile Humanitas 1996 Convorbiri interviuri E M CIORAN Sylvie JAUDEAU Entretiens Convorbiri Paris ed Corti 1990 Entretiens Convorbiri Paris Gallimard 1995 E M CIORAN Mariana SORA Cioran jadis et naguère Entretien à Tübingen Cioran astăzi și ieri O convorbire la Tübingen Paris L'Herne 1988 Gabriel Liiceanu Constantin Chelba Exerciții de admirație film de televiziune transmis de Televiziunea Romana în 1992 Gabriel Liiceanu Sorin Ilieșiu Apocalipsa după Cioran film de televiziune comercializat pe casetă video Monografii despre Cioran Mircea A Diaconu ? Editura Cartea Românească București 2008 270 p ISBN 978-973-23-1954-3 Philippe Tiffreau Cioran ou la Dissection du gouffre Cioran sau disecția hăului ill Santiago Arranz Jacques Barry Sergio Birga et al Paris Henri Veyrier 1991 Gabriel Liiceanu Itinéraires dune vie E M Cioran Itinerariul unei vieți E M Cioran urmat de Les continents de linsomnie entretien avec EM Cioran Continentele insomniei dialog cu EM Cioran ediția românească se numeste Apocalipsa după Cioran traducere de Alexandra Laignel-Lavastine Paris Michalon 1995 Patrice Bollon Cioran l'hérétique Cioran ereticul Paris Gallimard 1997 Fernando Savater Eseu despre Cioran ed Humanitas 1999 Livius Ciocârlie Caietele lui Cioran editura Scrisul Românesc Craiova 2000 Ion Vartic Cioran naiv și sentimental ed Biblioteca Apostrof Cluj 2000 Armel Guerne Lettres de Guerne à Cioran 1955-1978 Scrisorile lui Guerne către Cioran 1955-1978 prefață Charles Le Brun Lectoure le Capucin 2001 Sylvie Jaudeau Cioran ou le Dernier Homme Cioran sau Ultimul om Paris José Corti 1990 2001 Nicole Parfait Cioran ou Le défi de l'être Cioran sau provocarea ființei Paris Desjonquères 2001 Alexandra Laignel-Lavastine Cioran Eliade Ionesco L'oubli du fascisme Cioran Eliade Ionesco Uitarea fascismului Paris PUF 2002 George Bălan Emil Cioran la lucidité libératrice? Emil Cioran luciditatea eliberatoare? prefață cronologie și note de Alain Cophignon Paris J Lyon 2003 Simona Modreanu Le Dieu paradoxal de Cioran Dumnezeul paradoxal al lui Cioran Monaco 2003 Simona Modreanu Cioran Paris Oxus 2003 Coll Seine et Danube nr 1 Cioran inédit Sena și Dunărea nr 1 Cioran inedit Paris Esprit des péninsules 2003 cuprinde "Spengler et Cioran des philosophies parallèles" Spengler și Cioran filozofii paralele Marta Petreu "Cioran et la fin de l'histoire" Cioran și sfârșitul istoriei Marian V Buciu "Les Cahiers de Cioran" Caietele lui Cioran Livius Ciocârlie; și un text inedit tradus de A Paruit La tragédie des petites cultures Tragedia culturilor mici Marta Petreu Un trecut deocheat sau Schimbarea la față a României Ed Institutului Cultural Român București 2004 Livius Ciocârlie Bătrânețe și moarte în mileniul trei editura Humanitas 2005 Roland Jaccard Cioran et compagnie Cioran și compania Paris PUF 2005 Friedgard Thoma Pentru nimic în lume O iubire a lui Cioran traducere Nora Iuga Est Editeur 2005 151 pag corespondență Bernd Mattheus Cioran Porträt eines radikalen Skeptikers Berlin Matthes & Seitz 2007 ISBN 978-3-88221-891-6 Nicolae Turcan Cioran sau excesul ca filosofie cuvânt înainte de Liviu Antonesei Ed Limes Cluj 2008 Ciprian Vălcan La concurrence des influences culturelles francaises et allemandes dans l'oeuvre de Cioran București Editura Institutului Cultural Român 2008 Marius Dobre Certitudinile unui sceptic Emil Cioran București Editura Trei 2008 Iulian Băicuș EMCioran Un fenomenolog al Neantului București Editura Corect Books 2013 e-book Comentarii în diverse studii Mathurin Maugarlonne À la rencontre des disparus La întâlnirea cu cei disparuți Paris Grasset et Fasquelle 2004 Nancy Huston Professeurs de désespoir Profesorii disperării Arles Actes Sud Montréal Léméac 2004 Wittgenstein Schopenhauer Beckett Cioran Améry T Bernhardt printre alții Gérard Bocholier Les Ombrages fabuleux Umbrele fabuloase Bordeaux Chauvigny L'escampette 2003 Annaba Bienheureux les stériles Fericiți cei sterili Toulon Presses du Midi 2002 Guido Ceronetti Le Silence du corps Tăcerea corpurilor trad André Maugé postfața Lettre à l'éditeur Cioran Scrisoare editorului Cioran Paris Albin Michel 1984 Didier Nordon dir L'ennui Féconde mélancolie Plictisul Fecunda melancolie Paris Autrement 1998 Norbert Dodille Gabriel Liiceanu eds Lectures de Cioran Lecturi din Cioran Centre culturel français de Iasi Centrul cultural francez din Iași Paris L'Harmattan 1997 Coll Le Vide expérience spirituelle en Orient et en Occident Vidul experiență spirituală în Orient și în Occident Paris Hermès 1969 Rupert Guth Die Philosophie der einmaligen Augenblicke Überlegungen zu E M Cioran Königshausen & Naumann Würzburg 1990 Cornelius Hell Skepsis Mystik und Dualismus Eine Einführung in das Werk E M Ciorans Bouvier Bonn 1985 Till Kinzel "Autorenporträt Emil Cioran" în Sezession 16 Februar 2007 6-10 Thomas Knöfel; Klaus Sander ed Cafard Originaltonaufnahmen 1974–1990 CD supposé Köln 1998 Richard Reschika E M Cioran zur Einführung Junius Hamburg 1995 Fernando Savater Versuch über Cioran Raben-Verlag München 1985 Peter Sloterdijk Der selbstlose Revanchist In Nicht gerettet Versuche nach Heidegger Suhrkamp Frankfurt 2001 Thomas Stölzel Ein Säulenheiliger ohne Säule Begegnung mit E M Cioran Droschl Wien 1998 Friedgard Thoma Um nichts in der Welt Eine Liebe von Cioran Weidle Bonn 2001 William Totok Die Generation von Mircea Eliade im Bann des rumänischen Faschismus în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte Literatur und Politik Anul 7 Nr 1 1995 pp 42-55; versiune scurtă în Die Neue Gesellschaft Frankfurter Hefte Anul 42 Nr 10 1995 pp 921-928 Versiune în limba maghiară Mircea Eliade generáció a román fasizmus bűvkörében în Magyar Filozófiai Szemle Nr 1-2-3 1996 pp 274-291 Bernd Mattheus "Sein Leben verunstalten Émile Cioran die Eiserne Garde und die Versuchung des Faschismus" în Lettre international Berlin Nr 63 2003 Patrice Bollon Cioran der Ketzer Suhrkamp Frankfurt 2006 Franz Winter Emil Cioran und die Religionen Eine interkulturelle Perspektive Bautz Interkulturelle Bibliothek Nordhausen 2007 Emile M Cioran Ein Gespräch geführt von Gerd Bergfleth Konkursbuchverlag Tübingen 1985 EM Cioran; Ein Gespräch mit Sylvie Jaudeau Erker Verlag St Gallen 1992 "Cioran și religia Partea îngerului" Tribuna nr 128 1-15 ian 2008 "Dumnezeul plagiat" Tribuna nr 135 16-30 apr 2008 Giovanni Rotiroti Il demone della lucidità Il caso Cioran tra psicanalisi e filosofia Rubbettino 2005 Constantin Aslam Constantin Noica-Spre un model neoclasic de gândire Editura Academiei Române 2011 Referințe Legături externe 18 Februarie 2010 Florentina Ciuverca Evenimentul zilei 6 Aprilie 2011 Ionuț Stănescu Evenimentul zilei 20 iunie 2009 Amos News Mariana Cris Formula AS anul 2011 numărul 967 O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Franța în oficial Republica Franceză în este o republică constituțională unitară având un regim semi-prezidențial mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea Capitala sa este orașul Paris limba oficială este franceza iar moneda este euro Deviza națională este „' în iar Drapelul Franței este format din trei benzi verticale colorate respectiv în albastru alb roșu Imnul național este La Marseillaise' Franța este o țară veche formată în Evul Mediu feudal și își trage numele de la poporul franc De la începutul secolului al XVII-lea și până în prima jumătate a secolului al XX-lea a posedat un vast imperiu colonial Începând cu anii 1950 s-a angrenat în construcția Uniunii Europene Ea este o putere nucleară este unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și membru NATO De asemenea Franța este membră a G7 G20 a zonei euro a spațiului Schengen și găzduiește sediile Consiliului Europei al Parlamentului European și al UNESCO Franța joacă un rol important în istoria mondială prin intermediul influenței exercitate de cultura sa de limba sa și de valorile democratice seculare și republicane pe care le-a promovat în ultimele două secole Franța este a doua putere economică europeană și a cincea putere economică mondială Economia sa de tip capitalist o face să fie unul dintre liderii mondiali în sectoarele agroalimentar al automobilelor al și în aceasta în ciuda unor politici de Cu 666 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014 Geografia Așezare și frontiere Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei Are ieșire la Marea Nordului către nord la Canalul Mânecii către nord-vest la Oceanul Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est cu Germania și Elveția la est cu Italia și cu Monaco la sud-est cu Spania și cu Andorra la sud-vest Dacă frontierele sudice ale țării corespund unor creste montane frontierele nord-estice nu corespund aproape deloc vreunor limite geografice fizice sau lingvistice Franța metropolitană cuprinde mai multe insule cea mai mare fiind Corsica multe fiind însă mici insule de coastă Metropola se încadrează între paralelele de 42°1946" N și 51°547" N și între meridianele de 4°46 V și 8°1442" E Franța este formată însă și din numeroase teritorii aflate în afara continentului european denumite în vorbirea curentă „teritorii de peste mări în prescurtat „DOM-TOM ceea ce face ca Franța să aibă teritorii în toate oceanele lumii cu excepția celui Arctic Aceste teritorii au diverse statute în cadrul organizării administrativ-teritoriale a Franței și sunt situate astfel pe continentul sud-american Guyana Franceză; în Oceanul Atlantic Saint-Pierre-et-Miquelon și în Antile la Guadelupa Martinica Saint-Martin și Saint-Barthélemy; în Oceanul Pacific Polinezia Franceză Noua Caledonie Wallis și Futuna și Clipperton; în Oceanul Indian Réunion Mayotte Îles Éparses Insulele Crozet Insulele Kerguelen și Saint-Paul-et-Amsterdam; în Antarctica Țara Adélie Prin intermediul teritoriilor de peste mări Franța deține astfel și frontiere terestre cu Brazilia cu Surinam și cu Regatul Țărilor de Jos prin partea franceză a insulei Saint-Martin Suprafața Franței metropolitane este de < ref> cu o densitate de aproximativ un locuitor pe hectar Luând în calcul și totalitatea teritoriilor de peste mări Franța are o suprafață totală de Franța este a 42-a țară din lume ca mărime a suprafeței terestre și a treia cea mai mare țară din Europa după Rusia și Ucraina deși dacă se iau în calcul teritoriile de peste mări este mai întinsă ca Ucraina fiind totodată și cea mai întinsă țară a Uniunii Europene Teritoriul metropolitan continental are o lungime de circa de la nord la sud și de la est la vest Lungimea totală a țărmurilor incluzând aici și teritoriile de peste mări este de Geologie relief și hidrografie Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale deosebit de variate Mari părți din teritoriul actual al Franței s-au înălțat de-a lungul mai multor episoade tectonice în special în orogeneza hercinică din paleozoic care stă la originea masivelor Armorican Central Morvan Vosgi Ardeni și Corsican Munții Alpi Pirinei și Jura sunt mult mai tineri și sunt mai puțin erodați Deși 60% din comunele Franței sunt clasificate ca având risc seismic acest risc rămâne unul moderat< ref> Aceste masive delimitează mai multe bazine sedimentare cele mai mari fiind bazinul Aquitaniei în sud-vest și Bazinul Parisului în nord În rest diferite căi naturale de trecere cum ar fi valea Ronului permit comunicații facile Zonele litorale oferă și ele peisaje diverse maluri abrupte ale masivelor muntoase Coasta de Azur de exemplu câmpii ce se termină cu faleze Coasta de Alabastru regiuni umede și forestiere cum ar fi Sologne sau mari câmpii nisipoase Câmpia Languedoc Rețeaua hidrografică a Franței este în principal drenată de patru mari fluvii Loara Sena Garonne și Ron la care se mai pot adăuga și Meuse și Rinul mai puțin importante pentru Franța dar fluvii majore la nivel european Bazinele hidrografice ale primelor patru acoperă peste 62% din teritoriul metropolitan Franța dispune de 11 milioane de km² de ape marine teritoriale în trei oceane 97% din această suprafață fiind asociată teritoriilor de peste mări Clima Clima Franței metropolitane este una temperată influențată de anticiclonul Azorelor ca și restul Europei de Vest sfertul nord-vestic al țării aparține zonei bretone cu nuanțe pariziene și flamande; aceasta este caracterizată printr-un regim de temperatură blând cu variații reduse de temperatură și cu precipitații relativ importante; la sud de aceasta zona aquitană cu aceleași caracteristici ca și zona bretonă dar cu temperaturi mai ridicate; în nord-estul țării zona Lorenei deține caracteristici semicontinentale cu ierni reci și precipitații mai reduse decât în vest; pe coasta Mării Mediterane zona provensală este caracterizată prin numeroase zile însorite cu veri calde și uscate și cu ierni blânde și umede; între zona Lorenei și cea provensală se află zona dunăreană cu rol de zonă de tranziție cu variații mari de temperatură; zona montană ce corespunde regiunilor de altitudini ridicate este caracterizată prin ierni reci și umede cu precipitații nivale importante Mare parte din teritoriile de peste mări este în schimb dominată de clima tropicală de intensitate variabilă excepție făcând Guyana franceză climă ecuatorială și teritoriile australe și antarctice franceze cu climă polară și temperat-oceanică< ref> Franța metropolitană se confruntă și cu evenimente climatice cu consecințe importante furtuni au doborât 7% din copacii din pădurile franceze canicule soldându-se cu incendii și inundații Temperatura medie în Franța a crescut cu în medie pe deceniu de-a lungul secolului al XX-lea Peisajele și mediul Franța metropolitană beneficiază de o largă varietate de peisaje câmpii agricole sau împădurite lanțuri montane mai mult sau mai puțin erodate litoraluri diversificate și văi cu orașe amestecate cu spații neo-naturale Franța de peste mări conține și ea o importantă biodiversitate de exemplu în pădurile ecuatoriale franco-guyaneze sau în lagunele Noii Caledonii FișierSaint-Gervais-les-Bains Mt-Blanc JPG01jpg|Masivul alpin Mont Blanc FișierPointe du vanjpg| extremitatea vestică a Bretaniei FișierUsson JPG01jpg|Satul Usson aflat pe pantele unui con vulcanic stins din Masivul Central FișierSainte Anne PlageJPG|Plaja Sainte-Anne în Guadelupa FișierBaie-du-Mont-St-Micheljpg|Golful Mont Saint-Michel din Normandia FișierEtang de Solognejpeg|Iazurile și pădurile din < gallery> Spre deosebire de mai multe țări care au o singură figură de mare scriitor național literatura franceză are numeroase figuri importante și renumite de valoare aproximativ echivalentă Este dificil de alcătuit o listă dar din Evul Mediu pot fi amintiți poeții și ; în secolul al XVI-lea romancierul eseistul și poeții și care au marcat Renașterea În secolul al XVII-lea dramaturgii și ] poetul fabulistul și neclasificabilul au menținut și au restabilit ordinea cu ajutorul rațiunii; în secolul al XVIII-lea autorii luminilor ] și romancierii și ] și dramaturgii și au criticat societatea epocii abordând subiecte până atunci interzise În secolul al XIX-lea romanul cunoaște un apogeu cu și dar nici celelalte genuri nu au încetat având ca reprezentanți pe memorialistul și pe poeții și În secolul al XX-lea este și mai dificilă identificarea unor figuri majore; pot fi însă amintiți printre alții poeții și romancierii și dramaturgii și ] Împărțită în Evul Mediu între o artă religioasă inspirată din cântecul gregorian și cântecul profan al trubadurilor și menestrelilor amestecând genuri specifice Franței franțuzesc până la genuri importate rock și rap și a făcut posibile vedete ca sau care au vândut zeci de milioane de discuri ] 2008]] Cinematografia inventată în ] la ] de către rămâne o importantă activitate în Franța în ciuda concurenței hollywoodiene în 2005 Franța era al șaselea producător mondial și primul producător european de filme de lung metraj sau ] organizat anual la ] este evenimentul cultural cel mai mediatizat din lume Atașată principiului Franța își protejează cultura în special prin cotele obligatorii de filme franțuzești ce trebuie difuzate de posturile de televiziune și prin cele de muzică franceză ce trebuie difuzată la radio< ref> Îndelungata tradiție științifică Începând cu ] Franța a fost locul cunoașterii și al descoperirilor majore ] înființată în ] a fost încă de la originea sa și până în epoca contemporană una dintre cele mai importante din Occident și unsprezece au obținut ] În secolul al XVII-lea ] a definit o metodă de obținere a cunoștințelor științifice în timp ce ] a rămas celebru pentru activitatea sa în domeniul ] și al ] Secolul al XVIII-lea a fost marcat de activitatea biologului și a chimistului care a descoperit rolul ]ului în ] în timp ce și ] au publicat '' În secolul al XIX-lea a devenit fondatorul ] moderne ] a pus bazele ] iar ] a fost un pionier al ]i În secolul al XX-lea pot fi amintiți matematicianul și fizicianul ] fizicienii ] ] și ] deveniți celebri pentru studiile lor în domeniul ] fizicianul ] și virusologul ] co-descoperitor al ] Gastronomie ] Bucătăria franceză este renumită în special pentru produsele agricole de calitate numeroase vinuri ] sau etc și brânzeturi etcdar și datorită gastronomiei de înaltă calitate practicată începând cu secolul al XVIII-lea Totuși bucătăria franceză este extrem de variată și este formată în esență din specialități regionale renumite care au cucerit întreg teritoriul țării cum ar fi alsaciană din ] aquitan din Languedoc provensal sau lioneze În plus teritoriul țării este brăzdat de adevărate frontiere culinare între un nord consumator de ] și ] și un sud consumator de ] și ] și între regiuni unde se folosesc roadele pământului de exemplu și altele în care bucătăria se centrează pe produsele marine ] Aceste frontiere au însă tendința să dispară datorită joncțiunii între modurile de viață și avântul pe care îl are o bucătărie mondializată „Masa gastronomică a francezilor este înscrisă din 16 noiembrie 2010 în a ]< ref> Alinierea culturală internațională [[FișierNew-Map-Francophone WorldPNG|thumb|upright20|Harta lumii francofone ]] Începând cu Evul Mediu Franța deține un rol decisiv în istoria artistică culturală intelectuală și politică a numeroase țări În particular multe dintre fostele ei colonii încă îi mai utilizează limba și au legislație instituții politice și chiar sisteme fiscale similare Influența culturală mondială a Franței trece în primul rând prin limba franceză limbă a elitelor și a diplomației europene până la începutul secolului al XX-lea Franța este a doua țară francofonă din lume după ] Franceza este o limbă vorbită de circa 220 de milioane de persoane din toată lumea Prezența culturală a Franței în străinătate este întreținută nu numai prin reprezentanțe diplomatice cât și printr-o rețea extinsă a În plus Franța se află la originea înființării unor instituții media de orientare internațională cum ar fi postul de radio ] sau lanțurile de televiziune ] comun în mai multe țări și ]< ref> Note și bibliografie Note de completare < references> Bibliografie < references> < references> < references> < references> < references> < references> < references> < references> < references> < references> < references> < references> < references> < references> < references> Altele < references> Legături externe Guvernul Francez Profiluri de țară 14 iulie 2011 Amos News ] ] ] Domenico Gaetano Maria Donizetti n 29 noiembrie 1797 Bergamo Italia – d 8 aprilie 1848 a fost un compozitor italian de muzică cultă și mai ales de operă din Bergamo regiunea Lombardia Cea mai cunoscută lucrare a compozitorului italian este Lucia di Lammermoor 1835 respectiv cea mai ușor de recunoscut piesă muzicală a sa este aria muzicală "Una furtiva lagrima" din opera Lelisir damore 1832 Alături de Vincenzo Bellini și Gioacchino Rossini Donizetti a fost unul din compozitorii de frunte ai operei bel canto Date biografice Donizetti a studiat în orasul natal apoi la Bologna cu abatele Pietro Mattei cu care a și lucrat o perioadă de timp respectiv ulterior cu Gioacchino Rossini Prima operă cu care a obținut succes a fost „Zoraide di Granata „Soraya din Granada prezentată la Roma în 1822 Din anul 1827 Donizetti se stabilește la Napoli Neapole unde devine directorul Teatrului Regal iar mai apoi profesor de contrapunct la Conservator În numai trei ani a scris 12 opere toate ilustrând stilul interpretativ Bel canto Din această perioada de creație caracterizată de influența compozitorului Gioacchino Rossini se pot remarca operele "Anna Bolena" 1830 "Elixirul dragostei" 1832 "Lucrezia Borgia" 1833 dar mai ales "Lucia di Lammermoor" 1835 care poate fi socotita capodopera sa Din anul 1839 Donizetti se stabilește la Paris unde în următorii ani prezintă noi opere "Favorita" 1840 "Fiica regimentului" 1840 "Rita" 1841 "Ducele de Alba" 1842 "Don Pasquale" 1843 și "Don Sebastian Rege al Portugaliei" 1843 În peregrinările sale prin marile orașe muzicale ale Europei Donizetti a ajuns și la Viena unde a avut loc premiera operei sale "Linda di Chamounix" 1842 La 8 aprilie 1848 în vârstă de numai 51 de ani Gaetano Donizetti decedează în orasul sau natal Bergamo Lucrări Donizetti a fost un prolific compozitor de muzică cultă Opera sa cuprinde 75 de opere 16 simfonii 19 cvartete de coarde 193 de cântece 45 duete 3 oratorii 28 de cantate concerte instrumentale sonate și alte piese de muzică clasică Opere 1816 – 1819 Il Pigmalione 1816; October 13 1960 Teatro Donizetti Bergamo Olimpiade 1817 incomplete libretto by Metastasio L'ira di Achille 1817 Enrico di Borgogna 1818; November 14 1818 Teatro San Luca Venice Una follia 1818; December 17 1818 Teatro San Luca Venice lost I piccioli virtuosi ambulanti 1819 opera buffa in un Atto Pietro il Grande zar di tutte le Russie ossia Il Falegname di Livonia 1819; December 26 1819 Teatro San Samuele Venice 1820 – 1824 Le nozze in villa 1820; 1821? Teatro Vecchio Mantua Zoraida di Granata or Zoraïda di Granata 1822; January 28 1822 Teatro Argentina Rome rev January 7 1824 at the same theatre La Zingara 1822; May 12 1822 Teatro Nuovo Naples La lettera anonima June 29 1822 Teatro del Fondo Naples Chiara e Serafina ossia I pirati October 26 1822 Teatro alla Scala Milano Alfredo il grande July 2 1823 Teatro San Carlo Naples Il fortunato inganno September 3 1823 Teatro Nuovo Naples Lajo nellimbarazzo February 4 1824 Teatro Valle Rome Emilia di Liverpool L'eremitaggio di Liverpool 2871824 Teatro Nuovo Naples 1825 – 1829 Alahor in Granata 711826 Teatro Carolino Palermo Don Gregorio 1161826 Teatro Nuovo Naples Elvida 671826 Teatro San Carlo Naples Gabriella di Vergy 1826; 29111869 Teatro San Carlo Naples Gabriella Olivo e Pasquale 711827 Teatro Valle Rome Olivo e Pasquale 191827 Teatro Nuovo Naples Otto mesi in due ore 1351827 Teatro Nuovo Naples Gli esiliati in Siberia Il borgomastro di Saardam 1981827 Teatro del Fondo Naples Le convenienze teatrali 21111827 Teatro Nuovo Naples L'esule di Roma ossia Il proscritto 111828 Teatro San Carlo Naples Emilia di Liverpool 831828 Teatro Nuovo Naples Alina regina di Golconda 1251828 Teatro Carlo Felice Genoa Gianni di Calais 281828 Teatro del Fondo Naples Il paria 1211829 Teatro San Carlo Naples Il giovedi grasso Il nuovo Pourceaugnac 2621829? Teatro del Fondo Naples Il castello di Kenilworth 671829 Teatro San Carlo Naples Alina regina di Golconda 10101829 Teatro Valle Rome 1830 – 1834 I pazzi per progetto 621830 Teatro San Carlo Naples Il diluvio universale 2821830 Teatro San Carlo Naples Imelda de' Lambertazzi 591830 Teatro San Carlo Naples Anna Bolena 26121830 Teatro Carcano Milan Le convenienze ed inconvenienze teatrali 2041831 Teatro Canobbiana Milan Gianni di Parigi 1831; 1091839 Teatro alla Scala Milan Francesca di Foix 3051831 Teatro San Carlo Naples La romanziera e l'uomo nero 1861831 Teatro del Fondo Naples libretto lost Fausta 1211832 Teatro San Carlo Naples Ugo conte di Parigi 1331832 Teatro alla Scala Milan Lelisir damore 1251832 Teatro Canobbiana Milan Sancia di Castiglia 4111832 Teatro San Carlo Naples Il furioso all'isola di San Domingo 211833 Teatro Valle Rome Otto mesi in due ore 1833 Livorno Parisina 1731833 Teatro della Pergola Florence Torquato Tasso 991833 Teatro Valle Rome Lucrezia Borgia 26121833 Teatro alla Scala Milan Il diluvio universale 1711834 Teatro Carlo Felice Genoa Rosmonda d'Inghilterra 2721834 Teatro della Pergola Florence Maria Stuarda Buondelmonte 18101834 Teatro San Carlo Naples Gemma di Vergy 26101834 Teatro alla Scala Milan 1835 – 1839 Maria Stuarda 30121835 Teatro alla Scala Milan Marin Faliero 1231835 Théâtre-Italien Paris Lucia di Lammermoor 2691835 Teatro San Carlo Naples Belisario 421836 Teatro La Fenice Veneția Il campanello di notte 161836 Teatro Nuovo Naples Betly o La capanna svizzera 2181836 Teatro Nuovo Naples L'assedio di Calais 19111836 Teatro San Carlo Naples Pia de' Tolomei 1821837 Teatro Apollo Venice Pia de' Tolomei 3171837 Sinigaglia Betly ? 2991837 Teatro del Fondo Naples Roberto Devereux 28101837 Teatro San Carlo Naples Maria de Rudenz 3011838 Teatro La Fenice Veneția Gabriella di Vergy 1838; 81978 recording London Poliuto 1838; 30111848 Teatro San Carlo Naples Pia de' Tolomei 3091838 Teatro San Carlo Naples Lucie de Lammermoor 681839 Théâtre de la Renaissance Paris Le duc dAlbe 1839; 2231882 Teatro Apollo Rome Il duca dAlba 1840 – 1845 Lucrezia Borgia 11011833 Teatro alla Scala Milan Poliuto Les martyrs 10041840 Théâtre de l'Académie Royale de Musique Paris Opéra Paris La fille du régiment 11021840 Opéra-Comique Paris L'ange de Nisida 1839; ? Lucrezia Borgia 31101840 Théâtre-Italien Paris La favorite 02121840 Théâtre de l'Académie Royale de Musique Paris Adelia 11021841 Teatro Apollo Rome Rita Deux hommes et une femme 1841; 07051860 Opéra-Comique Paris Maria Padilla 26121841 Teatro alla Scala Milan Linda di Chamounix 19051842 Kärntnertortheater Vienna Linda di Chamounix 17111842 Théâtre-Italien Paris Caterina Cornaro 18011844 Teatro San Carlo Naples Don Pasquale 03011843 Théâtre-Italien Paris Maria di Rohan 05061843 Kärntnertortheater Vienna Dom Sébastien 13111843 Théâtre de l'Académie Royale de Musique Paris Dom Sébastien 06021845 Kärntnertortheater Vienna Lucrări corale Ave Maria Grande Offertorio Il sospiro Messa da Requiem Messa di Gloria e Credo Miserere Psalm 50 Lucrări orchestrale Allegro for Strings in C major Lajo nellimbarazzo Sinfonia Larghetto tema e variazioni in E flat major Roberto Devereux Sinfonia Sinfonia Concertante in D major 1818 Sinfonia for Winds in G minor 1817 Sinfonia in A major Sinfonia in C major Sinfonia in D major Sinfonia in D minor Ugo conte di Parigi Sinfonia Concerte Concertino for Clarinet in B flat major Concertino for English Horn in G major 1816 Concertino in C minor for flute and chamber orchestra 1819 Concertino for Flute and Orchestra in C major Concertino for Flute and Orchestra in D major Concertino for Oboe in F major Concertino for Violin and Cello in D minor Concerto for 2 Clarinets "Maria Padilla" Concerto for Violin and Cello in D minor Lucrări de muzică corală Andante sostenuto for Oboe and Harp in F minor Introduction for Strings in D major Larghetto and Allegro for Violin and Harp in G minor Largo Moderato for Cello and Piano in G minor Nocturnes 4 for Winds and Strings Quartet for Strings in D major Quartet for Strings no 3 in C minor 2nd movement Adagio ma non troppo Quartet for Strings no 4 in D major Quartet for Strings no 5 in E minor Quartet for Strings no 5 in E minor Larghetto Quartet for Strings no 6 in G minor Quartet for Strings no 7 in F minor Quartet for Strings no 8 in B flat major Quartet for Strings no 9 in D minor Quartet for Strings no 10 in G minor Quartet for Strings no 11 in C major Quartet for Strings no 12 in C major Quartet for Strings no 13 in A major Quartet for Strings no 14 in D major Quartet for Strings no 15 in F major Quartet for Strings no 16 in B minor Quartet for Strings no 17 in D major Quartet for Strings no 18 in E minor Quartet for Strings no 18 in E minor Allegro Quintet for Guitar and Strings no 2 in C major Solo de concert Sonata for Flute and Harp Sonata for Flute and Piano in C minor Sonata for Oboe and Piano in F major Study for Clarinet no 1 in B flat major Trio for Flute Bassoon and Piano in F major Lucrări pentru pian Adagio and Allegro for Piano in G major Allegro for Piano in C major Allegro for Piano in F minor Fugue for Piano in G minor Grand Waltz for Piano in A major Larghetto for Piano in A minor "Una furtiva lagrima" Larghetto for Piano in C major Pastorale for Piano in E major Presto for Piano in F minor Sinfonia for Piano in A major Sinfonia for Piano no 1 in C major Sinfonia for Piano no 1 in D major Sinfonia for Piano no 2 in C major Sinfonia for Piano no 2 in D major Sonata for Piano in C major Sonata for Piano in F major Sonata for Piano in G major Variations for Piano in E major Variations for Piano in G major Waltz for Piano in A major Waltz for Piano in C major Waltz for Piano in C major "The Invitation" Mass media Citate "Ah by Bacchus with this aria I shall receive universal applause People will say to me Bravo maestro! I in a very modest manner shall walk about with bowed head; I’ll have rave reviews…I can become immortal… My mind is vast my genius swift And at composing a thunderbolt am I" From a poem composed by 14 years-old Gaetano Donizetti "Donizetti when asked which of his own operas he thought the best spontaneously replied How can I say which? A father always has a preference for a crippled child and I have so many" Louis Engel "From Mozart to Mario" 1886 Bibliografie William Ashbrook Donizetti and his Operas CambridgeCambridge University Press 1982 Ashbrook also wrote an earlier life entitled Donizetti in 1965 Stanley Sadie ed The New Grove Dictionary of Music and Musicians Volume 7 London Macmillan Publishers Ltd 2001 pp 761–796 The 1980 edition article by William Ashbrook and Julian Budden was also reprinted in The New Grove Masters of Italian Opera London Papermac 1984 pp 93–154 Stanley Sadie ed The New Grove Dictionary of Opera Volume 1 London Macmillan Publishers Ltd 1997 pp 1201–1221 Egidio Saracino ed Tutti I libretti di Donizetti Garzanti Editore 1993 Herbert Weinstock Donizetti London Metheun & Co Ltd 1964 UK publication date Giuliano Donati Petténi Donizetti Milano Fratelli Treves Editori 1930 Guido Zavadini Donizetti Vita Musiche- Epistolario Bergamo 1948 John Stewart Allitt Gaetano Donizetti – Pensiero musica opere scelte Milano Edizione Villadiseriane 2003 John Stewart Allitt Donizetti – in the light of romanticism and the teaching of Johann Simon Mayr Shaftesbury Dorset UK Element Books 1991 Also see John's website http wwwjohnstewartallittcom Annalisa Bini & Jeremy Commons Le prime rappresentazioni delle opere di Donizetti nella stampa coeva Milan Skira 1997 John Black Donizetti's Operas in Naples 1822-1848 London The Donizetti Society 1982 James P Cassaro Gaetano Donizetti A Guide to Research New York Garland Publishing 2000 Leopold M Kantner ed Donizetti in Wien papers from a symposium in various languages ISBN 3-7069-0006-8 ISSN 15600-8921 Published by Primo Ottocento available from Edition Praesens Philip Gossett Anna Bolena and the Artistic Maturity of Gaetano Donizetti Oxford Oxford University Press 1985 Egidio Saracino Ed Tutti i libretti di Donizetti Milan Garzanti 1993 Legături externe from the Cylinder Preservation and Digitization Project at the University of California Santa Barbara Library text concordances and frequency lists Free MP3 Recording Creative Commons License 3 ianuarie 2009 Costin Tuchilă Amos News Garda Pretoriană a fost o forță militară formată din gărzi și folosită în Imperiul Roman pentru paza și securitatea împăratului La început Garda Pretoriană a fost folosită pentru paza generalilor romani până la ascendența familiei Scipio în jurul anului 275 îHr A fost desființată de împăratul Constantin I în anul 312 ca urmare a implicãrii lor în desemnarea împăraților sau asasinarea lor Termenul Pretoria a derivat de la Praetorium baraca comandantului general sau pretor din armată romană Note Legături externe Historia Imperiul Roman este termenul utilizat în mod convențional pentru a descrie statul roman post-republican caracterizat de o formă de guvernământ autocratică și de stăpânirea unui imens teritoriu în jurul Mării Mediterane Ultimul împărat roman din Italia a fost detronat în 476 dar pe atunci regiunile din estul imperiului erau administrate de un alt împărat roman ce se afla în capitala imperială de est Constantinopol Imperiul Roman de Răsărit Bizantin a continuat să existe deși își micșora încet-încet teritoriul până la dispariția sa efectivă în 1453 când Constantinopolul a fost cucerit de otomani Statele succesoare din vest Regatul Franc și Sfântul Imperiu Roman și din est țaratele ruse au folosit titluri preluate din practicile romane chiar și până în perioada modernă Influența Imperiului Roman în limbă guvernare drept arhitectură precum și în multe alte aspecte ale vieții de zi cu zi a devenit inevitabilă Imperiul Roman antic 27 îHr 395 dHr După ce Gaius Octavius nepotul lui Iulius Cezar și-a consolidat poziția prin înfrângerea rivalului său la putere Marc Antoniu în bătălia de la Actium din anul 31 îHr acesta a declanșat un amplu proces de restructurare a tuturor instituțiilor statului fiind conștient că anii de război civil au lăsat Roma într-o stare de anarhie și că societatea romană nu era încă pregătită să accepte controlul total al unui despot Bun tactician Octavius sau Octavianus a știut să câștige simpatia tuturor Mai întâi a desființat armatele sale și a organizat alegeri în urma cărora a fost ales în funcția de consul În 27 îHr a returnat în mod oficial puterea Senatului Romei și s-a oferit să renunțe și la supremația militară peste Egipt Dar Senatul Roman nu numai că l-a refuzat dar i-a dat chiar controlul asupra Spaniei Galiei și Siriei Puțin mai târziu Senatul i-a dat și titlul de Augustus tradus „cel venerat Această dată 27 îHr este considerată în mod convențional drept începutul Imperiului Roman deși numele de "Republica Romana" a fost folosit mai departe în mod oficial timp de câteva secole Augustus a reușit să mai acapereze și funcția de tribun care îi permitea să convoace Senatul după voința sa și să-i stabilească agenda În afară de aceasta a inventat și o nouă funcție în anul 23 îHr anume cea de Împărat al Romei; această funcție era pe viață și îi oferea controlul întregii armate romane Totuși el folosea adesea titlul civil Princeps sau „Primul Cetățean La 19 august 14 dHr Augustus a fost succedat de Tiberius 14-37 fiul soției sale Livia Drusilla dintr-o altă căsătorie În vremea împăratului Claudius 41-54 imperiul s-a extins în Britania iar după o scurtă criză în vremea împăratului Nero 54-68 imperiul și-a atins maxima întindere în vremea împăratului Traian 98-117 Traian a cucerit Dacia Mesopotamia și părți din Arabia Împăratul Hadrian 117-138 succesorul lui Traian a decis însă să abandoneze Mesopotamia și părțile Daciei de est care fuseseră incluse în provincia Moesia Inferior După aceasta a urmat o perioadă de pace cu excepția unor conflicte militare din vremea împăratului Marcus Aurelius 161-180 În anul 212 împăratul Caracalla 211-217 a oferit cetățenia romană tuturor oamenilor liberi din imperiu În pofida acestor măsuri secolul III a fost dominat de o perioadă de anarhie militară în timpul căreia unele legiuni își proclamau comandanții ca împărați și au avut loc foarte multe războaie civile În această perioadă împăratul Aurelian 270-275 care a avut meritul să restaureze integritatea imperiului deoarece în urma conflictelor civile se formase în vest un imperiu galo-roman și în est unul palmyrean a decis să abandoneze în 271 provincia Dacia Aceasta se justifica strategic prin ideea scurtării frontului plin de conflicte cu populațiile migratoare barbare de pe linia Dunării de Jos Criza secolului III se consideră că a luat sfârșit cu Dioclețian 284-306 Acesta a inițiat o serie de reforme care au schimbat fata imperiului Cu el se consideră că începe perioada dominatului marcând sfârșitul perioadei principatului care începuse cu Augustus împăratul devenind în mod oficial un monarh autocrat A reorganizat administrația in mai multe prefecturi și dioceze și va împarți imperiul în 286 el luând răsăritul linia de împărțire fiind între Italia și Dalmația având capitala la Nicomedia Va instaura și Tetrarhia prin care imperiul va fi condus în continuare de 2 Auguști și 2 Cezari câte un August și un Cezar pentru fiecare parte apus și răsărit În urma unor războaie civile împăratul Constantin I 306-337 va reunifica imperiul În 313 el va da un edict de toleranță religioasă la Mediolanum în urma căruia creștinismul va deveni o religie favorizată până atunci fusese persecutată de foarte multe ori în special în vremea lui Dioclețian iar în 325 la Niceea s-a ținut primul sinod ecumenic la care arianismul a fost recunoscut ca erezie deși se pare ca la acea vreme Constantin îi favoriza mai mult pe arianiști În 330 el va înființa de asemenea o noua capitală pe locul vechiului oraș Bizanț aceasta capitala va avea inițial numele oficial "Roma Secunda" a doua Roma mai târziu va deveni "Roma Nova" Noua Romă însă orașul va deveni cunoscut popular cu numele de "Constantinopol" orașul lui Constantin În 332 Constantin va duce o campanie contra vizigoților la nord de Dunăre restaurând pentru o vreme niște părți din fosta provincie romană Dacia În 337 Imperiul va fi împărțit între fii lui Constantin I Constant 337-350 care va lua Italia și Illyricum includea atunci și Moesia de vest Macedonia și Grecia Constantin al II-lea 337-340 care va lua restul provinciilor occidentale vestice iar Constanțiu al II-lea 337-361 care va lua orientul și în cele din urmă întreg imperiul În 364 imperiul a fost iar împărțit de Valentinian I 364-375 care a luat occidentul care includea și Illyricum și a dat orientul fratelui sau Valens 364-378 În vremea lui Valens vizigoții fiind atacați de huni au cerut azil în imperiu dar apoi datorită modului migrant de viață și dificultăților de adaptare la condițiilor grele de aprovizionare de la sud de Dunăre s-au revoltat contra romanilor învingându-i în 378 în bătălia de la Adrianopol Ultimul împărat care va conduce o scurtă vreme întreg imperiul va fi Theodosius I 379-395 numai din anul 394 Acesta va proclama Creștinismul ortodox adică nearianist ca religie oficială în 380 iar în 381 va fi ținut la Noua Romă Constantinopol al doilea sinod ecumenic În 395 imperiul va fi împărțit fiilor lui Theodosius Arcadius 395-408 în Răsărit est iar Honorius 395-423 în Apus când Illyricum a fost atribuit părții de răsărit dar fără Dalmația Declinul Imperiului Roman de Apus 395 476 După 395 niciun împărat nu va mai conduce singur un imperiu care să se întindă din Britania până în Egipt Însă oficial nu erau doua imperii ci un imperiu cu doi împărați Imperiul din occident va intra în declin în 410 vizigoții conduși de Alaric vor devasta Roma care n-a mai fost devastată din 387 î Hr însă Roma nu mai era capitala imperiului încă din 285 capitala fiind la Mediolanum iar apoi în vremea lui Honorius mutată la Ravenna Declinul imperiul de vest se va accentua în vremea lui Valentinian al III-lea 423-455 continuând să piardă din teritoriu iar în 439 vandalii conduși de Gaiseric au cucerit Cartagina și o parte considerabilă din nordul Africii În anul 451 generalul Flavius Aetius a reușit să-i învingă pe hunii conduși de Attila în bătălia de la Chalons dar declinul imperiului de vest a continuat împărații ajungând sa fie niște marionete ale unor comandanți germanici În anul 476 un comandant german din armata romană pe nume Odoacru l-a înlăturat pe împăratul de la Ravenna Romulus Augustulus 475-476 și a refuzat să mai pună o alta marionetă preferând să-l recunoască pe împăratul din răsărit Zenon 474-491 ca singurul împărat roman și să conducă Italia romană în numele lui deși un alt împărat din occident Iulius Nepos 474-480 continua să conducă Dalmația În anul 487 după niște neînțelegeri cu Odoacru Zenon îl va convinge pe regele ostrogot Theodoric care se afla în Balcani în partea imperiului de răsărit să plece și să-l înlocuiască pe Odoacru ca guvernator al Italiei Imperiul Roman de Răsărit 476 1453 Imperiul roman din orient a reușit să scape de pericolele barbare din secolul V orientându-i pe mulți dintre barbari spre occident Însă în secolul al VI-lea împăratul Iustinian 527-565 a decis să încerce să recucerească occidentul roman El se va baza în special pe generalul Belisarius iar apoi pe Narses Romanii au reușit să recucerească Nordul Africii de la Vandali în 534 însă războaiele cu ostrogoții din Italia vor fi mult mai lungi ele durând din 535 până în 554 În cele din urmă romanii au recucerit Italia dar efortul de război a ruinat economia romană În afară de Nordul Africii și Italia va mai fi recucerita și o parte din sudul Spaniei și pentru o vreme și câteva teritorii la nord de Dunăre În vremea lui Iustinian a fost dat un nou cod de legi care va rămâne cunoscut cu numele de "Codul lui Iustinian" și a fost reconstruită catedrala Hagia Sophia Sfânta Înțelepciune în forma ei actuală între ani 532-537 Recuceririle din vremea lui Iustinian nu vor dura Italia va fi atacată de lombarzi în 568 iar sudul Spaniei va fi pierdut din nou în câteva decenii iar conflictele cu persii vor reîncepe în vremea lui Iustinian romanii au plătit un tribut scump ca să păstreze pacea orientând atenția imperiului la est Însă împăratul Mauricius 582-602 a reușit sa restabilească pacea cu persii ajutându-l pe regele perșilor Chosroes al II-lea într-un război civil și a reorganizat apărarea Balcanilor contra avarilor și slavilor Dar în 602 soldații lui Mauricius nemulțumiți că au fost obligați să petreacă iarna la nord de Dunăre s-au revoltat și l-au pus împărat pe Phocas 602-610 Conflictele cu persii vor reîncepe ceea ce va duce la ignorarea apărării din Balcani iar astfel vor intra slavii Phocas va fi înlăturat în anul 610 de Heraclius 610-641 care va reuși în cele din urmă să-i învingă pe persi Heraclius va schimba de asemenea limba oficiala a imperiului în greacă totuși multe din provinciile imperiului erau multi-etnice Însă în secolul VII vor începe atacurile arabilor islamici care vor cuceri întreaga Persie apoi provinciile romane Siria Palestina Egipt cucerirea lor a fost atât de ușoară și datorită faptului că aici erau majoritari ca religie miafizitii și Nordul Africii iar în secolul al VIII-lea aceștia au cucerit și regatul vizigot din Spania ajungând pana în Francia În 751 lombarzii vor cucerii Ravenna capitala exarhatului roman din Italia acest lucru a fost grăbit și datorită confruntărilor religioase din cauza iconoclasmului care duseseră la rebeliunea vechii Rome Deși iconoclasmul a fost condamnat în 787 la al șaptelea sinod ecumenic de la Noua Romă imperiul nu va mai recăpăta vechea Roma aceasta ajungând sub influenta francilor În 800 papa de la Roma Leo al III-lea îl va încorona pe regele francilor Charlemagne ca împărat al romanilor ceea ce va duce la formarea Imperiului Romano-german 800-1806 Imperiul Roman de răsărit va începe să-și revină în vremea dinastiei macedonene 867-1056 atingând apogeul în vremea lui Vasile al II-lea 976-1025 În această perioadă vor fi recucerite părți din estul Anatoliei Siria Armenia toată peninsula Balcanica sudul Italiei și insule din Mediterana Creta Cipru În secolul al XI-lea va începe iar un declin ce va duce la pierderea Italiei de sud în favoarea normanzilor și a Anatoliei care a fost cucerită de turcii selgiucizi cu excepția unor părți din vest și nord dar împăratul Alexius I Comnen 1081-1118 a reușit să salveze imperiul De asemenea în această perioadă au început cruciadele contra musulmanilor deși imperiul inițial a profitat în cele din urma vor începe conflictele dintre occidentul medieval și imperiu În 1204 cruciada a patra a devastat Constantinopolul și a fondat Imperiul Latin al Romaniei 1204-1261 capitala imperiului roman fiind mutata la Niceea acuma însă alte doua state romane s-au desprins acum Despotatul Epirului 1204-1337 și Imperiul din Trapezunt 1204-1461 Cei din Niceea vor reuși în 1261 să recucerească Constantinopolul dar imperiul nu-și va mai reveni și va continua să cadă în declin În secolul al XIV-lea Anatolia va fi pierdută la turci iar otomanii vor trece în Europa în 1354 ocupând Gallipoli În 1453 după mai multe conflicte otomanii reușesc sa cucerească Constantinopolul iar apoi în 1461 și Trapezuntul Referințe Bibliografie Edward Gibbon Decline and Fall of the Roman Empire JM Dent & Sons London 1966 Edward Gibbon Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman Editura Minerva București 1976 Jean-Michel Carrié et Aline Rousselle LEmpire romain en mutation Des Sévères à Constantin 192-337 t 10 Le Seuil coll Points Histoire Nouvelle Histoire de lAntiquité 2003 ISBN 2-02-025819-6 notice BnF no FRBNF37052012v Jean-Pierre Martin Alain Chauvot et Mireille Cébeillac-Gervasoni Histoire romaine Paris Armand Colin coll collection U 2001 ISBN 2200265875 notice BnF no FRBNF37659555 Yann Le Bohec L'armée romaine sous le Bas-Empire Paris Picard 2006 ISBN 2-7084-0765-1 notice BnF no FRBNF409209405 Paul Petit Histoire générale de l'Empire romain Le Seuil coll Points Histoire 1978 Paul Petit Le Haut-Empire 27 av J-C-161 apr J-C t 1 ISBN 2-02-004969-4 notice BnF no FRBNF34608092c Paul Petit La Crise de l'Empire Des derniers Antonins à Dioclétien t 2 ISBN 2-02-004970-8 notice BnF no FRBNF34608093 Paul Petit Le Bas-Empire 284-395 t 3 ISBN 2-02-004971-6 notice BnF no FRBNF34608094 André Piganiol L'Empire chrétien Paris Presses universitaires de France 1972 ISBN 2-13-032125-9 notice BnF no FRBNF35303167v Roger Rémondonon La Crise de l'Empire romain De Marc-Aurèle à Anastase Paris Presses universitaires de France coll La Nouvelle Clio 1980 ISBN 2-13-031086-9 notice BnF no FRBNF41677283v Philippe Richardot La fin de l'armée romaine 284-476 Paris Economica 2005 3e éd ISBN 2-7178-4861-4 notice BnF no FRBNF40027748h Legături externe alimentația religia filozofia sistemul juridic calendarul medicina costumație cultura etc 8 februarie 2012 Irina-Maria Manea Historia 13 octombrie 2011 Irina Manea Historia 28 iunie 2010 Mihaela Stanescu Descoperă 4 iunie 2008 Nicu Parlog Descoperă 17 ianuarie 2013 Adrian Agachi Ziarul Lumina de Marius Cosmeanu 20 august 2014 România liberă online Vezi și Imperiul Roman de Răsărit Sfântul Imperiu Roman Milos în denumită în trecut și Μῆλος – Melos sau înainte de masacrul atenian și de recolonizarea din 416 îHr Μάλος în greaca dorică – Malos este o insulă vulcanică din Marea Egee care aparține Greciei aflată imediat la nord de Marea Cretei Milos este cea mai sudică insula din arhipelagul Cicladelor Insula a rămas celebră pentru statuia Afroditei „Venus din Milos aflată astăzi la Luvru și pentru statuile zeităților grecești Asclepius aflată la British Museum și Poseidon Ca organizare administrativă municipiul Milos cuprinde și insulele nelocuite Antimilos și Akradies Suprafața totală a acestora este de 160147 km² iar la recensământul din 2001 populația era de 4771 de locuitori Vezi și Insulele Ciclade Legături externe 4 noiembrie 2009 Radu Alexandru CrestinOrtodoxro Irina Vlah n 26 februarie 1974 Comrat este o politiciană și juristă din Republica Moldova care îndeplinește funcția de guvernator al UTA Găgăuzia Gagauz-Yeri A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând cu anul 2005 fiind aleasă de fiecare dată pe listele Partidului Comuniștilor După alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova la prima ședință a noului parlament întrunit Irina Vlah a anunțat ca părăsește Partidul Comuniștilor ramânând deputat independent Și-a motivat gestul prin faptul că PCRM nu s-a apropiat destul de Federația Rusă< ref> Pe 22 martie 2015 a fost aleasă cu 5101% din voturi în funcția de bașcan al regiunii autonome Găgăuzia fiind susținută de Moscova și de Partidul Socialiștilor partid pro-rus aflat în opoziție Vlah a declarat că în această funcție va încerca să restabilească o relație normală cu autoritățile de la Chișinău punctând că majoritatea locuitorilor regiunii își dorește relații bune cu Chișinăul Referințe Legături externe Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Jacques Brel născut Jacques Romain Georges Brel n 8 aprilie 1929 Schaerbeek Belgia d 9 octombrie 1978 Bobigny Franța a fost un cantautor actor și realizator de film belgian de expresie predominant franceză Datorită calităților literare ale versurilor sale a fost considerat de asemenea poet Într-un sondaj din 2005 a fost desemnat de publicul francofon din țara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile Biografie Primii ani 1929-1953 Brel s-a născut în Schaarbeek Belgia un cartier din Bruxelles dar a trăit o bună parte a vieții sale la Paris A murit la Bobigny o suburbie a Parisului și este înmormântat în Insulele Marchize alături de Paul Gauguin Născut dintr-o familie de industriași flamanzi catolici ca cel mai tânăr dintre doi frați celălalt Pierre cu 5 ani mai în vârstă nu i-a împărtășit atracția pentru muzică nu a arătat interes pentru afacerile familiei ci mai degrabă un apetit pentru cultură După absolvirea școlii primare în 1941 este înscris la colegiul Saint Louis aflat în apropierea Grădinii Botanice din Bruxelles Acolo nu se arată a fi un elev strălucit dar participă la crearea trupei dramatice a școlii scrie poezii și nuvele și face primele improvizații la pian pentru poemele compuse de el Ulterior s-a alăturat organizației catolice de tineret Franche Cordée unde s-a remarcat cântând dar și ca actor în piese de teatru Pe data de 1 iunie 1950 s-a căsătorit la Laeken Bruxelles cu Thérèse Michielsen Miche pe care o întâlnise cu trei ani înainte la Franche Cordée Pe 6 decembrie 1951 s-a născut Chantal prima sa fiică Au urmat France 12 iulie 1953 și Isabelle august 1958 pentru aceasta din urmă Brel compunând cântecul omonim Începând cu anul 1952 începe să compună și să interpreteze propriile cântece în cadru restrâns obținând succese minore În 1953 înregistrează primul său disc la casa de discuri Philips conținând două cântece La Foire și Il y a și vândut în 200 de exemplare Cucerit de această interpretare Jacques Canetti descoperitor de talente director al celebrului cabaret parizian Les Trois Baudets și director artistic la Philips îl invită la Paris În iulie același an îl întâlnește pe Georges Brassens Maturitatea muzicală 1954-1966 În primăvara anului 1954 se mută definitiv la Paris fiind urmat în 1955 de soția și fiicele lui care totuși vor reveni la Bruxelles câțiva ani mai târziu Cântă la cabaretele Les Trois Baudets și Chez Patachou În octombrie participă la un turneu în Africa de Nord fiind numărul trei pe un afiș dominat de Sidney Bechett În februarie 1955 îl întâlnește pe Georges Pasquier poreclit Jojo de care îl va lega toată viața o strânsă prietenie Încet-încet Brel va ajunge să fie înțeles și gustat de public obținând succese după succese și realizând numeroase spectacole Astfel în 1956 susține turnee în Africa de Nord mai apoi la Amsterdam Lausanne și în toată Belgia În cursul unui turneu la Grenoble îl întâlnește pe pianistul François Rauber care va deveni un apropiat colaborator În iunie 1957 este unul dintre laureații Marelui Premiu al Discului decernat de Academia Charles Cros În mai 1958 efectuează un turneu în Canada unde îl întâlnește pe Félix Leclerc iar în luna decembrie a aceluiași an pianistul Gérard Jouannest se alătură lui Brel și lui Rauber Pe 14 septembrie 1959 înregistrează la Philips alături de Rauber și de orchestra acestuia La valse à mille temps și Les flamandes În 1960 va da un spectacol la hotelul Shepheard's din Cairo iar la începutul anului 1961 concertează în Canada Între 12-29 octombrie același an este cap de afiș la Olympia și tot în această perioadă compune hiturile Le Moribond și Les Bourgeois Pe 7 martie 1962 semnează un contract pe cinci ani cu casa de discuri Barclay contract ce va fi prelungit în 1967 pentru o perioadă de șase ani și reînnoit pe data de 3 martie 1971 pentru 33 de ani În 1964 își pierde ambii părinți tatăl Romain moare la 8 ianuarie urmat de mama sa Elisabeth poreclită Mouky pe 7 martie Dar 1964 este și anul unor compoziții renumite printre care Jef Amsterdam Mathilde și Le Dernier Repas La sfârștul anului următor susține recitaluri la Moscova 21-26 octombrie și la Carnegie Hall din New York 4 decembrie urmate de alte turnee efectuate în aprilie 1966 Djibouti Madagascar etc La apogeul carierei în 1966 decide brusc să renunțe la viața muzicală și își încheie activitatea pe scenă prin celebrele concerte de adio de la sala Olympia din Paris 6 octombrie – 1 noiembrie Își ia adio de la publicul din Bruxelles printr-un concert susținut la Palais des Beaux-Arts pe 15 noiembrie Între 25 martie și 25 aprilie 1967 va realiza un ultim turneu în Québec iar pe 16 mai va apărea pe scenă pentru ultima dată la Roubaix Activitatea cinematografică 1967-1973 După renunțarea la scenă Jacques Brel s-a dedicat cu precădere cinematografiei fără însă a abandona preocupările muzicale S-a remarcat atât ca actor L’Aventure c’est l’aventure 1972 și L'Emmerdeur 1973 în ambele alături de Lino Ventura cât și ca regizor Continuă să compună și să înregistreze cântece iar în martie 1969 este menționat pentru prima dată în dicționarul Larousse Ultimii ani 1974-1978 În 1974 decide să-și cumpere propriul yacht Askoy II un velier de 19 metri și 42 de tone cu care plănuiește o călătorie în jurul lumii timp de trei ani Pleacă din portul Anvers pe 24 iulie dar nu își va putea respecta planurile În septembrie moare vechiul său prieten Georges Pasquier Jojo iar în octombrie Brel însuși un fumător înrăit este diagnosticat cu cancer la plămâni boală care avea să-i aducă sfârșitul Își reia totuși periplul la sfârștul anului ajungând în noiembrie 1975 în golful Atuona din insula Hiva Oa în Polinezia Franceză loc în care va închiria o casă în iunie 1976 Având brevet de pilot încă din anul 1965 își cumpără propriul avion și își petrece timpul făcând curse comerciale de pasageri între insula Hiva Oa și Tahiti În 1977 în ciuda bolii care avansează revine la Paris pentru a înregistra ultimul său album apărut pe 17 noiembrie Se reîntoarce în insulele Marchize dar boala care se agravează îl determină să revină în vara lui 1978 în Franța metropolitană unde moare la 9 octombrie 1978 ora 410 dimineața la spitalul Avicenne din Bobigny Trupul său neînsuflețit a fost readus în insulele Marchize și înmormântat în cimitirul din Atuona pe insula Hiva Oa alături de Paul Gauguin Într-un sondaj din 2005 al Radioteleviziunii belgiene de limbă franceză RTBF a fost proclamat cel mai mare belgian din toate timpurile înaintea regelui Baudouin Discografie Lista de mai jos enumeră doar albumele originale ale lui Brel așa cum au fost ele colectate și publicate în 2003 în ediția de 16 CD-uri Boîte à Bonbons lansată de casa de discuri Barclay Universal Albume de studio Grand Jacques 1954 Quand On na Que lAmour 1957 Au Printemps 1958 La Valse à Mille Temps 1959 5 1961 Les Bourgeois 1962 Les Bonbons 1966 Ces Gens-Là 1966 Jacques Brel '67 1967 J'arrive 1968 L'Homme de la Mancha 1968 Ne Me Quitte Pas 1972 Les Marquises 1977 Albume live Enregistrement Public à l'Olympia 1961 1962 Enregistrement Public à l'Olympia 1964 1964 Rarități Chansons ou Versions Inédites de Jeunesse 2003 Filmografie Regizor Franz 1971 Le Far West 1973 Actor La Grande Peur de Monsieur Clément regia Paul Diebens 1956 Les Risques du Métier regia André Cayatte 1967 Mon Oncle Benjamin regia Edouard Molinaro 1969 La Bande à Bonnot regia Philippe Fourastié 1969 Les Assassins de l'Ordre regia Marcel Carné 1971 Mont-Dragon regia Jean Valère 1971 Franz regia Jacques Brel 1971 LAventure cest l'Aventure regia Claude Lelouch 1972 Le Bar de la Fourche regia Alain Levent 1972 Le Far West regia Jacques Brel 1973 L'Emmerdeur regia Edouard Molinaro 1973 Jacques Brel Is Alive and Well and Living in Paris regia Denis Heroux 1974 Referințe Legături externe pe Internet Movie Database pe RFI Musique James Watt n 19 ianuarie 1736 d 19 25 august 1819 a fost un matematician inventator și inginer scoțian care a activat într-o perioadă de efervescență a revoluției industriale ca fiind cel care a adus importante îmbunătățiri funcționării mașinii cu abur a lui Thomas Newcomen prin inventarea camerei de condensare a aburului separată respectiv reproiectarea și adaptarea regulatorului centrifugal la mașinile sale cu abur James Watt este de asemenea și inventatorul și deținătorul de patent al locomotivei cu abur Biografie S-a născut în localitatea Greenock din Scoția Studiile și le-a terminat la Londra Anglia începând și activitatea de fabricant de instrumente matematice 1754 A revenit pe plaiurile natale în Glasgow Scoția A fost fabricantul de instrumente matematice folosite de Universitatea din Glasgow Aici i s-a oferit să repare o „mașină cu abur de unde i-a încolțit ideea ameliorării acesteia; astfel au apărut „camera separată de condensare a aburului 1769 și "regulatorul de turație al mașinii cu abur" 1788 Ulterior se mută în Anglia la Birmingham Aici se înscrie într-un club Lunar Society traducere aproximativă „Societatea fanteziștilor care în ciuda numelui înșelător era de fapt un club științific format din inventatori Multe din originalele lucrărilor sale se găsesc la Birmingham Cultural Library James Watt împreună cu un industriaș britanic Matthew Boulton reușesc să creeze o intreprindere de fabricare a ceea ce se numea „mașina cu abur a lui Watt îmbunătățită 1774 Tot aici va realiza împreună cu un alt inventator scoțian William Murdoch un angrenaj de „convertire a mișcării verticale în mișcare de rotație 1781 Ulterior a mai realizat o mașină cu „dublă acțiune 1782 Cea mai mare realizare a sa este considerată a fi brevetarea în anul 1784 a locomotivei cu abur Watt este cel care a introdus unitatea de măsură denumită cal-putere pentru a putea compara puterile diferitelor mașini cu abur ale timpului și care era atunci echivalentul ridicării a 550 livre într-o secundă sau echivalentul a 7457 watt unitatea de măsură a puterii din Sistemul Internațional De numele său este legată de asemenea denumirea watt-ului ca unitate de măsură a puterii mecanice Referințe Legături externe Kylie Ann Minogue pronunțat n 28 mai 1968 Melbourne Australia este o cântăreață câștigătoare a unui premiu Grammy compozitoare și actriță australiană decorată cu Ordinul Imperiului Britanic Minogue a devenit cunoscută la sfârșitul anilor 1980 prin rolul jucat în serialul australian Neighbours Vecini înainte de a deveni artistă pop în anul 1987 A semnat un contract cu compozitorii și producătorii britanici Stock Aitken & Waterman în 1988 reușind să obțină o serie de hituri în topurile din toată lumea < ref> ceea ce a determinat-o să-i părăsească pe Stock Aitken & Waterman în 1992 La mijlocul anilor 1990 Minogue s-a distanțat de munca de început încercând să pară o compozitoare și interpretă mai credibilă și serioasă < ref> Proiectele ei erau lansate la scară mare dar albumele nu au reușit să atragă o audiență mare ducând la vânzări slabe Popularitatea i-a crescut din nou în 2000 devenind cunoscută pentru videoclipurile realizate cu minuțiozitate și extravagantele concerte în direct < ref> < ref> În Australia Asia și Europa artista a devenit una din cele mai recunoscute celebrități fiind considerată și un sex simbol În Australia după ce criticii se arătaseră ostili față de ea la începutul carierei a devenit între timp foarte apreciată pentru realizările sale Pe 27 noiembrie 2007 a lansat cel de-al zecelea album de studio intitulat X Până la sfârșitul anului 2007 a vândut peste 60 de milioane de albume A concertat în România pe data de 17 mai 2008 în București concertul făcând parte din turneul european KylieX2008 Biografie Copilăria și începutul carierei 1968-86 Kylie Minogue s-a născut în Melbourne Australia fiind primul din cei trei copii ai lui Ron Minogue contabil de origine irlandeză și Carol Jones o fostă dansatoare originară din Maesteg Țara Galilor < ref> Sora ei Dannii este de asemenea cântăreață pop Surorile Minogue și-au început cariera la televiziunea australiană A cântat pentru prima dată pe scenă la vârsta de 15 ani în 1983 într-o emisiune difuzată săptămânal numită Young Talent Time unde apăruse și Dannii Minogue Succesul lui Danii în acest program a pus-o într-un con de umbră pe Kylie până când aceasta a fost distribuită în serialul Neighbours în 1986 În serial Kylie o interpreta pe Charlene Mitchell o femeie care lucra ca mecanic auto The Guardian afirmă „juca rolul unui mecanic mânjit de ulei fără a-și dori ceva mai bun pentru ea Charlene era mulțumită să-și petreacă viața luptându-se cu măruntaiele unsuroase ale mașinilor < ref> Charlene s-a căsătorit cu personajul jucat de Jason Donovan Scott Robinson într-un episod din anul 1987 evenimentul atrăgând una din cele mai mari audiențe ale serialului < ref> Popularitea în Australia a fost demonstrată când a devenit prima persoană care a câștigat patru premii Logie într-o singură ediție inclusiv premiul pentru „Cel mai îndrăgit actor de televiziune acordat în urma voturilor publicului < ref> Neighbours este difuzat și în Marea Britanie din 1986 bucurându-se de o audiență ridicată Începutul carierei muzicale 1987-92 În timpul unui concert de caritate unde erau invitați mai mulți membrii din distribuția serialului „Neighbours Minogue a interpretat melodia The Loco-Motion semnând un contract cu Mushroom Records în 1987 devenind cel mai vândut single al anilor '80 Succesul i-a determinat pe executivii de la Mushroom Records s-o trimită pe Minogue în Londra pentru a lucra cu trioul de producători și compozitori „Stock Aitken & Waterman Aceștia știau puține lucruri despre Minogue uitând că aceasta trebuie să sosească; ca rezultat al acestei întâmplări aceștia au compus melodia „I Should Be So Lucky în timp ce ea aștepta la ușa studioului < ref> Cântecul a ajuns pe primul loc în Marea Britanie și Australia dar și în alte țări din toată lumea Albumul de debut Kylie o colecție de melodii dance-pop a atins prima poziție în topul britanic al albumelor În Statele Unite și Canada albumul nu a avut înregistrări spectaculoase totuși versiunea reînregistrată a melodiei „The Locomotion a ajuns pe locul 3 în Billboard Hot 100 și 1 în Canada „Its No Secret lansat doar în Statele Unite a atins locul 37 la începutul anului 1989< ref> devenind ultimul ei single care a intrat în topul Billboard până când „Cant Get You out of My Head a devenit un hit de top 10 în 2000 La sfârșitul anului 1988 Minogue a părăsit distribuția serialului Neighbours pentru a se concentra numai asupra carierei muzicale Un duet cu Jason Donovan intitulat „Especially for You a devenit un hit în Marea Britanie la începutul anului 1989 „Especially for You a fost de asemenea primul single al lui Minogue care s-a vândut în peste 1 milion de exemplare în Marea Britanie al doilea fiind „Can't Get You out of My Head Totuși criticul Kevin Killian a descris melodia ca fiind „absolut îngrozitoareface să pară duetul Diana Ross Lionel Richie ca fiind compus de Mahler < ref> Uneori se făcea referire la ea ca fiind „un peruș cântăreț de-a lungul anilor următori < ref> Următorul ei album Enjoy Yourself a fost un adevărat succes în Marea Britanie Europa și Australia conținând câteva melodii de succes precum „Hand on Your Heart AUS 4 UK 1 și „Wouldn't Change a Thing AUS 6 UK 2 dar a fost un eșec în America de Nord Astfel casa de producție americană Geffen Records a încetat contractul cu ea Și-a început primul turneu Enjoy Yourself Tour pe 3 februarie 1990 Acesta a conținut concerte în Regatul Unit Franța Belgia și Australia unde „The Herald Sun a scris că „e vremea să lăsăm snobismul puștoaica e un star < ref> Minogue a devenit cel mai bine plătit artist al trioului Stock Aitken & Waterman așa că în fața comentariilor cum că al doilea album ar fi fost o imitație jalnică a primului s-a decis să i se schimbe orientarea muzicală a acesteia" Rhythm of Love 1990 a prezentat o imaginea mai sofisticată și un alt stil de muzică dance fiind prima dată când artista a arătat semne de rebeliune față de echipa de producători și față de imaginea de „fată din vecini Fiind determinată să fie acceptată de un public mai matur Minogue a preluat controlul asupra videoclipurilor ei începând cu „Better the Devil You Know prezentându-se ca o adultă conștientă de propria sexualitate Singleurile de pe Rhythm of Love s-au vândut bine în Europa și Australia devenind populară în cluburile de noapte britanice unde Minogue a început să fie văzută ca fiind la modă de către audiența matură Când „Shocked a ajuns în top 10 în Marea Britanie în 1991 Minogue a devenit primul artist care a avut primele 13 melodii lansate ajunse în top 10 în Marea Britanie Contractul semnat de Minogue era pentru trei albume dar a fost convinsă să înregistreze al patrulea Let's Get to It Acesta a fost lansat pentru a-i mări repertoriul artistei cu o gamă variată de balade și melodii dance lente În ciuda recenziilor majoritar pozitive albumul a ratat top 10 în clasamentul britanic cu toate că a produs două melodii de top 5 „If You Were with Me Now și un cover după „Give Me Just a Little More Time Singura melodie de top 10 de pe acest album în Australia a fost „Word Is Out În 1992 Minogue și-a lansat primul disc de colecție Greatest Hits Albumul conține toate piesele lansate până atunci fără melodia „Keep on Pumpin' It Albumul a intrat pe locul 1 în topul britanic; tot acest album este ultimul lansat cu echipa „Stock Aitken & Waterman După această perioadă Minogue a îndeplinit cerințele contractuale și a ales să nu-l reînnoiască Adesea și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu contractul cu „Stock Aitken & Waterman comparând experiența cu cea de pe vremea când juca în „Neighbours spunând că tot ce voiau ei de la ea era „învață-ți versurilecântă-le nu este timp pentru întrebări promovează produsul Decăderea 1993-98 Semnarea contractului cu Deconstruction Records a fost considerată de mulți ca fiind o nouă etapă în cariera artistei dar albumul Kylie Minogue 1994 a primit recenzii mixte S-a vândut decent în Europa și Australia unde melodia „Confide in Me a staționat cinci săptămâni pe locul 1 Următoarele singleuri „Put Yourself in My Place și „Where Is the Feeling? au devenit hituri de top 20 în Marea Britanie Artistul australian Nick Cave a fost interesat să lucreze cu Minogue de când auzise melodia „Better the Devil You Know spunând că aceasta conține „unele din cele mai violente versuri din muzica pop și „atunci când Kylie Minogue cântă acele versuri inocența ei dă un și mai mare fior < ref>„Where the Wild Roses Grow este o baladă care narează o crimă atât din punctul de vedere al ucigașului Cave cât și al victimei Minogue succesul acesteia demonstrând că Minogue putea fi acceptată ca fiind mai mult decât un artist pop Melodia a beneficiat de difuzări destul de intense în Europa ajungând în top 10 în câteva țări de pe acest continent devenind un succes și în Australia unde s-a clasat pe locul 2 în topul oficial câștigând distincțiile pentru „Cântecul anului și „Cea mai bună înregistrare pop la premiile ARIA Kylie a cântat melodia alături de Nick la festivalul rock „The Big Day Out în fața unui public alcătuit din fani ai acestui gen primind însă aprecieri de la aceștia pentru performanța lor A mai cântat alături de Cave la alte concerte din Europa printre care și în Scoția la festivalul Park ceea ce i-a adus mai multă experiență ca artist interpretând în fața unui public care nu era neapărat alcătuit din fani A recitat versurile din „I Should Be So Lucky la Royal Albert Hall ideea venind din partea lui Cave mai târziu artista mulțumindu-i pentru încrederea care i-a insuflat-o pentru a-și exprima eul artistic declarând „El m-a învățat să nu mă îndepărtez prea tare de cine sunt dar să merg totuși mai departe să încerc noi lucruri Pentru mine partea cea mai grea a fost să mă dedic total muzicii mele < ref> Impossible Princess numit astfel după un volum de poezii de Billy Childish conținea colaborări cu muzicieni precum James Dean Bradfield și Sean Moore de la Manic Street Preachers iar Minogue a contribuit la majoritatea pieselor Fiind un album dance primul single „Some Kind of Bliss nu a fost considerat cel mai bun reprezentant apărând astfel întrebarea dacă Minogue nu voia să devină artist indie Aceasta a declarat pentru revista Music Week „Trebuie să le tot spun oamenilor că acesta nu este un album indie Nu voi lua o chitară pentru a mă apuca să cânt rock < ref> Revista Billboard l-a descris ca fiind „uimitor ajungând la concluzia că „este o ocazie comercială uriașă pentru o importantă casă de producție cu viziune și energie pentru a-l lansa în Statele Unite O ureche muzicală experimentată va detecta o apropiere între Impossible Princess și albumul Ray of Light al Madonnei În Marea Britanie Music Week i-a acordat o recenzie negativă „Vocea lui Kylie nu este destul de puternică pentru a face prea multe < ref> A devenit albumul cel mai puțin vândut din toată cariera ei în Marea Britanie dar a fost cel mai bine vândut album al ei în țara natală de la albumul de debut până atunci vânzările fiind mărite și de un turneu de succes Un album live înregistrat în timpul turneului intitulat Intimate and Live a avut de asemenea succes în Australia Revenirea la succes 1999-05 Minogue a terminat contractul cu Deconstuction Records după un duet cu Pet Shop Boys pentru albumul Nightlife și a semnat cu Parlophone în aprilie 1999 Albumul Light Years a fost puternic influențat de muzicienii disco ai anilor '70 precum Donna Summer și Village People conținând câteva piese compuse de Robbie Williams Revista New Musical Express a scris „Capacitatea de reinventare a lui Kylie este uimitoare dând o recenzie pozitivă albumului Albumul a primit cele mai bune recenzii din întreaga carieră a lui Minogue devenind repede un succes în Asia Australia și Europa vânzându-se în 2 milioane de exemplare Primul single „Spinning Around a devenit primul 1 al artistei în Marea Britanie în 10 ani iar videoclipul care o înfățișa pe cântăreață în pantaloni aurii foarte scurți a fost difuzat în heavy-rotation pe toate posturile de televiziune Următoarele melodii lansate au devenit de asemenea hituri cele mai de succes fiind „On a Night Like This și „Kids cu Robbie Williams În 2000 Minogue a interpretat un cover după melodia „Dancing Queen a trupei ABBA și melodia „On a Night Like This la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice un eveniment vizionat de aproximativ 21 milioane de oameni din 220 de țări După aceea a pornit într-un turneu On a Night Like This Tour care a vizat Australia și Europa Toate cele 200000 de bilete puse la dispoziție în Australia și Marea Britanie s-au vândut devenind un record în țara natală pentru o artistă Pe lângă cele șase specatole din Melbourne au mai fost adăugate 22 datorită cererii publicului Minogue a fost inspirată de spectacolele de pe Broadway și de filme ca Anchors Aweigh South Pacific și de muzicalurile cu Fred Astaire și Ginger Rogers din anii '30 Descriind-o pe Bette Midler ca fiind o „eroină a incorporat de asemenea câteva din elementele din interpretările live ale lui Midler < ref> Turneul cu regia și coreografia semnată Luca Tommassini conținea decoruri care reprezentau interiorul unei navete spațiale fundul unui ocean și Art Deco-ul unui zgârie nor new-yorkez iar Minogue a primit laude pentru noul material și pentru interpretarea câtorva din melodiile ei de succes transformând melodia „I Should Be So Lucky într-un cântec de dragoste iar „Better the Devil You Know într-o melodie asemănătoare cu trupele de jazz din anii 1940 A câștigat premiul Mo pentru „Interpretul anului După turneu a fost întrebată de un jurnalist la ce crede ea că este mai talentată iar ea a răspuns „Dacă ar fi să aleg un singur lucru din tot ce fac nu cred că aș excela la vreunul Însă punându-le pe toate la un loc știu ce fac < ref> În 2001 Parlophone a lansat Fever care conținea unele elemente din muzica disco dar și din muzica electronică a anilor 80 Primul single „Cant Get You out of My Head a devenit cel mai mare succes al carierei ajungând pe prima poziție în 40 de țări vânzându-se în peste patru milioane de copii în toată lumea< ref> Albumul a debutat pe locul 3 în topul albumelor din Statele Unite iar melodia a ajuns pe locul 7 devenind a doua melodie de top 10 a artistei în Statele Unite dar și prima melodie din ultimii 13 ani care intră în topul Billboard Hot 100 Fever a atins locul 10 în Canada iar melodia pe locul 3 Următoarele melodii „In Your Eyes „Love at First Sight și „Come into My World au devenit hituri în toată lumea iar Minogue a devenit populară în America de Nord în special în cluburi Melodiile au ajuns în top 5 în Australia top 10 în Marea Britanie top 20 în Romania Irlanda și United World Chart În 2003 a primit premiul Grammy pentru „Cea mai bună înregistrare dance pentru „Love at First Sight Fostul stilist și director de creație al lui Minogue William Baker a explicat că videoclipurile de pe albumul Fever au fost inspirate de filme SF în special de cele regizate de Stanley Kubrick Următorul ei album Body Language rom „Limbajul trupului a fost lansat în Londra pe 15 noiembrie 2003 Evenimentul a marcat un nou stil de prezentare design-ul fiind făcut de Minogue și Baker inspirat parțial de diva anilor '60 Brigitte Bardot despre care Minogue a spus „Am tendința să mă gândesc la BB ei bine ca la o bombă sexi A fost ceva radical în felul ei de a fi în acea perioadă Și am ales să ne referim la acea perioadă care a fostun amestec perfect între cochetărie și rock and roll Documentar Body Language Live conferința de presă de la lansarea albumului < ref> Spectacolul a atras critici mixte cele mai multe făcând referire la faptul că nimic nou nu a fost prezentat și că melodiile nu se compară cu hiturile anterioare Însă concertul a fost difuzat la televiuni având ratinguri mari Albumul a fost inspirat de muzica anilor '80 în special de artiști precum Human League și Prince combinată cu elemente de hip hop < ref> Albumul a atras unele din cele mai bune recenzii din cariera artistei All Music desciindu-l ca fiind „un album pop aproape perfect < ref> De pe album au fost promovate trei melodii „Slow care i-a adus o nominalizare la premiile Grammy pentru „Cea mai bună înregistrare dance atingând prima poziție în diferite topuri printre care Australia Marea Britanie și România< ref> „Red Blooded Woman a devenit al doilea 1 consecutiv în România devenind un hit de top 5 în Australia și Marea Britanie în timp ce „Chocolate a avut un succes moderat ratând top 10 în Australia dar a atins top 10 în Chile Marea Britanie România și Ucraina Minogue și-a lansat al doilea album „greatest hits în noiembrie 2004 intitulat Ultimate Kylie alături de o compilație de videoclipuri lansat sub același nume Albumul conținea două piese noi „I Believe in You și „Giving You Up Ambele piese au ajuns în top 10 britanic Minogue având astfel un total de 29 de melodii în top 10 devenind a doua cea mai de succes artistă a tuturor timpurilor pe primul loc fiind Madonna < ref> „I Believe in You a devenit un hit de top 3 în Billboard Hot Dance Club Play și unul de top 10 în jurul lumii 1 Romania 2 Marea Britanie 6 Elvetia Australia 8 Japonia 9 Irlanda Melodia a fost nominalizată la premiile Grammy pentru „Cea mai bună înregistrare dance devenind a patra nominalizare consecutivă a cântăreței la această categorie La începutul anului 2005 Kylie Expoziția a fost deschisă în Melbourne Expoziția a fost gratis și conținea costume și fotografii din toată cariera lui Kylie; aceasta a vizitat marile orașe ale Australiei peste 300000 de oameni vizitând-o< ref> După lansarea compilației de hituri Minogue a plecat într-un turneu mondial Showgirl The Greatest Hits Tour care trebuia să fie cel mai mare turneu al ei aștepăndu-se la o audiență de mai mult de 700000 de oameni X și turnee internaționale 2006-09 În noiembrie 2006 Minogue a început turneul Showgirl The Homecoming Tour cu un spectacol live în Sydney Înaintea concertului le-a spus jurnaliștilor că va fi foarte emoționată plângând când i-a dedicat melodia „Especially for You tatălui ei care a supreviețuit cancerului la prostată Cu toate că numerele coregrafice au fost modificate pentru a se potrivi cu starea cântăreței și pauze mai lungi au fost introduse între segmentele spectacolului pentru a nu se obosi media a declarat că Minogue a fost energică ziarul Sydney Morning Herald descriind show-ul ca fiind „extravagant și „nimic mai puțin decât un triumf < ref> În noaptea următoare aceasta trebuia să i se alăture lui Bono de la U2 care se afla în timpul unui turneu în Australia pentru un duet la piesa „Kids dar Minogue a renunțat la apariția pe scenă din cauza epuizării < ref> În timpul ultimelor două spectacole Minogue a fost acompaniată pe scenă de Dannii Minogue surorile cântând pentru prima dată împreună din anii '80 până atunci Aparițiile pe scenă a lui Minogue au continuat să primească laude din partea presei australiene iar după ce a petrecut Crăciunul alături de familie Minogue a plecat în Europa pentru a continua turneul Toate biletele pentru cele șase spectacole de la Arena Wembley au fost vândute artista plecând în Manchester pentru încă șase interpretări Pe 31 decembrie 2006 Minogue a cântat iar la Arena Wembley la un concert tribut trupei ABBA < ref> Minogoue și-a lansat al zecelea album de studio X fiind și primul în patru ani în noiembrie 2007 A fost înregistrat în Londra Stockholm și Ibiza iar printre producători se numără Guy Chambers Cathy Dennis Richard Stannart și formația Scissor Sisters În Australia și Marea Britanie a avut vânzări mediocre la început o parte din vină fiindu-i atribuită lui Kish Mauve Albumul a debutat totuși pe locul 4 în Marea Britanie și locul 1 în Australia Minogue a anunțat că va promova albumul X printr-un turneu european intitulat KylieX2008 care a început în Franța pe 6 mai 2008 România a fost inclusă pe lista țărilor din turneu cântăreața venind aici pentru a doua oară prima dată fiind la Cerbul de Aur din 1993 În decembrie Minogue a participat la concertul organizat cu ocazia oferirii premiului Nobel pentru pace din Oslo Norvegia alături de alți artiști Mai târziu în aceeași lună a primit premiul BRIT pentru „Cea mai bună artistă solo internațională unde a și interpretat melodia „Wow De pe album a fost promovat și cântecul „In My Arms care a fost al doilea single lansat în februarie în Europa fără Marea Britanie- și al treilea în Marea Britanie și Australia în mai Melodia a avut un succes imens atingând top 10 în majoritatea topurilor în care a intrat reușind să se claseze pe locul 1 în România devenind al șaptelea hit de top 5 al acesteia în Romanian Top 100 X a fost lansat în aprilie în Statele Unite ale Americii cu o altă variantă a melodiei „All I See o colaborare cu rapperul Mims La sfârșitul lunii decembrie s-a aflat că Minogue va fi printre cei onorați de Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu Ordinul Imperiului Britanic datorită serviciilor oferite muzicii < ref> Minogue a declarat „Sunt aproape la fel de surpinsă pe cât sunt de onorată Sunt foarte emoționată că am fost luată în seamă de Marea Britanie casa mea adoptată în acest fel A primit OIB oficial de la Prințul Charles în iulie 2008 La scurt timp Minogue a fost votată „Cea mai iubită celebritate a Marii Britanii În mai 2008 Minogue a primit și Ordre des Arts et des Lettres din partea Franței aceasta fiind cea mai mare onoare culturală a Franței Pe 15 septembrie 2008 s-a anunțat că Minogue va cânta în Dubai la probabil cea mai scumpă petrecere privată din lume fiind plătită cu 44 milioane de dolari< ref> Pe 3 decembrie 2008 s-a anunțat că albumul X a fost nominalizat la Premiile Grammy la categoria „Cel mai bun album dance electronic însă a pierdut în fața formației Duft Punk Pe 1 noiembrie Minogue a reînceput turneul KylieX2008 concertând în America de Sud Asia și Australasia< ref> La începutul anului 2009 Minogue a lansat Boombox un album cu remixuri ale pieselor de pe cele mai recente albume de studio începând cu Light Years Începând cu 30 septembrie cântăreața a plecat într-un turneu nord-american intitulat For You For Me Tour și s-a terminat pe 13 octombrie în New York Aphrodite și K25 2010-2012 Într-un interviu cu revista Billboard Minogue a confirmat că înregistrează un nou album „Va fi pop dance Mi-ar plăcea să găsesc un stil ceva mai nou să fie următorul pas pentru mine Am o idee dar nu pot să vă spun Încă mai lucrez la ea''< nowiki> În iulie 2010 Minogue a lansat al unsprezecelea  album de studio Aphrodite Albumul a avut ca producător executiv pe Stuart Price care au contribuit de asemenea la scrierea pieselor împreuna cu Minogue Calvin Harris Jake Shears Nerina Pallot Pascal Gabriel Lucas Secon Keane Tim Rice-Oxley și Kish Mauve Albumul a primit recenzii favorabile din partea criticilor și a debutat pe primul loc în Marea Britanie mai exact la 22 ani după ce primul ei single a ajuns numarul 1 in Regatul Unit Single-ul "All The Lovers" a fost un succes și a devenit al 33-lea single de top 10 în Regatul Unit Deși single-urile  ulterioare de pe album "Get Outta My Way" "Better Than Today" și "Put Your Hands Up" nu a reușit să ajungă în top zece în  UK Singles Chart Cu toate acestea toate single-urile lansate de pe albumul au ajuns în US Billboard Hot Dance Club Songs Deasemenea  a înregistrat un single împreună cu Taio Cruz numit "Higher" Pentru a încheia înregistrările sale în 2010 ea a lansat un album A Kylie Christmas care a inclus cover-uri ale cântecelor de Crăciun cum ar fi "Let It Snow" și "Santa Baby" În 2011 Minogue a pornit în turneul care a vizitat Europa America de Nord Asia și Africa Acesta a devenit cel mai mare turneu al ei până în prezent si a fost întâmpinat cu review-uri pozitive lăudând conceptul În 2012 Minogue a început o serie de activități în scopul celebrării a 25 de ani în industria muzicala care este de multe ori cunoscuta sub numele de "K25" si a început cu turneul Anti Tour care a inclus piese B-side demo-uri si raritati din catalogul ei muzical a lansat apoi single-ul "Timebomb" în luna Mai care a ajuns 1 in ARIA Dance Chart si in US Hot Dance Club Songs un al treilea album greatest hits –The Best Of Kylie Minogue în iunie și un box-set K25 Time Capsule care cuprinde toate single-urile ei de pana atunci sub forma unor cd-uri Odata cu acestea a participat la diverse evenimente din întreaga lume inclusiv în Sydney la Jubileul de Diamant al Reginei Elisabeta a II-a și la BBC Park din Londra Minogue a lansat de asemenea un album- compilație The Abbey Road Sessions în octombrie 2012 Albumul conține versiunile orchestrale a 15 hit-uri  din decursul celor 25 de ani de muzică si un single nou Flower scris de ea in perioada de dupa operatia de cancer mamar  Acesta a fost înregistrat la Abbey Road Studios din Londra unde a fost produs de Steve Anderson și Colin Elliot si a primit recenzii favorabile din partea criticilor de muzică debutat pe locul doi în Regatul Unit Minogue a jucat in doua filme; o scurtă apariție în filmul independent american Jack & Diane și un rol principal în filmul francez Holy Motors Jack & Diane a fost deschis la Tribeca Film Festival  la 20 aprilie 2012 în timp ce Holy Motors a fost deschis la Cannes Film Festival Apariții în filme Pe lângă rolul în serialul Neighbours Minogue a apărut și în diferite filme și seriale În 1989 a jucat în The Delinquents filmul prezentând povestea unei tinere fete care trăiește în Australia anilor 1950 Lansarea a coincis cu popularitatea ei în serialul Neighbours astfel cu toate că filmul și performanța ei au primit recenzii negative < ref> a fost un succes la box-office < ref> < ref> A apărut și în filmul Street Fightes bazat pe jocul de lupte cu același nume Pelicula a fost criticată la fel ca și interpretarea artistei The Washington Post numind-o „Cea mai proastă actriță din toate țările în care se vorbește engleza < ref> Regizorul de film Baz Luhrmann a distribuit-o în filmul Moulin Rouge! 2001 unde a jucat rolul lui Absinthe Zâna Verde cântând o strofă din Sunetul Muzicii În 2002 Minogue și-a „împrumutat vocea unei tinere fete Florence pentru filmul de animație The Magic Roundabout lansat în 2006 De asemenea a cântat melodia din titlul filmului și a fost unul din cei doi actori a cărei voce nu a fost înlocuită pentru lansarea în America de Nord În aprilie 2007 News of the World a publicat o știre conform căreia Minogue avea să joace rolul unei „femei ciborg sexi într-un episod special de Crăciun al serialului Doctor Who dar o declarație a cântăreței a indicat că va juca în acel episod dar nu ca rău-făcător cum se crezuse inițial Episodul a fost difuzat pe 25 decembrie 2007 fiind vizionat de 1331 milioane de telespectatori cel mai mare rating al seriei din 1979 Kylie a mai avut o apariție la televiziune The Kylie Show fiind difuzat în Marea Britanie pe 10 noiembrie 2007 Programul ce a fost difuzat un singur episod a cuprins interpretările unor cântece ale artistei precum și diferite scene precum cea în care fostul iubit și partener pe platourile de filmare din Neighbours Jason Donovan n-o recunoaște și o ceartă între cântăreață și sora ei Danii Programul a avut un rating mare de 503 milioane de telespectatori Minogue a apărut și în filmul documentar White Diamond care cuprindea reîntoarcerea ei pe scenă în timpul turneului din 2006 Showgirl The Homecoming Tour A fost lansat pe DVD în decembrie 2007 Viața personală În 1990 Minogue a avut o relație cu vocalistul trupei INXS Michael Hutchence care i-a dus mai departe încercările da a fi acceptată de către o audiență matură Acesta a declarat că hobby-ul lui preferat era „s-o corupă pe Kylie compunând melodia „Suicide Blonde a trupei pentru ea < ref> În 1997 Minogue s-a implicat într-o relație cu fotograful francez Stephane Sednaoui care a descris-o ca fiind o combinație între „o gheișă și supereroină manga Acesta i-a făcut fotografii care i-au evidențiat cântăreței farmecul cu scopul de a atrage o nouă audiență aceasta inspirându-se din artiști ca Shirley Manson și Garbage Bjork și U2 dar și din muzicieni pop japonezi precum Pizzicato Five și Towa Tei < ref> cu care a colaborat pentru melodiile „ și „Sometime Samurai Relațiile ei inclusiv cea încheiată cu actorul francez Olivier Martinez au apărut pe prima pagină a ziarelor < ref> < ref> < ref> În februarie 2008 au apărut multe zvonuri în presă despre o nouă relație între Minogue și Martinez când au fost văzuți împreună în Paris Acestea spuneau că cei doi vorbeau despre o posibilă împăcare și începerea unei familii dar cântăreața a negat zvonurile Minogue a declarat „Am luat cina cu fostul meu iubit și acum mă pomenesc cu o dezbatere dacă vom avea o familie sau nu Nici măcar n-am vorbit de așa ceva Iar din 2008 pana in 2013 a avut o relatie cu modelul spaniol Andres Velencoso Cancerul mamar Diagnosticarea cancerului la sân a cântăreței a dus la amânarea restului turneului și retragerea ei din festivalul Glastonbury < ref> Spitalizarea și tratamentel ei în Melbourne a dus la o scurtă dar intensă perioadă de publicitate în special în Australia unde prim-ministrul de atunci John Howard și-a declarat susținerea față de Minogue < ref> Minogue a intrat în operație pe 21 mai 2005 la spitalul privat Cabrini din Malvern La scurt timp Minogue a început să facă chimioterapie ca parte a tratamentului de însănătoșire Minogue a făcut o declarație publică mulțumind fanilor pentru sprijin sfătuindu-i să nu-și facă griji Pe 8 iulie 2005 și-a făcut prima apariție în public după operație vizitând o secție pentru copii bolnavi de cancer a spitalului Melbourne Royal Children S-a reîntors în Franta unde și-a terminat tratamentul la institutul Gustave-Roussy de lângă Paris < ref> În decembrie 2005 Minogue a lansat un single disponibil doar în format digital „Over the Rainbow o înregistrare din turneul Showgirl La începutul anului 2006 ziarele au publicat știri conform cărora Minogue a început să lucreze la un nou proiect și că se simte mai bine În iunie 2006 a început să lucreze la noul album < ref> colaborând cu Scissor Sisters Steve Anderson Richard Stannard Johnny Douglas și Ash Tomas în același timp făcând pregătiri pentru a continua turneul schimbându-i numele în Showgirl Homecoming Tour Cartea ei pentru copii The Showgirl Princess scrisă în perioada de convalescență a fost publicată în octombrie 2006 iar parfurmul ei „Darling a fost lansat în noiembrie La reîntoarcerea în Australia pentru turneu a comparat lupta ei cu cancerul cu o bombă nucleară < ref> Când a apărut în emisiunea The Ellen DeGeneres Show în Statele Unite Minogue a vorbit despre cum cancerul ei nu fusese depistat inițial declarând „Dacă cineva poartă halat alb și folosește instrumente medicale mari nu înseamnă neapărat că are dreptate dar mai târziu a vorbit cu respect despre doctori Imaginea și statutul de celebritate De-a lungul vieții profesionale Minogue a fost un subiect mereu prezent în viata presei atât în Marea Britanie cât și în Australia chiar și atunci când succesul ei a fost fluctuant Eforturile ei de a fi luată în serios ca muzician au fost uneori împiedicate de poziția sa care atrage multă atenție și publicitate după cum nota publicația The Australian care scria în 1997 „când trebuie să porți după tine o imagine de dimensiunea celei pe care o are Kylie este greu ca muzica pe care o produci să se ridice la nivelul publicității acerbe mai cu seamă într-o țară care nu se prea dă în vânt după pop < ref> După ce a jucat rolul „fetei din vecini la începutul carierei Minogue a început să abordeze teme adulte o relație matură în „Better the Devil You Know lesbianism și transexuali în „What Do I Have to Do linie erotică în „Confide in Me și prostituție în „On a Night Like This A purtat costume sumare în multe dintre videoclipurile sale cele mai cunoscute fiind cele din „Spinning Around și „Can't Get You out of My Head Și-a satirizat imaginea în unele clipuri notabil în „Did It Again unde patru din imaginile importante din cariera ei „Kylie indie „Kylie dance „Kylie sex și „Kylie dulce se luptau pentru supremație Schimbările de imagini și sexualitatea debordantă au dus la critici fiind comparată cu Madonna < ref> În 1993 Baz Luhrmann i-a făcut cunoștință artistei cu fotograful Bert Stern cunoscut pentru lucrările sale cu Marilyn Monroe Stern a fotografiat-o în Los Angeles și comparând-o cu Monroe a zis că „are o vulnerabilitate similară În ciuda succesului comercial și acceptarea ei ca sex simbol sexualitatea i-a fost criticată criticii considerând că se folosește de trupul ei pentru a ascunde lipsa talentului A fost descrisă de unii ca fiind „drăguță dar lipsită de talent Miki Berenyi din formația Lush a zis că „e păcat că are atâta credibilitate când sunt atât de multe femei cu sute de ori mai multe talent Minogue a vorbit adesea despre stabilitatea din echipa cu care lucrează Părinții ei Ron și Carol Minogue sunt implicați în cariera acesteia; mama ei i-a fost alături în fiecare turneu iar tatăl contabil este consilier financiar Stock Aitken & Waterman alături de managerul care a impresarit-o din 1987 au făcut comentarii cum că artista ar fi fost „făcută la comandă o afirmație parțial confirmată chiar de Minogue „dacă ai semnat cu o casă de discuri într-un fel cred că poți spune că ești fabricat Ești un produs și vinzi un produs Nu înseamnă că nu ești talentat și că nu poți lua decizii despre ceea ce vei face ceea ce nu vei face și despre unde vrei să mergi Într-un final da e numele meu și trebuie să-l promovez Dar nu se poate fără o echipă Așa că încerc să lucrez cu cei mai buni oameni cu care pot și iau de la ei ceea ce pot Sper ceea ce e mai bun William Baker a comparat statutul ei de sex simbol cu o sabie cu două tăișuri „s-a folosit de sex appeal atât de mult încăt acum eclipsează ceea ce este ea de fapt o cântăreață pop < ref> În ianuarie 2007 muzeul Madame Tussaud's din Londra a dezvelit noua statuie de ceară a artistei Aceasta este a patra statuie de ceară a lui Minogue și numai Elisabeta a II-a a Regatului Unit are mai multe modele create Pe 23 noiembrie 2007 o statuie de bronz care o înfățișa pe cântărață a sculptorului Peter Corlett a fost dezvelită pentu vizite permanente în Melbourne Pentru a fi creată statuia artistului i-a luat 3 luni modelul fiind o ospătăriță care avea aceleași dimensiuni ca Minogue Modă Minogue a primit credibilitate în lumea modei datorită asocierii numelui ei cu cel al unor designeri celebri precum Jean Paul Gaultier și John Galliano ultimul descriind-o ca fiind „o combinație între Lolita și Barbarella În 1998 Minogue a fost model de lenjerie intimă pentru compania H&M< ref> Recent a fost sursa de inspirație a aceleași firme pentru o ediție limitată de costume de baie apărând într-o reclamă pentru a o promova Colecția a fost trimisă magazinelor în mai 2007 și include bikini eșarfe și costume de baie < ref> În 2000 Minogue a cântat la ceremonia de închidere a Jocurile Olimpice de vară de la Sydney < ref> Creat de Michael Wilkinson costumul lui Minogue era alcătuit dintr-un corset de mătase roz și headdress acoperit cu diamante Costumul este acum găzduit la muzeul Powerhouse din Sydney Cunoscută pentru flerul în materie de modă Minogue a fost adăugată pe lista „Cele mai prost îmbrăcate vedete întocmită de PETA după ce a fost văzută purtând o geantă din piele de piton În februarie 2008 cântăreața și-a lansat al treilea pafum „Showtime< ref> Discografie 1988 Kylie 1989 Enjoy Yourself 1990 Rhythm of Love 1991 Let's Get to It 1994 Kylie Minogue 1997 Impossible Princess 2000 Light Years 2001 Fever 2003 Body Language 2007 X 2010 Aphrodite 2014 Kiss Me Once Turnee 1989 The Hitman Roadshow Disco in Dream 1990 Enjoy Yourself Tour 1991 Rhythm of Love Tour 1991 Let's Get to It Tour 1998 Intimate and Live Tour 2001 On A Night like This Tour 2002 KylieFever2002 2005 Showgirl The Greatest Hits Tour 2006 Showgirl The Homecoming Tour 2008 KylieX2008 2009 For You For Me Tour 2011 '' 2012 Anti Tour 2014 Kiss Me Once Tour Premii Premiile Grammy Premiile BRIT Note Legături externe Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Large Hadron Collider engleză pentru „Mare Accelerator de Hadroni; pe scurt LHC este un accelerator de particule construit la Centrul European de Cercetări Nucleare CERN între Munții Alpi și Munții Jura lângă Geneva Construcția a fost finalizată în mai 2008 și a costat peste trei miliarde de lire sterline Are o formă de cerc cu circumferința de situat la sub pământ LHC este considerat cel mai performant accelerator de particule din lume Scopul LHC este de a explora validitatea și limitările Modelului Standard modelul teoretic de bază din domeniul fizicii particulelor Teoretic acceleratorul ar trebui să confirme existența bosonului Higgs acoperind elemente lipsă ale Modelului Standard și explicând felul în care particulele elementare capătă anumite proprietăți cum ar fi masa Acceleratorul a fost pus în funcțiune la 10 septembrie 2008 A fost construit în colaborare cu peste opt sute de fizicieni din peste optzeci și cinci de țări precum și în parteneriat cu sute de universități și laboratoare importante După greutăți tehnice importante a fost repus în funcțiune în noiembrie 2009 Deși în mass-media au fost exprimate unele temeri referitoare la siguranța experimentului în comunitatea științifică există un consens despre coliziunile de particule efectuate de LHC în sensul că ele nu prezintă niciun pericol pentru om omenire Proiectarea LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume și cel care atinge cele mai mari energii Coliderul se află într-un tunel circular cu o circumferință de aflat la o adâncime între sub pământ Tunelul învelit într-un strat de grosime de beton construit între 1983 și 1988 a fost folosit anterior ca gazdă pentru Large Electron-Positron Collider< ref> El trece granița dintre Elveția și Franța în patru puncte o parte mai mare din el aflându-se pe teritoriul Franței Clădirile de la suprafață adăpostesc echipamente auxiliare cum ar fi compresoare echipamente de ventilație electronica de control și uzine de refrigerare Tunelul e compus din două țevi inelare adiacente separate care se intersectează în patru puncte fiecare țeavă conținând o conductă de protoni Aceștia se deplasează în tunel în direcții contrare Aproximativ păstrează fluxurile pe calea lor circulară și sunt utilizați pentru a păstra fluxurile focalizate pentru a maximiza șansele de interacțiune între particule în cele patru puncte de intersecție a celor două fluxuri În total sunt instalați peste majoritatea cântărind peste Pentru a păstra magneții la temperatura lor de operare de sunt necesare aproximativ de heliu lichid făcând din LHC cea mai mare uzină criogenică la temperatura heliului lichid O dată sau de două ori pe zi în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 054 la Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de energia totală de coliziune ajungând astfel până la La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7500 și se deplasează cu viteze de 99999999% din viteza luminii Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal – viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă Fluxurile nu sunt continue protonii fiind adunați în sau pachete astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de Totuși operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin < ref> Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster PSB Acolo protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni în PS unde sunt accelerați până la În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni în SPS este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați timp de 20 de minute în inelul principal Aici grupurile de protoni sunt acumulate accelerate pe o perioadă de până la energia lor maximă de și în cele din urmă sunt stocați păstrați în această stare timp de timp în care au loc coliziunile în cele patru puncte de intersecție< ref> LHC va fi folosit și pentru a ciocni ioni grei de plumb Pb cu o energie de coliziune de Ionii de Pb vor fi accelerați de acceleratorul liniar LINAC 3 iar Inelul Injector de energie joasă în va fi folosit ca unitate de stocare și răcire a ionilor Ionii vor fi apoi accelerați de către PS și SPS înainte de a fi injectați în inelul LHC unde vor atinge o energie de pe nucleon Detectoare LHC dispune de șase detectoare; acestea se află sub pământ în excavații din dreptul punctelor de intersecție ale sale Două dintre ele Experimentul ATLAS și Compact Muon Solenoid CMS sunt detectoare de particule mari și au roluri generice ATLAS – unul dintre cele două detectoare generice ATLAS va fi folosit pentru a căuta semne pentru găsirea de informații noi inclusiv originile masei sau dimensiuni superioare CMS – celălalt detector generic ca și ATLAS caută bosonul Higgs și alte indicii cu privire la natura materiei întunecate ALICE – studiază starea de agregare a materiei numită plasmă quark-gluon care a existat la scurt timp după Big Bang LHCb – La Big Bang au fost create cantități egale de materie și antimaterie LHCb va încerca să investigheze ce s-a întâmplat cu antimateria acum dispărută Scop În timpul funcțiunii aproximativ șapte mii de oameni de știință din optzeci de țări vor avea acces la LHC Teoretic coliderul va produce bosoni Higgs ultima particulă încă neobservată dintre cele prevăzute teoretic de Modelul Standard Verificarea existenței bosonului Higgs va aduce lumină asupra mecanismului ruperii simetriei electroslabe prin care se consideră că particulele Modelului Standard capătă masă În plus față de bosonul Higgs la LHC ar putea fi produse și alte noi particule prezise de diverse extensiii ale Modelului Standard În general fizicienii speră că LHC îi va ajuta să găsească răspunsul la următoarele întrebări Oare mecanismul Higgs de generare a maselor particulelor elementare din Modelul Standard este cu adevărat aplicat în natură? Dacă e așa câte feluri de bosoni Higgs există și care sunt masele lor? Electromagnetismul forța nucleară tare și forța nucleară slabă sunt oare doar manifestări diferite ale unei singure forțe unificate după cum prezic multiplele teorii ale unificării? De ce este gravitația cu atâtea ordine de mărime mai slabă decât celelalte trei interacțiuni fundamentale? Există în natură supersimetrie adică au particulele din Modelul Standard câte un partener supersimetric? Măsurările mai precise ale maselor și ale dezagregărilor quarkurilor vor continua să mai fie reciproc consistente în Modelul Standard? De ce pare că există violări ale simetriei între materie și antimaterie? Care este natura materiei întunecate și a energiei întunecate? Există dimensiuni superioare< ref> după cum prezic diferitele modele inspirate din teoria corzilor și pot fi detectate? Dintre descoperirile posibile pe care le-ar putea face LHC doar descoperirea particulei Higgs este relativ necontroversată dar nici aceasta nu este sigură Stephen Hawking a spus într-un interviu acordat BBC-ului „Cred că va fi mult mai interesant dacă nu găsim Higgsul Aceasta va arăta că am greșit undeva și că trebuie să regândim Am pus un pariu pe o sută de dolari că nu găsim Higgsul În același interviu Hawking aduce în discuție posibilitatea găsirii de superparteneri și adaugă că „Orice ar găsi sau nu ar găsi LHC rezultatele ne vor spune multe despre structura universului< ref> Colider de ioni Programul de LHC se bazează mai ales pe coliziuni proton–proton Totuși sunt incluse în program și perioade de rulare mai scurte de regulă o lună pe an cu coliziuni de ioni grei Deși și ionii mai ușori sunt luați în considerare scopul principal al acestor perioade de rulare îl reprezintă ionii de plumb< ref> Aceasta va permite un progres al programului experimental care se desfășoară la Relativistic Heavy Ion Collider RHIC Scopul programului cu ioni grei este observarea unei stări a materiei numită plasmă quark-gluon care caracteriza etapa inițială a existenței Universului imediat după Big Bang Decursul testelor După punerea în funcțiune a supercoliderului oamenii de știință de la CERN estimează că dacă Modelul Standard este corect atunci la fiecare câteva ore va fi produs câte un boson Higgs În acest ritm ar putea dura aproximativ trei ani până se vor aduna suficiente statistici pentru a dovedi cu certitudine existența bosonului Higgs Similar ar dura un an sau mai mult până când vor fi adunate destule rezultate privind particulele supersimetrice pentru a trage concluzii în privința acestora Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008 LHC a încheiat cu succes primul său test major după o serie de rulări de test două puncte albe au apărut pe ecranul unui monitor arătând că protonii au traversat toată lungimea coliderului Ghidarea particulelor pe parcursul de inaugurare a durat mai puțin de o oră< ref> CERN a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric ceea ce a durat puțin mai mult o oră și jumătate din cauza unei probleme cu criogenia turul complet fiind încheiat la ora 1459 S-a așteaptat ca primele coliziuni de protoni cu energii mari să aibă loc la 6-8 săptămâni după intrarea în funcțiune a LHC la 10 septembrie 2008 În anul 2008 însă LHC a operat la o energie redusă de doar 10 TeV Perioada de oprire de iarnă spre sfârșitul lui noiembrie a fost folosită pentru antrenarea ceeace însă încă nu a reușit După reluarea în funcțiune în noiembrie 2009 nu după mult timp accelerarea maximă a protonilor a atins nivelul de 118 TeV un nou "record mondial" Desigur că atingerea maximei teoretice de 2 x 7 TeV 14 TeV și a frecvenței ciocnirilor de 600 MHz va avea nevoie de încă mult timp și eforturi Se apreciază că aceasta se va întâmpla după pauza prevăzută în anul 2012 La 30 martie 2010 s-a anunțat reușita primelor experimente de coliziuni a două jeturi de protoni cu energia de câte 35 TeV pe particulă pe sens în total deci 7 TeV cu o frecvență de ciocniri de circa 100 Hz iar la 21 aprilie 2010 s-a publicat reușita primei reconstrucții a unui mezon B tot la această energie Toate experimentele de până acum arată că acceleratorul și instrumentele sale de măsură funcționează acum extrem de precis La LHC s-au "redescoperit" și confirmat deja aproape toate fenomenele deja cunoscute de la alți acceleratori nu așa de puternici de ex existența perechilor quark-antiquark mezonului pionului kaonului baryonilor bozonul W și altele În martie 2011 s-a relatat că folosirea LHC-ului la nivelul de 35 TeV pe sens va fi prelungită cu un an până la sfârșitul lui 2012 Abia după aceea se vor face modificările necesare pentru atingerea energiei maxime prevăzute de 7 TeV pe sens Pentru aceste modificări acceleratorul va trebui oprit din funcționare pentru o durată de circa un an Propunere de upgrade După câțiva ani de funcționare orice experiment de fizica particulelor începe să sufere o degradare a rezultatelor; în fiecare an de funcționare se descoperă mai puțin decât în anul anterior Calea de a evita această degradare este upgrade-ul echipamentului fie pentru mărirea energiei fie pentru mărirea luminozității S-a propus să se facă un upgrade al luminozității LHC numit Super LHC< ref> după zece ani de funcționare a LHC Calea optică pentru un upgrade de luminozitate pentru LHC cuprinde o mărire a curentului de protonu numărul de protoni din flux și modificarea celor două regiuni de interacțiune de mare luminozitate ATLAS și CMS Pentru a realiza aceste creșteri energia fluxurilor la punctul în care sunt injectate în Super LHC ar trebui să fie și ea mărită la Aceasta va impune un upgrade al întregului sistem pre-injector modificările necesare din Super Proton Synchrotron fiind cele mai costisitoare Costuri Costul total al proiectului se așteaptă a fi 32–64 miliarde de € Magneții superconductori au fost responsabili pentru o creștere a costurilor de 180 milioane de franci Au apărut și alte dificultăți în construcția locașului subteran pentru Compact Muon Solenoid în parte din cauza unor componente defecte împrumutate de CERN de la laboratoarele Argonne National Laboratory și Fermilab< ref> David King fostul director științific din partea Regatului Unit a criticat LHC pentru că a primit prioritate mai mare la fonduri decât rezolvarea principalelor probleme ale Pământului în principal schimbările climatice dar și creșterea demografică și sărăcia din Africa< ref> Resursele de putere de calcul Rețeaua de calculatoare LHC Computing Grid este construită pentru a manevra cantitățile masive de date produse de Large Hadron Collider Aceasta incorporează atât legături private prin cablu de fibră optică cât și porțiuni de mare viteză ale Internetului public permițând legătura de date cu instituții academice din toată lumea Proiectul de calcul distribuit LHC@home a fost demarat cu scopul de a ajuta la construcția și calibrarea LHC Proiectul utilizează platforma BOINC pentru a simula felul în care particulele călătoresc prin tunel Cu această informație oamenii de știință pot determina cum să calibreze magneții pentru a obține cea mai stabilă „orbită a fluxurilor de protoni din inel Securitatea coliziunilor de particule Experimentele ce vor fi rulate la Large Hadron Collider au declanșat temeri în rândul populației că ciocnirile de particule ar putea crea și fenomene periculoase cum ar fi găuri negre microscopice și materie stranie care ar pune în pericol Pământul Două analize de siguranță cerute de CERN au examinat aceste temeri și au concluzionat că experimentele de la LHC nu prezintă niciun pericol și că nu există niciun motiv de îngrijorare o concluzie susținută și de American Physical Society a doua organizație de fizicieni din lume ca număr de membri Probleme operaționale Dimensiunile LHC cer o ambiție inginerească excepțională de a rezolva problemele operaționale unice datorate energiilor uriașe stocate în magneți și în fluxurile de protoni În timpul funcționării energia totală stocată în magneții superconductori este de ordinul a 10 GJ echivalent cu 24 t de TNT iar energia totală transportată de cele două fluxuri atinge 724 MJ aproximativ jumătate din energia descărcată printr-un fulger< ref> Pierderea unei zecimi de milionimi din energia fluxului 1 107 este de ajuns pentru a supraîncălzi un magnet superconductor iar sistemele de absorbție a fluxului trebuie să absoarbă pentru fiecare din cele două fluxuri o energie echivalentă cu arderea a opt kilograme de petrol Aceste energii imense sunt și mai impresionante dacă se ia în considerație și cât de puțină materie le transportă în condiții normale de funcționre 2808 grupuri pe flux conținând 115×1011 protoni pe grup țevile conțin numai 10×10−9 grame de hidrogen care în condiții normale de presiune și temperatură ar umple volumul unui grăunte de nisip fin Accidente în construcție și întârzieri La 25 octombrie 2005 un tehnician a murit în tunelul LHC când încărcătura unei macarale a fost scăpată accidental< ref> La 27 martie 2007 suportul unui magnet criogenic s-a defectat în timpul unui test de presiune implicând unul dintre magneții tripletului interior furnizat de Fermilab și KEK Nimeni nu a fost rănit Directorul Fermilab Pier Oddone a declarat „În acest caz suntem stupefiați de faptul că am greșit un echilibru simplu de forțe Această defecțiune a fost prezentă în proiectul original și a persistat de-a lungul a patru analize inginerești efectuate în anii următori< ref> Repararea magnetului defect și reîntărirea celorlalte opt ansambluri identice folosite de LHC au dus la amânarea începerii experimentelor< ref> planificate atunci pentru noiembrie 2007 cu câteva săptămâni Probleme datorate supraîncălzirii unui magnet superconductor la 19 septembrie 2008 au cauzat scurgerea a 6 tone de heliu lichid Întrucât investigarea problemelor ar fi durat până după închiderea planificată pe perioada iernii repunerea în funcțiune a acceleratorului a fost amânată până în 2009 LHC a putut fi reluat în funcțiune în noiembrie 2009 În cultura populară Large Hadron Collider a apărut în Îngeri și demoni de Dan Brown unde era legat de crearea de antimaterie periculoasă la LHC și utilizată ca armă împotriva Vaticanului CERN a publicat o pagină intitulată „Fapt sau ficțiune? în care discută acuratețea prezentării din carte a LHC CERN și a fizicii particulelor în general „Large Hadron Rap un clip muzical realizat de angajata CERN Katherine McAlpine BBC Radio 4 a marcat momentul pornirii LHC la 10 septembrie 2008 cu „Ziua Big Bang Directorul de comunicare al CERN James Gillies a comentat „CERN din realitate nu prea seamănă cu cel din episodul de Torchwood al lui Joseph Lidster< ref> Note Legături externe 9 septembrie 2008 Adrian Nicolae Descoperă Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orăștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că "Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orăștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Locomotivă lat loco motivus mobil este un vehicul motor de cale ferată cu sursă de energie proprie sau străină pentru producerea forței de tracțiune necesară la remorcare fără ca vehiculul să transporte sarcini utile Drept sursă de energie proprie se folosește arderea combustibililor Locomotivele pot fi cu ardere externă de exemplu a cărbunilor folosind ca agent termic aburul în mașini cu abur sau cu ardere internă de exemplu a combustibililor lichizi în motoare diesel Drept sursă de energie externă se folosește curentul electric preluat dintr-o rețea de alimentare Locomotiva cu abur Are ca sursă de energie primară arderea lemnuluicărbunilor ulterior motorină sau benzină acestea din urmă fiind locomotive care au realizat viteze mari Combustibulul necesar era situat în spatele locomotivei în tender apa necesară era într-un cazan care era completat după necesitate în gară Locomotiva cu abur a fost una ditre principalele mijloace de transport până în anul 1960 în SUA și Elveția1977 Germania de vest 1988 Germania Democrată când a fost scoasă din funcțiune ultima locomotivă cu abur In prezent locomotiva cu abur funcționează încă în unele țări din Asia și Africa în Europa fiind folosită numai în scopuri turistice Istorie Clasificare Mai demult locomotivele erau clasificate după capacitatea locomotivei și utilizarea ei astfel erau locomotive pentru tren accelerat locomotive pentru tren personal locomotive pentru tren de marfă locomotive pentru manevră și locomotive mici sau pentru linie cale ferată îngustă Intre timp au apărut locomotive puternice standard cu peste 200 km h sau viteze și mai mari dispărând clișeul din trecut al unui accelerat alcătuit dintr-o locomotivă cu 3 4 vagoane Locomotive diesel Locomotivă diesel-mecanică Locomotiva diesel-mecanică este similară constructiv unui autovehicul rutier în sensul că sistemul de propulsie este format dintr-un motor cu ardere internă Diesel sau mai rar Otto un ambreiaj și o cutie de viteze mecanică Aceste soluții tehnice sunt viabile până la puteri de 300 kW în concluzie sunt utilizate numai pentru locomotive de manevră sau pentru asa numitele automotoare Diesel Locomotivă diesel-electrică Are ca sursă de energie primară motorina Este acționată de un motor diesel care antrenează un generator electric de curent alternativ sau continuu La locomotivele cu generator de curent alternativ curentul este redresat într-un sistem cu diode de putere și alimentează motoare electrice de curent continuu care antrenează roțile transmisie ca-cc Cele care au și motoare de tracțiune de curent alternativ primesc curentul de la generatorul de curent alternativ prin intermediul redresorului care mai departe îl transmite unui invertor pentru a ii regla tensiunea și frecvența transmisie ca-ca Locomotivele cu transmisie cc-cc își alimentează motoarele electrice de curent continuu direct de la generatorul de curent continuu fără a mai fi nevoie de redresor invertor etc Locomotiva diesel hidraulică Are ca sursă de energie primară motorina Este acționată tot de un motor diesel a cărui putere se transmite roților printr-o transmisie hidraulica În România s-au construit pentru puteri mai mici decât cele diesel-electrice Locomotivă electro-diesel Locomotivă electrică Are ca sursă de energie primară curentul electric de înaltă tensiune în România la 27000 de volți La locomotivele românești curentul alternativ de înaltă tensiune cules din rețeaua catenară este transformat în curent continuu care alimentează motoare electrice de curent continuu care antrenează roțile Curentul este captat de pantograf ajunge prin intermediul unor dispozitive bare de legătură întrerupător principal-disjunctor izolator de trecere etc în transformatorul principal care pe lângă rolul de coborâre a tensiunii are rolul și de reglare a tensiunii pentru motoarele de tracțiune Mai departe tensiunea este redresată cu ajutorul redresoarelor cu diode cu siliciu și este transmisa motoarelor electrice Locomotivele de ultima generație captează de obicei de la catenară tot tensiune alternativă și o transmit transformatorului prin dispozitive asemănătoare locomotivelor românești La acestea transformatorul are rolul doar de coborâre a tensiunii nu și de reglare Mai departe tensiunea este redresată transmisă unor invertoare care au rolul de a varia tensiunea și frecventa rol de reglaj și în final primită de motoarele electrice de curent alternativ Locomotivă de tip Maglev Are ca sursă de energie primară curentul electric de înaltă tensiune Galerie de imagini Vezi și Cale ferată Tren Note Legături externe 27 septembrie 2008 Adela Cristina Teodorescu Jurnalul Național Locomotiva cu abur este o locomotivă propulsată cu ajutorul forței aburului În varianta clasică prin arderea unui combustibil fosil este încălzită apa dintr-un cazan fiind generat abur care împinge un piston antrenând un dispozitiv bielă-manivelă conectat la roțile locomotivei Pe lângă aceasta au mai existat anumite variante de locomotive cu abur precum cele fără focar cele electrice și locomotivele cu turbină Motorul cu abur a fost folosit pe scară largă pentru locomotive timp de mai bine de o sută de ani de la inventarea acestora la începutul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea În această perioadă au fost realizate anumite progrese în ceea ce privește eficiența acestor motoare dar insuficiente pentru a putea face față progreselor aduse de motoarele diesel și electrice În a doua jumătate a secolului trecut locomotivele cu abur au fost gradual înlocuite cu tehnologia diesel și mai apoi și cu locomotive electrice datorită eficienței lor relativ reduse și din cauza cheltuielilor mari de exploatare întreținere și reparații< ref> Începutul Înainte de a se ajunge la locomotiva cu abur au fost necesari doi pași importanți îmbunătățirea substanțială a motorului cu abur de catre inventatorul James Watt și construirea unei mașini cu abur de inventatorul francez Nicolas-Joseph Cugnot< ref> Primele căi ferate erau folosite la transportul mărfurilor pe șine de lemn Înainte de inventarea locomotivei era folosită în acest scop tracțiunea animală Mașinăria sa folosea zbaturi și era doar ghidată pe șine Totuși se consideră că prima locomotivă demnă de acest nume a fost construită de Richard Trevithick în 1804 Racheta a fost prima locomotivă folosită pentru transportul de persoane între două orașe Liverpool și Manchester În România prima locomotivă cu abur a fost construită în anul 1872 la Reșița pe atunci în componența Austro-Ungariei Locomotiva avea ecartament îngust 948 mm a fost construită după proiectul lui John Haswell și denumită Reșița 2 Tehnologie Componente Cel mai simplu model de locomotivă cu abur are în componență un cazan încălzit prin arderea unui combustibil fosil în general cărbune Vaporii de apă sub presiune sunt colectați și apoi dirijați spre piston Presiunea exercitată pe suprafața pistonului determină mișcarea bielei ce leagă pistonul de roată Astfel mișcarea liniară a pistonului se transformă în mișcare circulară a roții Cazanul O locomotivă cu abur tipică este prevăzută cu un cazan și o cutie de foc în spate În partea frontală a cazanului este cutia de fum iar din această cameră fumul iese prin coșul de fum Aburul este colectat din partea superioară a cazanului și distribuit în cilindri Cilindrii Aburul trece prin sertar și pătrunde în cilindri Pistoanele acționează roțile de tracțiune direct printr-o bielă cu cap de cruce Supapele sertarului sunt comandate prin intermediul unor tije Pistoanele sunt cu dublu efect acționate din ambele direcții iar în cazul locomotivelor cu două pistoane situate de ambele părți pistoanele lucrează defazate la 90° Transmisia Majoritatea locomotivelor cu abur erau lipsite de cutie de viteze și astfel sistemul de transmisie este foarte simplu biela atașată pistonului acționând direct roata de tracțiune În cazul în care există mai multe perechi de roți de tracțiune biela pistonului pune în mișcare bielele de cuplare care leagă roțile de tracțiune Componente secundare Pompe de abur și injectoare Apa din cazan este sub presiune; pentru înlocuirea apei ce a fost consumată fără a reduce presiunea și implicit puterea dezvoltată de motor este nevoie de apă sub presiune Vechile cazane foloseau în acest scop pompe acționate de pistoane Mai târziu injectoarele cu abur și turbopompele au înlocuit pompele clasice Nivelul apei din cazan putea fi observat cu ajutorul unor sticle de nivel Motor auxiliar În Statele Unite și mai rar în Australia și Regatul Unit Motoarele auxiliare erau construite cu doi cilindri și se cuplau la un singur ax dezvoltând o putere de aproximativ 300 CP Altele Forța de tracțiune la cârlig necesară tractării vagoanelor este suportată de sistemul de cuplare iar forța de împingere apărută la frânare este absorbită de tampoane Împreună acestea contribuie și la absorbirea impacturilor minore< ref> Locomotivele cu abur erau dotate cu grătar în partea din față rolul acestuia fiind de a înlătura potențiale obiecte aflate pe șine În America de Nord Australia și Africa de Sud aceste grătare erau construite mult mai mari și solide deoarece în aceste regiuni trenurile parcurgeau distanțe mari în zone sălbatice și aveau de a face cu animale masive ex bizonul în America de Nord și alte probleme cauzate de fauna indigenă Când locomotivele au început a fi folosite și pe timp de noapte a fost necesară echiparea acestora cu faruri La început au fost folosite lămpi cu petrol sau acetilenă dar imediat ce luminile electrice au fost disponibile lămpile au fost înlocuite cu cele din urmă Clopoțeii și fluierele de abur au fost folosite încă din primele zile ale locomotivelor Acestea erau în general folosite pentru a avertiza de apropierea unui tren în mișcare Echipaj Locomotiva este condusă din spatele cazanului iar echipajul este protejat de o cabină numită marchiză Înainte de apariția frânelor automate exista și un alt treilea membru al echipajului de pe locomotivă frânarul Soluții tehnice Focar cu încărcare mecanică Puterea unei locomotive depinde și de debitul de combustibil cu care este alimentată De obicei fochistul avea sarcina alimentării folosindu-se de o lopată cu care azvârlea cărbunii în focar Relevant în acest sens este exemplul locomotivei "Big Boy" de la Union Pacific care înghițea 22 de tone de cărbune pe oră iar la viteza maximă 50 de tone de apă Supraîncălzirea Locomotivele secolului al XIX-lea foloseau abur saturat iar primele locomotive cu abur supraîncălzit au fost construite la începutul anilor 1900 folosind presiuni de peste 200 psi În momentul în care a fost descoperită această nouă tehnologie locomotivele aproape că își atingeau limitele maxime posibile cu abur saturat Metoda uzuală pentru supraîncalzire consta în direcționarea aburului din cazan în elemenții de supraîncălzire sub formă de țevi lungi Acești elemenți erau și ei încălziți de foc și astfel temperatura aburului era ridicată cu 55 până la 85 În acest fel eficiența motorului creștea cu 10 15% Totuși eficiența s-a dovedit a nu fi direct proporțională cu temperatura ca urmare creșterea prea mare a temperaturii nu era utilă În ultimii ani ai locomotivelor cu abur temperatura aburului varia în jur de 315 °C iar unele locomotive erau dotate cu termometru pentru controlul acestei temperaturi Depășirea temperaturii de siguranță ducea câteodată la explozia cazanului și accidente grave Preîncălzirea apei de alimentare Preîncălzirea apei este o soluție care ajută la mărirea randamentului termic În acest fel se evită și șocul termic care ar fi avut loc în cazan în momentul pătrunderii apei reci Alimentarea cu apă și condensarea aburului Locomotivele cu abur consumă cantități considerabile de apă și astfel aprovizionarea a fost permanent o problemă de logistică În primele etape ale dezvoltării căilor ferate multe orașe nu ofereau pompe de alimentare cu apă așa că echipajul oprea în apropierea pârâurilor și umpleau tenderul folosind găleți În zonele de deșert a fost adoptată soluția condensării aburului Acest dispozitiv trebuia construit în așa fel încât uleiul de ungere să fie eliminat din abur În acest fel se evita pătrunderea apei în cilindri dacă uleiul ajungea în cazan agitația apei provoca formarea spumei care apoi ajungea în cilindri provocând avarii Cel mai relevant exemplu de astfel de locomotive prevăzute cu sistem de condensare a apei sunt cele din Clasa 25C folosite între anii 1950-80 în deșertul Karoo din Africa de Sud< ref> Izolarea cazanului Cantități mari de căldură se pierd când cazanul nu este izolat corespunzător Alte metode includ folosirea azbestului vatei de sticlă și a foliei de aluminiu drept izolatori Frânarea Frânarea este realizată cu ajutorul unor saboți mari ce presează roțile motoare La începutul locomotivelor cu abur aceștia erau acționați manual pe fiecare vagon de frânari Alternativa frânelor cu aer era reprezentată de frâna cu vid în care este folosită o mașină cu abur pentru a crea vid și a elibera frânele O altă pompă de vid e folosită pentru a menține vidul în sistem în ciuda unor posibile scăpări din sistem Locomotivele cu abur sunt aproape întotdeauna prevăzute cu cutii de nisip Ungerea Pistoanele și valvele celor dintâi locomotive erau unse de mecanic care turna seu direct în țeava de evacuare Pe măsură ce vitezele și distanțele creșteau a fost necesară utilizarea mecanismelor automate de ungere Unul dintre cele mai vechi mecanisme de ungere avea ca principiu de funcționare dezlocuirea unei rezerve de ulei cu apă O alta metodă era pomparea uleiului cu ajutorul unei pompe acționate de la articulația unei biele În ambele cazuri debitul de ulei este proporțional cu viteza locomotivei Ungerea celorlalte componente se făcea cu ajutorul țevilor ce transportau uleiul din rezervor și asigurau o ungere continuă O problemă a fost faptul că uleiul curgea în timp ce locomotiva staționa Nu după mult timp au apărut și mecanisme ce permiteau scurgerea uleiului doar când locomotiva era în mișcare Controlul presiunii Inițial locomotivele nu erau prevăzute cu instrumente de măsură a presiunii aburului dar aceasta se putea estima după poziția supapei de siguranță care se întindea până la panoul de control din spatele cazanului Astfel George Stephenson a montat de-a lungul coșului de fum al locomotivei sale "Rocket" un tub cu mercur cu o lungime de 275 m Începând din anii 1850 pentru măsurarea presiunii sunt folosite manometre cu tub Bourdon< ref> Controlul automat O altă îmbunătățire a fost controlul automat al locomotivei La începutul secolului al XX-lea au apărut primele locomotive dotate cu acest dispozitiv de siguranță care primea semnale de avertizare și acționa automat frânele în cazul depășirii unui semnal< ref> În a doua jumătate a secolului al XX-lea acestea au devenit obligatorii în unele țări inclusiv pentru locomotivele cu abur Randament Cea mai mare parte din energie este pierdută prin căldura evacuată și arderea incompletă Mai mult căldura generată prin frecare este neglijabilă cea mai multă căldură fiind disipată în procesul de ardere a combustibilului prin pereții cutiei de foc ai cazanului și prin coșul de fum Acest procent se referă strict la energie dar trebuie ținut seama și de eficiența economică ținând cont că combustibilul locomotivelor cu abur este mult mai ieftin decât combustibilul lichid benzină motorină păcură Astăzi câteva proiecte de locomotive cu abur moderne se străduiesc să îmbunătățească randamentul proiectul britanic 5AT se laudă cu un randament de 14% Performanțe Astăzi locomotivele cu abur sunt considerate depășite tehnologic iar în comparație cu locomotivele moderne sunt mult mai puțin performante Totuși locomotivele cu abur construite în perioada interbelică ajungeau la performanțe impresionante unele având o viteză maximă de peste 200 km h Pentru stabilirea performanței erau folosite două metode Prima era o evaluare bazată pe parametrii termici și caracteristicile mecanice ale componentelor motorului și anume presiunea din cazan diametrul pistonului cursa pistonului și diametrul roții de tracțiune Tracțiunea este dată de formula F_t \frac {cPd^2s} {D}< math> unde Ft< sub> este tracțiunea forța de tracțiune c este o constantă care reprezintă scăderea în presiune de la cazan la cilindru și frecarea P este presiunea din cazan d este diametrul pistonului s este cursa pistonului D este diametrul roții de tracțiune O altă metodă consta în calcularea puterii efective Evoluție La început locomotivele cu abur se deplasau cu o viteză comparabilă cu cea a unei trăsuri trase de cai Din această cauză erau folosite mai mult în industrie la transportul în mine și uzine Cu timpul însă performanța creștea și s-a început construirea de căi ferate pentru transportul de călători Astfel Liverpool and Manchester Railway deschisă în 1825 a fost prima rută feroviară destinată transportului de pasageri Pe această rută locomotiva The Rocket construită de inginerul George Stephenson a atins viteza de 48 km h Dezvoltarea locomotivelor cu abur a luat avânt iar până la sfârșitul secolului lumea civilizată era împânzită de căi ferate Pe 10 mai 1893 locomotiva 999 a căii ferate New York Central & Hudson River a menținut o viteză medie de 165 km h pe o distanță de 10 km și a atins viteza maximă de 180 km h Punctul culminant în evoluția locomotivei cu abur poate fi considerat jumătatea secolului al XX-lea Din acest moment a început înlocuirea intensivă a locomotivelor cu abur cu locomotivele diesel În acel moment locomotivele cu abur deveniseră niște giganți pe căile ferate Pe continentul Nord-American la data de 5 septembrie 1941 a fost livrată prima locomotivă din seria "Big Boy" a Union Pacific în orașul Omaha Această locomotivă este considerată ca fiind cea mai mare și mai puternică Mai jos sunt sintetizate într-un tabel recordurile de viteză a locomotivelor cu abur de-a lungul anilor Clasificare Clasificarea locomotivelor cu abur se face după aranjamentul roților Există două mari sisteme de clasificare notația Whyte și clasificarea UIC Uniunea Internatională a Căilor Ferate Notația Whyte este folosită în majoritatea țărilor de limbă engleză și țările Commonwealth-ului< ref> Acest sistem codifică aranjamentul roților folosind cifre astfel roți de direcție roți de tracțiune- roți de susținere Exemplu 2-4-2 semnifică o pereche de roți în față care sunt montate pe un ax osie 2 osii motoare 4 roți și în spate o osie ce susține cabina mecanicului și sau o parte din cazan Clasificarea UIC numită și „notația germană se folosește pe continentul european cu excepția Marii Britanii Notația este asemănătoare doar că se referă la numărul de osii iar osiile de tracțiune sunt notate cu majusculeA1 B2 etc Exemplu 2-4-2 în notatia Whyte este echivalent cu 1-B-1 în notația UIC Căile Ferate Române au utilizat o codificare asemănătoare cu notația Whyte cu deosebirea că în locul numărului de roți se folosea numărul de osii Astfel locomotiva încadrată ca 2-4-2 după notația Whyte era încadrată ca 121 după notația CFR deci introdusă în seria 121000 cele trei cifre în unele cazuri patru din dreapta punctului reprezentând numărul de ordine al locomotivei în cadrul seriei Această notație este uneori numită „notația franceză Construcții speciale Locomotiva fără focar În cazurile în care existența focului liber constituia un pericol de exemplu în rafinăriile de petrol pentru manevra pe liniile interioare s-au construit locomotive cu abur speciale fără focar Aburul în echilibru cu apa la fierbere se separa în domul de abur din partea de sus a tamburului și era folosit la acționarea motorului cu abur Pe măsură ce aburul era consumat presiunea din tambur scădea și noi cantități de abur se formau din apa care devenea supraîncăzită La scăderea presiunii sub un anumit nivel locomotiva se întorcea la centrală pentru a fi realimentată Ideea unei asemenea locomotive a apărut în 1864 datorită lui Zerah Colburn care a sugerat folosirea lor în metroul londonez dar a devenit viabilă de-abia în secolul al XX-lea odată cu apariția cazanelor de mare presiune< ref> Locomotivele cu abur și electricitatea O locomotivă cu abur-electrică este concepută similar unei locomotive disesel-electrice doar că generatorul este antrenat de un motor cu abur Trei asemenea locomotive au fost construite de inginerul francez Jean Jacques Heilmann în anii 1890 Datorită condițiilor neobișnuite lipsă de cărbune suficient curent hidroelectric anumite locomotive din Elveția au fost modificate în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a încălzi cazanul folosind electricitatea fiind deci locomotive electrice-cu abur De asemenea anumite locomotive clasice cu abur puteau folosi un sistem de preîncălzire extern ce permitea menținerea temperaturii aburului peste noapte și reluarea operării foarte rapid în dimineața următoare Turbine cu abur Locomotivele cu turbină cu abur au reprezentat unul din experimentele încercate pentru a îmbunătăți eficiența locomotivelor cu abur Experimentele cu turbine cu abur folosind transmisie directă sau electrică au eșuat în majoritatea țărilor datorită prafului vibrațiilor problemelor de design sau eficienței scăzute la viteze mici Totuși unul din proiecte numit Turbomotive a fost în mare parte un succes fiind planificată o producție de serie anulată însă din cauza celui de-al Doilea Război Mondial Turbomotive a funcționat între 1935 și 1949 când a fost transformată într-o locomotivă clasică datorită dificultăților în găsirea pieselor de schimb Apusul locomotivei cu abur Încă de la apariția primelor locomotive diesel-electrice la începutul secolului XX se întrevedea declinul puterii aburului< ref> Pe măsură ce soluțiile alternative precum transmisia electrică au devenit mai bune în anii 1930 ele au câștigat cotă de piață în America de Nord schimbarea definitivă având loc în anii 1950 În Europa dispariția aburului de pe căile ferate importante a avut loc în aceeași perioadă datorită electrificării pe scară largă Astăzi majoritatea locomotivelor cu abur funcționale în aceste zone sunt folosite cu scopuri turistice În România un exemplu bun în acest sens este "Mocănița" o locomotivă de cale ferată cu ecartament îngust 760 mm mai este folosită astăzi în puține zone ale țării pentru a atrage turiștii Datorită familiarității cu tehnologiile folosite și datorită faptului că locomotivele cu abur puteau fi alimentate cu o gamă largă de combustibili fosili acestea au supraviețuit până la începutul secolului al XXI-lea în unele țări în special în zone în care combustibilul era la îndemână ca de exemplu în minele de cărbune Cauza principală a scoaterii din folosință a locomotivelor cu abur a fost costul de întreținere ridicat dat de randamentul mult mai scăzut față de locomotivele diesel Masivitatea acestor locomotive împreună cu angrenarea simetrică a roților contribuia la deteriorarea rapidă a căii ferate De altfel orice reparație a locomotivei necesită o muncă laborioasă și mult timp Timp mult se pierdea și cu pornirea locomotivei în cazul în care nu exista un sistem de preîncălzire de obicei câteva ore până ce apa din cazan era adusă la fierbere iar înainte de "înnoptare" cutia de foc trebuia curățată de zgură și cenușă Fumul emis de locomotivele cu abur a constituit de asemenea un motiv pentru înlocuirea cu tehnologia diesel sau diesel-electrică< ref> acest tip de locomotivă fiind creat în mod special pentru a respecta normele privitoare la emisia de fum care însă nu țineau seamă de poluarea invizibilă de exemplu cu CO2< sub> sau de cea indirectă rezultată din generarea energiei pentru locomotivele electrice Galerie foto Locomotive celebre Schițe și desene Diverse Note Bibliografie Swengel F M The American Steam Locomotive; Vol 1 The Evolution of the American Steam Locomotive Midwest Rail Publication Iowa 1967 Vezi și Locomotive cu abur în România Locomotivă Istoria locomotivei Motor cu abur Legături externe wwwsteamlocomotivecom Marcus Opellius Macrinus cca 165 218 a fost împărat roman timp de 14 luni 11 aprilie 217- iunie 218 Născut în Caesarea în provincia romană Mauretania Macrinus a fost în 212 prefect al pretoriului în timpul împăratului Caracalla În 217 în campania militară din Mesopotamia împotriva parților a condus un complot soldat cu asasinareaa lui Caracalla I-a succedat la tron fiind primul reprezentant al stării sau clasei sociale a cavalerilor equester ordo ajuns împărat roman Politica de austeritate dusă de Macrinus a provocat o reacție de nemulțumire abil exploatată de Iulia Maesa și de reprezentanții dinastiei Severilor În primăvara anului 218 a avut loc o rebeliune a armatei din Orient în vederea reinstalării pe tron a urmașilor lui Septimius Severus și Caracalla Înfrânt în bătălia de la Antiohia Macrinus a fost omorât împreună cu fiul său minor Marcus Opellius Antonius Diadumenianus pe care îl ridicase la rang de augustus Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Marea Egee este un braț al Mării Mediterane aflat între peninsula grecească și Anatolia Este legată de Marea Marmara și Marea Neagră prin strâmtorile Dardanele și Bosfor Au existat mai multe teorii privind proveniența numelui de Egee Se presupune că numele ar putea veni de la vechiul oraș Aegae sau de la Aegea numele unei regine amazoniene care a murit în mare sau de la regele Egeu al Atenei care s-a înecat în mare după ce a crezut că fiul său Tezeu a murit Numele grecesc al mării este Aigaion Pelagos greaca modernă Αιγαίο Πέλαγος Aigaio Pelagos În limba turcă numele mării este Ege Denizi Istorie În urmă cu aproximativ 6000 de ani Marea Egee s-a format prin scufundarea punții de pământ dintre Peninsula Balcanică și Asia Mică punte care a lăsat în locul ei o mulțime de insule și o nouă mare Marea Tracică redenumită apoi Marea Egee Marea Egee a fost leagănul de naștere a două civilizații antice civilizația minoică din Creta și civilizația miceniană din Peloponez Ulterior au înflorit orașele-state Atena și Sparta care împreună cu altele au constituit civilizația greacă Marea Egee a fost controlată apoi de-a lungul timpului de perși romani bizantini venețieni genovezi turcii selgiucizi și de otomani Egeea este locul de naștere al democrației și a permis contactul dintre diversele civilizații care s-au dezvoltat în Mediterana de Est Geografie Insulele Egeene se împart în șapte grupuri Insulele Tracice Insulele Est-Egeene Sporadele de Nord Insulele Ciclade Insulele Saronic Dodecanezul Creta Marea Egee acoperă o suprafață de aproape 214000 km²; ea măsoară aproape 610 km de la nord la sud și circa 300 kilometri de la est la vest Adâncimea maximă este de 3543 metri Cuvântul arhipelag a fost definit inițial pentru aceste insule Multe insule sau lanțuri de insule din marea Egee sunt de fapt prelungiri ale munților de pe continent Un lanț se întinde în mare până la insula Chios un altul până la Eubeea și Samos iar un al treilea prin Peloponez și Creta până la Rhodos despărțind Egeea de Mediterană Multe insule au porturi și golfuri sigure însă navigația pe mare este în general dificilă Unele insule sunt de origine vulcanică fiind întâlnite zăcăminte de marmură și fier Există două insule mari care țin de Turcia Bozcaada în greacă Τένεδος Tenedos și Gökçeada în greacă Ίμβρος Imvros Majoritatea insulelor însă 95% aparțin Greciei Marea Egee putând fi practic considerată ca o mare interioară a acesteia sursă de numeroase conflicte diplomatice și chiar militare dintre Grecia și Turcia Vezi și Listă de strâmtori În astronomie și cosmologie materia întunecată este în prezent un tip necunoscut de materie despre care se consideră că ar conține o mare parte din masa totală a universului Materia întunecată nu emite și nici nu absoarbe lumina sau radiațiile electromagnetice sau de altă natură și deci nu poate fi observată direct cu telescoapele Existența ei încă nu a putut fi dovedită pe cale experimentală din cauză că ea nu emite radiații Pentru completitudine conform teoriilor actuale 2010 restul materiei universului este format din energie întunecată circa 73% din totalul de masă-energie al universului; aceasta este tot o substanță o materie foarte puțin cunoscută doar că numele ei de „energie este impropriu; barioni circa 5 % aceștia constituie lumea materială obișnuită pe care o percepem direct inclusiv stelele planetele galaxiile etc neutrini circa 01 %; radiația de fond echivalează cu circa 001 % din materia universului date cf revistei germane "Spektrum der Wissenschaft" nr 11 2008 p38 Teorii și deducții științifice despre materia întunecată Există dovezi teoretice stabilite de către cercetătorii Universității din Pittsburg Pennsylvania SUA bazate pe radiația de fond radiația reziduală de la explozia inițială Big Bang despre existența materiei întunecate și a energiei întunecate nedetectate încă Astfel s-a constatat că fotonii din radiația de fond sunt încetiniți la trecerea lor printre galaxii mai mult decât se calculase inițial întârzierea datorându-se trecerii prin materie întunecată Prezența materiei întunecate mai este dedusă și indirect din mișcarea obiectelor astronomice în special a stelelor galaxiilor și roiurilor de galaxii "superclustere" conform lucrărilor lui Martin White De asemenea există teorii bazate pe certitudinea prezenței „găurilor negre prin care se demonstrează existența materiei întunecate care este responsabilă de expansiunea accelerată a universului Pentru prima oară în vremurile noastre s-a observat o gaură neagră care a fost surprinsă aruncând jeturi de energie deși se știa că găurile negre doar aspiră și nu refulează materia Alte teorii ale existenței materiei întunecate se bazează pe abaterile gravitaționale ce s-au detectat cu privire la mișcarea galaxiilor și roiurilor de galaxii în univers abateri altfel inexplicabile Universul se află într-o permanentă expansiune care are loc cu o viteză mai mare decât s-au așteptat cercetătorii spațiului cosmic; această viteză este imprimată de o curioasă forță numită „de chintesență și generată de vidul cosmic Vidul cosmic departe de a fi gol constituie sediul unor nebănuite energii În univers în jurul găurilor negre se îngrămădește așa-numita materie întunecată care este până acum indetectabilă deși constituie 21 % din materia cosmică La începutul anului 2007 astronomii au întocmit o hartă tridimensională a materiei întunecate pe care sunt indicate și stelele și galaxiile Studiul publicat în revista Nature aduce cele mai importante dovezi de până acum că răspândirea galaxiilor corespunde în bună măsură cu distribuția materiei întunecate Explicația constă în faptul că materia întunecată atrage materia obișnuită galaxii stele planete gaze radiații în total 5 % din materia universului prin intermediul câmpului gravitațional Particule elementare care constituie materia întunecată Particulele constitutive ale materiei întunecate nu pot fi nici protoni nici neutroni nici electroni și nici neutrinii obișnuiți; cosmologii care până acum nu le-au detectat experimental le numesc de exemplu axioni și neutrini sterili Câteva date sumare despre neutrini ne pot pregăti pentru ce ar putea fi materia întunecată Neutrinul este o particulă elementară stabilă și foarte ușoară nu are sarcină electrică deci este neutră dpdv electric și are masa de cel puțin zece mii de ori mai mică decât aceea a electronului Existența neutrinilor a fost dovedită teoretic în anul 1936 ei constituind explicația abaterii de la legile de conservare a energiei; experimental ea a fost pusă în evidență în anul 1954 când au fost detectați primii neutrini Câteva trăsături specifice ale neutrinului Articol principal Neutrino Zi și noapte primim de la Soare în fiecare secundă aproape zece miliarde de neutrini pe centimetru pătrat Se pare că neutrinii nu reacționează cu materia iar interacțiunea cu restul universului este slabă Corpul omenesc este străbătut în fiecare secundă de milioane de neutrini Neutrinii traversează cu ușurință volumul planetei noastre fără să se abată de la drum Neutrinii își schimbă starea frecvent Se cunosc trei feluri de neutrini "Neutrinii joacă un rol fundamental la nivelul structurii materiei Domină comportamentul ultimelor vârste stelare Nu este imposibil ca ei să dirijeze expansiunea universului" "Răbdare în azur" Hubert Reeves pag 221 ed Humanitas București 1993 Cercetări experimentale pentru crearea de noi particule elementare Se fac experimente cu acceleratoare gigantice ca de exemplu noul accelerator LHC al Centrului European de Cercetare Nucleară CERN de la Geneva Elveția și cu programe de cercetări în care sunt angrenate forțe științifice numeroase și deosebit de puternice care constau în încercarea de a crea două fascicole de protoni care să se intersecteze și astfel să se bombardeze reciproc La LHC se utilizează energii de ordinul a 12 gigajouli și de mii de miliarde de electroni-volți Se așteaptă ca încă în 2009 să se creeze în laborator condițiile existente în perioada foarte timpurie a Big-Bangului În cursul acestor experimentări se speră să se descopere noi particule elementare precum și mecanismele petrecute imediat după nașterea Universului cu scopul creării unor teorii plauzibile ale formării universului și ale existenței și compoziției materiei întunecate și a energiei întunecate Pe lângă acceleratorul propriu-zis experimentele folosesc numeroase alte dispozitive speciale calculatoare gigantice și instrumentar de laborator special Acestea se află în subteran în medie la circa 100 metri adâncime într-un tunel circular de 27 km lungime construit în 2006 în apropiere de orașul Geneva La Torino aflat la o distanță de circa 700 km de Geneva s-au construit instalații adecvate de recepționare a fasciculelor de neutrini lansate de la CERN Există deja fotograme înregistrate pe discuri dure conținând imagini de la bombardamente de particule efectuate la energii enorme; tipărite pe hârtie și stivuite unele peste altele ele ar atinge înălțimea Turnului Eiffel În aceste fotograme apar extrem de rar și fenomene care se abat de la fenomenele fizice deja cunoscute Aceste „anomalii sunt studiate în mod intensiv pentru a se descoperi mecanismele ce s-au manifestat în Universul timpuriu la începuturile sale imediat după Big Bang Bibliografie Hubert Reeves „Răbdare în azur editura Humanitas București 1993; revista engl „Nature; BBC magazin științific; revista „Magazin; pagini de știință din presă Jurnalul Național Ziua șa Vezi și Big Bang Energie întunecată Flux întunecat Multivers Univers paralel Cameleon particulă ipotetică Note Legături externe evenimentulro agoniaro 28 februarie 2008 Jurnalul Național Moscova pronunțat în rusește este capitala Rusiei un oraș cu 115 milioane locuitori aflat pe râul Moscova și cu o suprafață de 8787 km² Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei Este un centru politic major economic cultural științific religios financiar educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume Populația sa conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010 este de 11514330 Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes Moscova avea în 2011 79 de miliardari detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari< ref> Moscova este situată pe râul Moscova în Districtul Federal Central al Rusiei europene În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său Țaratul Rusiei și până la Uniunea Sovietică Moscova este gazda Kremlinului o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei Kremlinul este de asemenea și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul Ambele camere ale parlamentului rus Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse funcționează și ele în Moscova Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă care include patru aeroporturi internaționale nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume Metroul din Moscova al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații Etimologie Numele orașului provine de la numele râului Moscova care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii Sunt multe teorii despre apariția hidronimului Москва O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice În rusește ва vine de la вода река sau мокрый în traducere apă râu sau ud iar rădăcina моск- poate avea sensul de тёлка sau корова vacă Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice mai bine spus din limba merianschii de la cuvîntul маскá care înseamnă медведь urs Istorie Prima referință este din 1147 când era un orășel obscur într-o mică provincie cu populație predominant fino-ugrică numită Merya Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile revoltele ocupațiile străine În septembrie 1812 în perioada războaielor Napoleoniene orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991 În decembrie 1941 în perioada celui de al doilea război mondial puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS Geografie Moscova este un port capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă Este situată pe râul cu același nume Moscova Orașul Moscova este centrul economic politic și cultural al Rusiei Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei Căile navigabile incluzând Canalul Moscovei Canalul Volga-Don Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică Marea Albă Marea Neagră Marea Caspică Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km² fiind un oraș de tip radial concentric În centrul Moscovei se află Kremlinul care este sediul guvernului iar în apropiere se găsește Piața Roșie Demografie Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 doar a orașului propriu-zis la 8746700 de locuitori În prezent în Moscova locuiesc peste 10500000 locuitori Cultură În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ printre care și faimoasa Universitate de Stat Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova În această capitală se află un număr impresionant de muzee printre care Galeria de Artă „Tretiakov Muzeul de Artă „A S Pușkin Muzeul Central „V I Lenin Muzeul Oriental al Culturii Palatul cu Fațete din Kremlin Tezaurul Țarilor din Kremlin catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi din Piața Roșie Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria agricultura știința și cultura O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești Teatrul Bolșoi în traducere Teatrul Mare este reprezentativ printre teatrele moscovite Vezi și Regiunea Moscova Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Universitatea din Moscova Note Legături externe 3 februarie 2009 Marc Ulieriu Descoperă 17 octombrie 2007 Revista Magazin 24 septembrie 2011 Ziarul Lumina Reportaje 28 aprilie 2014 Corina Fătu Adevărul Motorul cu abur este un motor termic cu ardere externă care transformă energia termică a aburului în lucru mecanic Aburul sub presiune este produs într-un generator de abur prin fierbere și se destinde într-un agregat cu cilindri în care expansiunea aburului produce lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston mișcare care de cele mai multe ori este transformată în mișcare de rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă Căldura necesară producerii aburului se obține din arderea unui combustibil sau prin fisiune nucleară Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport din timpul Revoluției industriale până în prima parte a secolului al XX-lea fiind utilizate la acționarea locomotivelor vapoarelor pompelor generatoarelor electrice mașinilor din fabrici utilajelor pentru construcții excavatoare și a altor utilaje A fost înlocuit în majoritatea acestor aplicații de motorul cu ardere internă și de cel electric Istoria motorului cu abur Prima mașină cu aburi a fost inventată în secolul I en de către inginerul grec Heron din Alexandria O sferă goală pe dinăuntru era pivotată pe două tuburi prin care trecea aburul dintr-un mic fierbător Aburul umplea sfera și ieșea prin țevi dispuse în părți opuse ale acesteia Jeturile de abur care țîșneau determinau sfera să se rotească Totuși în ciuda faptului că era o invenție interesantă mașina nu servea unui scop util Primul om care a avut ideea de a transforma pompa cu piston în mașină termică a fost francezul Denis Papin în anul 1679 Din păcate nu a putut să o pună în practică din lipsă de fonduri El a murit în sărăcie în 1714 Primul motor cu abur a fost proiectat în 1698 de Thomas Savery un inginer englez Acest motor era conceput să pompeze apa din mine dar singura lui întrebuințare a fost să pompeze apa în casele înalte din Londra Primul motor performant a fost construit în 1712 de inginerul Thomas Newcomen din Cornwall Acest motor avea un braț mare care pompa apa cu o frecvență de 16 mișcări de du-te-vino pe minut În 1776 James Watt un constructor scoțian de mecanisme a adus înbunătățiri motorului lui Newcomen Nicolas Cugnot a fost primul care în 1769 a folosit motorul cu abur la un vehicul Acest vehicul putea transporta 4 persoane dar a fost folosit la transportul armamentului greu Viteza maximă care a fost atinsă cu acest vehicul a fost de 5 km h Mașina lui Watt La mașina sa inventată în 1769 aburul trecea într-o cameră separată pentru condensare Deoarece cilindrul nu era încalzit și răcit alternativ pirderile de căldură ale mașinii erau relativ scăzute De asemenea mașina lui Watt era mai rapidă Aceste soluții și diversele îmbunătățiri concepute de Watt au făcut ca mașina cu aburi să poată fi folosită într-o gamă largă de aplicații În perioada victoriana locomotive cu abur puternice revoluționaseră deja călătoria pe uscat Mașinile cu abur au făcut posibile și tipărirea ziarelor torsul și țesutul textilelor și acționarea mașinilor de spălat în „spălătoriile cu aburi Mașinile cu abur puneau în mișcare caruselele iar unii fermieri foloseau energia aburului pentru a ara pămîntul Antreprenorii de curățătorii aveau aspiratoare cu abur și la cele mai bune frizerii din orașe existau chiar și perii pentru masarea capului acționate cu abur Motorul cu abur azi Deși timpul motorului cu abur a trecut de mult se pare că o renaștere al acestuia nu este exclusă La însărcinarea firmei Volkswagen AG la sfârșitul anilor 90 firmă IAV GmbH a dezvoltat un astfel de „motor cu abur modern Arderea externă produce gaze de ardere cu toxicitate extrem de scăzută Aburul este introdus în cantitatea necesară prin injectoare similare cu cele ale motorului Diesel La sfîrșitul anului 2000 firmă Enginion a dezvoltat prototipul „SteamCell Note Bibliografie Academia Republicii Populare Române Dicționar Enciclopedic Român Editura Politică București 1962-1964 Răduleț R și colab Lexiconul Tehnic Român Editura Tehnică București 1957-1966 Vezi și Istoria locomotivei cu abur Locomotivă cu abur Legături externe Cum funcționează un motor cu aburi? Video Animație 17 martie 2008 Alexandru Banu Descoperă Animație German English Spanish Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde datorită temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii și nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar așa cum ar fi bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie Motorul lucrează pe baza ciclului Diesel Istorie Numele motorului a fost dat după inginerul german Rudolf Diesel la sugestia soției sale Martha Diesel care în 1895 îl sfătuiește cu Nenn ihn doch einfach Dieselmotor! „numește-l pur și simplu motor Diesel!< ref> ușurînd astfel lui Diesel căutarea după denumirea motorului pe care l-a inventat în 1892 și l-a patentat pe 23 februarie 1893 Intenția lui Diesel a fost ca motorul său să utilizeze o gamă largă de combustibili inclusiv praful de cărbune Diesel și-a prezentat invenția funcționând în 1900 la Expoziția Universală World's Fair având drept combustibil ulei de alune vezi biodiesel Scurtă cronologie 1862 Nicolaus Otto dezvoltă motorul pe bază de gaz de cărbune similar unui motor pe benzină modern 1891 Herbert Akroyd-Stuart îmbunatățește motorul său pe bază de ulei și cedează drepturile către Hornsby din Anglia pentru construcția motoarelor Aceștia au construit primul motor cu aprindere prin comprimare cu start rece 1892 Motorul Hornsby cu numărul 101 este construit și instalat într-o casă de apă Acesta se află în muzeul camioanelor MAN din nordul Angliei 1892 Rudolf Diesel dezvoltă versiunea sa de motor având la bază principiile motorului Carnot alimentat cu praf de carbune În data de 10 august 1893 în Maschinenfabrik Augsburg pornește pentru prima dată motorul inventat de el Aprinderea carburantului în cilindru produsese o bubuitură atât de puternică incât a spart niște geamuri și aparate de măsurat motorul însă rămânând intact A mai durat însă încă patru ani pînă motorul a funcționat El avea o putere de 20 CP El este angajat de Carl von Linde apoi de producătorul de fier MAN AG din München și mai tărziu de Sulzer companie de motoare din Elveția Diesel împrumută idei de la fiecare și lasă o moștenire bogată firmelor 1892 John Froelich construiește un tractor cu motor având drept combustibil petrolul 1894 Witte Reid and Fairbanks încep construcția de motoare pe bază de petrol cu diverse sisteme de aprindere 1896 Hornsby construiește tractoare cu motor diesel și motoare pentru locomotive 1897 Winton produce și conduce primul automobil pe benzină din Statele Unite; mai târziu construiește fabrici de motoare diesel 1897 Mirrlees Watson & Yaryan construiesc primul motor diesel englez cu licență Rudolf Diesel Acesta este expus în Science Museum din South Kensington Londra Cum funcționează motorul diesel Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale aceasta fiind metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel Aerul este aspirat în cilindri și este comprimat de către piston până la un raport de 251 mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie Spre sfârșitul cursei de comprimare motorina combustibilul este pulverizată în camera de ardere cu ajutorul unui injector Motorina se aprinde la contactul cu aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa 700-900 Arderea combustibilului duce la creșterea temperaturii și presiunii care acționează pistonul În continuare ca la motoarele obișnuite biela transmite forța pistonului către arborele cotit transformând mișcarea liniară în mișcare de rotație Aspirarea aerului în cilindri se face prin intermediul supapelor dispuse la capul cilindrilor Pentru mărirea puterii majoritatea motoarelor diesel moderne sunt supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri Folosirea unui răcitor intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește densitatea aerului și conduce la un randament mai bun În timpul iernii când afară este frig motoarele diesel pornesc mai greu deoarece masa metalică masivă a blocului motor {format din cilindri și chiulasă absoarbe o mare parte din căldura produsă prin comprimare reducând temperatura și împiedicând aprinderea Unele motoare diesel folosesc dispozitive electrice de încălzire de exemplu bujii cu incandescență ajutând la aprinderea motorinei la pornirea motorului diesel Alte motoare folosesc rezistențe electrice dispuse în galeria de admisie pentru a încălzi aerul Sunt folosite și rezistențe electrice montate în blocul motor tot pentru a ușura pornirea și a micșora uzura Motorina are un grad mare de vîscozitate mai ales la temperaturi scăzute ducând la formarea de cristale în combustibil în special în filtre împiedicând astfel alimentarea corectă a motorului Montarea de mici dispozitive electrice care să încălzească motorina mai ales în zona rezervorului și a filtrelor a rezolvat această problemă De asemenea sistemul de injecție al multor motoare trimite înapoi în rezervor motorina deja încălzită care nu a fost injectată prevenind astfel cristalizarea combustibilului din rezervor În prezent folosirea aditivilor moderni a rezolvat și această problemă O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de turație mecanic sau electronic care reglează turația motorului prin dozarea corectă a motorinei injectate Spre deosebire de motoarele cu aprindere prin scânteie Otto cantitatea de aer aspirată nu este controlată fapt ce duce la supraturarea motorului Regulatoarele mecanice se folosesc de diferite mecanisme în funcție de sarcină și viteză Regulatoarele motoarelor moderne controlate electronic comandă injecția de combustibil și limitează turația motorului prin intermediul unei unități centrale de control care primește permanent semnale de la senzori dozând corect cantitatea de motorină injectată Controlul precis al timpilor de injecție este secretul reducerii consumului și al emisiilor poluante Timpii de injecție sunt măsurați în unghiuri de rotație ai arborelui cotit înainte de punctul mort superior De exemplu dacă unitatea centrală de control inițiază injecția cu 10 grade înainte de punctul mort superior vorbim despre un avans la injecție de 10 grade Avansul la injecție optim este dat de construcția turația și sarcina motorului respectiv Avansând momentul injecției injecția are loc înainte ca pistonul să ajungă la punctul mort interior arderea este completă la presiune și temperatură mare dar cresc și emisiile de oxizi de azot La cealalată extremă o injecție întârziată conduce la ardere incompletă și emisii vizibile de particule Motorul diesel modern este o îmbinare a creațiilor a doi inventatori În mare rămâne fidel conceptului original al lui Rudolf Diesel adică combustibilul este aprins prin comprimarea aerului din cilindru Însă aproape toate motoarele diesel de azi folosesc așa-numitul sistem de injecție solidă inventat de Herbert Akroyd Stuart pentru motorul său cu cap incandescent un motor cu aprindere prin comprimare care precedase motorul diesel dar funcționează oarecum diferit În cazul injecției solide combustibilul este adus la o presiune extremă cu ajutorul unor pompe și introdus în camera de ardere prin intermediul unor injectoare și a aerului comprimat într-o stare aproape solidă La început combustibilul era injectat în motorul diesel cu ajutorul aerului comprimat care îl pulveriza în cilindru Mărimea compresorului de aer era atât de mare încât primele motoare diesel erau foarte grele și voluminoase în raport cu puterea produsă mai ales datorită antrenării unor astfel de compresoare Primele motoare montate pe nave aveau un motor auxiliar dedicat antrenării compresorului de injecție Sistemul era prea mare și greoi pentru a fi folosit în industria auto Injecția controlată mecanic și electronic Motoarele din vechile generații utilizau o pompă mecanică și un mecanism cu supape antrenate de arborele cotit de obicei prin intermediul unui lanț sau curea dințată Aceste motoare foloseau injectoare simple cu supapă și arc care se deschideau închideau la o anumită presiune a combustibilului Pompa consta dintr-un cilindru care comprima motorina și o supapă sub formă de disc care se rotea la jumătate din turația arborelui cotit Supapa avea o singură deschidere pe o parte pentru combustibilul sub presiune și o alta pentru fiecare injector Pe măsură ce se rotea discul supapei distribuia fiecărui injector o cantitate precisă de combustibil la mare presiune Supapa injectorului era acționată de presiunea motorinei injectate atât timp cât discul debita combustibil cilindrului respectiv Regimul motorului era controlat de un al treilea disc care se rotea doar câteva grade și era acționat de o pârghie Acest disc controla deschiderea prin care trecea combustibilul dozînd astfel cantitatea de motorină injectată Vechile motoare diesel puteau fi pornite din greșeală și în sens invers deși funcționau ineficient datorită ordinii de aprindere dereglate Aceasta era de obicei consecința pornirii mașinii într-o treaptă de viteză greșită Motoarele moderne au o pompă de injecție care asigură presiunea necesară injecției Fiecare injector este acționat electromagnetic prin intermediul unei unități centrale de control fapt ce permite controlul precis al injecției în funcție de turație și sarcină având ca rezultat performanțe mărite și un consum scăzut Soluția tehnică mai simplă a ansamblului pompă-injector a condus la construcția de motoare mai fiabile și mai silențioase Injecția indirectă În cazul motorului diesel cu injecție indirectă motorina nu este injectată direct în camera de ardere ci într-o antecameră unde arderea este inițiată și se extinde apoi în camera de ardere principală antrenată de turbulența creată Sistemul permite o funcționare liniștită și deoarece arderea este favorizată de turbulență presiunea de injecție poate fi mai scăzută deci sunt permise viteze de rotație mari până la 4000 rpm mult mai potrivite autoturismelor Antecamera avea dezavantajul pierderilor mari de căldură ce trebuiau suportate de către sistemul de răcire și a unei eficiențe scăzute a arderii cu până la 5-10% mai scăzută față de motoarele cu injecție directă Aproape toate motoarele trebuiau să aibă un sistem de pornire la rece ca de exemplu bujii incandescente Motoarele cu injecție indirectă au fost folosite pe scară mare în industria auto și navală începând din anii timpurii 1950 până în anii 1980 când injecția directă a progresat semnificativ Motoarele cu injecție indirectă sunt mai ieftine și mai ușor de construit pentru domeniile de activitate unde emisiile poluante nu sunt o prioritate Chiar și în cazul noilor sisteme de injecție controlate electronic motoarele cu injecție indirectă sunt încet înlocuite de cele dotate cu injecție directă care sunt mult mai eficiente În perioada de dezvoltare a motoarelor diesel din anii 1930 diferiți constructori au pus la punct propriile tipuri de antecamere de ardere Unii constructori precum Mercedes-Benz aveau forme complexe Alții precum Lanova utilizau un sistem mecanic de modificare a formei antecamerei în funcție de condițiile de funcționare Însă cea mai folosită metodă a fost cea în formă de spirală concepută de Harry Ricardo ce folosea un design special pentru a crea turbulențe Majoritatea producătorilor europeni au folosit acest tip de antecamere sau și-au dezvoltat propriile modele Mercedes Benz și-a menținut propriul design mulți ani Injecția directă Motoarele moderne folosesc una din următoarele metode de injecție directă Injecția directă cu pompă-distribuitor Primele motoare diesel cu injecție directă au folosit o pompă de injecție rotativă cu injectoarele montate în partea superioara a camerei de ardere și nu într-o antecameră Exemple de vehicule dotate cu astfel de motoare sunt Ford Transit sau Rover Maestro având ambele motoare fabricate de Perkins Problema acestor motoare era zgomotul excesiv și emisiile de fum Din această cauză aceste motoare au fost la început montate doar pe vehicule comerciale – excepția notabilă fiind autoturismul Fiat Croma Consumul era cu 15 20 % mai scăzut decât la un motor diesel cu injecție indirectă îndeajuns să compenseze pentru unii zgomotul produs Primul motor cu injecție directă de mică capacitate produs în serie a fost conceput de grupul Rover Motorul cu 4 cilindri cu o capacitate de 2500 cmc a fost folosit de Land Rover pe vehiculele sale din 1989 având chiulasa din aluminiu injecție Bosch în 2 trepte bujii incandescente pentru pornire ușoară și un mers lin și economic Controlul electronic al pompei de injecție a transformat radical acest tip de motor Pionierul a fost grupul Volkswagen-Audi cu modelul Audi 100 TDI apărut în 1989 Presiunea de injecție era de circa 300 bar dar momentul injecției cantitatea de motorină injectată și turbocompresorul erau controlate electronic Acest lucru a permis un nivel aceptabil de zgomot și emisii poluante Destul de rapid tehnologia a penetrat și la vehiculele de masă precum Golf TDI Aceste autovehicule erau mai economice și mai puternice decât competitorii pe injecție indirectă Injecția directă cu rampă comună common rail La vechile motoare diesel o pompă-distribuitor asigura presiunea necesară la injectoare care erau simple duze prin care motorina era pulverizată în camera de ardere La sistemele cu rampă comună distribuitorul este eliminat O pompă de înaltă presiune menține motorina la o presiune constantă de 1800 bari într-o rampă comună o conductă unică care alimenteză fiecare injector comandat electromagnetic de mare precizie sau chiar injectoare piezoelectrice utilizate de Mercedes la motorul diesel cu 6 cilindri în V de 3 L Majoritatea constructorilor europeni au în gama lor modele echipate cu motoare diesel common rail chiar și la vehiculele comerciale Unii constructori japonezi precum Toyota Nissan și mai recent Honda au dezvoltat și ei motoare diesel cu rampă comună Diferiți constructori de automobile au denumiri diferite pentru motoarele lor diesel cu rampă comună Spre exemplu CDI la DaimlerChrysler TDCi la Ford JTD la grupul Fiat dCi la Renault CDTi la Opel CRDi la Hyunday DI-D la Mitsubishi HDI la grupul PSA D-4D la Toyota Injecția directă cu pompă-injector Acest tip de sistem injectează de asemenea motorina direct în cilindru Injectorul și pompa formează un corp comun plasat în capătul cilindrului Fiecare cilindru are propria pompă care alimentează injectorul propriu fapt ce exclude fluctuațiile de presiune și asigură o injecție consistentă Acest tip de injecție dezvoltat de Bosch este folosit de către autoturismele grupului Volkswagen AG denumit sistemul pompă-injector și de către Mercedes Benz și majoritatea fabricanților de motoare diesel mari CAT Cummins Detroit Diesel Ultimele realizări asigură o presiune de injecție crescută de până la 2050 bar Tipuri de motoare diesel Motoarele diesel timpurii Intenția lui Rudolph Diesel a fost aceea de a înlocui motorul cu abur ca sursă primară de energie pentru industrie Motoarele diesel de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX foloseau aceeași formă și dispunere ca motoarele cu abur industriale cilindri cu cursă mare fără carter supape exterioare chiulase pentru fiecare cilindru și arbore cotit cuplat la un volant enorm Curând vor apărea motoare mai mici cu cilindri verticali în timp ce majoritatea motoarelor industriale de mărime mare și medie aveau tot cilindri orizontali și întocmai ca motoarele cu abur aveau mai mulți cilindri Cele mai mari motoare diesel timpurii erau replici ale celor cu abur cu lungimi impresionante de câțiva metri Acestea funcționau cu viteze foarte mici în special datorită motorinei injectate cu ajutorul aerului comprimat dar și pentru că trebuiau să corespundă majorității utilajelor industriale construite pentru motoarele cu abur unde vitezele normale de operare se încadrau între 100 și 300 rpm Motoarele erau pornite cu ajutorul aerului comprimat care era introdus în cilindri și rotea motorul deși cele mai mici puteau fi pornite și manual În primele decenii ale secolului al XX-lea când marile motoare diesel erau montate pe nave acestea aveau forma motoarelor cu abur pistonul împingea o tijă cuplată la o bielă ce rotea arborele motor Urmând modelul motoarelor cu abur s-au construit motoare cu dublă acțiune unde arderea avea loc în ambele părți ale pistonului pentru a mări puterea Acestea aveau doua rânduri de supape și două sisteme de injecție Sistemul permitea de asemenea modificarea sensului de rotație prin modificarea timpilor de injecție Prin urmare motorul putea fi cuplat direct la axul elicei fără a mai fi nevoie de o cutie de viteze Deși aveau o putere mare și erau foarte eficiente marea problemă a motoarelor cu dublă acțiune era etanșeitatea camerelor de ardere În anii 1930 s-a descoperit că montarea turbocompresoarelor era o soluție mai ușoară și eficientă Motoarele diesel moderne Motoarele diesel sau cu aprindere prin comprimare sunt în doi sau în patru timpi Majoritatea motoarelor sunt în patru timpi dar unele motoare mari funcționează în doi timpi de exemplu cele de pe nave Majoritatea locomotivelor moderne folosesc motoare diesel în doi timpi cuplate la generatoare electrice ce acționează motoare electrice eliminând nevoia transmisiei Pentru creșterea presiunii în cilindri s-a folosit supraalimentarea mai ales la motoarele diesel în doi timpi care au câte o cursă utilă la fiecare rotație a arborelui cotit În mod normal cilindrii sunt multiplu de doi dar se poate folosi orice număr de cilindri atât timp cât sunt eliminate vibrațiile excesive Cea mai folosită configurație este cea de 6 cilindri în linie dar sunt folosiți și 8 cilindri în V sau 4 în linie Motoarele de mică capacitate în special cele sub 5000 cmc au de obicei 4 majoritatea lor sau 6 cilindri fiind folosite la autoturisme Există și motoare cu 5 cilindri un bun compromis între funcționarea lină a unuia de 6 cilindri și dimensiunile reduse ale unuia de 4 cilindri Motoarele diesel pentru întrebuințări curente bărci generatoare pompe au 4 3 2 sau chiar un singur cilindru pentru capacități mici În dorința de a îmbunătății raportul greutate putere s-au adus inovații privind dispunerea cilindrilor pentru a obține mai multă putere per cilindree Cel mai cunoscut este motorul Napier Deltic cu trei cilindri dispuși sub formă de triunghi fiecare cilindru având 2 pistoane cu acțiune opusă întregul motor având 3 arbori cotiți Compania de camioane Commer din Marea Britanie a folosit un motor asemănător pentru vehiculele sale proiectat de Tillings-Stevens membru al Grupului Rootes numit TS3 Motorul TS3 avea 3 cilindri în linie dispuși orizontal fiecare cu 2 pistoane cu acțiune opusă conectate la arborele cotit printr-un mecanism de tip culbutor Deși ambele soluții tehnice produceau o putere mare pentru cilindreea lor motoarele erau complexe scumpe de produs și întreținut iar când tehnica supraalimentarii s-a îmbunătățit în anii 1960 aceasta a rămas o soluție marginală pentru creșterea puterii Înainte de 1949 Sulzer a construit experimental motoare în doi timpi supraalimentate la 6 bar presiune obținută cu ajutorul unor turbine acționate de gazele de evacuare Avantajele și dezavantajele motorului diesel față de cel cu aprindere prin scânteie Putere și economie de carburant Emisii de gaze Emisiile poluante ale motoarelor cu ardere internă Legislația privind emisiile poluante Cunoașterea efectelor nocive ale emisiilor poluante emise de motoarele cu ardere internă a impus limitarea lor treptată Această acțiune a început în anul 1959 în statul american California când s-au stabilit primele standarde de reducere a emisiilor poluante pentru concentrațiile de CO și hidrocarburi Acțiunea a continuat și în anii următori cu emisiile de evaporare din carburator și rezervorul de combustibil apoi densitatea fumului și așa mai departe pentru toate gazele ce fac parte din emisiile poluante Nocivitatea emisiilor HC – hidrocarburi Aceste substanțe nu au un efect direct asupra sănătății cu excepția hidrocarburilor policiclice aromate despre care este stabilit caracterul lor cancerigen S-a stabilit că aceste hidrocarburi nearse care sunt evacuate de motoarele cu ardere internă au un rol important în formarea smogului fotochimic Smogul fotochimic reprezintă o ceață caracteristică unor regiuni geografice California Tokyo Denumirea provine de la combinarea cuvintelor de origine engleză smoke + fog și este produs în atmosferă sub acțiunea razelor solare în special datorită hidrocarburilor și oxizilor de azot Smogul este iritant pentru ochi și mucoase reduce mult vizibilitatea și este un pericol pentru traficul rutier Mecanismul de formare este generat de 13 reacții chimice catalizate de prezența razelor solare Aldehidele Substanțe organice prezente în gazele de evacuare în proporție relativ scăzută pentru combustibili clasici de natură petrolieră dar cu o pondere mult mai mare pentru combustibilii proveniți din alcooli Sunt substanțe iritante pentru organism iar dintre acestea formaldehida are un important potențial cancerigen CO oxidul de carbon – are unefect toxic generat de fixarea hemoglobinei în sânge prin care se împiedică alimentarea cu oxigen a creierului O mare influență o are la persoanele cardiace care pot avea crize cardiace cu o frecvență mult mai mare Oxizii de azot NO și NO2 Oxizii de azot au efecte dăunătoare prin contribuția adusă la formarea smogului precum și prin efect direct asupra omului Principalele efecte sunt legate de fixarea hemoglobinei și prin efecte mai ales la bolnavii pulmonari De asenenea oxizii de azot împreună cu oxizii de sulf contribuie la formarea ploilor acide Particulele nemetalice Aceste particule în special cele de funingine sunt emise mai ales de motoarele diesel Aceste particule pot fi inhalate în plămâni unele din ele putând avea și efect cancerigen Efectul particulelor se poate manifesta și asupra clădirilor Particulele de plumb Acțiunea plumbului este foarte dăunătoare asupra omului și este bine cunoscută încă din antichitate Concentrații scăzute de plumb provoacă tulburarea albuminelor și glucidelor atacă rinichii și sistemele nervos și central Intoxicația cronică de Pb se numește saturnism și provoacă colită insuficiență renalăetc Plumbul se găsește în combustibilii etilați pentru motoarele cu aprindere prin scânteie Bioxidul de carbon este prezent în aerul atmosferic iar la concentrații de până la 3-4 la mie este util în procesul de fotosinteză Aspectul îngrijorător al creșterii concentrației de bioxid de carbon este dat de apariția efectului de seră reducerea cantității de energie radiate de pământ către spațiul cosmic datotorită reținerii căldurii în unele gaze Acest efect de seră poate conduce la creșterea temperaturii medii la nivelul solului iar motoarele cu ardere internă au o mare pondere în creșterea concentrației de dioxid de carbon Măsurarea produșilor poluanți La motoarele cu ardere internă măsurarea produșilor poluanți se poate face în mai multe moduri Concentrația gazelor poluante în gazele de evacuare exprimat în părți pe milion ppm sau procentual Concentrația de emisie poluantă a unui motor care echipează un autovehicul raportat la unitatea de distanță parcursă g km sau g-milă pentru a determina mai exact efectul produs de autovehicolul respectiv Pentru motoarele diesel staționare de putere mare se poate utiliza o unitate de măsură raportată la energia produsă g CPh sau g kWh Legătura care există între cantitatea de emisii evacuată în atmosferă și regimul de funcționare al motorului a impus elaborarea unor norme de definire a ciclurilor funcționale considerate reprezentative pentru condițiile obișnuite de funcționare De asemenea sunt standardizate tehnica de măsurare experimentală metodele de prelevare a probelor de gaz și prelucrarea rezultatelor Cicluri standard de funcționare În Uniunea Europeană se aplică ciclul standard ECE + EUDC pentru autovehiculele și autoutilitarele de până la 35 tone Acest ciclu este definit prin variația vitezei vehiculului în intervalul de probă Putere și moment cinetic Pentru uzul comercial cum ar fi tractarea transportul mărfurilor grele sau a altor sarcini care necesita cuplu mare motoarele diesel au un cuplu mai mare decât cele pe benzină echivalente Motoarele diesel au de obicei plaja de cuplu între 1600-2000 de RPM pentru o un motor de capacitate mică și mai joasă pentru un motor mare cum ar fi unul de camion Acesta furnizează un control mai bun pentru încărcăturile mai grele la demaraj astfel în mod crucial dă voie motoarelor diesel să suporte încărcături mai grele la plecare decât un motor pe benzină iar asta îl face mai economic pentru astfel de sarcini Această caracteristică nu este dorită la mașini private astfel motoarele diesel folosite în mașinile moderne folosesc control electronic turbine cu geometrie variabile și bătăi mai scurte ale cilindrilor pentru a avea plaje de cuplu mai largi de obicei atingând cuplul motor cel mai mare între 2500-3000 de RPM Deși motoarele diesel au mai mult cuplu motor la turație mai mică de cât cele pe benzină motoarele diesel aspirate au mai puțini cai-putere de cât echivalentul lor pe benzină Această plajă de cuplu motor îngustă este motivul pentru care camioanele au transmisii de aproximativ 18 viteze pentru a putea valorifica cuplul motor cât mai bine Turbinele îmbunătățesc cuplu la turații înalte în timp ce compresoarele mecanice ajută la îmbunătățirea performanțelor motorului la turații joase Turbinele cu geometrie variabilă îmbunătățește cuplul motor pe întreagă plajă de cuplu fie la turație mică sau mare Siguranță în exploatare Flamabilitatea combustibilului Motorina are o flamabilitate scăzută cauzând un risc minor de incendiu datorat unui vehicul care este echipat cu un motor diesel Pe iahturi motorul diesel este folosit pentru că cele pe benzină generează vapori ușori inflamabili care se pot acumula în partea de jos a navei încât câteodată cauzează explozii la bordul lorAstfel sistemele de ventilare pentru navele care au motoare pe benzină sunt necesare Armata Statelor Unite ale Americi și NATO folosesc numai motoare diesel sau pe turbine pe gaze pentru a limita pericolul de incendiu Deși nici benzina nici motorina nu sunt explozive în stare lichidă ambele pot crea un amestec de vapori și aer explosiv sub condițiile corecte Astfel motorina este mai puțin susceptibilă în a crea aceste amestecuri explozibile din cauza ratei de emanare a vaporilor care este o indicare a ratei evaporării Tancurile armatei americane din timpul celui de al 2-lea război mondial dotate cu motoare pe benzină erau poreclite Ronson firmă producătoare de brichete din cauza probabilității de a exploda mai ușor atunci când erau lovite de inamic deși atunci când erau lovite incendiile de tancuri erau cauzate mai de grabă de exploziile munițiilor decât de cele de combustibili Calitatea și varietatea tipurilor de combustibil Aplicarea calităților motoarelor diesel la cele cu aprindere prin scânteie Aplicații ale motoarelor diesel Aplicații neobișnuite Aeronave Curse automobilistice Motociclete Viitorul motoarelor diesel Caracteristici ale motoarelor diesel moderne Istoria vehiculelor cu motoare diesel Vezi și Legături externe Ilustrări interactive a proceselor din motoarele diesel Informații despre motoare diesel Informații despre motoare diesel de pe web site-ul Motoarele diesel fabricate de firma germană Motoare diesel pentru motociclete Motoare diesel pentru aeronave Note Bibliografie L Cummins Jr Diesel's Engine — From Conception to 1918 Carnot Press 1993 Nightwish este o formație finlandeză de metal simfonic fondată în anul 1996 în orașul Kitee Nightwish a contribuit semnificativ spre sfârșitul anilor 1990 la creșterea popularității genului de muzică heavy metal cu elemente simfonice< ref> Formația era deja apreciată în Finlanda după lansarea primului single „The Carpenter 1997 dar faima internațională i-a fost asigurată abia după realizarea albumelor Oceanborn 1998 și Wishmaster 2000 Videoclipurile de pe Once album realizat în 2004 au fost difuzate la MTV în SUA iar piesele figurau pe coloana sonoră a filmelor americaneAlbumul Once s-a vândut în peste un milion de exemplare< ref> Până la concedierea solistei Tarja Turunen în toamna anului 2005 formația a mai realizat trei single-uri două videoclipuri pentru album și piesa „Sleeping Sun de pe compilația Highest Hopes Căutările pentru înlocuirea Tarjei în timpul cărora oricine putea trimite un demo pentru preselecție s-au terminat în luna mai 2007; la 24 mai formația a anunțat că noua solistă va fi Anette Olzon Nightwish este a treia cea mai bine vandută trupă și entitate muzicală în Finlanda cu vânzări de aproape 900000 de copii certificate Istoria formației Începutul Nightwish a fost ideea lui Tuomas Holopainen concepută după petrecerea unei nopți cu prietenii la un foc de tabără Formația s-a format după puțin timp în iulie 1996 Holopainen invitându-i să se alăture proiectului și pe chitaristul Erno "Emppu" Vuorinen și vocalista Tarja Turunen renumită la școala pe care ei o frecventau datorită aptitudinilor ei vocale excelente Stilul lor la acel moment era bazat pe experimentele lui Holopainen folosind clapele chitarele acustice și vocea de operă a Tarjei Turunen Cei trei muzicieni au înregistrat un album demo acustic în decembrie 1996 Pe album figurau trei piese demo „Nightwish de unde vine numele formației „The Forever Moments și „Etiäinen Prima idee a formației a fost să creeze muzică de genul celei care este cântată în jurul focurilor de tabără Oricum Holopainen a decis că vocea Tarjei era prea puternică pentru un așa proiect și a hotărât să adauge elemente din metal< ref> Angels Fall First 1996–1997 La începutul lui 1997 toboșarul Jukka Nevalainen se alătură formației În același timp chitara acustică a fost înlocuită cu cea electrică Atât decizia de a include un toboșar cât și folosirea chitarei electrice de către Vuorinen făceau parte din ideea lui Holopainen de a schimba stilul original a formației Nightwish pentru a avea o nouă perspectivă asupra metalului formând ceea ce Nightwish este astăzi În aprilie 1997 formația înregistrează în studio șapte cântece incluzând și o versiune îmbunătățită a piesei demo „Etiäinen Aceste cântece pot fi găsite pe ediția limitată a albumului Angels Fall First În luna mai 1997 au semnat un contract cu casa de discuri finlandeză Spinefarm Records pentru două albume Angels Fall First a fost realizat în noiembrie și a ajuns pe locul 31 în clasamentul albumelor finlandeze Un single realizat anterior „The Carpenter a primit locul 3 în clasamentul single-urilor finlandeze „The Carpenter este o colaborare a formației cu trupele de metal Children of Bodom și Thy Serpent Criticile pentru Angels Fall First erau variate All Music Guide a evaluat albumul cu nota 2 5 Oricum pe Encyclopaedia Metallum unde ascultătorul evaluează albumul a avut o audiență medie de 91 la sută< ref> În decembrie 1997 după un an de activitate a avut loc primul lor concert în orașul lor natal În timpul iernii 1997-1998 formația a mai apărut live doar de șapte ori deoarece Nevalainen și Vuorinen au realizat serviciul militar obligatoriu iar Turunen nu își terminase studiile În acest timp Spinefarm Records a realizat care este potențialul trupei și a prelungit contractul de la două albume în trei Oceanborn 1998–1999 În 1998 basistul Sami Vänskä un prieten vechi al lui Holopainen se alătură formației După ce au filmat primul videoclip al formației pentru piesa „The Carpenter de pe albumul de debut Nightwish realizează albumul Oceanborn ascendentul lui Angels Fall First Albumul este mult mai tehnic și progresiv decât prima lor realizare în privința aranjamentelor și a textelor Pe album figurează și Tapio Wilska ex-Finntroll la două piese „Devil and the Deep Dark Ocean și „The Pharaoh Sails to Orion Oceanborn a ajuns în top 5 în clasamentul albumelor finlandeze Primul single de pe album „Sacrament of Wilderness a intrat direct pe locul 1 în clasamentul single-urilor finlandeze unde a stat mai multe săptămâni Al doilea single a fost „Walking in the Air o preluare a piesei compozitorului Howard Blake de pe coloana sonoră a filmului The Snowman A fost visul lui Holopainen de la 7 ani de când a văzut filmul să înregistreze piesa< ref> În 1999 ei înregistrează single-ul „Sleeping Sun Four Ballads of the Eclipse pentru eclipsa de soare din 11 august vizibilă în mai multe țări din Europa Acest single a fost vândut în 15000 de exemplare în prima lună în Germania și conține piese ca „Sleeping Sun „Walking in the Air „Angels Fall First și „Swanheart Nightwish filmează al treilea videoclip pentru „Sleeping Sun considerată una din cele mai bune piese ale formației împreună cu „Nemo și „Wish I Had an Angel Oceanborn primește albumul de aur în august< ref> Wishmaster 2000 În 2000 Nightwish a participat la calificarea finlandeză pentru Eurovision cu piesa „Sleepwalker realizată mai târziu pe ediția specială Spinefarm al următorului album Ei au terminat competiția pe locul 2 Nightwish a câștigat votul publicului dar juriul a fost de altă părere iar Finlanda a fost reprezentată de Nina Åström După ce Lordi o altă formație metal a câștigat calificarea finlandeză și concursul Eurovision în 2006 cu piesa „Hardrock Hallelujah Holopainen a fost întrebat dacă Nightwish ar fi avut o prestație mai bună dacă ar fi avut șansa El a răspuns că nu și că e mândru de ce au făcut cei de la Lordi< ref> În mai realizează albumul Wishmaster care a mers direct pe locul 1 în clasamentul albumelor finlandeze și a rămas acolo pentru trei săptămâni În a treia săptămână albumului i s-a atribuit globul de aur Wishmaster a fost declarat albumul anului de revista germană Rock Hard întrecând albumele mult așteptate ale formațiilor Iron Maiden și Bon Jovi Albumul a fost succedat de un single promoțional „The Kinslayer o piesă pe care Holopainen a scris-o despre masacrul de la liceul Columbine În piesă figurează un dialog dintre Turunen și vocalistul Ike Vil din formația Babylon Whores Over the Hills and Far Away Century Child 2001–2003 În 2001 Nightwish a înregistrat piesa „Over the Hills and Far Away preluată de la Gary Moore împreună cu două piese noi și prelucrarea piesei Astral Romance Astfel a fost realizat EP-ul Over the Hills and Far Away Înregistrarea a fost făcută împreună cu Tony Kakko de la formația power metal Sonata Arctica și Tapio Wilska Ei au realizat și un CD DVD și o casetă video cu material live înregistrat într-un show în Tampere la 29 decembrie 2000 sub numele From Wishes to Eternity Peste puțin timp Sami Vänskä a fost rugat de Holopainen să părăsească formația fiind înlocuit de Marco Hietala Tarot ex-Sinergy care părăsește astfel formația Sinergy Holopainen a spus că el și Sami Vänskä țin legătura alungând zvonurile care spuneau că nu s-au mai întâlnit de atunci deși nu sunt interesați să mai colaboreze În 2002 Nightwish realizează Century Child și single-urile „Ever Dream și „Bless the Child Diferența principală față de albumele anterioare este folosirea unei orchestre din Finlanda live la „Bless the Child „Ever Dream „Feel For You și The Beauty of the Beast pentru a simți actualitatea muzicii clasice În 2003 Nightwish realizează al doilea DVD intitulat End of Innocence care spune povestea formației prin cuvintele lui Halopainen și Nevalainen în două ore Pe documentar figurează secvențe din concerte ședințe foto etc Tarja s-a căsătorit în timpul verii anului 2003 și se spunea că formația a fost pe punctul de a se destrăma Zvonurile s-au dovedit a fi false pe măsură ce formația și-a continuat concertele și au realizat alt album Once Highest Hopes 2004–2005 Pe 7 iunie 2004 a fost realizat alt album intitulat Once împreună cu primul lor single „Nemo în latină „nimeni de pe acest album Single-ul a doborât clasamentele finlandeze și ungare și a ajuns în top 10 în 5 țări De aceea „Nemo este considerat cel mai de succes single al formației Nouă din unsprezece piese de pe Once sunt acompaniate de orchestră Spre deosebire de Century Child Nightwish a decis să caute o orchestră din afara Finlandei alegând London Session Orchestra Once este deasemenea al doilea album pe care figurează o piesă în totalitate în finlandeză „Kuolema tekee taiteilijan engleză „Death Makes an Artist română „Moartea formează artiști Once a primit de trei ori discul de platină în Finlanda unul în Germania de aur în Suedia și a ajuns în 1 în clasamentele din Grecia Norvegia și Ungaria Următoarele single-uri au fost „Wish I Had an Angel ce figurează pe coloana sonoră a filmului „Alone in the Dark „Kuolema Tekee Taiteilijan realizat doar în Finlanda și Japonia și „The Siren În spatele succesului Once a fost acceptat de critici cu multe remarci pozitive ca metalfannl în comparație cu Oceanborn Succesul albumului i-a permis formației să participe la Once World Tour care le-a oferit ocazia să viziteze multe țări în care nu au mai călătorit înainte Nightwish a deschis ceremonia Campionatului Mondial de Gimnastică 2005 de la Helsinki formația fiind aplaudată de publicul pe care l-au câștigat Albumul „Best Of a fost realizat în septembrie 2005 și conține cântece de pe toate albumele lor Compilația a fost intitulată „Highest Hopes și include o preluare live a piesei „High Hopes de pe albumul The Division Bell al formației Pink Floyd Această piesă a fost prima în care Hietala cântă solo O prelucrare a piesei „Sleeping Sun de pe Oceanborn figurează pe album care a fost deasemenea realizat ca single Un nou videoclip pentru „Sleeping Sun a fost filmat prezentând o bătălie medievală și poate fi găsită pe ediția germană a single-ului și pe un DVD separat realizat de Spinefarm End of an Era 2005–2006 După înregistrarea în Hartwall Areena Helsinki pe 21 octombrie 2005 a noului DVD live End of an Era realizat în iunie 2006 patru dintre membrii formației Nightwish au decis că e mai bine să continue fără Tarja Turunen< ref> Sentimentele lor au fost exprimate într-o scrisoare care a fost dată Tarjei de Tuomas Holopainen după concert și apoi postat pe site-ul formației Justificarea principală a concedierii Tarjei dată în scrisoare este că formația a simțit că soțul ei Marcelo Cabuli un om de afaceri argentinian și interesele comerciale i-au schimbat atitudinea solistei față de formație Turunen a spus despre concediere că a șocat-o în întregime ea nefiind înștiințată înainte să primească scrisoarea Ea a declarat că atacurile personale asupra ei și a soțului său sunt nejustificate precum și că scrisoarea deschisă publicului a fost „necugetată și crudă Ea și-a exprimat aceste sentimente prin scrisoarea ei proprie deschisă publicului care a fost publicată pe site-ul ei personal< ref> și la diferite televiziuni reviste și interviuri pentru ziare Dark Passion Play 2006-2011 Formația a intrat în studio pe 15 septembrie 2006 pentru a înregistra al șaselea album de studio al formației Dark Passion Play Procesul a început cu înregistrarea tobelor chitarei chitarei bass și clapelor urmate de înregistrarea corului și orchestrei în Abbey Road Studios După acestea au fost înregistrate dispozitivele finale de sintetizare și vocile< ref> Pentru a găsi o înlocuitoare a Tarjei pe 17 martie 2006 formația a permis vocalistelor interesate să trimită un demo pentru preselecție În acest timp apar speculații în privința identității persoanei care va fi noua vocalistă a formației În aprilie 2007 revista heavy metal Terrorizer a raportat că Sarah Brightman va fi noua solistă o glumă de 1 aprilie Ziua păcălelilor Ca răspuns la aceasta și la alte zvonuri formația a rugat fanii să nu creadă altă sursă decât însăși formația pentru informații despre noua vocalistă Din același motiv identitatea solistei a fost publicată înainte și pe 24 mai 2007 Anette Olzon din Katrineholm Suedia solista de 35 ani a trupei Alyson Avenue a fost anunțată ca înlocuitoarea Tarjei Holopainen a declarat în interviuri că nu a dorit să dezvăluie identitatea ei până când noul material Nightwish nu a fost lansat deoarece nu a vrut ca fanii să o judece după o fotografie sau după trecut A doua zi după alegere piesa de caritate „Eva a fost anunțat ca primul single de pe noul album disponibilă doar pentru descărcare Ea a fost programată inițial pentru lansare pe 30 mai dar datorită unei scurgeri de pe un site britanic de download single-ul a fost lansat pe 25 mai Aceasta a fost prima piesă publicată cu excepția mostrelor audio de pe site-ul formației în care figura Olzon Pe 13 iunie Nightwish a făcut public numele noului album Dark Passion Play și coperta lui pe site-ul oficial precum și numele și coperta celui de-al doilea single al acestui album „Amaranth Single-ul care a fost lansat în Finlanda pe 22 august include o piesă bonus intitulată „While Your Lips Are Still Red scrisă de Tuomas ca tema principală de pe coloana sonoră a filmului finlandez „Lieksa! Din punct de vedere tehnic aceasta nu este o piesă Nightwish deoarece îi include doar pe Marco Hietala la voce și chitară bas acustică Tuomas Holopainen la clape și Jukka Nevalainen la tobe Videoclipul pentru piesă primul de pe album a fost oficial publicat pe 15 iunie „Amaranth a atins aurul în Finlanda în mai puțin de două zile de la lansarea în magazine „Dark Passion Play a fost lansat în toată Europa în ultima săptămână a lunii septembrie 2007 în Marea Britanie pe 1 octombrie în SUA pe 2 octombrie Au existat trei versiuni distincte 1 un CD cu versiunea standard și 2 o ediție specială de două CD-uri care conține o piesă bonus pe discul 1 și versiuni orchestrale pentru fiecare piesă de pe album pe discul 2 și 3 o ediție limitată de 3 CD-uri cu 2 CD-uri din versiunea a doua și cu un al treilea CD ce conține unele versiuni demo ale pieselor de exemplu „The Poet and the Pendulum precum și piese bonus de exemplu „Bye Bye Beautiful" b-side-ul de pe single „The Escapist" și „Erämaan Viimeinen versiunea cu voce a piesei „Last of the Wilds" Până în momentul de față s-au vândut aproape 15 milioane de exemplare ale acestui album „Dark Passion Play devenind astfel cel mai de succes album al formației A fost cel mai bine vândut album din Scandinavia în anul 2007 și a primit de patru ori discul de platină în Finlanda fiind vândut în peste 130000 de exemplare de două ori în Elveția și câte un disc de platină în Germania și Ungaria În Suedia Austria și Polonia s-au înregistrat vânzări ce i-au oferit discul de aur În acest album probabil din cauza plecării Tarjei vocalistul Marco Hietala a dobândit mai multă libertate în vocalul său cântând cel puțin vocea de fundal în fiecare piesă de pe album cu excepția piesei „Eva" și „Amaranth fiind vocalistul formației în piese ca „The Islander Master Passion Greed „While Your Lips Are Still Red și „Reach ambele piese bonus mai târziu și interpretând refrenul în piese ca „Bye Bye Beautiful și „7 Days to the Wolves Mai multe reviste printre care și Kerrang! au observat cum plecarea Tarjei Turunen a influențat atitudinea formației în a colabora cu alte trupe Utilizarea celor 175 muzicieni suplimentari pentru orchestrare și părțile solo ale albumului a dus trupa să fie descrisă acum ca Metal Epic de multe persoane – mai ales datorită celor 14 minute cu care debutează albumul The Poet and The Pendulum Albumul a fost evaluat cu 5 5 de către Kerrang! Imaginaerum 2011-2012 În ediția din iunie 2009 a revistei finlandeze Soundi Holopainen a declarat că a început să lucreze la un nou album al formației Nightwish În octombrie 2009 zvonurile despre numele noului album spuneau că titlul este Wind Embraced Vocalista Anette Olzon a infirmat zvonurile spunând că piesele de pe noul album nu au fost încă finalizate în totalitate cu excepția a 3 piese scrise înainte de mai 2009 La 1 februarie 2010 Olzon a declarat pe blogul său că Holopainen a terminat o nouă piesă pentru noul album Ea a declarat de asemenea că trupa se va întâlni în vară pentru a face un demo iar fanii nu trebuie să se aștepte la nimic mai devreme de toamna anului 2011 Pe Nightmail în aprilie 2010 Holopainen a dezvăluit că el a terminat acum de scris melodiile pentru album Trupa a anunțat la sfârșitul anului 2010 că albumul va fi lansat la sfârșitul lunii ianuarie dar la 1 februarie site-ul oficial dat o declarație scrisă de Holopainen conform căreia din cauza schimbărilor de program el nu poate da încă detalii cum el ar fi vrut dar mai multe informații vor fi publicate după câteva luni Anunțurile au continuat pe tot parcursul anului 2011 dar pe data de 10 februarie Nightwish a anunțat pe site-ul lor că noul titlu al albumului ar fi Imaginarium De asemenea ei au declarat că trupa pregătește un film bazat pe album care va fi lansat în 2012 și regizat de Stobe Harju ce a regizat anterior videoclipul pentru "The Islander" La 31 august Nightwish a anunțat pe site-ul lor decizia de a schimba titlul Imaginarium în Imaginaerum "În scopul de a evita confuziile cu diverse lucruri numite "Imaginarium" Apoi pe 2 septembrie Nightwish a anunțat că noul single numit Storytime va fi lansat vineri 11 noiembrie și la 9 septembrie Nightwish a dezvăluit cover-ul tracklist-ul și comentariile scrise de Tuomas< ref> Demisia lui Olzon La 1 octombrie Nightwish a anunțat pe pagina lor de Facebook că se despart de Olzon Acest anunț a venit la câteva zile după ce Olzon s-a îmbolnăvit și a fost în imposibilitatea de a mai cânta Nightwish a folosit cântăreți de la trupa din deschidere Kamelot Olzon și-a exprimat mai târziu dezamăgirea spunând "Nu am fost niciodată întrebată dacă a fost bine că i-au folosit pe Elize și pe Alissa în show-ul de vineri noapte Eu nu cred că decizia luată de ei a fost o decizie bună și îmi pare rău pentru cei care au venit să vadă toată trupa dar au văzut altceva Dar am fost foarte bolnavă și această decizie nu a fost a mea " Potrivit declarației Floor Jansen va cânta pentru Imaginaerum World Tour La 11 ianuarie 2013 Olzon a anunțat pe blogul său oficial că este însărcinată cu al treilea copil Acesta a fost un factor care a contribuit la concediere Apoi trupa a declarat pe sit-ul ei că că motivul concedierii spus de Olzon și alte declarații făcute de ea erau false și că Olzon însăși a fost de acord pentru a ajuta la găsirea unui înlocuitor în timp ce ea a fost în concediu de maternitate Următorul album studio sosirea lui Floor Jansen și a lui Troy Donockley pauza temporară a lui Nevalainen 2013-prezent La 9 octombrie 2013 Nightwish a anunțat că Floor Jansen o v-a înlocui permanent pe Olzon Troy Donockley a fost de asemenea anunțat ca un membru permanent ceea ce face ca trupa să devină un sextet pentru prima dată La sfârșitul lunii noiembrie 2013 trupa a lansat albumul live Showtime Storytime Albumul conține un documentar care arată imagini din spatele scenei prima zi a lui Jansen în trupă și procesul de înlocuire a lui Olzon La 6 august 2014 trupa a anunțat că membrul fondator și bateristul Jukka Nevalainen nu v-a face parte din noul album din cauza insomniei sale Muzica Influențe Tuomas Holopainen autorul muzicii și versurilor formației spune că sursa lui de inspirație pentru cele mai multe din piesele Nightwish este muzica de film Cântece ca „Beauty of the Beast de pe albumul Century Child și „Ghost Love Score de pe Once sunt exemple ale acestei influențe Alte cântece ca de exemplu „Romanticide și „Wish I Had an Angel ambele de pe Once au elemente evocatoare de muzică techno Holopainen a menționat muzica de film este și cea pe care o ascultă acasă Îi place de exemplu muzica lui Van Helsing și Crimson Tide și aproape tot ce este scris de Hans Zimmer Pe de altă parte Nightwish servește ca sursă de inspirație pentru alte formații Simone Simons solista formației Epica a declarat că a început să cânte datorită formației Sander Gommans din After Forever a spus că formația Nightwish "va influența cu siguranță crearea pieselor noi" Stilul muzical O definiție exactă a stilului muzical al formației este disputată Nightwish a fost menționată ca parte a genurilor gothic metal symphonic metal și power metal Definiția de metal symphonic este bazată pe armonia dintre instrumentele formației și stilurile vocale de muzică clasică și de film Imaginația și fantezia înălțătoare atmosferele epice vocea ridicată chitara și solo-urile de pian și stilul muzical melodic rapid al muzicii Nightwish în special pe primele trei albume îi plasează în genul power metal asemănător cu alte formații finlandeze ca Sonata Arctica și Stratovarius Indexul de Metal gothic este adesea folosit de reviste ca Kerrang la fel ca multe din piesele Nightwish în special cele de pe ultimele albume care sunt sumbre întunecoase neobișnuit pentru power metal iar fanii l-au perceput ca gotic și metal Vocea unei soprane în formație este deasemenea rară în power metal și are mai multe în comun cu metalul gothic ca Tristania și Theatre of Tragedy Tuomas Holopainen a descris odată muzica lor ca "heavy metal melodic cu o voce feminină" O nouă eră în stilul muzical al formației a început cu Century Child care a fost dezvoltat ulterior cu Once Chitarele au fost simplificate până la un sunet ritmic coborât la un hard rock mai modern decât vechiul power metal melodic iar vocea Tarjei a devenit mai aproape de standardul vocilor cântărețelor de rock Multe piese au fost influențate de vocea bărbătească a noului basist Marco Hietala Într-un interviu Tuomas Holopainen a spus că noul album va avea multe în comun cu ultimul album Once De exemplu formația va păstra oarecum cântecele puternice ca „Nemo „Wish I Had an Angel și „Planet Hell dar vor fi și câteva balade Noul album include mulți muzicieni invitați și părți orchestrale în același interviu Tuomas a spus că ei au înregistrat Once cu 18 oameni în cor care nu erau suficienți Membri Actuali Plecați Invitați Discografie Albume Compilații Albume live Single-uri Preluări Note Bibliografie Ollila Marko Nightwish Like Kustannus Oy 2006 ISBN 952-471-692-5 English translation Once Upon a Nightwish Deggael Communications 2007 ISBN 978-952-99749-2-4 "Once Upon a Nightwish The Official Biography 1996–2006" Mape Ollila 2007 Legături externe pe Roadrunner Records pe Spinefarm Records pe Vertigo Records pe The Gauntlet Fan 23 mai 2007 Laura Cătuneanu Amos News Pablo Ruiz y Picasso cunoscut ca Pablo Picasso ; n 25 octombrie 1881 Malaga d 8 aprilie 1973 Mougins Cannes a fost un artist plastic spaniol Picasso nu s-a putut mulțumi în viață cu un singur rol Va juca multe reale și imaginare dar pe toate cu aceeași pasiune A fost andaluz și catalan spaniol și francez A fost un copil genial la Paris un străin "iresponsabil" din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă A fost un amant pasional soț și tată Dar mai presus de orice a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea unul dintre marii maeștri ai penelului care a rupt definitiv cu convențiile stilului iluzionist și figurativ dominant încă din perioada Renașterii Așa cum tablourile cubiste au descompus realitatea și opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea și totodată viața particulară a artistului Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumusețea și eroismul femeilor iubite Optzeci de ani de activitate artistică pictură sculptură poeziedesengraficaceramica reflectă multilateralitatea creației lui Picasso care trăiește pentru artă și prin artă Biografia și opera lui Picasso Anii de ucenicie și începuturile carierei artistice Pictura face parte din viața lui Picasso și în același timp viața lui înseamnă în egală măsură artă S-a născut la 25 octombrie 1881 în Malaga Andaluzia ca fiu al lui José Ruiz Blasco pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase din Malaga și al soției sale Maria Picasso y López Talentul lui Pablito se evidențiază încă din copilărie ca adolescent îi uimește pe profesorii de la Institutul de Arte Frumoase din La Coruna deși el suportă cu greu rigoarea tradiției și educația academică În anul 1895 familia se mută la Barcelona Tatăl său îi dăruiește pensulele sale gest prin care îi recunoaște talentul Tânărul Picasso își continuă studiile la Școala de Arte Frumoase din Barcelona 1896 și la Academia de Pictură din Madrid 1897-1898 În anul 1900 Pablo în vârstă de nouăsprezece ani își expune pentru prima dată lucrările în localul Els Quatre Gats "La patru pisici" din Barcelona unde se aduna avangarda artistică și intelectuală din capitala Cataluniei Din 1901 începe să-și semneze lucrările cu numele mamei sale consideră că Picasso "sună foarte bine" Următorii ani și-i petrece călătorind între Spania și Franța La Paris este influențat de operele lui Auguste Renoir și Claude Monet Expune câteva tablouri la galeristul Ambroise Vollard unde cunoaște pe pictorul Max Jacob de care îl va lega o prietenie de lungă durată La Paris în cartierul Montmartre Perioadele albastră și roz În 1904 Picasso se hotărăște să se stabilească definitiv la Paris într-o casă veche cunoscută sub numele de Bateau Lavoir unde locuiesc studenți pictori sculptori și actori Pictează la început tablouri triste în tonuri albastre reci așa numită perioadă albastră ce exprimă singurătatea suferința și sărăcia reflectând o dispoziție afectivă melancolicăCunoaște pe Fernande Olivier o tânără brunetă și elegantă de care se îndrăgostește și cu care va locui împreună În pânzele lui Picasso domină acum nuanțele deschise senine perioada rozFascinat de universul arlechinilor acrobaților și clovnilor merge adeseori la un circ din apropiere unde își găsește motive pentru tablourile sale Vara anului 1905 o petrece într-un sat din Pirinei împreună cu Fernande Lucrează acolo la tablourile care vor marca începutul "perioadei primitive" în creația lui Picasso se îndepărtează de modul clasic figurativ de prezentare a chipului omenesc îl interesesează sculptura iberică dinaintea dominației romane renunță la modele și pictează exclusiv din imaginație Acest proces este încununat de realizarea tabloului Domnișoarele din Avignon 1907 care prevestește nașterea cubismului Cubismul Între anii 1908 și 1914 Picasso trasează împreună cu Georges Braque drumul unui mod revoluționar de tratare a formelor care va căpăta denumirea de Cubism de la articolul criticului Louis Vauxcelles "ei disprețuisc formele reduc totul locuri figuri case la formele geometrice elementare la cuburi" În realitate Picasso și Braque încearcă să reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafața bidimensională a tabloului fără a folosi mijloace iluzioniste să reunească forma și suprafața recurgând la mijloacele unei picturi fără deosebiri între prim plan și fondul în perspectivă Obiectele se descompun în părți elementare pentru a fi din nou reconstruite pe suprafața pictată Începând cu anul 1912 Picasso recurge la metoda "colajelor" hârtie lipită fr collage papiers collés cubismul intră în așa zisă "fază sintetică" În felul acesta Picasso reușește să accentueze și mai mult diferența între suprafața tabloului și relieful obiectelor reprezentate Acești ani reprezintă pentru Picasso un punct de cotitură Maniera de a picta dar și situația financiară se schimbă radicalPrețurile tablourilor sale cresc nu va mai cunoaște niciodată sărăcia Picasso închiriază o casă în cartierul burghez Montparnasse unde se mută cu noua sa iubită Marcelle Humbert În anul 1915 îl cunoaște pe scriitorul Jean Cocteau și pe Seghei Diaghilev conducătorul ansamblului avangardist Les Ballets Russes Picasso proiectează decorurile și costumele pentru spectacolul de balet "Parada" 1917 pus în scenă de Jean Cocteau Pleacă la Roma împreună cu corpul de balet și se îndrăgostește de dansatoarea Olga Koklova cu care se căsătorește în vara anului 1918 Perioada dintre cele două războaie mondiale "Clasicismul" în pictura lui Picasso În timpul călătoriei în Italia vizitează orașul Napoli și vechile ruine de la Pompei unde admiră picturile murale romane Picasso reintroduce stilul compozițiilor figurative reprezentate naturalist cu contraste de lumină și umbră Desenul elegant se limitează uneori doar la reprezentarea contururilor corpurilor de femei sau copii Nud șezând 1923 Coloritul amintește de perioada roză Arlechin cu mâinile împreunate 1923 Este o perioadă liniștită de viață de familie și de lucru În 1921 se naște primul său copil Paul În scurtă vreme totuși relațiile dintre cei doi soți se strică Picasso începe o legătură amoroasă cu Marie-Thérèse Walter Picasso și suprarealismul În 1925 Picasso participă cu tabloul Trei dansatoare la prima expoziție suprarealistă din Paris Picasso nu este însă un artist suprarealist în sens propriu și nu a făcut parte din cercul parizian din jurul lui André Breton Totuși este uneori considerat ca suprarealist prin faptul că opera sa nu reflectă o realitate vizibilă ci redă o reprezentare interioară Pictorița 1933 Nud în mijlocul unui peisaj 1933 În acest timp Picasso pictează un ciclu dedicat luptelor cu tauri Moartea toreadorului 1933 și reia mitul antic al Minotaurului care simbolizează virilitatea În 1935 se desparte de Olga Koklova O cunoaște pe Dora Maar pictoriță și fotografă care avea mulți prieteni în cercul suprarealiștilor În noua lui dragoste pictorul găsește o corespondență intelectuală care până atunci îi lipsise Nu o va părăsi totuși pe Marie-Thérèse și își împarte viața între cele două amante Anii de război După izbucnirea războiului civil din Spania Picasso se pronunță de partea guvernului republican În iulie 1937 are loc la Paris "Expoziția Mondială" Tabloul lui Picasso Guernica expus în pavilionul spaniol este dedicat orașului basc Guernica bombardat de aviația germană Această operă marchează începutul angajării politice a artistului care va culmina cu înscrierea în Partidul Comunist Francez 1944 În timpul ocupației germane a Parisului atelierul lui Picasso din rue des Grands Augustins devine un punct de întâlnire al artiștilor și literaților ca Jean-Paul Sartre Raymond Queneau Ultimii ani În anul 1946 Picasso o părăsește pe Dora Maar El începuse de fapt o relație cu tânăra pictoriță Françoise Gilot pe care o cunoscuse cu trei ani mai înainte Se mută împreună în sudul Franței Începând din anul 1948 vor locui la Vallauris unde Picasso se consacră sculpturii ceramicii și litografiei În anul 1949 se naște fiica lor Paloma al cărei nume amintește de celebrul "porumbel al păcii" de pe afișul Congresului Mondial al Păcii Anul 1953 debutează cu despărțirea de Françoise și retragerea din partidul comunist și se încheie cu o nouă poveste de dragoste cu Jacqueline Roque Jacqueline are 26 de ani se vor căsători în 1961 În 1963 se deschide la Barcelona "Muzeul Picasso" care va cuprinde mai târziu cea mai mare parte din operele sale Pablo Picasso moare la 8 aprilie 1973 la Mougins în apropiere de Cannes la vârsta de 91 ani Picasso și-a transformat viața în legendă După anii petrecuți printre boerii din Montmartre a devenit grație geniului și spiritului său inovator dar totodată și prieteniilor celebre și aventurilor sale amoroase cel mai renumit pictor al secolului al XX-lea Bibliografie Frank Edgar Picasso perioadele albastră și roz album București Editura Meridiane 1966 AntoninaVallentin Pablo Picasso București Editura Meridiane 1968 Ileana Șoldea Picasso album București Editura Meridiane 1972; ediția a II-a 1974 Pierre Daix La Vie de peintre de Pablo Picasso Paris Éditions du Seuil 1977 Mircea Deac Femeile și operele lui Picasso București Editura Gramar 1997 Pascale Le Thorel-Daviot Picasso portret în timp București Institutul Cultural Român 2006 Referințe Legături externe 18 mai 2011 Paul Ioan Revista Magazin 3 martie 2010 Revista Magazin 24 septembrie 2008 Revista Magazin 5 decembrie 2007 Revista Magazin 26 august 2011 Adrian Silvan Ionescu Ziarul de Duminică                         Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Piotr Leonidovici Kapița în n 9 iulie 1894 Kronstadt Imperiul Rus d 8 aprilie 1984 Moscova RSFS Rusă URSS a fost un fizician rus de origine basarabeană cercetător al atomului distins cu Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1978 împreună cu Arno Allan Penzias și Robert Woodrow Wilson< ref> Motivația Juriului Nobel "pentru invențiile și descoperirile sale de bază în domeniul fizicii temperaturilor joase" Date biografice Piotr Leonidovici Kapița s-a născut la 9 iulie 1894 în Rusia în orașul Kronstadt de pe insula Kotlin din Marea Baltică lângă orașul Sf Petersburg Tatăl sau originar din Basarabia a fost filologă specialistă în domeniul folclorului și literaturii pentru copii; ea a adus o mare contribuție la cultura rusă În 1905 Piotr a început gimnaziul dar fiindcă nu avea rezultate bune nu îi plăcea limba latină cu toate ca el cunoștea la perfecție limba română a părăsit gimnaziul și și-a continuat studiile la liceul real Kronstadt pe care l-a absolvit cu success în 1912 Însa la facultatea de fizică și matematică a universității din Petrograd nu îi acceptau pe absolvenții liceului real și de aceea Kapița a intrat la facultatea de electromecanică a institutului politehnic Petrograd IPP care i-a propus să participe la cercetări în laboratorul său În anul 1914 Piotr a plecat în Scoția în vacanța de vară pentru studierea limbii engleze S-a întors în Petrograd abia în noiembrie fiindcă în august începuse Primul Război Mondial În ianuarie 1915 a plecat ca voluntar în armată pe Frontul de Vest ca șofer de mașină de infirmierie în cadrul detașamentului infirmier al Uniunii orașelor Până in luna mai a aceluiași an Piotr a transportat răniți cu autocamionul pe frontul polonez În 1916 după demobilizare Kapița s-a întors la universitate Ioffe îl va implica pe Piotr în munca sa experimentală din laboratorul de fizică precum și într-o colaborare la seminarul său – unul din primele seminarii de fizică din Rusia În același an în „Revista Societății Fizico-Chimice Rusești a apărut primul articol semnat de Piotr Kapița În anul 1916 Kapița s-a căsătorit cu Cernosvitova Nadejda Kirillovna fiica lui KK Cernosvitov – membru al Comitetului Central al Partidului Cadeților În 1918 Ioffe în condiții foarte grele a înființat la Petrograd unul din primele institute fizice de știință și cercetare din Rusia Ulterior acest institut a contribuit mult la dezvoltarea fizicii experimentale teoretice și tehnice din URSS Kapița era printre primii colaboratori ai acestui institut În același an el a devenit profesor la facultatea de fizică și mecanică după ce absolvise Institutul Politehnic În situația gravă de după Revoluția din Octombrie Ioffe prin toate mijloacele a încercat să păstreze seminarul și pe elevii săi – tineri fizicieni printre care se număra și Kapița Ioffe a insistat ca Piotr Kapița să plece în străinatate dar autoritatea formată după revoluție nu le permitea pînă cînd nu a intervenit Maksim Gorki – cel mai influent scriitor rus din aceea perioadă În cele din urmă lui Kapița i-au permis să plece în Anglia Cu puțin timp înainte de plecare Piotr Kapița i-a pierdut pe cei mai dragi oameni într-o lună epidemia de gripă spaniolă a luat viața tatălui soției fiului și fiicei sale nou-născute În 1921 pe 22 mai tînărul savant a ajuns în Anglia în calitate de membru al comisiei Academiei Ruse de Știință trimis în țările vest-europene pentru restabilirea relațiilor științifice suspendate din cauza războiului și a revoluției Începînd cu data de 22 iulie Kapița a lucrat în laboratorul din Cavendish unde conducătorul acestuia Ernest Rutherford l-a acceptat pentru un stagiu de scurtă durată Rutherford a fost impresionat de măiestria și entuziasmul tînărului fizician rus Despre lucrarea sa savantul scria astfel Lucrarea de disertație pe care a susținut-o Kapița la Cambridge în 1922 avea următoarea temă „Trecerea particulelor alfa prin substanțe și metodele obținerii câmpurilor magnetice Autoritatea științifică a lui Kapița creștea în 1923 el a devenit doctor în știință și a obținut prestigioasa bursă Maxwell În 1924 savantul rus a fost numit în funcția de adjunct al directorului laboratorului din Cavendish unde aveau loc cercetările magnetice Peste un an Kapița a devenit membru al colegiului Trinity În 1925 la Paris academicianul Aleksei Nikolaevici Krîlov ii face cunoștință lui Kapița cu propria fiică Anna care locuia cu mama ei în capitala Franței Iar peste doi ani Kapița se va căsători cu Anna După căsătorie Kapița și-a cumpărat un teren pe Hantington Road unde și-a construit casa după propriul plan Aici s-au nascut cei doi fii ai lui Kapița Serghei și Andrei care ulterior au devenit cercetători În repetate rînduri oficialitățile din URSS îi adresau rugămintea de a rămîne în URSS stabilindu-se aici definitiv Aceste oferte îl tentau pe Piotr Kapița în schimb impunea condiția de a avea permisiune de libera circulație în Europa condiția pe care autoritățile de la Moscova amînau să o accepte Spre sfîrșitul verii anului 1934 Kapița împreună cu soția sa au venit în vizită în URSS dar dorind sa se întoarcă în Anglia au aflat că vizele lor au fost anulate Ulterior soției lui Kapița i-a fost acordată permisiunea de a pleca în Anglia la copiii săi Anna Alekseevna se va întoarce la Kapița după o perioadă scurtă luîndu-i la Moscova și pe copii Rutherford și alți prieteni ai lui Piotr Kapița apelau la autoritățile sovietice cu cererea de a i se acorda viza pentru continuarea lucrărilor științifice în Anglia dar totul a fost în zadar În 1935 lui Piotr Kapița i s-a propus funcția de director al Institutului pe Probleme Fizice recreat în cadrul Academiei de Științe din URSS Kapița a pus însă următoarea condiție să fie achiziționate utilajele cu care lucrase în Anglia Pînă la urmă Rutherford se va resemna intelegând că l-a pierdut pe remarcabilul său colaborator și va fi de acord ca sovieticii să-i cumpere lui Kapița utilajele din fostul lui laborator Dîndu-și consimțămîntul Kapița s-a mutat împreună cu familia într-o casă mică aflată pe teritoriul institutului Întoarcerea lui Kapița în URSS a avut loc într-o perioada grea cînd Stalin începuse curățarea de intelegență El știa că în țară înalta conducere decide totul și cu această conducere a început să poarte un dialog direct și deschis În 1972 cînd autoritățile din Kremlin au propus exluderea lui Andrei Dimitrievici Saharov din cadrul Academiei de Științe Kapița a fost unicul care s-a opus La începutul războiului Institutul pe Probleme Fizice a fost evacuat în Kazan Acolo a fost situat în încăperile Universității din Kazan În vremuri grele Kapița a creat cea mai puternică instalație cu turbină din lume folosită pentru obținerea în cantități mari a oxigenului lichid necesar în industrie În 1945 în Uniunea Sovietică au început lucrările pentru crearea armelor atomice Refuzul lui Kapița de a participa la crearea bombei atomice a dus la demisia și înlăturarea sa din cadrul cercetărilor științifice Kapița a fost destituit din funcția de director al institutului și in decurs de 8 ani s-a aflat în arest la domiciliu El a fost lipsit de posibilitatea de a comunica in vreun fel cu colegii săi din alte institute de știință și cercetare În casa sa de vacanță Piotr Leonidovici a utilat un mic laborator și și-a continuat cercetările Aici el a pus bazele noii direcții – a electronicii de mare putere considerat primul pas în calea spre dobîndirea energiei termonucleare Dar să continue lucrările sale la nivel maxim în acest domeniu omul de știință a putut doar după ce s-a întors la institutul său în 1955 Acolo și s-a ocupat cu cercetarea plasmei la temperaturi ridicate Descoperirile făcute de Kapița au stat la baza creării schemei reactorului termonuclear cu funcționare neîntreruptă Cercetările științifice de după război ale lui Kapița cuprind cele mai diverse domenii ale fizicii incluzînd hidrodinamica straturilor lichide subțiri și natura fulgerului globular dar interesul său se concentra asupra generatoarelor de microunde și studiului diverselor proprietăți ale plasmei În 1965 pentru prima dată după o întrerupere de mai mare de treizeci de ani Kapița a primit permisiunea de a ieși din Uniunea Sovietică în Danemarca pentru a primi medalia internațională de aur Niels Bohr Acolo a vizitat laboratoare științifice și a ținut un discurs despre fizica energiilor înalte În 1969 omul de știință împreună cu soția sa au călătorit pentru prima dată în Statele Unite ale Americii La 17 octombrie 1978 Academia Suedeză de Științe i-a trimis din Stockholm lui Piotr Leonidovici Kapița o telegramă prin care îl înștiințează că a primit Premiul Nobel pentru fizică pentru cercetările fundamentale în domeniul fizicii temperaturilor joase Kapița a primit această veste fiind la sanatoriul Barviha din apropierea Moscovei la odihnă cu soția sa Printre întrebările pe care i le-au pus jurnaliștii se afla și următoarea pe care dintre realizările sale științifice el o consideră cea mai importantă? Kapița a răspuns că pentru un om de știință mereu cel mai important studiu este acela la care lucrează în prezent Munca mea actuală are ca obiect sinteza termonucleară a mai adaugat el Kapița a murit la 8 aprilie 1984 cu puțin înainte de a împlini vîrsta de 90 de ani Fiul lui Piotr Kapița este academicianul rus Serghei Kapița vorbitor și acesta al limbii române Contribuții privind fizica temperaturilor joase inclusiv realizarea aparaturii corespunzătoare pentru aplicații industriale comportarea materialelor în câmpuri magnetice intense plasmele fierbinți fulgerul globular a descoperit fenomenul de suprafluiditate a heliului Referințe Vezi și Listă de fizicieni originari din Basarabia și Republica Moldova Legături externe Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord este o țară insulară în Europa de Vest În componența sa intră patru țări componente Anglia Scoția Țara Galilor și Irlanda de Nord în subordinea sa aflându-se mai multe teritorii dependente Capitala Regatului Unit este orașul Londra Regatul Unit este numit în mod obișnuit în românește Marea Britanie însă acest fapt constituie o eroare majoră întrucât Marea Britanie desemnează doar Anglia Scoția și Țara Galilor Regatul Unit nu trebuie însă confundat cu Regatul Marii Britanii dinainte de 1801; format prin unificarea coroanelor Angliei și Scoției nici cu Anglia una din țările constituente statul britanic modern fiind rezultatul unirii dintre monarhiile Marii Britanii și Irlandei Cea mai mare parte a sa este situată lângă coasta continentală de nord-vest a Europei continentale regatul fiind înconjurat de Marea Nordului Canalul Mânecii și de Oceanul Atlantic Istorie Regatul Unit de acum s-a construit în jurul regatelor independente ale Angliei și Scoției ambele existente încă din secolul al X-lea Țara Galilor face parte din Regatul englez începând cu 1535 Prin Legea Uniunii din 1707 Anglia și Scoția se unesc de drept sub un singur monarh formând Regatul Marii Britanii; cele două regate fuseseră conduse de același monarh încă din 1603 După aproape un secol în 1800 parlamentul a votat așa-numitul Legea Uniunii din 1800 care păstra un statut de dominion Partea de nord Irlanda de Nord a rămas în componența Regatului Unit aceasta determinând modificarea denumirii statului în forma lui actuală de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord Treptat beneficiind de puterea sa maritimă ca și de revoluția industrială Regatul englez și mai apoi britanic s-a extins masiv atât înspre răsărit India Oceania cât și înspre apus în America nu demult descoperită de Columb La mijlocul secolului al XIX-lea Regatul britanic era cea mai importantă putere economică și militară a lumii Multe din ideile contemporane ale lumii occidentale despre democrație parlamentară economie de piață și libertate au luat naștere în Imperiul britanic pentru a nu mai aminti de progresele înregistrate în domeniul literaturii și științei La apogeul său Imperiul ocupa o treime din suprafața Pământului De la începutul secolului al XX-lea influența britanică s-a diminuat constant Împreună cu Franța și Rusia formează Antanta coaliție învingătoare în Primul Război Mondial Al doilea război mondial a adus pe lângă serioase probleme economice și dezmembrarea Imperiului prin separarea coloniilor în state independente Aceasta a condus la reinventarea Regatului Unit ca un stat european modern și prosper Regatul Unit este membru al Comunității Economice Europene din 1973 însă atitudinea britanicilor față de piața unică europeană este rezervată fiind alături de cehi cei mai eurosceptici cetățeni europeni Regatul Unit încă refuză adoptarea monedei euro iar euroscepticismul a cunoscut un avânt fără precedent Reforma politică în Regatul Unit este în plină desfășurare În 1997 a fost recreat Parlamentul scoțian descentralizat iar în 1999 s-au înființat Parlamente în Țara Galilor Adunarea Galeză și Irlanda de Nord aceste măsuri având ca obiect descentralizarea sporită a puterii către regiuni Vicepremierul Nick Clegg a anunțat în 2012 că liberal democrații din coaliția de guvernare doresc reforma cât mai rapidă a Camera Lorzilor Partidul Liberal precursorul PLD de astăzi s-a angajat în 1911 să elimine definitiv caracterul ereditar al apartenenței la camera superioară a Parlamentului iar liberal-democrații sunt hotărâți să modifice legea de funcționare a Camerei pentru ca membrii forului să fie aleși nu nominalizați sau numiți ex officio Monarhia se bucură de o popularitate revenită în vreme ce adepții republicanismului și implicit ai abolirii monarhiei adună între 15% și 25% cotă de popularitate Regatul Unit este membru fondator al Commonwealth-ului membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU și de asemenea un membru-cheie al NATO Este de asemenea una dintre puținele puteri nucleare 4 submarine clasa Vanguard cu 384 de focoase termonucleare MIRV pe rachete Trident II Politică Regatul Unit este o monarhie constituțională în care puterea executivă este atribuită guvernului „Guvernul Majestății Sale condus de David Cameron din anul 2010 și provine de la Parlament Este una din puținele țări actuale care nu au o Constituție Primul ministru este șeful Guvernului și este responsabil în fața Camerei Comunelor camera inferioară a Parlamentului Acest sistem de guvernare a fost emulat și în alte părți ale lumii și este cunoscut sub numele de modelul Westminster Suveranul are teoretic puteri largi însă în practică îndeplinește doar funcții ceremoniale Suveranul este cel care promulgă legile emise de Parlament De asemenea el deschide în fiecare an sesiunea Parlamentului cu așa-numitul Mesaj al Coroanei care este de fapt un program de guvernare Suveranul Regatului Unit este monarh de drept și în alte 15 țări ale Commonwealth-ului Actualul suveran al Regatului Unit este Regina Elisabeta a II-a care a urcat pe tron în 1952 și a fost încoronată în 1953 Parlamentul este instituția legislativă națională a Regatului Este compusă din două Camere Camera Comunelor cu membri aleși și Camera Lorzilor ai cărei membri sunt în general numiți Camera Comunelor are puteri mai mari decât cea a Lorzilor și poate trece legi respinse de către cea din urmă Camera Comunelor este compusă din 650 membri fiecare în parte fiind ales dintr-o circumscripție electorală prin sistemul de vot uninominal Camera Lorzilor are 724 de membri din rândurile aristocrației britanice și ale clerului Miniștrii Guvernului sunt aleși prin convenție dintre membrii Camerei Comunelor deși unii provin și din Camera Lorzilor Miniștrii sunt învestiți cu putere executivă dar și legislativă Primul-ministru este în general șeful partidului cu cei mai mulți reprezentanți în Camera Comunelor Actualul Prim-ministru este David Cameron șeful Partidului Conservator în funcție din 2010 Regatul Unit are un sistem de protecție socială foarte cuprinzător și se proclamă un stat social sau "stat de protecție socială" welfare state Bazele sistemului actual de protecție socială au fost puse de economistul William Beveridge în 1942 Acest sistem a rămas cunoscut sub numele de modelul Beveridge Regatul Unit nu are un unic sistem legal din moment ce articolul 19 din Tratatul Uniunii din 1706 a permis continuitatea sistemului legal scoțian În prezent în Regatul Unit există 3 sisteme de legi sistemul Angliei sistemul Irlandei de Nord și sistemul Scoției Afaceri externe Regatul Unit este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU și membru al G7 G8 G20 NATO Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică Uniunea Europeană și Organizația Mondială a Comerțului Are o strânsă relație specială cu Statele Unite ale Americii Franța Japonia și Portugalia – cea din urmă fiind cea mai veche alianță din lume încă în vigoare datând din 1386 Subdiviziuni Regatul Unit este format din țările constituente Anglia Scoția Țara Galilor și Irlanda de Nord Fiecare țară constituentă are propriile subdiviziuni după cum urmează Anglia este împărțită în nouă regiuni East of England East Midlands Greater London North East North West South East South West West Midlands și Yorkshire and the Humber La rândul lor aceste regiuni sunt împărțite în comitate administrative și autorități unitare cu excepția Londrei Mari care este împărțită în "burguri" Scoția este împărțită în 32 de zone de consiliu; Țara Galilor constă din 22 de autorități unitare 10 "burguri-comitat" 9 comitate și 3 orașe; Irlanda de Nord este divizată în 26 de districte Există și câteva dependențe ce aparțin de coroană Anguilla Gibraltar Insulele Bermude Insulele Canalului Insulele Cayman Insulele Falkland Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud Insula Man Insula Montserrat Insula Pitcairn Insula Sfânta Elena Insulele Turks și Caicos Insulele Virgine Britanice Teritoriul Antarctic Britanic Teritoriul Britanic din Oceanul Indian Geografie Relieful Angliei constă în majoritate din coline joase despărțite de la nord la sud de un lanț de dealuri și munți Cumbria Munții Penini Altitudinile vârfurilor muntoase nu depășesc 1000 m Râurile engleze majore sunt Tamisa Severn Trent și Ouse Cele mai importante orașe sunt Londra Manchester Birmingham Leeds Newcastle upon Tyne Sheffield Bristol Liverpool Leicester Nottingham Tunelul Canalului Mânecii care începe din apropiere de Dover face legătura cu Franța Țara Galilor este în majoritate muntoasă cel mai înalt punct fiind vârful Snowdon cu 1085 m La nord se găsește insula Anglesey Cel mai mare oraș este capitala Cardiff urmat de Swansea Newport și Wrexham Geografia Scoției este variată cu porțiuni joase în sud și est și porțiuni muntoase highlands în nord și vest unde se află și Ben Nevis 1343 m cel mai înalt vârf din Regat În largul coastelor scoțiene se găsesc numeroase insule cele mai importante fiind arhipelagurile Hebride Shetland și Orkney Orașele principale sunt Edinburgh Glasgow Aberdeen și Dundee Irlanda de Nord are un relief predominant colinar Orașele majore sunt Belfast și Londonderry Regatul Unit are o clima temperat-oceanicacu ierni blandeveri moderate si precipitatii care pot dura lunar peste 10 zileTemperatura inregistrata pe timpul iernii este de -10 °Ciar temperatura inregistrata pe timpul verii poate depasi rareori 35 °C Vezi și Listă de orașe din Regatul Unit Economie Regatul Unit are o economie de esență capitalistă a patra ca mărime din lume și este un centru comercial și financiar de frunte al lumii În ultimele decenii guvernul s-a angajat în privatizări majore și a crescut cheltuielile cu protecția socială Agricultura este intensivă puternic mecanizată și foarte eficientă după standardele europene producând 60% din necesarul de hrană cu doar 1% din populația activă Regatul Unit deține mari rezerve de energie constând în cărbune gaze naturale și petrol ultimele două exploatate din Marea Nordului Producția de energie contribuie la PIB cu 10% una din cele mai ridicate rate din toate statele industrializate Serviciile contribuie la PIB în proporția cea mai însemnată îndeosebi serviciile bancare de asigurări și de consultanță de afaceri Ponderea industriei continuă să scadă cu toate că Regatul Unit rămâne cel mai important fabricant european de armament produse din petrol computere televizoare și telefoane mobile Turismul ocupă și el un loc important Regatul Unit fiind a șasea destinație turistică din lume ca popularitate cu 24 milioane de turiști pe an Regatul Unit a devenit în 2007 cel mai mare exportator de echipamente militare din lume Regatul Unit a câștigat din exportul de armament 10 miliarde de GBP în 2007 deținând astfel o cotă de 33% din exporturile mondiale de armament peste cota deținută de Statele Unite Piața autovehiculelor noi din Regatul Unit a fost de peste două milioane de mașini în anul 2010 În prezent iunie 2008 rata șomajului este de 53% Rata șomajului din Regatul Unit ar putea ajunge la 8% până în 2010 potrivit estimărilor companiei de consultanță Capital Economics În anul 2009 investițiile străine directe în Regatul Unit au fost de 456 miliarde de dolari Legislația laxă care reglementează activitățile companiilor din Marea Britanie a făcut din această țară o destinație atractivă pentru crima organizată Discreția de care beneficiază directorii de companii în Marea Britanie obstrucționează de asemenea încercările de a-i identifica pe beneficiarii reali ai acestei scheme Demografie Limba primară de comunicare este engleza Alte limbi locale folosite sunt limbile celtice velșă galeză irlandeză gaelică scoțiană; precum și limba cornică vorbită în Cornwall Imigranții ultimelor decenii vorbesc cantoneză limbi indiene gujarati bengali urdu hindi punjabi sau creolă jamaicană În Regatul Unit se găsesc cei mai mulți vorbitori de limbi indiene din afara subcontinentului indian Orașe Cultură În Regatul Unit se află două dintre cele mai vechi și mai celebre universități ale lumii Oxford și Cambridge Regatul a dat lumii mulți savanți și ingineri străluciți precum Sir Isaac Newton Charles Darwin Michael Faraday Paul Dirac sau Isambard Kingdom Brunel; invenții precum motor cu aburi motorul cu combustie internă locomotiva costumul vaccinul vasele din cristal televiziunea radioul telefonul hovercraft-ul își au originea în Regatul Unit Dramaturgul William Shakespeare este considerat cel mai cunoscut scriitor al lumii Alți autori prestigioși au fost surorile Brontë Charlotte Emily și Anne Jane Austen J K Rowling Agatha ChristieRoald Dahl J R R Tolkien și Charles Dickens Poeți importanți sunt George Gordon Byron Robert Burns Lord Tennyson Thomas Hardy William Blake sau Dylan Thomas Din Regatul Unit au provenit compozitorii William Byrd John Taverner Thomas Tallis și Henry Purcell din secolele XVI-XVII iar mai recent Sir Edward Elgar Sir Arthur Sullivan Ralph Vaughan Williams sau Benjamin Britten Alături de SUA Regatul Unit a fost un contribuitor important la dezvoltarea rock and roll-ului Dintre cele mai importante staruri pop și rock britanice amintim The Beatles Cliff Richard Queen The Rolling Stones Led Zeppelin Black Sabbath Pink Floyd Deep Purple Regatul Unit s-a aflat în avangarda muzicii punk a anilor 1970 prin Sex Pistols sau The Clash precum și a renașterii heavy metal-ului prin Iron Maiden sau Motörhead Regatul Unit a avut foarte mulți filozofi remarcabili precum John Locke George Berkeley David Hume Jeremy Bentham John Stuart Mill Duns Scotus Sir Francis Bacon Adam Smith Thomas Hobbes William de Ockham Bertrand Russell și AJ "Freddie" Ayer În această țară s-au stabilit în timpul vieții Isaiah Berlin Karl Marx Karl Popper și Ludwig Wittgenstein Un mare număr de sporturi își au originea în Regatul Unit fotbal golf cricket tenis squash box rugbi și biliard Turneul de la Wimbledon este unul din cele patru turnee de mare șlem în tenis "Sportul național" al Regatului este fotbalul însă Regatul nu participă în competițiile inter-țări cu o echipă națională unică; fiecare din țările componente are propria federație de fotbal și propria echipă națională Vezi și Sportul în Regatul Unit Stema regală a Regatului Unit Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Note Legături externe Richard Trevithick 13 April 1771 22 April 1833 a fost un inginer și inventator englez El a construit prima locomotivă cu abur funcțională Vezi și Locomotivă cu abur Istoria locomotivei Secolul XIX este o perioadă din istoria omenirii caracterizată prin importante fenomene politice ideologice și culturale În timp ce portughezii spaniolii și Sfântul Imperiu Roman se prăbușeau Imperiul Britanic cel German și America au cunoscut o dezvoltare rapidă Conflictele militare au răvășit Europa dar au și încurajat cercetarea științifică și explorarea După războaiele napoleniene Marea Britanie a devenit cea mai importantă putere mondială controlând un sfert din populația globului și o treime din suprafața teritoriilor de pe uscat Pax Britanica a condus la un comerț mai eficient și a diminuat pirateria Secolul al XIX-lea a fost o perioadă a inovației și a descoperirilor cu rezultate notabile în matematică fizică chimie biologie electricitate și metalurgie ce au constituit baza evoluției tehnologice din secolul XX De asemenea a început Revoluția Tehnologică în Europa și Era Victoriană ce a fost cunoscută pentru angajarea copiilor în fabrici și mine Avansul în medicină mai buna înțelegere a anatomiei umane dar și a bolilor au fost parțial responsabile pentru creșterea rapidă a populației în lumea vestică Populația Europei s-a dublat în secolul al XIX-lea de la 200 de milioane până la aproape 400 Introducerea căilor ferate a fost o schimbare majoră în modul în care oameni trăiau și obțineau bunuri alimentând mișcări de urbanizare majore în diferite locuri de pe glob Londra a devenit cel mai populat oraș din lume mărindu-și populația de la 1 milion în 1800 până la 67 milioane un secol mai târziu Ultimele teritorii din centrul Africii și Asiei au fost descoperite iar cu excepția zonelor extreme – artice și antartice au fost realizate cartografieri detaliate și exacte ale globului În acelasi timp liberalismul a devenit principala mișcare de reformă în Europa Sclavia a fost redusă considerabil pe glob Urmând o revoltă încheiată cu succes a sclavilor din Haiti Marea Britanie a obligat pirații conduși de Barbarossa să oprească răpirile și transformarea europenilor în sclavi punând astfel capăt comerțului global cu oameni Marea Britanie a abolit sclavia în 1843 Cel de-al 13 lea amendament al Americii ce a urmat razboiului civil a pus capăt sclaviei în 1865 În Brazilia sclavia a fost abolită în 1888 Similar iobagia a luat sfârșit în Rusia Secolul XIX a fost remarcabil prin larga răspândire și formarea a noi fundații de așezari care în particular au fost creeate în America de Nord și Australia În această perioadă 70 de milioane de europeni au părăsit continentul În același timp și organizațiile sportive au cunoscut o perioadă înfloritoare în Anglia și America Comitetul Olimpic Central și federațiile de fotbal basket rugby baseball și volei au fost fondate Imperialismul și la Belle Époque sunt și ele importante pentru bătrânul continent Personalități notabile ale secolului au fost Abraham Lincoln cel de-al 16-lea președinte al Statelor Unite ale Americii filantropul și omul de afaceri John D Rockefeller Geronimo liderul apașilor dar și infamul Jack Spintecatorul Arta În artă reaalismul și romantismul de la începutul secolului au lăsat mai apoi loc impresionismului și post-impresionismului în a doua jumătate a secolului Parisul fiind capitala mondială a artei În America școala de pe râul Hudson era proeminentă Nume importante din pictura secolului al XIX-lea includ Paul Cezanne Franța post-impresionism Eugène Delacroix Franța romantism Paul Gauguin Franța post-impresioniism pictor Vincent van Gogh Olanda post-impresionism Claude Monet Franța realism impresionism Renoir Franța impresionism Rodin Franța modernism sculptor Muzica Forma Sonatei s-a maturizat în timpul epocii clasice pentru a deveni principala formă de compoziție instrumentale pe tot parcursul secolului al XIX-lea O mare parte din muzica din secolul al XIX-lea a fost menționată ca fiind in stil romantic Multi mari compozitori au trăit in această epoca;ii putem enumera pe Ludwig van BeethovenGermaniaClasicRomantic Georges BizetFrantaromaantic Brahms Germaniaromantic Frédéric Chopin Polonia romantic Franz LisztUngaria Niccolò PaganiniItalian Franz SchubertAustria Piotr Ilyich Tchaikovsky Rusia romantic Giuseppe VerdiItaliaromantic Richard WagnerGermaniaclasic Literatura Pe frontul literar noul secol este deschis de romantism o mișcare care s-a răspândit în Europa ca reacție a raționalismului din secolul al XVIII-lea și se dezvoltă mai mult sau mai puțin de-a lungul liniilor revoluției industriale cu tendința de a reacționa împotriva schimbărilor dramatice asupra naturii cauzate de motorul cu aburi și de calea ferată William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge sunt considerați inițiatorii noii școli din Anglia în timp ce pe continent curentul german Sturm und Drang Furtună și Stres își răspândește influența până în Italia și Spania Arta franceză fusese îngreunată de războaiele napoleoniene dar ulterior s-a dezvoltat rapid începând modernismul Frații Goncourts și Emile Zola în Franța și Giovanni Verga în Italia produc unele dintre cele mai bune romane naturaliste Romanele naturalistului italian sunt importante îndeosebi deoarece dau o hartă socială a Italiei unificate pentru un popor care până atunci fusese abia conștient de diversitatea etnică și culturală Pe 21 februarie 1848 Karl Marx și Friedrich Engels publică Manifestul Comunist Literatura a prosperat în secolul al XIX-lea Unii dintre cele mai renumiți scriitori îi includ pe rușii Lev Tolstoi Anton Cehov și Fiodor Dostoievski; englezii Charles Dickens John Keats și Jane Austen; scoțianul Sir Walter Scott; irlandezul Oscar Wilde; americanii Edgar Allan Poe Ralph Waldo Emerson și Mark Twain și francezii Victor Hugo Honoré de Balzac Jules Verne și Charles Baudelaire Stiinta Secolul al XIX-lea a dat naștere științei ca profesie Termenul "om de știință" a fost inventat în 1833 de către William Whewell Printre ideile cel mai influente din acest secol au fost cele ale lui Charles Darwin care în 1859 a publicat cartea Originea speciilor ce a introdus ideea de evoluție prin selecție naturală Louis Pasteur a conceput primul vaccin împotriva rabiei și a făcut de asemenea multe descoperiri în domeniul chimiei inclusiv asimetria de cristale Thomas Alva Edison a dat lumii un bec practic ce putea fi folosit în viața de zi cu zi Karl Weierstrass împreună cu alți matematicieni au aritmetizat analiza Dar cel mai important pas în știință pentru acest moment a fost ideile formulate de către Michael Faraday și de James Clerk Maxwell Munca lor a schimbat fața fizici și a făcut posibil ca noua tehnologie să devină realitate Se pot adăuga ca trăsături principale ale acestui secol și perfecționarea învățământului eforturile pentru reducerea analfabetismului constituirea de asociații culturale academii naționale manifestările expoziționale și preocuparea pentru urbanism ce a permis avântul arhitecturii Astfel secolul XIX reprezintă unul de mare însemnătate pentru cultură și a lăsat o moștenire bogată secolelor ce-i vor urma Evenimente 1804 Francisc al II-lea fondează Imperiul Austriac 1806 Sfântul Imperiu Roman este dizolvat ca o consecință a Tratatului de la Lunéville 1808-09 Rusia cucerește Finlanda de la Suedia 1810 Este fondată Universitatea din Berlin 1812-15 Războiul din 1812 dintre Statele Unite și Marea Britanie 1815 Congresul de la Viena redesenează harta Europei Napoleon cucerește o mare parte a Europei dar este în cele din urmă înfrânt 1814Mai sigur 18 iunie 1815 bătălia de la Waterloo 1816 Anul 1816 este cunoscut drept "Anul fără vară" 1819 Simon Bolivar proclamă la congresul de la Angostura republica Marea Columbie alcătuită din Columbia și Venezuela la care se va adăuga Ecuador în 1821 1821 Mișcarea revoluționară din Țara Românească condusă de Tudor Vladimirescu 1821-27 Grecia devine independentă față de Imperiul Otoman după Războiul Grec de Independență 1825 Răscoala decembriștilor Un grup de ofițeri din armata țarului care încearcă să-l îndepărteze pe țarul Nicolae I 1834 Sfârșitul Inchiziției Spaniole 1848 Revoluții în Europa 1854-56 Războiul Crimeii dintre Marea Britanie Franța Imperiul Otoman pe de o parte și Rusia pe de altă parte 1856 Prima rafinărie de petrol din lume se deschide în România 1859 Cele două principate române Moldova și Țara Românească se unesc sub același domnitor 1859 Charles Darwin revolutionează biologia cu a sa teorie a evoluției 1861 Italia a devenit republică 1861-65 Războiul Civil American 1870-71 Războiul franco-prusac 1871 Otto von Bismarck a format Imperiul German și a devenit primul cancelar al Germaniei 1877 Principatele române își proclamă independența 1878 Tratatul de la San Stefano a confirmat independența României Serbiei și Muntenegrului 1879-84 Războiul din Pacific dintre Peru Bolivia și Chile 1885 Unificarea Bulgariei Imperiul lui Napoleon 1801-Tratatul de la Luneville 1802-Napoleon devine consul pe viata 1802-Infiintarea legiunii de onoare 1803-Tentativa de asasinare a lui Napoleon 1804-Napoleon este incoronat imparat 1804-Codul Civil a lui Napoleon 1804-Executia ducelui de Enghien 1805-Batalia de la Trafalgar 1805-Batalia celor trei imparati de la Austerlitz 1805-Tratatul de la Pessburg 1806-Executia lui Johann Phillipp Palm 1806-Impunerea blocadei economice continentale 1806-Batalia simultana de la Jena si Auerstedt 1807-Tratatul de la Tilsit 1809-Batalia de la Wagram 1810-Rascoala de la Tirol 1812-Napoleon invadeaza Austria 1812-Batalia de la Borodino Dezembrarea Sfantului Imperiu Roman 1803-Criza finala a Dietei imperiale 1806-Bavaria si Wurttemberg devin regate 1806-BadenHesen-DarmstadtBerg devin ducate 1806-Razboiul celei de-a patra coalitii 1806-Abdicarea Sfantului Imparat Roman 1806-Bataliile de la Jena si Auerstedt 1806-Pacea de la Posen 1807-Batalia de la Eylau 1807-Friedland invinge Rusia 1807-Pacea de la Tilsit Razboaiele Napoleoniene 1812-Conventia de la Tauroggen 1813-Tratatul de la Kalisz 1813-Declaratia de razboi Frantei 1813-Batalia Natiunilor de la Leipzig 1814-Ocuparea Parisului 1814-Abdicarea lui NapoleonEste exilat pe Insula Elba 1814-Primul tratat de la Paris 1814-1815-Congresul de la Viena 1815-Napoleon ajunge la Cannes 1815-Semnarea Actului Confederatiei 1815-Batalia de la WaterlooNapoleon este infrant si este exilat pe insula SfElena 1821-Napoleon moare Epoca post-napoleoniana 1814-Inceputul Congresului de la Viena 1815-Infiintarea Confederatiei Germane 1815-Infiintarea societatilor germane de duel ale studentilor 1815-Semnarea Sfintei Aliante 1817-Festivalul de la Wartburg 1819-Decretele de la Karlsbad interzic societatile de duel 1820-Actul Confederatiei devine legea de baza a Confederatiei Germane 1827-Batalia de la Navarino 1830-Revolutia din Iulie de la Paris 1830-Carol X abdica Revolutiile din 1848 din Europa februarie -Intrunirile Banchetelor Reformeideclarate in afara legii in Franta Insurectia din ParisLudovic-Filip abdica martie-Revolte in AustriaBoemiaUngaria si Italia Lupte de strada in Berlin mai-Adunarea Nationala Germana iunie-Rascoalele muncitorilor din Paris noiembrie-Infrangerea insurectei de la Roma decembrie-Ludovic Napoleon este ales presedinte al Frantei si ulterioreste incoronat imparat Statele germaneAustria si Prusia 1807-Edictul de reforma prusac 1809-Scoli de gramatica infiintate in Prusia 1810-Universitatea Frederic Wilhelm infiintata la Berlin 1813-Scoala militara fondata la Berlin 1813-Mobilizarea militara introdusa in Prusia 1815-Aprobarea actului Confederatiei 1815-Congresul de la Viena 1817-Festivalul de la Wartburg 1819-Decretele de la Karlsbad 1820-Constituirea Confederatiei Germane 1832-Festivalul de la Hambach 1833-Atacul asupra politiei din Frankfurt 1837-Cei sapte de la Gottingen sunt expulzati din Universitate 1848-Primul Congres Slav de la Praga 1848-Cancelarul austriac Metternich demisioneaza 1848-Ferdinand I abdica 1849-Introducerea Sistemului Bach 1850-Restaurarea Confederatiei Germane 1851-Decretul de Anul Nou respinge constitutia 1852-Formarea Partidului Central 1855-Concordatul 1857-Criza economica 1861-Manifestul din februarie 1862-Bismark devine cancelar al Prusiei 1863-Dieta printilor de la Frankfurt 1864-Razboiul cu Danemarca pentru Schleswig si Holstein 1866-Razboiul de 7 saptamani 1866-Tratatul de la Praga 1870-Batalia de la Sedan Austro-Ungaria 1866-Razboiul german 1867-Uniunea personala a Ungariei si Austriei 1867-Proclamarea constitutiei 1875-1890Maghiarizarea din Ungaria 1879-Dubla alianta 1880-Ceha este declarata limba oficiala in Boemia 1882-Infiintarea Universitatii de la Praga 1882-Tripla Alianta 1883-Majoritatea ceha in Parlamentul provincial Germania Imperiala 1871-Wilhelm I este proclamat imparat german 1971-Constituirea Reichului 1973-Prabusirea Bursei vieneze 1873-Lupta celor Trei imparati 1878-Abolirea social-democratiei 1878-Congresul de la Berlin 1879-Dubla alianta cu Austria 1881-Reinnoirea Ligii celor trei Imparati 1882-Tripla Alianta 1883-1889-Liga securitatii sociale 1887-Alianta Mediteraneana 1887-Tratatul de reasigurare cu Rusia 1888-Wilhelm II este proclamat kaiser 1890-Bismark este demis 1890-Numirea lui Leo von Caprivi cancelar imperial 1890-Expirarea tratatului de reasigurare 1890-Expirarea legii antisocialiste 1890-1891-Legi de protectie a muncitorilor 1894-Alianta franco-rusa 1896-Telegrama adresata lui Kruger 1898-Inceputul programului de dezvoltare navala Franta post-Napoleon 1814-La charte constitutionelle 1818-Congresul de la Aachen 1824-Monarhia lui Carol X 1830-Revolutia din Iulie 1830-Carol X abdica 1830-1848-Regele-bancher Ludovic Filip 1831-Rascoala tesatorilor din Lyon 1834-Anexarea Algeriei 1847-Cucerirea Algeriei 1848-Revolutia din februarie 1848-Rascoala din Iunie de la Paris 1848-Adoptarea noii constitutii 1848-Ludovic-Napoleon este ales presedinte si ulterior este incoronat ca imparat 1859-Razboiul Franco-Sardinian 1859-Batalia de la Solferino 1869-Empire Liberal 1870-1871-Razboiul franco-prusian 1871-Adolphe Thiers devine prim-ministru 1871-Comuna din Paris 1875-Proclamarea celei de-a treia Republici 18901906-Afacerea Dreyfus 1892-1893-Scandalul Panama Marea Britanie 1802-Se aproba Legea fabricarilor 1815-Legea cerealelor 1819-Interzicerea muncii copiilor in fabricile de bumbac 1819-Masacrul de la Peterloo 1824-Introducerea dreptului la greva 1824-Aprobarea decretului de degrevare romano-catolic 1832-Proiect de reforma 1835-Legea corporatiilor municipale 1837-Carta poporului 1837-Incoronarea Victoriei I 1838-Infiintarea Ligii impotriva legii cerealelor 1839-Raportul Durham 1842-Razboiul Opiului 1844-Lansarea Miscarii Cooperatiste 1845-1849-Foametea in Irlanda 1846-Scindarea Partidului conservator 1851-Expozitia Universala de la Londra 1858-Rascoala Sipailor 1868-Congresul sindicatelor 1862-Egiptul devine protectoratul britanic 1887-Confederatia coloniala 1889-Greva docherilor din Londra 1898-Criza din Fashoda 1900-Fondarea Partidului Laburist Țările de Jos 1815-Wilhelm I este încoronat rege al Olandei 1830-Revolta la Bruxelles 1830-Revoluția din Septembrie din Belgia 1830-Belgia își declară independența 1831-Constituția liberală în Belgia 1867-Conferința de la Londra 1885-Conferința Congoului de la Berlin 1890-Luxemburgul obține independența 1890-Wilhelmina devine regina Olandei Italia 1849-Proclamarea republicii romane 1859-Batalia de la Solferino 1860-Expeditia celor o mie condusa de Garibaldi 1870-Roma este ocupata de trupele italiene 1871-Roma devine capitala oficiala a Italiei 1878-Se infiinteaza organizatia Italia Irredenta 1892-Infiintarea primului partid socialist italian 1896-Razboiul impotriva Absiniei 1900-Asasinarea lui Ummberto Portugalia si Spania 1822-Independenta Braziliei 1828-Independenta Uruguayului 1834-Maria II de Gloria revine la tron 1846-1847Revolta populara 1847-1874Razboaiele Carliste 1876-Noua Constitutie in Spania 1892-Falimentarea Portugaliei 1895-Rascoala din Cuba 1898-Razboiul Hispanico-American Scandinavia 1814-Tratatul de la Kiel 1815-Norvegia a obtinut administarea proprie 1821-Desfiinbtarea marii nobilimi 1848-1850-Primul razboi germano-danez 1864-Al doilea razboi germano-danez 1898-Sufragiul universal in Norvegia 1899-Manifestul din Februarie Rusia 1806-1812-Razboiul ruso-turc 1807-Tratatul de la Tilsit 1813-Razboiul cu Persia 1825-Rascoala decembristilor 1829-Tratatul de la Adrianopol 1830-Rascoala din Polonia 1853-1856-Razboiul crimeii 1854-Inceputul asediului Sevastopolului 1855-Cucerirea Sevastopolului 1856-Tratatul de la Paris 1863-Rascoala din Polonia 1861-Abolirea iobagiei 1864-Introducerea serviciului militar obligatoriu 1867-Alaska este vanduta SUA 1876-Rascoala sarbilor si muntenegrilor 1877-Al optulea razboi ruso-turc 1878-Tratatul de la San Stefano 1878-Tratatul de la Berlin Balcanii 1821-Rascoala condusa de Alexandru Ipsilanti 1827-Batalia de la Navarino 1829-Razboiul ruso-turc 1832-Incoronarea lui Otto de Bavaria ca rege al Greciei 1859-Unirea Tarii Romanesti cu Moldova 1885-Serbia declara razboi Bulgariei Imperiul Otoman 1826-Desfiintarea corpului ienicerilor 1829-Grecia isi castiga independenta 1830-Franta ocupa Algeria 1841-Egiptul isi cucereste independenta 1875-Imperiul Otoman da faliment 1877-Crearea Parlamentului 1875-1878Criza din Balcani 1881-Tunisia devine protectorat francez 1896-Rascoala si masacrul din Armenia Egiptul 1803-Retragerea francezilor din Egipt 1811-Sfarsitul domninatiei mamelucilor 1827-Batalia navala de la Navarino 1839-Pierderea Siriei 1854-Concesionarea construirii Canalului Suez 1881-Rascoala lui Arabi-Pasa 1881-Rascoala lui Al-Mahdi 1882-Britanicii ocupa zona canalului Persia si Afghanistan 1813-Tratatul de la Golstan 1826-Cucerirea Kabulului 1828-Tratatul de la Turkmanchay 1838-1842Primul razboi anglo-afghan 1852-Tentativa de asasinare a lui Nasir ad-Din Sah 1855-Tratatul de la Peshawar 1878-1879-Al doilea razboi anglo-afghan 1893-Tratatul de la Durand India 1849-Anexarea Punjabului de catre britanici 1857-Rascoala Sipailor 1858-Este desfiintata Compania Indiilor Orientale 1858-Britanicii ocupa India 1877-Victoria devine Imparateasa Indiei 1885-Infiintarea Congresului National Indian China 1840-Primul razboi al Opiului 1842-Tratatul de la Nanjing 1851-Rascoala de la Taiping 1856-1860Al doilea razboi al Opiului 1858Tratatul de la Tianjin 1864-1878Rascoalele musulmanilor din Yunnan 1860-Tratatul de la Beijing 1865-Imperiul Turc Musulman la Sinkiang 1884-1885-Razboiul Sino-Francez 1894-Razboiul Sino-Japonez 1900-Ocuparea Beijingului Japonia 1854-Tratatul de la Kanagawa 1863-Atac european la Kagoshima 1864-Atac european la Shimonoseki 1868-Ocuparea palatului imperial de la Kyoto 1871-Abolirea structurii feudale 1877-Desfiintarea samurailor 1877-Revolta de la Satsuma 1895-Tratatul de la Shimonoseki Asia de Sud-Est 1802-Inlaturarea dinastiei Tay Son de Nguyen Anh 1824-Primul razboi anglo-birmanez 1845-Acordul dintre Siam si Vietnam 1855-Tratatul de supunere a Birmaniei 1863-Stabilirea Protectoratului Frantei asupra Cambodgiei 1867-Francezii cuceresc Cambodgia 1868-1910-Domnia lui Chulalongkorn 1895-Birmania devine colonie britanica 1885-Pierderea zonei de est a Mekongului Africa 1814-1815Comertul de sclavi este interzis la Congresul de la Viena 1822Intemeierea Liberiei 1828-Asasinarea regelui zulu Shaka 1837-Marea Migratie a burilor 1839-Infiintarea republicii Natal 1847-Independenta Liberiei 1853-Reinfiintarea Imperiului Abisiniei 1869-Deschiderea canalului suez 1877-Anexarea Transvaalului de catre britanici 1878-Belgienii infiinteaza Statul liber Congo 1881-Franta anexeaza Tunisia 1884-1885Conferinta de la Berlin 1891-Togo si Camerunul sunt colonizate de germani 1896-Batalia de la Aduwa 1896-Pacea de la Addis Abeba 1898-Criza Fashoda 1899-Razboiul burilor Statele Unite ale Americii 1801-Thomas Jeffersonn devine al treilea presedinte 1803-Achizitia Lousianei 1812-SUA declara razboi Angliei 1823-Doctrina Monroe 1829-Andrew Jackson devine presedinte 1830-Actul de stramutare a amerindienilor 1836-Independenta Texasului 1845-James KPolk devine presedinte 1845-Texasul este admis 1846-Razboiul cu Mexicul 1848-Tratatul de la Oregon 1860-Abraham Lincoln este ales presedinte 1860-Carolina de Sud iese din uniune 1861-Izbucnirea Razboiului de Secesiune 1861-Jefferson Davis devine presedintele Statelor Confederative ale Americii 1863-Bataia de la Gettysburg 1865-Lincoln este asasinat 1865-Sfarsitul razboiului de secesiune 1865-Eliberarea sclavilor 1865-Infiintarea Ku Klux Klan-ului 1869-Terminarea caii ferate transcontinentale 1870-Infiintarea Standart Oil Company 1873-Dezvoltarea industriei otelului 1886-Rebeliunea din piata Haymarket 1890-1897-Marirea taxelor vamale de import cu 50 % 1890-Masacrul de la estuarul Wounded Knee 1898-Declaratia de razboi Spaniei America Latina 1816-Provinciile Unite Rio de la Plata 1817-Batalia de la Chacabuco 1817-Independenta Venezuelei 1818-Chile obtine independenta 1819-Infiintarea Gran Columbiei 1821-Peru obtine independenta 1824-Bataliile de la Junin si Ayacucho 1828-Santa Cruz preia puterea 1830-Declinul Gran Columbei 1831-Guvernarea lui Prieto in Chile 1852-Caderea dictaturii lui Rosas in Argentina 1879-1880-Cucerirea desertului 1881-Ocupatia chiliana a Limei 1879-1883-Razboiul Salpetrului 1883-Tratatul de la Ancon Mexicul si Brazilia 1810-Incepe lupta pentru independenta in Mexic 1821-Declaratia oficiala de independenta a Mexicului 1825-1827Razboiul dintre Brazilia si Argentina 1825-Independenta Braziliei 1828-Pacea de la Montevideo 1840-1848Razboiul SUA-Mexic 1848-Tratatul de la Guadalupe Hidalg 1864-Maximilian este incoronat imparat 1867-Maximilian este executat 1876-Lovitura de stat a lui Porfirio Diaz 1888-Sclavia este abolita in Brazilia 1889-Brazilia devine republica Oameni importanți Pierre Curie 1859 1906 fizician francez I L Caragiale scriitor dramaturg român Charles Baudelaire poet francez Ludwig van Beethoven compozitor german Titu Maiorescu critic român Otto von Bismarck cancelar german Napoleon Bonaparte împărat al Franței Johannes Brahms compozitor german Charles Darwin biolog englez Charles Dickens scriitor englez Fiodor Dostoievski scriitor rus Mihai Eminescu poet român Johann Wolfgang von Goethe scriitor german Thomas Alva Edison inventator american Vincent van Gogh pictor olandez Georg Wilhelm Friedrich Hegel filosof german Victor Hugo scriitor francez Ion Creangă scriitor român Søren Kierkegaard filosof danez Karl Marx filosof german John Stuart Mill filosof englez Friedrich Nietzsche filosof german Nicolae Bălcescu istoric scriitor revoluționar român Louis Pasteur biolog francez Edgar Allan Poe poet american Arthur Schopenhauer filosof german Lev Tolstoi scriitor rus Giuseppe Verdi compozitor italian Jules Verne scriitor francez Richard Wagner compozitor german Walt Whitman poet american Oscar Wilde scriitor englez Nicolae Iorga istoric român Franz Kolb inventator de plastilina Carol I rege al Romaniei roman Otto Lilienthal pionier al aviației german Alexandru al II-lea împărat al Rusiei rege al Poloniei Clara Barton asistentă medicală pionier al Crucii Rosii americane Sitting Bull un lider de Lakota John Burroughs naturalist conservator scriitor Benito Juárez președintele mexican Davy Crockett regele a frontierei sălbatic erou popular Frontiersman soldat și politician Jefferson Davis Președintele Statelor Confederate William Gilbert Grace englez cricket Baronul Haussmann civică Planificatorul Franz Joseph I al Austriei împărat al Austriei și fratele împăratului mexican Șef Joseph un lider de Nez Perce Ned Kelly erou popular australian și haiduc Elizabeth Kenny asistenta australian și a găsit un tratament inovator de poliomielita Korosi Csoma Sándor explorator al culturii tibetane Abraham Lincoln Președintele Statelor Unite Fitz Hugh Ludlow scriitor si explorator John Muir naturalist scriitor preservationist Florence Nightingale asistentă medicală pionier Napoleon I Prim Consul și împăratul francez Charles Stewart Parnell lider politic irlandez Commodore Perry US Naval comandantul a deschis ușa în Japonia José Rizal filipinez polymath medic romancier naționalist poet eliberator Sacagawea consilier important pentru Lewis & Clark Ignaz Semmelweis adept al practicilor de igienă Dr John Snow fondatorul de epidemiologie FR Spofforth australian de cricket Regina Victoria Regina Regatului Unit William Wilberforce aboliționist filantrop Hong Xiuquan inspirat din China Revolta Taiping poate cel mai sângeros război civil din istoria omenirii Karl Marx a scris Manifestul Comunist Nikola Karev comandant și lider al Revoltei Ilinden -otoman în Macedonia T Barnum showman David Belasco actor dramaturg producator de teatru Sarah Bernhardt actrita Edwin Booth actor Dion Boucicault dramaturg Doamna Patrick Campbell actrita Anton Cehov dramaturg Buffalo Bill Cody Wild West legenda și showman Baptiste Deburau Boemia actorul francez și mima Serghei Diaghilev critic de arta impresar de balet fondator de Mir iskusstva și Ballets Russes Eleonora Duse actriță Henrik Ibsen dramaturg Edmund Kean actor Charles Kean actor Lillie Langtry actrita monden Frederick Lemaître actor Jenny Lind cantareata de opera numită Nightingale suedez Celeste Mogador dansator Lola Montez dansatoare exotice Adelaide Neilson actrita Vladimir Nemirovich-Danchenko dramaturg regizor de teatru co-fondator al Teatrului Artă din Moscova Annie Oakley Wild West ascuțit-shooter Alexander Ostrovski dramaturg Lillian Russell cantareata actrita George Bernard Shaw dramaturg Constantin Stanislavski actor regizor de teatru co-fondator al Teatrului Artă din Moscova Edward Askew Sothern actor Ellen Terry actrita Maria Yermolova actrita Cap Anson jucătorul de baseball Gentleman Jim Corbett boxer la categoria grea Big Ed Delahanty jucătorul de baseball Bob Fitzsimmons boxer la categoria grea PUD Galvin jucătorul de baseball Jocurile Olimpice 1894 IOC este format iar primele Jocuri Olimpice de vară au loc în Atena Grecia în 1896 Dr William Gilbert "Grupul de lucru" Grace cricket Peter Jackson boxer la categoria grea James J Jeffries boxer la categoria grea Ivan Poddubny luptator Vechi Hoss Radbourn jucătorul de baseball Tom Sharkey boxer la categoria grea John L Sullivan boxer la categoria grea John Montgomery Ward jucătorul de baseball Evangelis Zappas fondator International al Jocurile Olimpice Moderne John Jacob Astor III Imobiliare Andrew Carnegie industriaș filantrop Jay Cooke Finante Henry Clay Frick industriaș colectionar de arta Jay Gould dezvoltator de cale ferata Meyer Guggenheim minerit Daniel Guggenheim cupru EH Harriman căile ferate O Henry Havemeyer zahăr art colector George Hearst aur James J Hill cai ferate Savva Mamontov industriaș filantrop Andrew W Mellon industriaș filantrop colectionar de arta JP Morgan bancherul colectionar de arta Savva Morozov om de afaceri și filantrop George Mortimer Pullman cai ferate Ludvig Nobel ulei Charles Pratt ulei fondator al Institutului Pratt Cecil Rhodes diamante magnat minier fondator al De Beers John D Rockefeller ulei magnatul de afaceri filantrop Levi Strauss producător de îmbrăcăminte Pavel Tretiakov om de afaceri colecționar de artă filantrop fondator de Galeria Tretiakov Cornelius Vanderbilt Transport căile ferate Nikolay Vtorov industriaș bancher cel mai bogat om din Imperiul Rus William Chapman Ralston om de afaceri finantator fondatorul Bank din California William Bonney aka Henry McCarty alias Billy the Kid Wild West haiduc John Wilkes Booth asasinul James Bowie Soldier texan care a murit la Alamo a inventat cutitul Bowie Jim Bridger Wild West om de Munte John Brown un fanatic abolit pedeapsa cu moartea care a condus o armată insurecție la Harpers Ferry Virginia în 1859 Kit Carson Wild West Frontiersman Cochise Chiricahua Apache lider George Armstrong Custer soldat a carui ultima poziție a fost în Wild West Wyatt Earp Wild West om al legii Pat Garrett Wild West om al legii Charles J Guiteau asasin Jack Ripper criminal în serie a cărei identitate rămâne necunoscută Geronimo Chiricahua Apache lider Wild Bill Hickock legendarul Wild West om al legii Doc Holliday legendarul Wild West cartofor pistolar Crazy Horse lider al doilea război din Lakota Ignacy Hryniewiecki asasinul a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei Frank James Wild West haiduc fratele mai mare al lui Jesse Jesse James legendarul Wild West haiduc Calamity Jane Frontierswoman Bat Masterson Wild West om al legii cartofor ziarist Allan Pinkerton spion a fondat agenția Pinkerton agentie de detectivi în Statele Unite ale Americii William Poole alias Bill Macelarul membru al New York gasca City Bowery Boys un boxer Belle Starr Legendarul Wild West de sex feminin haiduc Nat Turner a condus o rebeliune sclav în Southampton County Virginia în august 1831 Charles Darwin Churchill Babington Arheologie Adolph Francis Alphonse Bandelier Arheologie Franz Boas Antropologie Charles Étienne Brasseur de Bourbourg Arheologie Louis Agassiz Fuertes Ornitologie George Bird Grinnell Antropologie Joseph LeConte bursier preservationist Nicholai Miklukho-Maklai Antropologie Clinton Hart Merriam Zoologie Lewis H Morgan Antropologie Etienne Jules Joseph Quicherat Arheologie Robert Ridgway Ornitologie Edward Burnett Tylor Antropologie Karl Verner lingvist Roald Amundsen exploratorul Samuel Baker explorator Thomas Baines artist explorator Heinrich Barth explorator Henry Walter Bates naturalist explorator Faddey Bellingshausen explorator Jim Bridger explorator Richard Francis Burton explorator Lewis & Clark expeditie de explorare Frederick Samuel Dellenbaugh explorator Percy Fawcett aventurier explorator proto- Indiana Jones Vladimir Gilyarovsky jurnalist Horace Greeley jurnalist Peter Jones misionar ministrul canadian metodist Adoniram Judson misionar Sir John Kirk explorator medic tovarăș al lui David Livingston Sir Joseph Dalton Hooker botanist explorator prieten al lui Charles Darwin Sir William Jackson Hooker botanist explorator tatăl lui Sir Joseph Dalton Hooker Otto von Kotzebue explorator Piotr Kozlov explorator Mikhail Lazarev comandantul flotei explorator Meriwether Lewis explorator David Livingstone misionar Stepan Makarov explorator oceanograf Thomas Nast jurnalist caricaturist și desenator editoriale Robert Peary explorator Marcelo H del Pilar scriitor jurnalist editor de La Solidaridad Nikolai Przhevalsky explorator Frederick Selous explorator Piotr Semyonov-Tyan-Shansky explorator geograful John Hanning Speke explorator Henry M Stanley jurnalist explorator John Stuart McDouall explorator John L O'Sullivan jurnalist care a inventat Manifest Destiny Chokan Valikhanov explorator etnograf istoric Ferdinand von Wrangel explorator Ottomar Anschütz chronophotographer Mathew Brady documentat in Războiul civil american Edward S Curtis documentat in Vestul american în special de americani nativi Louis Daguerre inventator de dagherotip procesului de fotografie chimist Thomas Eakins pionier mișcare fotograf George Eastman inventator de role de film Hercule Florența pionier inventatorul fotografiei Auguste și Louis Lumiere realizatori de film Pioneer inventatori Étienne-Jules Marey pionier mișcare fotograf chronophotographer Eadweard Muybridge pionier mișcare fotograf chronophotographer Nadar aka Gaspard-Félix Tournachon fotograf de portret Nicéphore Niépce pionier inventatorul fotografiei Louis Le Prince imagine inventator de mișcare și regizorul pionier Serghei Prokudin-Gorsky chimist și fotograf William Fox Talbot inventator al procesului negativ pozitiv fotografic Ivan Aivazovsky Leon Bakst Albert Bierstadt William Blake Arnold Bocklin Rosa bonheur Mary Cassatt Camille Claudel Paul Cézanne Frederic Edwin Biserica Thomas Cole John Constable Camille Corot Gustave Courbet Honoré Daumier Edgar Degas Eugène Delacroix Thomas Eakins Caspar David Friedrich Paul Gauguin Théodore Géricault Vincent van Gogh Francisco Goya Ando Hiroshige Hokusai Winslow Homer Jean Auguste Dominique Ingres Isaac Levitan Edouard Manet Claude Monet Gustave Moreau Berthe Morisot Edvard Munch Mikhail Nesterov Camille Pissarro Pierre-Auguste Renoir Ilya Repin Auguste Rodin Albert Pinkham Ryder John Singer Sargent Valentin Serov Georges Seurat Ivan Shishkin Vasily Surikov James Tissot Henri de Toulouse-Lautrec Joseph Mallord William Turner Viktor Vasnetsov Mikhail Vrubel James Abbott McNeill Whistler Tsukioka Yoshitoshi Mily Balakirev Ludwig van Beethoven Hector Berlioz Georges Bizet Alexander Borodin Johannes Brahms Anton Bruckner Frédéric Chopin Claude Debussy Antonín Dvořák Mikhail Glinka Edvard Grieg Scott Joplin Gustav Mahler Franz Liszt Felix Mendelssohn Modest Mussorgsky Jacques Offenbach Niccolò Paganini Nikolai Rimsky-Korsakov Anton Rubinstein Camille Saint-Saëns Antonio Salieri Franz Schubert Robert Schumann Gilbert and Sullivan Piotr Ilyich Tchaikovsky Giuseppe Verdi Richard Wagner Leopoldo Alas Hans Christian Andersen Machado de Assis Jane Austen Gertrudis Gómez de Avellaneda Gustavo Adolfo Bécquer Elizabeth Barret Browning Anne Brontë Charlotte Brontë Emily Brontë Georg Büchner Ivan Bunin Lord Byron Rosalía de Castro François-René de Chateaubriand Anton Chekhov Kate Chopin Samuel Taylor Coleridge James Fenimore Cooper Stephen Crane Eduard Douwes Dekker Emily Dickinson Charles Dickens Arthur Conan Doyle Alexandre Dumas père 1802–1870 José Maria Eça de Queirós George Eliot Ralph Waldo Emerson Gustave Flaubert Margaret Fuller Elizabeth Gaskell Johann Wolfgang von Goethe Nikolai Gogol Juana Manuela Gorriti Brothers Grimm Henry Rider Haggard Ida Gräfin Hahn-Hahn 1805–1880 Thomas Hardy Francis Bret Harte Nathaniel Hawthorne Friedrich Hölderlin Heinrich Heine Henrik Ibsen Washington Irving Henry James John Keats Caroline Kirkland Jules Laforgue Giacomo Leopardi Mikhail Lermontov Stéphane Mallarmé Alessandro Manzoni José Martí Clorinda Matto de Turner Herman Melville Friedrich Nietzsche Manuel González Prada Marcel Proust Aleksandr Pushkin Fritz Reuter 1810–1874 Arthur Rimbaud John Ruskin George Sand Amandine-Aurore-Lucile Dupin Mary Shelley Percy Shelley Stendhal Marie-Henri Beyle Robert Louis Stevenson Bram Stoker Harriet Beecher Stowe Alfred Lord Tennyson Henry David Thoreau Leo Tolstoy Ivan Turgenev Mark Twain Paul Verlaine Jules Verne Lew Wallace HG Wells Walt Whitman Oscar Wilde William Wordsworth Émile Zola José Zorrilla Amedeo Avogadro fizician Johann Jakob Balmer matematician fizician Henri Becquerel fizician Alexander Graham Bell inventatorul Ludwig Boltzmann fizician János Bolyai matematician Louis Braille inventatorul Braille Robert Bunsen chimist Marie Curie fizician chimist Pierre Curie fizician Gottlieb Daimler inginer designer industrial și industriaș Christian Doppler fizician matematician Thomas Edison inventatorul Michael Faraday om de știință Léon Foucault fizician Gottlob Frege matematician logician și filozof Sigmund Freud parintele psihanalizei Carl Friedrich Gauss matematician fizician astronom Iosia Willard Gibbs fizician Ernst Haeckel biolog William Rowan Hamilton fizician și matematician Oliver Heaviside inginer electric matematician fizice Heinrich Hertz fizician Alexander von Humboldt naturalist explorator Robert Koch medic bacteriolog Justus von Liebig chimist Nikolai Lobachevsky matematician James Clerk Maxwell fizician Wilhelm Maybach auto-motor și de designer de automobile și industriaș Ilya Mechnikov biolog Gregor Mendel biolog Dmitri Mendeleev chimist Samuel Morey inventatorul Alfred Nobel chimist inginer inventator Louis Pasteur microbiolog și chimist Ivan Pavlov fiziolog Santiago Ramón y Cajal biolog Bernhard Riemann matematicianul William Emerson Ritter biolog Vladimir Shukhov inventatorul Nikola Tesla inventatorul William Thomson Lord Kelvin fizician Mirza Ghulam Ahmad a fondat Ahmadiyya mișcarea islamică din India Baháulláh fondat Credinței Bahá'í în Persia Mihail Bakunin anarhist William Booth sociale reformator fondatorul Armatei Salvării Auguste Comte filosof Mary Baker Eddy lider religios fondator de Stiinta Crestina Friedrich Engels filosof politic Georg Wilhelm Friedrich Hegel filosof Allan Kardec sistematizer a doctrinei spiritiste Søren Kierkegaard filosof Peter Kropotkin anarhist Karl Marx filozof politic Pierre Joseph Proudhon mutualiste anarhist John Stuart Mill filosof Krste Petkov Misirkov filozof și istoric William Morris sociale reformator Friedrich Nietzsche filosof Nikolai Nicolae din Japonia lider religios introdus de Est Ortodoxia în Japonia Ramakrishna Paramahamsa mistic hindus Claude Henri de Rouvroy Comte de Saint-Simon fondatorul francez socialismului Arthur Schopenhauer filozof Joseph Smith Jr și Brigham Young fondatorii de Mormonism Vladimir Soloviov filosof Lev Tolstoi anarhist Ayya ​​Vaikundar inițiator al sistemului de credinta Ayyavazhi Ellen White autor religioase și co-fondator al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea John Adams de stat american avocat și președintele John Quincy Adams congresmanul avocat și președintele Alexandru I al Rusiei Alexandru III al Rusiei Susan B Anthony femeile din SUA drepturile copilului avocat Piotr Bagration general rus Otto von Bismarck cancelarul german Napoleon Bonaparte franceză generală prim-consul și împărat John C Calhoun senator american Henry Clay SUA de stat "Compromiser Mare" Jefferson Davis președinte al Statelor Confederate ale Americii chiar înainte și în timpul Războiului Civil American Benjamin Disraeli romancier și politician Frederick Douglass purtătorul de cuvânt al SUA abolit pedeapsa cu moartea Ferdinand al VII din Spania Joseph Fouche politician francez John C Fremont Explorer guvernator de California Giuseppe Garibaldi unificator de Italia și Piemont soldat Alexander Gorceakov cancelarul rus Isabella II-lea al Spaniei Gojong de Joseon coreeană împărat William Lloyd Garrison Statele Unite lider abolitionist Mihail Loris-Melikov de stat rusă William Ewart Gladstone prim-ministru britanic Ulysses S Grant Statele Unite general și președinte George Hearst senatorul american și tatăl de William Randolph Hearst Theodor Herzl fondatorul moderne politice sionismului Andrew Jackson SUA general și președinte Thomas Jefferson de stat american filozof și președintele Ioannis Kapodistrias de stat rusă și greacă Lajos Kossuth guvernatorul Ungariei lider al războiului de independență Mihail Kutuzov generalul rus Robert E Lee Confederate generală Libertadores din America Latină eliberatori Abraham Lincoln presedintele Statelor Unite a condus națiunea în timpul Războiului Civil American Sir John A Macdonald Canada primul prim-ministru al Canadei Klemens von Metternich cancelarul austriac Mutsuhito împăratul japonez Pavel Nakhimov amiral rus Napoleon III Karl Nesselrode cancelarul rus Nicolae I al Rusiei Pedro al II-lea din Brazilia Cecil Rhodes Theodore Roosevelt Explorer naturalist viitorul presedinte al Statelor Unite William Tecumseh Sherman Uniunea general în timpul Războiului Civil American Fulwar Skipwith primul președinte și numai de scurtă durată a Republicii West Florida Mihail Skobelev general rus Leland Stanford guvernator de California SUA senator antreprenor István Széchenyi aristocrat liderul mișcării de reformă ungar Charles Maurice de Talleyrand om politic francez Harriet Tubman afro-american abolit pedeapsa cu moartea umanitar a jucat un rol în subteran de cale ferată William M Tweed alias Tweed Boss influent politician din New York City șeful de Tammany Hall Regina Victoria monarh britanic Arthur Wellesley primul duce de Wellington generalul britanic și prim-ministru Serghei Witte de stat rusă Hong Xiuquan revoluționar auto-proclamat Fiul lui Dumnezeu Aleksey Yermolov general rus Tokugawa Yoshinobu Shogun ultimul Shogun Invenții descoperiri Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Decenii și ani Note Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke stătea prost cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 decembrie 1935 fiind convocat după ce Ralph Birkett nu a mai putut juca din cauza unei accidentări; Matthews a făcut un meci mai slab față de adversarul său Reinhold Münzenberg atât pe fază ovensivă cât și pe cea defensivă A avut de așteptat pentru o nouă selecție până pe 17 aprilie 1937 jucând pe Hampden Park în fața a 149000 de spectatori într-un meci cu rivala Scoția Jucând acasă scoțienii au reușit să câștige cu 3–1 în ciuda unui meci bun prestat de formația engleză În 1938 a jucat în opt meciuri pentru Anglia începând cu nouă înfrângere în fața Scoției avându-l ca adversar pe tânărul Bill Shankly Meciul în sine a fost unul controversat guvernul britanic cerându-le jucătorilor să îl întâmpine pe Hitler cu salutul nazist ca parte a strategiei de împăciuire Anglia a câștigat cu 6–3 Matthews trecându-și el însuși numele pe tabelă descurcându-se de această dată mult mai bine ca Münzenberg urmată de o victorie cu 4–2 în fața Franței la Paris Pe 15 aprilie 1939 s-a întors pe un Hampden Park mocirlos în care Anglia a câștigat cu 2–1 în fața a 142000 de suporteri servindu-l pe Tommy Lawton cu pasa decisivă care a adus golul victoriei cu patru secunde înainte de finalul meciului Din nou campioni mondiali italienii au terminat partida de pe San Siro la egalitate scor 2–2 înscriind golul egalizator cu un henț clar; de această dată Matthews a părăsit terenul cu o accidentare la șold După război s-a întors în echipa Angliei într-un meci cu Scoția desfășurat la 12 aprilie 1947 pe Wembley într-un meci încheiat la egalitate scor 1-1 În septembrie a jucat unul din cele mai bune meciuri în tricoul Angliei pasând decisiv la toate cele cinci goluri în victoria cu Belgia< ref> În aprilie 1948 a jucat din nou cu Anglia pe Hampden Park ajutându-și naționala să câștige cu 2–0; totuși meciul a făcut subiectul unei anchete ale FA după ce el a pretins că banii pe ceai și biscuiți i-au fost reținuți din diurnă șase pence Se spune că în acea partidă l-ar fi bătut pe Alberto Eliani doar pentru a-i lua pieptenele din buzunarul de la șorț pentru a se pieptăna; el susține că de fapt și-a folosit mâna pentru a-și șterge sprâncenele transpirate din cauza soarelui italian toropitor Spre sfârșitul acelui an a jucat într-un amical fără goluri cu Danemarca într-o victorie cu 6–2 în fața Irlandei de Nord în meciul câștigat cu scorul de 1–0 cu Țăra Galilor și în triumful cu 6–0 cu Elveția< ref> Antrenorul Walter Winterbottom a început să caute o extremă mai defensivă așa că l-a folosit pe Matthews o singură dată în 1949 – în înfrângerea cu 3–1 în fața Scoției din British Home Championship A jucat într-un singur meci în înfrângerea scor 1–0 în fața Spaniei de pe Estádio do Maracanã După ce a jucat în numai două jocuri 4–4 cu Europa XI și 3–1 cu Irlanda de Nord a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953 El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere admirându-i totodată pe unguri mai ales pe Ferenc Puskás A fost convocat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 din Elveția Matthews a ajutat-o pe Anglia să încheie meciul cu Belgia la egalitate scor 4–4 Matthews a mai participat la victoria cu 2–0 în fața galezilor și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci Germania de Vest chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală< ref> Anglia a înins-o pe Scoția cu 7–2 în aprilie 1955 și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie Matthews pe atunci în vârstă de 40 de ani a fost creditat pentru marea diferență de scor în avantajul englezilor Nu a jucat cu Danemarca dar a revenit în echipă în octombrie în meciul terminat la egalitate 1–1 cu Țara Galilor< ref> După ce a câștigat Balonul de Aur în 1956 în luna mai a aceluiași an a fost rechemat la națională pentru confruntarea cu Brazilia; Brazilia avea să ridice câștige mondialul din acel an dar Matthews i-a ajutat pe englezi să câștige cu scorul de 4–1 În următorul meci internațional cel cu Irlanda de Nord din 6 octombrie 1956 a devenit cel mai bătrân jucător englez care a marcat un gol într-un meci internațional la acea dată având vârsta de 41 de ani și 248 de zile A jucat în trei din cele patru meciuri de calificare contând pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1958 5–1 cu Irlanda 5–2 și 4–1 cu Danemarca La 15 mai 1957 Matthews a devenit cel mai bătrân jucător care a reprezentat Anglia La vârsta de 42 de ani și 104 zile el a jucat în victoria obținută în fața danezilor la Copenhaga Niciun alt jucător nu s-a bucurat de o carieră de 23 de ani în tricoul Angliei A fost subiectul emisiunii This Is Your Life în 1956 fiind intervievat de Eamonn Andrews la BBC Television Theatre Stil de joc Franz Beckenbauer a afirmat că viteza și abilitățile pe care le poseda Matthews făceau ca „aproape nimeni din joc să nu poată să-l oprească Johnny Giles a spus că „el avea de toate un control strâns al balonului abilități grozave de dribling și explozie puternică Era de asemenea și un jucător inteligent care știa când să paseze mingea Înainte de sezonul 1937-1938 a înscris 38 de goluri în patru sezoane ceea ce a însemnat că fundașii laterali au început să-i facă un marcaj mult mai strâns; din această cauză el a decis să se retragă mai des pentru a recupera balonul și să-l paseze coechipierilor în loc să marcheze el însuși< ref> Deși nu a mai marcat niciodată mai mult de șase goluri într-un sezon aceasta l-a făcut un jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse În fiecare dimineață începând cu ora 7 și indiferent de vreme el alerga pe plajele din Blackpool El își turna plumb în papuci pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal să-și simtă picioarele mai ușoare dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid Nu fuma și era conștincios în ceea ce privește mâncarea și băuturile consumate menținându-și un regim de antrenament strict din copilărie până la o vârstă înaintată Pe lângă atenția la dietă și fizic el a acordat o mare atenție și echipamentului său de joc În sezonul 1950-1951 Blackpool a încheiat o înțelegere de sponsorizare cu Co-op dar el a insistat să poarte o pereche de ghete mult mai ușoară pe care le-a descoperit jucând la Campionatul Mondial și care la acea vreme nu se găseau de cumpărat în Anglia Fiind pasionat de studiul fotbalului la CM 1950 Matthews a asistat la partidele Braziliei și Uruguayului după eliminarea Angliei Echipa națională antrenorul și presa s-au întors acasă dar el a rămas declarând că restul „și-au îngropat capetele în nisip După ce federația engleză a alocat numai 12000 din cele 100000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau sufletul jocului< ref> Nu a primit niciun cartonaș galben sau roșu în întreaga sa carieră A experimentat toată gama de emoții pe care o experimentează orice fotbalist dar întotdeauna și-a păstrat calmul nelăsând temperamentul sau emoțiile să-i afecteze jocul< ref> Cariera de antrenor și manager Matthews a fost numit manager general al rivalilor lui Stoke Port Vale în iulie 1965 alături de bunul său prieten Jackie Mudie; Matthews nu a fost plătit dar i s-au decontat cheltuielile Matthews a căutat jucători în North East England și în Scoția Centrală unde l-a descoperit pe talentatul atacant Mick Cullerton dar l-a trecut cu vederea pe tânărul Ray Kennedy Primind control managerial deplin după demisia lui Mudie în mai 1967 Matthews nu a putut să-și conducă clubul spre succes Ba mai mult Port Vale a fost amendată cu £4000 în martie 1968 și a fost exclusă din Football League pentru nereguli financiare Și-a dat demisia din poziția de manager în mai 1968 și deși clubul îi datora peste £9000 reprezentând salarii și cheltuieli a fost de acord să rămână pe Vale Park din postura de antrenor al echipei de tineret În decembrie 1970 Matthews a primit doar £3300 din cele £7000 datorate atunci Această experiență „i-a lăsat un gust amar făcându-l să nu mai preia niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud Nigeria Ghana Uganda și Tanzania Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de culoare care a ieșit din Africa de Sud Autoritățile sud-africane nu au vrut să provoace un scandal internațional așa că nu i-a oprit să se îmbarce pe avionul cu destinația Rio de Janeiro unde aveau să-l întâlnească pe legendarul jucător Zico În acea excursie l-a întâlnit și pe Ronnie Biggs La întoarcere căpitanul „Oamenilor lui Stan Gilbert Moiloa l-a numit „omul negru cu fața albă A jucat ultimul meci de fotbal în anul 1985 pentru Veteranii Angliei XI împotriva Veteranilor Braziliei XI în Brazilia la vârsta de 70 de ani; englezii au pierdut cu 6-1 primid goluri de la Amarildo Tostão și Jairzinho Retragerea și moartea Călătorind în jurul lumii ca antrenor în Australia Statele Unite Canada și în special în Africa s-a întors în Stoke-on-Trent cu soția sa Mila în 1989< ref> A mai îndeplinit funcția de președinte al Stoke City și vice-președinte onorific al lui Blackpool Matthews a murit pe 23 februarie 2000 la vârsta de 85 de ani după ce s-a îmbolnăvit într-o vacanță avută în Tenerife Mila murise cu un an mai înainte Boala de care a suferit pentru prima dată în 1997 a revenit de această dată cu consecințe fatale Moartea sa a fost anunțată la radio chiar înainte de meciul amical dintre Anglia și Argentina A fost incinerat și s-a organizat un praznic la care au participat fotbaliști precum Bobby Charlton și Jack Charlton Gordon Banks Nat Lofthouse și Tom Finney Cenușa sa a fost îngropată la centrul terenului stadionului lui Stoke City Britannia care s-a deschis oficial în august 1997 După moartea sa mai mult de 100000 de oameni au umplut străzile din Stoke-on-Trent pentru a-i aduce un ultim omagiu În timp ce cortegiul îl însoțea pe ultimul drum de 20 de kilometri muncitorii au lăsat uneltele jos iar elevii au stat nemișcați pentru a fi martori la acest eveniment Mai mulți fotbaliști i-au adus un omagiu epilogul autobiografiei sale conținând mai multe pagini cu citate Pelé l-a numit „omul care ne-a învățat felul în care trebuie să jucăm fotbal Moștenire Matthews a fost primul jucător inclus în English Football Hall of Fame în 2002 ca recunoaștere a talentului său Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a votat drept al unsprezecelea cel mai mare fotbalist al secolului al XX-lea Asociația Suporterilor lui Blackpool l-au votat ca unul din cei mai buni fotbaliști ai echipei din toate timpurile Au fost incluși câte cinci jucători din fiecare deceniu; Matthews este inclus în anii '50 O statuie reprezentându-l pe Matthews se află în fața stadionului Britannia și o alta în centrul orașului Hanley Pe placa ultimei statui stau scrise următoarele cuvinte „Numele său este simbolic pentru frumusețea jocului celebritatea sa eternă iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional Un jucător magic dintre oameni pentru oameni Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului În februarie 2010 ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38400 unui licitator necunoscut Academia Sir Stanley Matthews din Ormiston este o instituție de învățământ din Blurton Staffordshire care îi poartă numele Familia și viața personală Stanley Matthews s-a născut într-o casă tipic englezească de pe strada Seymour Hanley Stoke-on-Trent Staffordshire A fost al treilea din cei patru fii ai boxerului Jack Matthews care era cunoscut ca „Bărbierul Luptător din Hanley În vara anului 1921 Jack Matthews l-a dus pe Stanley pe atunci în vârstă de șase ani pe Victoria Ground stadionul clubului local Stoke City pentru o întrecere pentru băieții cu vârste sub 14 ani cu o poziție de start diferențiată în funcție de vârstă Tatăl său a pariat că fiul său va câștiga ceea ce s-a și întâmplat A mărturisit că jocurile pe care le juca cu ceilalți copii l-au ajutat să-și îmbunătățească driblingul și pregătindu-i să-și aleagă „un scop să fie disciplinați și să privească jocul ca pe o evadare din cotidian La vârsta de treisprezece ani a decis că vrea să fie fotbalist deși tatăl său ar fi vrut ca fiul să-i calce pe urme și să devină boxer Tatăl său a susținut că ar trebui să fie ales la trialurile pentru England Schoolboys pentru a-și putea continua cariera fotbalistică; în această perioadă antrenorul l-a ales pe Matthews să joace pe poziția de outside-right față de poziția preferată de Matthews cea de fundaș central La moartea tatălui său în 1945 Stanley i-a promis acestuia pe patul de moarte două lucruri va avea grijă de Elizabeth și că va câștiga Cupa Angliei< ref> În vara anului 1934 Matthews s-a căsătorit cu Betty Vallance fiica antrenorului lui Stoke City Jimmy Vallance A înâlnit-o pentru prima dată la vârsta de 15 ani când și-a serbat ziua de naștere în prima zi ca băiat de birou la Victoria Ground A câștigat Wimblendonul la tineret în 1962 în era open fiind ultimul jucător englez care a reușit această performanță În 1965 Matthews a devenit bunic după ce Jean a născut primul fiu Matthew Gough Ea a mai avut doi copii fiicele Samantha și Amanda În 1967 în timpul unui turneu al echipei Port Vale în Cehoslovacia Matthews a întâlnit-o pe Mila interpretul echipei pe atunci în vârstă de 40 de ani Africa de Sud și Canada Au călătorit foarte mult datorită meseriei de antrenor lui Matthews dar și a invitațiilor primite După ce Mila a murit în 1999 la vârsta de 71 de ani conform lui Les Scott care l-a ajutat pe Matthews să-și scrie autobiografia Matthews „nu a mai fost niciodată la fel Autobiografie Autobiografia lui Matthews intitulată The Way It Was a fost lansată de Headline în 2000 Volumul i-a fost dedicat soției sale Mila care a murit cu un an înainte de publicare Titluri Club ;Blackpool Cupa Angliei 1 1953 Finalist al Cupa Angliei 2 1948 1951 Locul secund în Football League First Division 1 1955–1956 ;Stoke City Football League Second Division 2 1932–1933 1962–1963 Națională ;Anglia British Home Championship 9 1935 1938 1939 1947 1948 1950 1952 1954 1955 a Titlul a fost împărțit cu Scoția în 1935 cu Țara Galilor și Scoția în 1939 și cu Țara Galilor în 1952 Individual Fotbalistul FWA al anului 1948 1963 Balonul de Aur 1956 CBE 1957 Knight Bachelor 1965 English Football Hall of Fame 2002 Statistici a Aceste trei meciuri au fost jucate înainte ca fotbalul competițional să fie suspendat datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și nu au fost incluse în total b Statisticile internaționale și naționale sunt preluate din autobiografia lui Stanley Matthews Note ;Specific ;General Legături externe pe site-ul lui Blackpool FC pe site-ul thefacom la English Football Hall of Fame Un stat regim marionetă este o entitate statală guvernamentală care îșî datorează existență sprijinului unei entități mai puternice de obicei o putere străină care în schimb îi dictează orientarea politică Termenul este folosit în disputele politice aproape exclusiv de detractorii regimului considerat a fi doar o marionetă indiferent dacă majoritatea cetățenilor statului respectiv sunt la curent sau nu cu respectiva caracterizare De multe ori un regim proclamat marionetă capătă această caracterizare din partea unui alt regim rival care încearcă să se proclame legitim în comparație cu primul marioneta care ar fi astfel lipsit de legitimitate De exemplu fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri Statele Unite respectiv Uniunea Sovietică Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal o soluție de compromis acceptată de ambele părți Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină sau ca urmare a unei amenințări militare străine sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă Uneori asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat Țări caracterizate ca fiind state marionetă Al doilea război mondial Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii puterile Axei că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite Europa Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare regimuri marionetă în mod special în literatura Aliaților Aceste țări marionetă includ Belgia 1939-1945 Mișcarea Rexistă a reușit să obțină un anumit sprijin electoral în deceniul al patrulea al secolului trecut numeroși dintre membrii ei au sprijinit ocupanții naziști în timpul celui de-al doilea război mondial Olanda 1939-1945 Germanii au instalat un guvern marionetă al Mișcării Național-Socialiste din Olanda în limba olandeză Nationaal-Socialistische Beweging in Nederland NSB în fruntea cu Anton Mussert Albania 1939-1944 stat marionetă al Italiei în timpul domniei regelui Zog și a perioadei ocupației fasciste Slovacia în timpul guvernării Partidului Poporului Slovac 1939-1944 partid naționalist și fascist asociat cu Biserica Romano-catolică Monseniorul Jozef Tiso a devenit șeful statului într-o Slovacie care era formal independentă Franța regimului de la Vichy de sub conducerea lui Philippe Pétain 1940-1944 S-a bucurat de un anumit grad de autonomie până în 1942 Grecia în timpul regimurilor marionetă a colaboraționiștilor Georgios Tsolakoglou Konstantinos Logothetopoulos și Ioannis Rallis1941-1944 Statul Independent al Croației condus de mișcarea Ustaše 1941-1945 Norvegia 1943-1945 sub conducerea lui Vidkun Quisling care încercase o lovitură de stat în timpul invaziei germane pe 9 aprilie 1940 dar care a fost numit în fruntea guvernului pe 1 februarie 1943 Republica Socială Italiană 1943-1945 După ce guvernul lui Pietro Badoglio a scos Italia din rândul Puterilor Axei germanii au ocupat țara proclamând Republica Socială Italiană Ungaria 1944-1945 în timpul regimului lui Ferenc Szálasi Serbia 1941-1944 în timpul regimului generalului Milan Nedić Imperiul Japonez În timpul perioadei războiului din Pacific din care face parte și teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă Manchukuo 1931-1945 creat în Manciuria sub conducerea ultimului împărat chinez Puyi Consiliul Politic Chahar octombrie 1935 – aprilie 1937 Statul Autonom al Hopeiului de Răsărit noiembrie 1935 – iulie 1937 condus de Yin Ju-keng Mengjiang aprilie 1937 – 1945 stat asemănător cu Manchukuo creat în Mongolia Interioară Guvernul Provizoriu al Chinei 14 decembrie 1937 – 30 martie 1940 Guvernul Naționalist din Nanjing 1940 – 1945 format în Nanjing de colaboraționistul Wang Jingwei Statul Burma Myanmar 1942-1945 sub conducerea lui Ba Maw Filipine 1943-1945 conduse de regimul colaboraționist al lui José P Laurel Guvernul Provizoriu al Indiei Libere 1943-1945 format în Singapore în octombrie 1943 de Subhash Chandra Bose Guvernul marionetă a fost format în perspectiva ofensivei japoneze din India Imperiul Vietnamului martie august 1945 sub regimul împăratului Bảo Đại cu prim-ministrul Tran Trong Kim după proclamarea independenței față de Franța Regatul Cambodgiei Cambodgia martie august 1945 regimul regelui Norodom Sihanouk cu prim-ministrul Son Ngoc Thanh după proclamarea independenței față de Franța Regatul Laosului regimul regelui Sisavang Vong după proclamarea independenței față de Franța Războiul Rece În timpul Războiului Rece acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri În conformitate cu această tendință blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului" Pe de altă parte Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii în special în America Latină în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea al șaselea al șaptelea și al optulea ale secolului trecut "Statele satelit" La terminarea celuli de-al doilea război mondial a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului Teritoriile ocupate de Statele Unite Regatul Unit și Franța au devenit democrații cu economii de piață aliate cu SUA în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat aliate cu URSS Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană care a devenit Republica Democrată Germană iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană care avea să devină Republica Federală Germania Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia – Republica Populară Polonia Republica Socialistă Cehoslovacia Republica Populară Ungaria Republica Socialistă România Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice Deși liderii sovietici afirmau că națiunile din Pactul de la Varșovia erau entități egale în drepturi care erau membre ale unei alianțe democratice realitatea era cu totul alta – URSS-ul își impunea deciziile prin utilizarea forței sau a amenințării cu forța De exemplu când comuniștii polonezi au încercat să-l aleagă pe Władysław Gomułka în fruntea partidului liderii sovietici le-a ordonat polonezilor să anuleze alegerea făcută sau urmau să fie zdrobiți de tancurile sovietice Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia cu excepția României într-o acțiune coordonată de URSS Ca justificare pentru această invazie Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit aflate în sfera sa de influență Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor încât afirmația contrară a candidatului la alegerile prezidențiale americane din 1976 Gerald Ford făcută în campania electorală a fost considerată o gafă de proporții care a dus la câștigarea alegerilor de oponentul său Jimmy Carter Acesta a replicat că dorește să-l vadă pe Ford cum îi poate convinge pe americanii de origine cehă sau poloneză că țările lor de origine nu se află sub dominația sovietică În 1987 președintele Ronald Reagan într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului nu l-a provocat pe liderul est-german ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "dărâme acel zid" Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra" referire la cântecul "My Way" datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice regimurile est-europene au căzut statele respective orientându-se către integrarea în structurile NATO UE abandonând URSS Războaiele din Coreea și Vietnam În perioada războiului din Coreea 1950-1953 Coreea de Sud a fost acuzată de Coreea de Nord că a fost statul marionetă a SUA În același timp SUA și aliații lor afirmau că nord-coreenii sunt marionetele sovieticilor Sfârșitul războiului și anii care au trecut nu au dus și la încetarea acuzațiilor reciproce Coreea de Nord reiterând acuzațiile la adresa Coreii de Sud citând legea carea plasează armata sud-coreeană sub comanda americană pe timp de război Războiul din Vietnam a fost văzut de multă lume ca un război prin delegație cu acuzații din partea superputerilor că părțile beligerante ar fi de fapt regimuri marionetă În zilele noastre majoritatea istoricilor sunt de acord că guvernul sud-vietnamez nu era decât un regim marionetă sprijinit de americani Calea nealinierii Datorită dorinței multor state pentru o independență reală acestea s-au alăturat Mișcării de Nealiniere încercând să se îndepărteze de politica Războiului Rece Chiar și printre statele socialiste au existat participanți la această mișcare țări care au ales să nu se alieze cu Moscova Exemplul cel mai cunoscut a fost Iugoslavia care a fost fondatoare a Mișcării de Nealiniere România deși era membră a Tratatului de la Varșovia a simpatizat cu nealiniații uneori opunându-se politicii sovietice Coreea de Nord a fost o țară socialistă care a căutat să aibă o cale politică independentă adoptând izolaționismul ideologiei Juche Când Partidul Comunist Chinez a reușit să înfrângă în cele din urmă Kuomintangul în 1949 în războiul civil din China mulți observatori occidentali au crezut că sprijinul oferit de Stalin comuniștilor chinezi va transforma Republica Populară Chineză într-un stat marionetă al sovieticilor Ruptura chino-sovietică a pus capăt prejudecăților occidentalilor iar China s-a dovedit o putere independentă ceea ce i-a permis președintelui american Richard Nixon să profite de pe urma disensiunilor chino-sovietice și deschidă calea normalizării relațiilor americano-chineze În 1972 Nixon a vizitat China și s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Zedong Vedeți și Diplomația ping-pong Albania comunistă are o istorie interesantă a schimbării alianțelor de-a lungul întregului război rece La începutul existenței sale Albania a fost un aliat al Uniunii Sovietice și al lui Stalin împotriva Iugoslaviei titoiste Albania și-a modificat orientarea politicii externe către China în 1956 iar de la jumatea deceniului al optulea către Iugoslavia "Războiul împotriva terorismului" În ultimii ani invazia Statelor Unite în Afghanistan și invazia Statelor Unite în Irak au dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă Statele Unite și Israelul Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un stat satelit înarmat de Statele Unite care-și duce "războaiele imperialiste" din Orientul Mijlociu și își promovează politica de americanizare și impunere a "culturii imperialiste americane" prin intermediul interpușilor israelieni Statele separatiste – state marionetă Există o serie de state nerecunoscute pe plan internațional a căror existență este datorată exclusiv protecției unor state puternice din vecinătate De exemplu Abhazia Ciprul de Nord Osetia de Sud Republica Moldovenească Transnistreană etc Foste state marionetă nerecunoscute din Africa de Sud În deceniile al optulea și al nouălea în Africa de Sud au fost proclamate patru bantustane Toate patru au fost reincorporate în Africa de Sud în 1994 State marionetă istorice Listă incompletă a statelor marionetă Irlanda de Nord controlată de Marea Britanie 1921 1969 Polonia Congresului controlată de Imperiul Rus Marele Ducat al Finlandei controlat de Imperiul Rus Ducatul Varșoviei controlat de Primul Imperiu Francez Regatul Olandei controlat de Primul Imperiu Francez Republica Batavă controlată de Franța Revoluționară Principatele române Valahia și Moldova controlate de Imperiul Otoman Al Doilea Imperiu Mexican condus de împăratul Maximilian 1864-1867 instalat de Al Doilea Imperiu Francez după Intervenția franceză din Mexic Regatul Granadei din timpul ultimei faze a Reconquistei stat vasal al Castiliei Honduras aflat sub controlul de facto al Guatemalei în 1876-1891 Dinastia Goryeo din Coreea a fost într-o anumită perioadă controlată de Imperiul Mongol Iudeea vasală a Imperiului Roman Armenia vasală a Imperiului Roman Macedonia vasală a Imperiului Persan Nubia controlată de Egiptul Antic Vezi și Republică bananieră Stat satelit Stat tampon Comintern Cominform Imperiul Sovietic Războiul Rece Pactul de la Varșovia CAER Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Biedermeier este numele unui stil artistic de tranziție predominant în Europa Centrală care s-a manifestat între anii 1815 Congresul de la Viena și 1848 începutul revoluției A fost propriu mai multor genuri artistice precum pictura designul interior și literatura Se vorbește și de o Epocă Biedermeier O caracteristică definiorie este retragerea în idilă și privat Theodor Benedikt Sockl n 15 aprilie 1815 Viena – d 25 decembrie 1861 Viena a fost un pictor și fotograf austriac S-a născut la Viena pe 15 aprilie 1815 fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie născută Shurer von Waldheim printre rudele lui apropiate se află și sora sa scriitoarea născută Sockl În anii 1834 1836 Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena mai întâi ca student la sculptură apoi devenind tot mai interesat de pictură În 1841 a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani pictură pierdută și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt Viena< ref> Din jurul anului 1846 Theodor trăiește în Transilvania apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat Predă pictura în Sibiu la Galeriile de Artă Brukenthal unde în 1847 o întâlnește ca studentă pe viitoarea sa soție Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Portretul ei pictat în acel an e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei care o considerau oaia neagră a familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 la Mehadia< ref> Ei au plecat ulterior din Transilvania și au trăit mai întâi în Graz Austria unde în 1848 s-a născut primul lor fiu Victor Franz Theodor apoi s-au mutat la Viena unde s-a născut în 1849 al doilea fiu al lor Theodor Friedrich Adolf care însă a murit în 1850 În contextul Revoluției din 1848 din Imperiul Austriac o scrisoare deschisă trimisă de către sora lui conferinței episcopilor catolici din 1848 de la Würzburg cerând reforme ecleziastice precum abolirea celibatului preoților și oficierea cultului în limba germană a cauzat controverse publice Theodor Sockl a scris o scrisoare publică acuzând-o de convingeri protestante La rândul ei Sophie i-a invalidat argumentele într-o altă scrisoare publică ulterioară< ref> În vara lui 1850 împreună cu soția și fiul lor s-a întors la Sibiu unde au stat în casa familiei Soterius Aici li s-a născut o fiică Ottilie Clara Sophie în 1851 În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim A pictat de asemenea două panouri de ușă înfățișând un bărbat Asklepois și o femeie Hygiea făcute pentru chimistul Molnauș în Heltaurgasse Sibiu cca 1852 ambele în Muzeul Brukenthal Nos 1493 & 1494; un portret al Kaiserului Franz Joseph ca bărbat tânăr cca 1852 Muzeul Brukenthal No1365; fondatorul Băncii Generale de Economii Michael Fr Herbert Muzeul Brukenthal No 2122; un om de afaceri necunoscut din Sibiu de asemenea în Muzeul Brukenthal No 1113 În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘Theodor Sockl pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no110’ Însă contextul economic și social lăsat de către revoluțiile din 1848-1849 în Europa au creat un mediu dificil în care Theodor să își poată câștiga existența Astfel el a fost forțat pentru o vreme să aibă un stil de viață rătăcitor în căutare de lucru Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen În 1853 în București Sockl cumpără un echipament fotografic încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri În 1854 își mută studioul fotografic la Sibiu Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii În 1857 când trăiau la Oravița în Banat se naște un alt fiu Carl Franz Albert Sockl nu a reușit totuși să prevină ca o parte din bunurile sale să fie amanetate În cele din urmă se hotărăște să se mute cu familia din Orșova pe Dunăre la Viena Austria unde ei ajung pe 28 octombrie 1857 Aici a realizat paisprezece picturi pentru Mănăstirea Ursulinelor pentru care a primit 210 fl CM În octombrie 1859 familia se mută într-un apartament din Fünfhaus Hauptstraße No 231 unde instalează de asemenea un studiou fotografic Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor Moritz a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Unele sunt în proprietate privată iar altele sunt din păcate pierdute< ref> Fiii lor Victor și Carl au emigrat în Anglia în jurul lui 1889 unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate numită Sockl and Nathan în cadrul căreia Carl era contabil Fiica lor Ottilie a devenit profesoară și a trăit în Elveția Nici Victor nici Otillie nu s-a căsătorit și niciunul nu a avut copii Carl s-a căsătorit cu verișoara lui Emma fiica lui Hermann au avut șase copii din care cinci au supraviețuit copilăriei și au trăit și murit în Anglia Doi dintre aceștia au avut copii la rândul lor Referințe Legături externe Timur Lenk Tamerlan „Timur cel Șchiop persană تیمور لنگ sau Timur-e Gurkāni تيمور گوركانى din mongolă kürügän „ginere aluzie la căsătoria cu o prințesă din clanul lui Ginghis Khan n 8 aprilie 1336 – d 18 februarie 1405 a fost un cuceritor mongol întemeietorul unui imperiu cu capitala la Samarkand astăzi în Uzbekistan și al dinastiei timuride care a durat până în 1506 Statul întemeiat de el era vast dar a avut existență efemeră Imperiul se întindea din vestul Chinei până la Marea Caspică și din Pakistan până în Siria În 1404 expansiunea hoardelor sale spre vest l-au adus în conflict cu Imperiul Otoman în privința dominației Anatoliei În bătălia de la Ankara l-a înfrânt și făcut prizonier pe sultanul Baiazid I Bayezit Yıldırım „fulgerul Acesta a murit în captivitate Timur a dispus inițial ca Baiazid să fie ținut într-o cușcă și arătat fiilor acestuia Timur Lenk a murit un an mai târziu dar înfrângerea lui Baiazid la Ankara a întârziat căderea Constantinopolului pe care Baiazid îl asediase și a aruncat Imperiul Otoman într-o criză de succesiune între fiii lui Baiazid Mahomed Mehmet Soliman Süleyman și Musa După ani de lupte în care a intervenit și voievodul Țării Românești Mircea cel Bătrân în sprijinul lui Musa Mahomed a ieșit învingător păstrând unitatea imperiului ce se întindea atunci din Anatolia până la Dunăre Timur Lenk a distrus multe orașe antice persane adevărate oaze de cultură și civilizație în acea vreme În 1401 la cucerirea Bagdadului a masacrat 20000 de oameni A invadat și cucerit Delhi-ul Descendentul lui Timur Babur înființează dinastia Mogulilor în 1526 în India o dinastie de lungă durată În afară de multe distrugeri și suferință nu a lăsat prea multe în urma lui Biografia Originea și ascensiunea lui Timur Numele său Timur sau Temür Temir Demir în limbile turcice înseamnă „de fier „ca fierul Numelui îi este atașată porecla lenk lang și aksak cu semnificația "șchiopul" "ologul" Versiunea latinizată a numelui este Tamerlan Timur era șchiop din cauza aderențelor de la nivelul rotulei genunchiului drept cauzate de o tuberculoză osoasă diagnostic stabilit în 1941 când cercetători sovietici i-au exhumat cadavrul Mai avea o pareză la umărul drept urmare a unei răni produse de o săgeată Timur provine din Transoxania „Țara de dincolo de Oxus numele antic al râului Amudaria râu de la granița dintre Afghanistan Tadjikistan și Turkmenistan fiind născut într-un trib mongol turcit Barlas tatăl lui a fost o căpetenie de trib Ocupația lui Timur in tinerețe era tâlhăria era hoț de cai care în acea perioadă era ceva normal în Transoxania după uciderea hanului Tarmașirin 1327–1334 și venirea la putere a emirului din Kazagan 1346–1357 Timur intră în slujba hanului Tuğluq reușind după moartea lui †1363 să-i înlăture de la conducere pe ceilalți urmași ca Ilias Hodja fiul hanului defunct și pe Hussein nepotul emirului din Kazagan 1364-1370 preluând conducerea Transoxaniei Caracterisitici ale domniei sale Voind să arate dorința lui de reînnoire a Islamului și pentru legitimarea funcției de conducător mongol Timur se căsătorește cu o fată din neamul lui Ginghis Han El nu va deveni han Atribuția aceasta a fost preluată de subordonați ai lui care făceau parte din populația Çağatay Timur primește titlul de emir Prin căsătoria lui cu Sarai Mulk folosește și titlul de Gurkani ginerele lui Ginghis Khan Politica lui Timur duce la islamizarea Asiei centrale ca și a mongolilor din imperiul său proces început deja de hanul Tarmașirin Teoretic mongolii se supuneau regulilor confesionale Jasa legea introdusă de Ginghis Han însă practic acceptau mai mult Șaria legile și ritualurile Islamului Timur Lenk însuși a fost înmormântat ca derviș sufi „sfânt Timur are o poziție controversată față de religia islamică fiind considerat de unii sunnit curent islamic care se consideră urmaș al lui Ahl ul-Sunna أهل السنة „poporul tradiției are însă relații contradictorii cu Sharia respectând mai mult tradițiile turco-mongole care nu acceptau toate punctele de vedere ale Islamului Ca emir reușește să extindă imperiul de durata cea mai scurtă din istoria Asiei centrale fiind cunoscut în istorie ca un cuceritor fără scrupule care lasă să fie masacrată populația orașelor cucerite numărul victimelor cifrându-se la sute de mii În mod deosebit au fost masacre în rândurile popoarelor din India și Georgia revoltele fiind înăbușite cu cruzime La cucerirea orașului persan Isfahan în anul 1387 au fost făcute 28 de movile din capetele prizonierilor în număr de circa 70000 sau în orașul Isfizar unde din ordinul său au fost zidiți de vii două mii de oameni Cu toată cruzimea lui avea un sistem de tratare în mod diferențiat a prizonierilor astfel aristrocrația și preoțimea teritoriilor ocupate erau cruțate trebuind însă să-și răscumpere libertatea Timur căuta ca prin bunurile jefuite să readucă Transoxania într-o perioadă de înflorire economică Așa numitul „Centrul lumii devin orașele Buhara și Samarkand Mulțumită tributului încasat acestea ajung să fie centre înfloritoare cu clădiri impozante Așa a apăru în Asia centrală stilul arhitectonic timurid care se poate vedea și azi la moscheile Gur-e Amir Bibi Hanîm Stilul a fost puternic influențat de stilul persan Timur primește în Samarkand vizita emisarului Spaniei și pe solii dinastiei chineze Ming cu care va duce tratative pentru a-și asigura câmp liber pentru acțiunile sale din restul Asiei Cuceririle lui Timur Politica de cucerire va fi începută din anul 1380 astfel cade sub stăpânirea sa sudul Horasanului Asia centrală azi Iran Afghanistan Tadjikistan Uzbekistan și Turkmenistan urmează centrul și vestul Persiei învingând astfel dinastiile kartidă sarbadară muzaffaridă și djalairidă În anul 1394 are sub controlul său un teritoriu ce aparține Irakului de azi Iranului pe atunci Persia Azerbaidjan Uzbekistan Armenia și Georgia Spre est trupele lui militare ajung la granițele mongole ocupând în 1389 tot teritoriul Ciagatai Çağatay În anii 1391 și 1395 Timur supune mongolii din Hoarda de Aur conduse de Tohtamîș Toktamıș descendent al lui Ginghis Han 1380-1395 În 1398 ocupă cu armata sa orașul Delhi iar în anul 1401 cade orașul Damasc și Bagdad urmând ca în 1402 să-l învingă pe sultanul aproape orb din dinastia otomană Baiazid trupele lui ocupând Ankara Prin învingerea lui Baiazid determină întârzierea expansiunii otomane Timur ajungând „renumit în Europa Însă viitorul imperiului și succesiunea urmașilor nu este asigurată Timur n-a luat măsuri de administrare a regiunilor ocupate cu excepția zonei centrale a imperiului său Çağatay unde sunt luate unele măsuri ca prinții mongoli să devină urmașii lui Timur Ultima expediție militară a lui a fost împotriva dinastiei Ming din China care refuzase plătirea mai departe a tributului În iarna anului 1405 în timpul expediției militare de pedepsire a Chinei Timur Lenk moare în urma unui exces alcoolic Timur a murit lângă Șîmkent pe teritoriul Kazahstanului de azi El a fost înmormântat în Samarkand unde i-a fost construit mausoleul Gur-e Amir După moartea lui imperiul s-a destrămat statele de odinioară și-au redobândit independența Legături externe 16 mai 2008 Adrian Nicolae Descoperă Tulsa pronunțat conform AFI tʌlsə este al doilea oraș ca mărime din statul Oklahoma respectiv cel de-al 47-lea dintre orașele Statelor Unite după numărul de locuitori Cu o populație estimată în 2009 de 389625 de locuitori Conform unei estimări din același an 2009 Zona Statistică Combinată Tulsa Bartlesville avea o populație de 979721 de rezidenți< ref> Orașul îndeplinește funcția administrativă de centru administrativ al comitatului omonim Tulsa cel mai dens populat comitat din Oklahoma Tulsa a fost fondat în jurul anului 1830 de către grupul Lachapoka parte a tribului de locuitori nativi nord-americani sau amerindieni Creek În 1921 a fost locul infamei Revolte Rasiale Tulsa unul dintre cele mai mari și mai distructive acte de violență rasială din istoria Statelor Unite Tulsa alături de alte câteva orașe americane pretinde a fi locul de naștere al foartei cunoscute Route 66 un drum național istoric important care constă dintr-o alternare de autostrăzi interstatale și drumuri statale de mare viteză care traversează teritoriul Statelor Unite de la nord-est la sud-vest De asemenea orașul Tulsa este adesea recunoscut pentru muzica sa specifică purtând numele de western swing< ref> Cândva puternic dependent de industria petrolieră respectiv după ce trecuse printr-o lungă perioadă de scădere progresivă a activitații economice bazate pe țiței orașul și-a axat revitalizarea și progresul economic pe eforturile ulterioare de diversificare economică care au creat o bază economică puternică în sectoarele energetic aviatic financiar și aeronautic precum și avansarea ulterioră semnificativă în telecomunicații și tehnologie< ref> Tulsa Port of Chatoosa situat la capătul Sistemului McClellan-Kerr de Navigație Fluvială Arkansas este portul fluvial cel mai depărtat de ocean din Statele Unite cu ieșire la căile de navigație internaționale Două instituții de învățământ superior activează la nivelul Diviziei I în National Collegiate Athletic Association NCAA puternică asociație care inițiază și organizează programe și competiții atletice pe teritoriile Statelor Unite și Canadei Oral Roberts University și University of Tulsa Situat în zona cunoscutei Tornado Alley Aleea tornadelor orașul resimte frecvent fenomene meteorologice extreme întrucât se află atât pe cursul fluviului Arkansas cât și pe colinele munților Ozark din nord-estul statului Oklahoma o regiune cunoscută drept „Green Country Țara Verde Considerat centrul culturii și artelor din statul Oklahoma Tulsa găzduiește două muzee de renume mondial o operă formată din profesioniști cu normă întreagă și corpuri de balet precum și una din cele mai mari concentrații la nivel național de clădiri și structuri realizate în stilul arhitectural Art Deco Forbes Istorie Ceea ce avea să devină Tulsa de astăzi a fost inițial parte a Teritoriului Indian și a fost fondat de grupul Lochapoka al tribului indigen Creek în 1836 În 1901 Tulsa era un mic oraș din apropierea cursului fluviului Arkansas Prima sondă de petrol a orașului denumită Sue Bland No1 Cunoscut drept „Capitala petrolieră a lumii în cea mai mare parte a secolului al XX-lea Tulsa a înflorit rapid iar succesul în industria energetică a dus implicit la dezvoltarea construcțiilor în stilul Art Deco foarte popular la acea vreme La începutul secolului al XX-lea Tulsa a fost căminul pentru „Black Wall Street una dintre cele mai prospere comunități afroamericane din Statele Unite la acel moment situată în districtul Greenwood Aici a avut loc Revolta Rasială Tulsa unul dintre cele mai sângeroase acte de violență rasială și turburări civile Cele 16 ore de violențe 31 mai–1 iunie 1921 s-au încheiat cu spitalizarea a peste 800 de persoane cu un număr estimat de 10000 de persoane rămase fără adăpost 35 de blocuri 1256 de reședințe au fost distruse de foc iar suma pagubelor se ridica la 18 milioane de dolari 23 de persoane de culoare și 16 cetățeni albi au fost raportați ca fiind uciși în urma conflictelor dar estimările sugerează nu mai puțin de 300 de victime majoritatea cetățeni de culoare În 1925 omul de afaceri din Tulsa Cyrus Avery cunoscut drept „Părintele Rutei 66 În anii 50 revista Time a denumit Tulsa „America's Most Beautiful City Cel mai frumos oraș al Americii Recesiunea la nivel național a afectat puternic economia orașului în 1982; Texas și Oklahoma fiind dependente de industria petrolieră ele au fost martorele crizei din anii 70-80 a căderii libere a prețului gazului și ale exodului masiv al industriei petroliere În 2003 a fost aprobat de către electorat programul „Vision 2025 al cărui scop era stimularea și revitalizarea turismului precum și dezvoltarea infrastructurii orașului Tulsa Cheia de boltă a proiectului este BOK Center Bank of Oklahoma o arenă acoperită menită a servi drept gazdă pentru liga inferioară de hockey a orașului și stadion pentru echipele de fotbal american dar și altor evenimente indoor concerte convenții conferințe turnee sportive etc Multifuncționala arenă construită între 2005 august 2008 a fost proiectată de arhitectul Cesar Pelli și a costat 196 milioane de dolari Legislație și forme de guvernământ Un consiliu administrativ aflat sub autoritatea primarului este forma de conducere a orașului încă din 1898 când a înlocuit o altă formă de administrare comisia orașenească un corp administrativ local format din 5-7 delegați aleși prin votul electoratului îndeplinind fiecare o funcție specifică iar primarul având un rol mai mult onorific Această comisie orășenească s-a dovedit risipitoare și ineficientă Un alt personaj politic marcant al orașului Tulsa este Jim Inhofe care în 2010 reprezintă Oklahoma în Senatul Statelor Unite ale Americii și care a fost primarul Tulsei la începutul carierei sale politice< ref> Consilierii orașului Tulsa sunt aleși uninominal în districtele din care provin de către electoratul respectiv pe baza sistemului de vot majoritar într-un singur tur câte unul pentru fiecare din cele nouă districte din care este alcătuit orașul Ei sunt aleși o dată la doi ani pentru mandate de doi ani Roscoe Turner din Districtul Trei este în prezent președintele consiliului iar vicepreședinte este John Eagleton din Districtul Șapte Consiliul acționează ca un corp legislativ poate adopta legi la nivel local poate aproba bugetul orașului și are rol administrativ și managerial În conformitate cu sistemul de consiliu al primăriei acesta își coordonează cu biroul primarului eforturile de conducere a orașului O a treia componentă a formulei de conducere alaturi de primar și consiliul său este auditorul orașului El este ales independent de consiliu și primar pentru a se asigura că acționează într-o manieră obiectivă pentru o perioadă de doi ani Orașul Tulsa servește drept centru administrativ de conducere pentru Comitatul Tulsa Efectivul Departamentului de Poliție Tulsa număra 770 de agenți la nivelul anului 2006 Tulsa depășește media națională la toate capitolele infracționalității crime atacuri violuri jafuri furturi de mașini sau spargeri de locuințe Orașe înfrățite În concordanță cu Tulsa Global Alliance care operează în conjuncție cu Sister Cities International rețea diplomatică nonprofit înființată sub președinția lui Dwight Eisenhower în 1956 Tulsa este înfrățit cu opt orașe în încercarea de a promova înțelegerea inter-culturală< ref> Beihai China Celle Germania< ref> Amiens Franța San Luis Potosi Mexic Tiberias Israel Utsunomiya Japonia Zelenograd Rusia Kaohsiung Taiwan Geografie Tulsa este situat în colțul nord-estic al statului Oklahoma la 159 km nord-est de Oklahoma City; se află între marginea Great Plains o zonă întinsă de câmpie-prerie și poalele munților Ozark o regiune deluroasă în general împădurită Orașul atinge porțiunea estică a Cross Timbers o ecoregiune formată din preerie și păduri ce face tranziția între câmpiile uscate din vest și padurile cu vreme umedă din est Este cea mai diversificată regiune din punct de vedere topografic conținând șapte din cele nouă ecoregiuni ale statului cuprinzând 30 de lacuri naturale sau lacuri de acumulare Hidrografie și relief Tulsa este străbătut de fluviul Arkansas care curge printr-un canal larg cu fundul nisipos Creșterea sa este ajustată de rezervoare de control al inundațiilor situate în amonte dar lățimea și adâncimea fluviului pot varia drastic de-a lungul anului în special pe timpul perioadelor cu precipitații ridicate sau secetă severă Cu toate acestea un baraj limitează acțiunea fluviului în zona limitrofă a orașului porțiune cunoscută sub denumirea de Zink Lake< ref> Puternic împădurit și cu o abundență de regiuni cu apă orașul mai deține și câteva dealuri proeminente Shadow Mountain sau Turkey Mountain un relief variat în special în porțiunea sudică în vreme ce secțiunile centrale și nordice sunt în general plate sau ușor ondulate Extensia către dealurile comitatului Osage aduce varietate peisajului Vârful Holmes este cel mai înalt punct pe o rază de cinci comitate cu înalțimea sa de 314 m< ref> Conform datelor furnizate de United States Census Bureau orașul Tulsa se întinde pe o suprafață totală de 4838 km² din care pământ 4731 km² iar apă 109 km² 224% Clima Tulsa este situat în Tornado Alley denumire colocvială pentru regiunea din Statele Unite străbătută frecvent de tornade Are o climă temperată de tip subtropical cu o temperatură medie anuală de 16 °C și o medie a precipitațiilor de 1080 mm Specific unei zone temperate condițiile meteorologice variază în funcție de sezon cu extreme ocazionale de temperatură și precipitații În lunile de primăvară și în primele luni de vară orașul este supus unor furtuni puternice cu grindină vânturi distrugătoare și ocazional tornade Vremea extremă nu este limitată la aceste anotimpuri; pe 5 decembrie 1975 și 24 decembrie 1982 de exemplu Tulsa a fost lovit de tornade La începutul anilor '90 Agenția Federală pentru Managementul Situațiilor de Urgență Federal Emergency Management Agency a onorat Tulsa ca lider național în gestionarea inundațiilor Temperaturi de 41 °C și chiar mai ridicate se întâlnesc uneori între iulie și începutul lunii septembrie Toamna este de obicei scurtă și constă din zile însorite plăcute urmate de nopți reci Temperaturile de iarnă în general blânde experimentează ocazional și extreme sub -18 °C în vreme ce media căderilor de zăpadă este de aproximativ 23 cm Peisajul Urban Arhitectură Avântul construcțiilor de la începutul secolului al XX-lea a făcut din Tulsa unul dintre orașele cu cea mai mare concentrație arhitecturală Art Deco din Statele Unite O nouă perioadă de înflorire a domeniului construcțiilor a avut loc în anii 70-80 creând orașului o bază largă de clădiri în stiluri arhitecturale contemporane BOK Tower construit în această perioadă este cea mai înaltă clădire nu doar din Oklahoma dar și dintre statele învecinate Missouri New Mexico Arkansas și Kansas Un alt complex arhitectonic unic este Oral Roberts Univerity contruit în stil futuristic post-modern încorporând structuri aurite strălucitoare cu margini care țâșnesc în forme alternante — ascuțite sau forme geometrice curate BOK Center noul stadion încorporează multe din cele mai proeminente teme ale orașului inclusiv stiluri ale nativilor americani Art Deco sau stiluri arhitecturale contemporane BOK Center a fost proiectat de César Pelli arhitectul Turnurilor Petronas din Malaezia Diviziuni Centrul orașului Tulsa este reprezentat de o zonă cu suprafața de 36 km² înconjurată de o buclă de dispersie formată din șoselele Interstate 244 Highway 64 și Highway 75 Multe din spațiile destinate evenimentelor convențiilor și întâlnirilor sunt situate aici precum Tulsa Performing Act Center Tulsa Convention Center sau BOK Center Sub-districte importante ale centrului orașului sunt Blue Dome District Brady Arts District și Greenwood Historical District unde se găsește ONEOK Field noul stadion de baseball al echipei Tulsa Drillers funcțional în prezent< ref> Inima zonei rezidențiale istorice este reprezentată de zona cunoscută sub denumirea de Midtown conținând cartiere luxoase construite la începutul anilor 1900 cu arhitectură variind de la stilul Art Deco la renașterea greacă Universitatea din Tulsa cartierul Swan Lake Muzeul Philbrook și districtul comercial de lux Utica Square Cherry Street și Brookside sunt localizate aici O mare porțiune din jumătatea sudică a orașului s-a dezvoltat încă din 1970 conținând o mică densitate de case de locuit și o mai mare dezvoltare a comerțului cu amănuntul Regiunea marcată de case izolate și cartiere suburbane conține unele dintre cele mai mari centre comerciale din stat Woodland Hills Mall Southern Hills Country Club și Oral Roberts University La est de autostrada 169 în partea estică a orașului se regăsește o mare diversitate rasială cu mari comunitați asiatice și mexicane precum și cea mai mare parte din industria manufacturieră a orașului Zona de la vest de fluviul Arkansas denumită West Tulsa Tulsa de Vest este caracterizată de prezența unor parcuri impresionante a unor rezervații naturale și a unor uriașe rafinării de petrol Nivelul nordic este spațiul predominat de un mare procent din comunitatea afro-americană a orașului și tot aici sunt situate OSU-Tulsa Oklahoma State University Muzeul Gilcrease Aeroportul Internațional Tulsa Grădina Zoologica Tulsa Muzeul Aerului și Spațiului precum și al treilea parc municipal ca mărime din Statele Unite Mohawk Park< ref> Economie Deși industria petrolieră a dominat istoric economia orașului eforturile de diversificare au creat o bază în sectoarele aerospațial finanțe telecomunicații tehnologii și producție Atât portul din Catoosa cât și aeroportul găzduiesc vaste parcuri industriale Bunurile producătorilor din Tulsa reprezintă aproximativ 60% din exporturile statului Oklahoma În 2006 revista Forbes a evaluat Tulsa ca fiind al doilea oraș din Statele Unite la rata de creștere a veniturilor și unul dintre cele mai bune privind oportunitățile de afaceri Un număr de importante corporații financiare au sediul central stabilit în Tulsa cea mai mare fiind BOK Financial Corporation Lanțul de minimarketuri QuickTrip companiile de închirieri mașini de nivel național Vanguard companie mamă a National și Alamo și Dollar Thrifty Hilti și lanțul de pizzerii Mazzios pot numi Tulsa drept „casă Multe companii internaționale de petrol sau cu afaceri legate de produsele petroliere își au sediile centrale în Tulsa inclusiv Williams Companies SemGroup Syntroleum ONEOK Samson și Excel Energy În același timp există încă 30 de companii care au mai mult de 1000 de angajați În timpul recesiunii naționale dintre anii 2001 și 2003 orașul a pierdut 28000 de slujbe iar Tulsa se află într-o creștere a economiei și a investițiilor vizibilă și semnificativă< ref> Educație Există trei districte școlare publice primare în Tulsa Tulsa Public Schools cu 53 de școli elementare 15 școli medii și 9 licee deservește peste 41000 de elevi și este al doilea district școlar ca mărime din Oklahoma Jenks și Union fiecare și cu câte o instituție de învățământ superior sunt celelalte două districte școlare ale orașului acoperind necesitățile din partea sudică până în apropierea orașelor Jenks și Broken Arrow În 2006 mai mult de 90000 de elevi frecventau cursurile școlilor publice din Comitatul Tulsa Majoritatea celorlalte școli private au diverse afilieri religioase și variate denumiri evreiești sau protestante incluzând aici și Holland Hall School afiliată Bisericii Episcopale Cel mai mare sistem de biblioteci din Zona Metropolitană Tulsa Tulsa City-County Library conține peste 17 milioane de volume în 25 de unități Tulsa City-County Library și Biblioteca de Drept a Universității din Tulsa sunt de asemenea depozitare federale făcând din Tulsa singurul oraș din Oklahoma cu mai mult de două biblioteci federale< ref> Învățământul superior Tulsa are 15 instituții de învățământ superior inclusiv două universități private Universitatea din Tulsa fondată în 1894 și Universitatea Oral Roberts școală fondată în 1963 de evanghelistul Oral Roberts Tulsa mai are o sucursală a Universității Langston unica de tip HBCU din stat fondată în 1897 Universitatea din Tulsa are înregistrat un număr de 4165 de studenți și absolvenți Universitatea Oral Roberts instituție creștină a Mișcării Carismatice înregistrează un număr de 5109 studenți și absolvenți și a fost de asemenea evaluată în anul 2007 printre primele 123 cele mai bune din vestul Statelor Unite de Princeton Review și primele 50 de universități de studii masterale din vest de către US News and World Report în 2005< ref> Rogers State University este singura universitate publică de studii cvadrienale din Tulsa deși Tulsa Community College are un parteneriat care permite studenților finalizarea licențelor de patru ani prin Oklahoma University Tulsa Oklahoma State Univerity Tulsa Langston University Tulsa și Northeastern State University Broken Arrow< ref> Tulsa Community College TCC deține patru campusuri care acoperă orașul precum și un centru de conferințe în Midtown Educația vocațională cade în sarcina Tulsa Technology Center cel mai vechi și mai mare institut vocațional tehnologic din statul Oklahoma< ref> Cultură Deși statul Oklahoma datorită moștenirii sale culturale și istorice este plasat în întregime în zona culturală sudică a SUA de United States Census Bureau Artă și teatru Situat pe fosta proprietate a pionierului petrolului Waite Phillips Muzeul Philbrook este considerat unul din topul celor mai bune 65 de muzee din SUA oferind o combinație originală de cladire istorică de găzduire gradini și colecții de artă cu fragmente ale Holocaustului și artefacte relevante iudaismului din statul Oklahoma Alte muzee precum Tulsa Air and Space Museum Oklahoma Jazz Hall of Fame sau Tulsa Geosciences Center confirmă documentar istoria regiunii în vreme ce Greenwood Cultural Center conservă patrimoniul afro-american al orașului găzduind o colecție de artefacte și fotografii ce documentează istoria Black Wall Street anterioară Revoltei Rasiale Tulsa din 1921 Încă din 1969 lucrările de artă publice au fost finanțate cu 1% din bugetul anual al orașului pentru construcții publice Drept testament al moștenirii petroliere a orașului o statuie de 23 de metri înălțime Golden Driller realizată în 1953 pentru International Petroleum Expo din 1966< ref> străjuiește intrarea spre Comitatul Tulsa fiind a treia statuie ca dimensiune din Statele Unite Tulsa deține o serie de trupe de teatru dans operă și orchestre simfonice permanente inclusiv Tulsa Ballet Tulsa Opera Tulsa Symphony Orchestra Light Opera Oklahoma Tulsa Signature Symphony Heller Theatre American Theatre Company membră a Theatre Communications Group și Tulsa Theatre cel mai vechi teatru al unei comunități locale care a activat în mod continuu la vest de fluviul Mississippi Mari complexuri prezintă spectacole de artă Tulsa Convention Center Tulsa Performing Arts Center Expo Square Pavilion Mabee Center Tulsa Performing Arts Center for Education River Parks Amphitheater și BOK Center La 16 km de oraș este localizat un amfiteatru în aer liber numit „Discoveryland! și care deține oficial titlul de sediu mondial al muzicalului „Oklahoma a găzduit spectacolele susținute de Bob Wills și Texas Playboys în timpul anilor 30 Piesa centrală a Brady Arts District din centrul comercial al orașului este Brady Theater cel mai mare dintre cele cinci locuri de expoziție artistică listate în Registrul Național al Locurilor Istorice< ref> Comunitatea de cinefili a orașului organizează anual festivaluri precum Tulsa United Film Festival și Tulsa Overground Film and Music Festival Filmările peliculei UHF au fost făcute în Tulsa Blue Dome District este gazda festivalului anual Diversafest DFest festival anual care are loc în ultima săptămînă din iulie și în care se prezintă artiști independenți aflați în curs de afirmare În anul 2008 participarea la DFest a depășit 60000 de spectatori în cele două zile de festival Recreerea în aer liber Orașul Tulsa administrează 130 de parcuri răspândite pe 2428 ha De-a lungul fluviului Arkansas un sistem liniar de parcuri străbate mai mult de 16 km de țărm și 32 km suprafață dură pentru biciclete și trasee de rulare< ref> Alți 48 km de trasee neasfaltate străbat zone pustii ale Muntelelui Turkey până spre culmile acestuia conferind o panoramă a întregului oraș și posibilitatea practicării ciclismului montan drumețiilor și echitației Dublată ca muzeu ce documentează cultura și istoria diversului climat nord american grădina zoologică acoperă 40 ha cu aproximativ 2800 de animale din 436 de specii În Jenks o suburbie a orașului Tulsa se găsește Oklahoma Aquarium unicul acvariu de sine stătător din stat cu peste 37 milioane litri de apă și conținând peste 200 de exponate inclusiv un rezervor pentru găzduirea rechinilor< ref> Tulsa State Fair târg și expoziție anuală se ține spre sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii octombrie și atrage aproape un milion de vizitatori Festivalul Oktoberfest din Tulsa a fost listat printre primele 10 din lume de USA Today și unul dintre festivalurile alimentare de top de către revista Bon Appetit La scară mai mică orașul găzduiește în fiecare an petreceri ale cvartalelor pe timpul „Block Party Day cu festivaluri de mărime variabilă în funcție de dimensiunile cartierelor și au decis să nu reînnoiască acestuia contractul de închiriere< ref> Sport Tulsa susține o gamă variată de activități sportive atât la nivel profesionist cât și la nivel universitar În prezent orașul găzduiește două echipe universitare care activează la nivelul Diviziei I a NCAA și cinci profesioniste la nivelul ligii inferioare în sporturi precum fotbalul american baschet baseball hochei și fotbal soccer De asemenea orașul deține unul dintre cele mai apreciate terenuri de golf la nivel național Southern Hills Country Club unul din cele două terenuri pe care s-au disputat șapte competiții majore de golf patru campionate PGA și trei US Opens cel mai recent în anul 2007 Finalizat în august 2008 BOK Center are 19199 de locuri și este piesa centrală a proiectului Vision 2025 Este sediul echipelor locale de hochei din liga inferioară stadionul echipelor de fotbal Cele două echipe universitare care activează la nivelul Diviziei I a NCAA sunt Golden Hurricane a Universitații din Tulsa și Golden Eagles a Universității Oral Roberts Programul de baschet al Universității din Tulsa a permis accesul echipei pe tabloul 16-zecimilor Campionatului Masculin NCAA denumit colocvial „Sweet Sixteen de trei ori în primele opt Elite Eight în anul 2000 câștigarea National Invitation Tournament în 1981 și 2001 și câștigarea ediției inaugurale a College Basketball Invitational din 2008 Echipa de baschet a Universității Oral Roberts a ajuns în Elite Eight în 1974 și a câștigat Mid-Continent Conference în trei ediții consecutive 2005 2006 și 2007 inclusiv Sugar Bowl și Orange Bowl În anul 2008 orașul a deblocat fonduri în valoare de 392 milioane de dolari din bugetul orașului pentru construirea unui nou stadion de baseball pentru echipa sa din liga inferioară de baseball Tulsa Drillers Inaugurarea lucrărilor de construcție s-a ținut la 19 decembrie 2008 Compania ONEOK a cumpărat cu suma de 5 milioane de dolari dreptul de a numi arena pentru urmatorii 20 de ani La 8 aprilie 2010 starul de muzică country Tim McGraw a executat prima aruncare inaugurând astfel primul meci disputat pe această arenă construită în Greenwood district celebru prin rolul său în Revolta Rasială Tulsa din 1921 Comunitatea orașului iubitoare de ciclism cros jogging maraton sau sprint susține atât financiar cât și organizatoric evenimente precum Route 66 Marathon Tulsa Run la care se înscriu 8000 de participanți anual Jocurile de noroc din oraș cad în întreținerea comunității nativilor americani Întreprinzătorii din rezervațiile indiene au primit dreptul de extindere a activităților iar în 2005 în urma acordurilor dintre stat și diferite triburi s-a permis instalarea de mese pentru jocurile de cărți și jocuri mecanice< ref> Alte forme de jocuri de noroc populare cursele de cai sunt găzduite de hipodromurile Fair Meadows Race Track și Will Rogers Downs din apropiere de orașul Claremore parte a Zonei Metropolitane Tulsa Demografie La recensământul din 2006 În orașul propriu-zis distribuția de vârstă este de 248% din populație având sub 18 ani 109% vârste de la 18 la 24 299% de la 25 la 44 215% de la 45 la 64 și 129% care au peste 65 de ani în timp ce vârsta medie este de 34 de ani Statistica indică o distribuție pe sexe într-un raport de 100 de persoane de sex feminin la 935 de sex masculin respectiv 100 904 pentru persoane cu vârste de peste 17 ani Media veniturilor este de 35316 dolari pe cap de locuitor activ financiar respectiv 44518 dolari pe familie Media veniturilor bărbaților este de 32779 de dolari pe an iar a femeilor — de 25587 de dolari Venitul pe cap de locuitor este 21534 de dolari Aproximativ 109% dintre familii și 141% din populația orașului se află sub limita de sărăcie din acestea 205% sunt persoane sub 18 ani și 83% de peste 65 În 2006 conformația rasială a orașului era de 7009% albi 1547% afro-americani 472% nativi americani 182% asiatici 005% populații polineziene 345% din alte rase și 440% mixturi a două sau mai multe rase Hispanicii sau latinii reprezintă cel puțin 715% din populație existând posibilitatea prezenței mai multor persoane neînregistrate dar care locuiesc în oraș Din punct de vedere religios populația este majoritar protestantă Zona metropolitană Zona Metropolitană Tulsa regiunea din imediata vecinătate a orașului și cu legături puternice atât sociale cât și economice cu acesta United States Census Bureau definește această sferă de influență a orașului drept Tulsa Metropolitan Statistical Area MSA cuprinzând șapte comitate Tulsa Rogers Osage Wagoner Okmulgee Pawnee și Creek În 2007 US Census a estimat MSA Tulsa ca având 905755 de rezidenți Tulsa-Bartlesville Combined Statistical Area CSA s-a creat prin adăugarea orașului Bartlesvile aparținând Comitatului Washington din nord-estul Oklahomei În 2008 US Census Bureau estima 966531 rezidenți pentru CSA Tulsa-Bartlesville Infrastructură Rețeaua de transport a orașului este constituită din flota de autobuze cu 97 de vehicule Conform raportului din 2005 al Departamentului de Transport Oklahoma cea mai aglomerată autostradă este US 169 cu aproximativ 106000 de autovehicule zilnic circulând în zona dintre 51st Street și 61st Street pe locul secund situându-se Interstate 44 cu aproximativ 88000 autovehicule între Yale și Sheridan Avenues Căile feroviare de mărfuri străbat orașul în toate direcțiile operatori fiind companiile BNSF UP SK&O și OSRR Aeroportul Internațional Tulsa sediul a zece companii de transport aerian de persoane șapte de mărfuri precum și a câteva curse charter deservește mai bine de 3 milioane de călători anual cu cele aproximativ 80 de curse zilnice Aeroportul Riverside-Jones este situat în vestul orașului și a înregistrat în 2008 o frecvență de 335826 decolări și aterizări valoare ce îl situează pe locul 5 între cele mai aglomerate aeroporturi din Statele Unite< ref> Situat în capătul Sistemului McClellan-Kerr de Navigație Fluvială Arkansas Tulsa Port of Catoosa reprezintă portul american situat cel mai depărtat de ocean și conjugă traficul barjelor între Tulsa și fluviul Mississippi prin intermediul râului Verdigris și al fluviului Arkansas Portul este unul dintre cele mai mari din SUA Transportul feroviar de pasageri acoperă distanțele lungi și necesitățile orașului doar prin intermediul stațiilor de autobuz Greyhound care oferă conexiuni în orașele adiacente cu stații feroviare Amtrak Saint Francis Health System deține mai multe spitale cu o locație centrală reprezentată de Saint Francis Hospital situat în regiunea sudică a orașului Unitatea numără 700 de doctori și 918 paturi Sistemul de sănătate mai operează și un spital de cardiologie evaluat de către General Electric în 2004 printre cele mai avansate spitale de cardiologie din SUA Alte rețele precum Hillcrest Health System operează mai multe stabilimente medicale de diverse dimensiuni Tulsa găzduiește și unul dintre cele mai mari spitale de tratament al cancerului din SUA Southwest Regional Medical Center unul dintre cele patru de acest tip ale Cancer Treatment Centers of America Media Liderul presei scrise din Tulsa este cotidianul Tulsa World cu un tiraj duminical de 189789 exemplare Un număr de televiziuni și posturi de radio deservesc orașul toate rețelele majore de televiziune ale Statelor Unite având reprezentare în Tulsa; posturile de radio precum în majoritatea orașelor americane sunt deținute de un număr mic de companii importante din domeniul audio-vizualului Serviciul de televiziune prin cablu este furnizat de Cox Communications Western Swing genul muzical cu rădăcini în muzica country a fost popularizat prin intermediul spectacolelor găzduite de Cains Ballroom Tulsa Sound o variațiune a rockabilly blues și Rock n Roll s-a născut în Tulsa și a fost elaborată de artiștii locali J J Cale și Leon Russell în anii 60 și 70 „Tulsa Sound a influențat și stilul muzicianului Eric Clapton printre alții Mulți muzicieni importanți sunt din Tulsa ori și-au început cariera muzicală în acest oraș Garth Brooks The Gap Band Hanson Carolines Spine Ronnie Dunn Gene Autry David Gates Bob Wills Personalități marcante Blake Edwards regizor Vezi și Oklahoma Art Deco Route 66 NCAA Tulsa World Lacul Keystone Note Referințe Legături externe Vasile Ursu Nicola cunoscut ca Horea n 1731 la Arada azi Horea d 28 februarie 1785 la Alba Iulia a fost alături de Ion Oargă Cloșca și Marcu Giurgiu Crișan conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania A fost un țăran ager la minte care a făcut serviciul militar în Austria unde a învățat limba germană Horea a jucat un rol important în declanșarea revoltei din 1784 Revolta a început în satele Curechiu și Mestecăniș extinzându-se apoi în părțile de vest ale Ardealului Armata austriacă a înăbușit revolta iar capii răscoalei au fost arestați fiind trădați Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia prin frângere cu roata la 28 februarie 1785 Răscoala În toamna anului 1784 moții se răscoală împotriva marilor proprietari de pământ din Munții Apuseni Revendicările lor sunt în principal sociale și foarte avansate pentru epoca și statutul lor precum desființarea iobăgiei și a claselor nobiliare impozite plătite de către toți supușii coroanei austriece devansând cu cinci ani principiile revoluției franceze de la 1789 Libertate egalitate fraternitate Răscoala va căpăta după scurt timp accente de luptă națională împotriva clasei nobiliare maghiare Răscoala se extindea extraordinar de repede în aproape toată Transilvania dar în doar câteva săptămâni este înăbușită în principal de către nobilii maghiari Pe 14 decembrie 1784 Horea decide să întrerupă lupta și să se ascundă până în primăvara anului 1785 când dorea să reia răscoala Se ascunde împreună cu Cloșca în pădurile din jurul satului său natal Albac însă sunt capturați de trupele austriece pe 27 decembrie 1784 Printre trădători se numărau iobagi din zonă și se pare că unii îi erau rude La o lună după prinderea lui Horea și Cloșca a fost capturat și Crișan al treilea conducător al răscoalei tărănești În continuare prezentarea continuă cu veștmintele lui Horea care arată că era îmbrăcat cu suman negru împodobit pe margini cu cusături vinete și cioareci strâmți cojoc de piele de oaie și căciulă neagră Horea și Cloșca au fost întemnițați în cetatea Alba Iulia și supuși interogatoriilor în special pentru că nobilii maghiari doreau să afle cum s-a propagat răscoala atât de repede și pe întindere atât de mare Interogatoriul a constat din 118 întrebări dar cei doi capi ai răscoalei au refuzat să mărturisească sau au negat orice legătură cu răscoala iobagilor români În perioada 28 ianuarie 24 februarie 1875 Horea și Cloșca au fost interogați în șase rânduri dar anchetatorii nu au obținut nimic Pentru ca românii să se poată convinge că fruntașii răscoalei au fost prinși Horea și Cloșca au fost purtați timp de câteva săptămâni prin satele revoltate Ruta convoiului care i-a expus românilor pe Horea și Cloșca capturați a urmat următorul traseu la dus Alba Iulia-Vințu de Jos-Șibot-Orăștie-Deva iar la întoarcere Șoimuș-Rapolt-Bobâlna-Geoagiu-Inuri-Vurpăr-Alba Iulia Cei doi au fost transportați fiecare într-un car escortați de 40 husari din Regimentul de Toscana și 35 soldați din Regimentul Orosz Moartea Condamnat la moarte Horea a fost tras pe roată pe 28 februarie 1785 alături de Cloșca pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia Horea și-a scris testamentul pe 25 februarie 1785 în celula în care era deținut documentul fiind scris de preotul Nicolae Rațiu Aceasta a fost ultima execuție prin tragere pe roată din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană după acest eveniment pedeapsa fiind abolită din codul penal austriac Pentru rebeliune motiv pentru care au fost acuzați Horea și Cloșca codul penal austriac prevedea pedeapsă maximă decapitarea cu sabia nu tragerea pe roată S-a vrut însă să se înspăimânte cât mai mult iobagii români astfel încât s-a apelat la această condamnare extrem de dură rezervată în mod normal doar tâlharilor și ucigașilor Primul a fost executat Cloșca iar al doilea Horea Dacă Cloșca a fost torturat cu cruzime extremă primind multiple lovituri cu roata până când i s-a dat lovitura de grație Horea a primit doar o lovitură care i-a fracturat unul dintre picioare apoi a fost ucis imediat cu o lovitură în piept Vezi și Răscoala lui Horea Cloșca și Crișan Cloșca Crișan Țebea Biserica de lemn din Cizer Gorunul lui Horea Galerie de imagini Note Bibliografie Constantin C Giurescu Istoria românilor vol III București Editura Bic All 2007 ISBN 978-973-571-710-0 David Prodan Răscoala lui Horea Editura Științifică și Enciclopedică București 1979 volumele I-II Ion Rusu Abrudeanu Moții calvarul unui popor eroic dar nedreptățit 1924 Magazin istoric Anul II nr 7-8 16-17 iulie-august 1968 Magazin istoric Anul XIX nr 2 215 februarie 1985 Magazin istoric Anul II nr 10 19 octombrie 1968 Bibliografie suplimentară Horea în publicistica românească de acum un veac Nicolae Edroiu Editura Dacia 1985 Legături externe „Horea la Negreni de Traian Vedinaș Teodora Rosca Lumea credinței anul II nr 421 Venus din Milo greacă Ἀφροδίτη τῆς Μήλου Aphroditē tēs Mēlou cunoscută și ca Venus de Milo este o sculptură din Grecia Antică ce o reprezintă pe zeița greacă a iubirii și frumuseții Afrodita Venus la romani Data creării ei este situată între anii 130 100 îHr fiind atribuită lui Alexandros de Antioch inițial a fost atribuită eronat lui Praxiteles Statuia care este din marmură și are o înălțime de 203 cm este expusă la Muzeul Luvru din Paris Brațele și soclul s-au pierdut Statuia a fost găsită pe data de 8 aprilie 1820 de țăranul Yorgos Kentrotas pe insula Milo din Marea Egee Nu este clar în ce rol o reprezintă pe Venus dar se crede că ar reprezenta-o pe Venus Victrix „Venus învingătoarea care ține un măr de aur în mână pe care i l-a dat Paris din Troia Vladimir Vladimirovici Putin în rusă Влади́мир Влади́мирович Пу́тин n 7 octombrie 1952 Leningrad URSS astăzi Sankt Petersburg Rusia este un om politic rus În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de președinte al Federației Ruse A devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999 după ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia iar apoi a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000 În 2004 el a fost reales pentru un al doilea mandat care a durat până în 7 mai 2008 Din cauza limitei prevăzute de Constituție Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv în 2008 dar după victoria succesorului sprijinit de el Dmitri Medvedev în alegerile prezidențiale Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei Putin a ocupat această funcție în interalul 8 mai 2008 – 4 martie 2012 În 2012 a devenit pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse în urma modificării Constituției Copilărie Vladimir Putin s-a născut la 7 octombrie 1952 în Leningrad avându-i ca părinți pe Vladimir Spiridonovici Putin 1911—1999 și pe Maria Ivanova Selomova 1911—1998 Mama lui era muncitoare la o fabrică iar tatăl său a servit ca militar în marina sovietică într-o unitate submarină în cursul anilor 1930 Doi frați mai mari s-au născut în mijlocul anilor 1930; unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere iar al doilea a decedat de difterie în timpul asediului Leningradului Bunicul patern Spiridon Putin 1879—1965 a fost bucătarul lui Vladimir Lenin și Iosif Stalin< ref> În cartea autobiografică a lui Putin Ot Pervogo Litsa română La persoana întâi bazată pe interviurile pe care le-a acordat se vorbește despre începuturile umile printre care cei dintâi ani ai vieții petrecuți într-un apartament comun din Leningrad La 1 septembrie 1960 Vladimir a început să învețe la Școala elementară nr 193 de pe strada Baskov aflată vizavi de casă Până în clasa a cincea era unul din puținii elevi din clasa sa de 45 de copii care nu fusese cooptat încă în organizația locală de pioneri aceasta din cauza comportamentului său indisciplinat În clasa a șasea a început să se dedice sportului mai ales artelor marțiale sambo și judo dar în cursul vieții a practicat și tenisul ski și pilotajulÎn tinerețea sa Putin a avut drept modele de admirație personajele ofițerilor de inteligență ce apăreau pe ecranele sovietice jucate de actori precum Viaceslav Tihonov și Gheorghi Jjionov Vladimir Putin a absolvit secția de drept internațional a Facultății de drept a Universității de Stat din Leningrad în 1975 < ref> cu o teză despre politica SUA pe continentul african În timpul anilor de studenție el a devenit membru al Partidului Comunist și a rămas membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991< ref> De asemenea la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai târziu un rol important în cariera sa Carieră la KGB După absolvirea universității Putin a fost recrutat de KGB în serviciul de contraspionaj În 1976 a terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta Leningrad Apoi conform spuselor lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski a servit la așa numita direcție nr 5 a KGB-ului care combătea opoziția politică A primit ulterior oferta de a se transfera la serviciul de inteligență aflat în sarcina primei direcții a KGB în rusă Первое Главное Управление și a fost trimis pentru antrenamente suplimentare vreme de un an la Școala Superioară Dzerjinski a KGB din Moscova iar apoi prin mijlocul anilor 1980 la Institutul KGB Yuri Andropov din Moscova acum fiind Academia pentru Inteligență Externă Din 1985 până în 1990 KGB-ul l-a repartizat pe Putin la Dresda pe atunci în Republică Democrată Germană< ref> După prăbușirea regimului comunist al Germaniei de Est și a sistemului comunist din celelalte state satelite ale Uniunii Sovietice Putin a fost rechemat în Uniunea Sovietică la Leningrad iar în iunie 1991 a ocupat un post la facultatea de relații internaționale a Universității din Leningrad aflându-se în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov În această nouă calitate Putin ar fi supravegheat colectivul studențesc și pe recruți A reluat legăturile cu Anatoli Sobceak pe atunci primarul Leningradului Sobceak lucrase ca asistent universitar în timpul anilor studenției lui Putin și a fost unul din mentorii acestuia Putin a demisionat formal de la serviciile de securitate a statului la 20 august 1991 Începuturile carierei politice În mai 1990 Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaționale La 28 iunie 1991 a fost numit șef al Comisiei pentru relații externe din cadrul primăriei din Sankt Petersburg însărcinat fiind cu promovarea relațiilor internaționale și a investițiilor străine Mai puțin de un an de la preluarea conducerii comisiei Putin a fost investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al orașului În urma controlului făcut de comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de milioane de dolari Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat dar nu au existat consecințe imediate Putin a rămas șef al Comisiei pentru relații externe până în 1996 Din 1994 până în 1997 Putin a ocupat mai multe funcții politice în Sankt Petersburg În martie 1994 a devenit Vice-primarul orașului Sankt-Petersburg De asemenea între 1995 iunie 1997 Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg În același timp el a fost șef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg Prim-ministru 1999 În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru În această calitate a ordonat reluarea ostilităților cu forțele separatiste CeceniaDupă demisia lui Boris Elțin din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse Președinție Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York i-au dat prilejul să-și justifice propria politică anti-teroristă făcându-l aliat al puterilor occidentale în coaliția împotriva terorismului internațional Vladimir Putin este apreciat pentru stabilitate și reducerea drastică a corupției dar și acuzat de o parte a opoziției de a fi inițiatorul metodelor de intimidare și aducere la tăcere a adversarilor politici El și-a exprimat nemulțumirea la Conferința de la Helsinki din noiembrie 2006 că Rusia nu a fost consultată în ceea ce privește admiterea României și Bulgariei în Uniunea Europeană La presiunile sale Georgia și Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la Summit-ul din 2008 de la București În perioada celor două mandate succesive de președinte 2000-2008 Vladimir Putin a redat Rusiei demnitatea și forța politică pe plan internațional De asemenea Rusia a cunoscut o creștere economică fără precedent de la căderea Uniunii Sovietice jucând un rol important pe piața globală de capital Vladimir Putin este apreciat de majoritatea conaționalilor săi lucru relevat și prin faptul că succesorul propus și susținut de el la Președinția Rusiei Dmitri Medvedev a reușit să câștige alegerile Primul mandat 2000-2004 La 31 decembrie 1999 Boris Elțîn se retrage din funcția de Președinte al Rusiei Putin devine președinte interimar pentru ca la alegerile prezidențiale anticipate din 26 martie 2000 să fie ales cu o majoritate de 5250% din voturile exprimate Este reales în martie 2004 având o majoritate comodă și în Duma de Stat Parlament ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar Al doilea mandat 2004-2008 Este reales în martie 2004 având o majoritate comodă și în Duma de Stat Parlament ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar Al treilea mandat 2012- A fost reales ca președinte al Federației Ruse pentru un mandat de 6 ani în martie 2012 Politică internă Politică externă Suport și popularitate Critică Putin este acuzat de opoziția rusă că manipulează minte și provoacă tensiuni în Ucraina Filmul documentar „Putin omul care instigă la război realizat de Boris Nemțov și Leonid Martâniuk ar aduce argumente care ar demonstra implicarea Rusiei în prăbușirea Boeing-ului din Ucraina din 2014 Prim-ministru 2008-2012 În urma expirării celor două mandate și în urma alegerilor lui Dmitri Medvedev ca președinte al Rusiei Putin a fost desemnat de Medvedev ca prim-ministru și validat de Duma de Stat în această funcție în perioada 8 mai 2008 7 mai 2012< ref> Familia și viața personală Vladimir Putin a fost căsătorit cu Ludmila Putina divorțat în 2013 n 1958 din 1983 și are două fete Ekaterina n 1985 în Dresda Germania și Maria n 1986 tot în Dresda Germania Soția sa a studiat filologia la Universitatea din St Petersburg După efectuarea studiior a lucrat ca stewardesă la Kaliningrad și apoi ca profesoară de limbi străine vorbind curent limbile germană franceză și spaniolă În casa familiei Putin se mai află și un pudel alb numit Tosca Avere personală Potrivit unor surse neconfirmate Putin ar putea avea 40 de miliarde de dolari în active sau chiar 70 de miliarde dolari depășindu-l astfel pe Carlos Slim care era considerat în 2012 ca fiind cel mai bogat om din lume cu un miliard de dolari Artele marțiale Unul dintre sporturile preferate de Putin este judo-ul Putin a început să se antreneze practicând sambo artă marțială originară din Uniunea Sovietică de la vârsta de 14 ani înainte de a trece apoi la practicarea judo-ul pe care o exercită și în prezent El a câștigat competiții în domeniul acestui sport în orașul său natal Onoruri Vladimir Putin a fost desemnat "Persoana Anului 2007" de către revista americană Time pentru că a adus stabilitate și a acordat un nou statut țării salesursa Reuters ''Premiul este acordat pentru o "pricepre extraordinară de lider pentru preluarea unei țări care se afla în haos și căreia i-a adus stabilitate" a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel redactorul șef al revistei Time'' Bibliografie suplimentară Omul fără chip Incredibila ascensiune a lui Putin Masha Gessen 2012 Referințe Legături externe Vladimir Putin eroul unor benzi desenate 7 martie 2004 Crina Manolescu Amos News 16 August 2011 Evenimentul zilei 2 aprilie 2012 Octavian Manea Adevărul 4 martie 2012 Matei Dobrovie Adevărul 23 martie 2012 Octavian Manea Adevărul 4 ianuarie 2000 Evenimentul zilei Articole biografice 11 august 1999 Evenimentul zilei 7 Octombrie 2011 Roxana Roseti Evenimentul zilei 25 iulie 2014 Gabriel Burete Mediafax 11 septembrie 2014 Marius Cosmeanu România liberă Wikimedia Foundation WMF este o organizați non-profit din San Francisco California care a creat o serie de wiki Cele mai cunoscute sunt Wikipedia Wiktionary Wikiquote Wikibooks Wikisource Wikinews și Meta-Wikipedia Jimmy Jimbo Wales șeful fundației împreună cu compania sa „Bomis au anunțat crearea fundației la 20 iunie 2003 Numele ei „Wikimedia a fost ales de către Sheldon Rampton întrebând utilizatorii de pe lista de destinatari „mailing list WikiEN-I în martie 2003 Proiectele Wikimedia Datele de lansare din tabelul de mai jos sunt datele când s-au stabilit numele oficiale ale domeniilor Internet respective sau și datele lansării versiunii „beta stadiu de testare imediat anterior dării în folosință a proiectului Nu au fost luate în considerație alte domenii și nici versiuni de testare mai timpurii Lista proiectelor Wikimedia Referințe și note Legături externe Wikipedia pronunțat în română sau iar în engleză este o enciclopedie generală disponibilă pe Internet în mai multe limbi având conținut deschis tuturor atât pentru utilizare cât și pentru dezvoltare Este dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr de persoane și administrată de fundația non-profit Wikimedia Face parte din fenomenul numit Web 20 Prefixul din denumirea Wikipedia se referă la metoda „wiki de a edita pagini de web în colaborare o metodă simplă și rapidă care permite participarea unui mare număr de persoane la redactarea aceluiași material În limba hawaiiană wiki wiki scris și wiki-wiki înseamnă „iute-iute Proiectul a început în limba engleză la 15 ianuarie 2001 la inițiativa lui Jimmy Wales și Larry Sanger Ediția în limba engleză cea mai dezvoltată dintre versiuni a depășit în anul 2007 pragul de 2 milioane de articole iar numărul de articole în toate limbile a depășit 9 milioane Ediția în limba română are în prezent aproximativ de articole Ulterior noi proiecte au început să construiască Wikipedia în alte limbi în prezent existând peste 200 de proiecte dintre care circa 100 sunt active Wikipedia folosește software liber fiind inspirată de ideile lui Richard Stallman fondator al Free Software Foundation probabil primul care a propus existența unei enciclopedii complet libere Același nume Wikipedia desemnează și situl Wikipediaorg unde se pot accesa articolele scrise în cadrul proiectului și unde voluntarii participă la dezvoltarea lui Autori La scrierea articolelor din Wikipedia poate contribui oricine Pentru a modifica articolele sau a adăuga altele noi nu este necesară nicio identificare a persoanelor și nicio verificare a competenței lor În general acest caracter liber al proiectului este privit cu suspiciune întrucât este greu de imaginat că în urma unui astfel de proces neîngrădit se poate crea o lucrare enciclopedică de calitate Vizitatorii sitului Wikipedia întreabă adesea „Bine dar atunci orice neștiutor sau răuvoitor poate să scrie în articole absolut orice! Mai mult oricine poate să șteargă contribuțiile valoroase făcute de alții! Nu e periculos? Deși într-adevăr articolele sunt uneori vandalizate de răuvoitori modificările operate sunt permanent supravegheate de către comunitatea de utilizatori care în timp s-au organizat și pe lângă activitatea de dezvoltare continuă a proiectului reușesc și să facă față atacurilor Imediat ce apare o modificare nepotrivită ea este anulată iar persoana respectivă avertizată totul petrecându-se de obicei într-un interval de câteva minute În plus administratorii sitului au și posibilitatea de a bloca accesul la editare al răuvoitorilor Printre contribuitori se află oameni din toate părțile lumii și toate categoriile de vârstă singurele condiții fiind accesul la internet și dorința de a participa la scrierea unei enciclopedii Desigur sunt preferați editorii care cunosc suficient de bine un domeniu și care pot redacta articolele într-un stil propriu unei enciclopedii< ref> Wikipedia în limba română Wikipedia în limba română abreviată uneori „rowp a început în luna iulie 2003 Versiunile inițiale ale paginii principale și ale primelor articole au fost scrise pe 12 iulie În 15 iulie Bogdan Stăncescu cu numele de utilizator a primit statutul de Referitor la începuturile Wikipediei în limba română Bogdan Stăncescu a mărturisit următoarele Pe mine m-a încântat conceptul pe care l-am descoperit la Wikipedia în engleză și i-am întrebat pe cei de acolo cum aș putea să ajut la cultivarea site-ului în română Am și acum răspunsul în arhiva de mailuri Oh you just want to be a sysop? Done! Tot ce vrei este să fii un sysop? S-a făcut! Așa că m-am apucat de treabă Am tradus toată interfața — neașteptat de mult de lucru și tot au scăpat niște greșeli pe care mi le-au semnalat contribuitorii mai târziu — și m-am pus pe scris articole care să dea o formă și o direcție site-ului Până la sfârșitul aceluiași an Wikipedia în limba română avea deja nu mai puțin de 3000 de articole și ocupa astfel locul 16 în clasamentul edițiilor Wikipediei Proiectul s-a dezvoltat în continuare ajungând la 10000 de articole la 13 decembrie 2004 50000 de articole la 5 ianuarie 2007 depășind 100000 de articole la data de 11 ianuarie 2008 În prezent există aproximativ de articole la Wikipedia în limba română și circa de utilizatori înregistrați De-a lungul existenței sale Wikipedia în limba română s-a aflat în fața mai multor probleme Astfel crearea automată a unei serii de proiecte în alte limbi pe baza standardelor internaționale a dus printre altele la apariția unei Wikipedii în limba moldovenească urmare a faptului că această limbă avea în standardul ISO 639 codurile mo și mol separate de limba română Acest proiect permitea inițial scrierea articolelor atât în alfabetul latin cât și în cel chirilic forma moldovenească de dinainte de 1989 dar ca urmare a numărului foarte redus de articole funcționa în mare măsură ca un portal cu trimiteri spre Wikipedia în limba română După numeroase și aprinse discuții proiectul a fost în cele din urmă înghețat în anul 2006 pe baza faptului că limba moldovenească și limba română sunt identice și că nu s-au găsit vorbitori nativi ai acestei limbi care să dorească să contribuie în alfabetul chirilic În anul 2010 Wikipedia în limba română a trecut la utilizarea semnelor diacritice corecte din limba română mai exact virgule sub ș și ț care până atunci apăreau în mod greșit drept sedile Acest proces a putut fi în mare măsură automatizat astfel încât dacă cineva scrie sau caută cu diacritice greșite acestea sunt acum corectate automat Note Vezi și Legături externe adevărulro Zborul 9525 al companiei aeriene low-cost Germanwings cu destinația Barcelona Spania – Düsseldorf Germania s-a prăbușit după ce a dispărut de pe radar în jurul orei locale 1120 pe data de 24 martie 2015 într-o zonă din preajma comunei Prads-Haute-Bléone Provența-Alpi-Coasta de Azur Toți cei 144 de pasageri și șase membri ai echipajului la bord au decedat< ref> Accidentul ar fi fost provocat deliberat de către copilotul aeronavei Andreas Lubitz Pasageri și echipaj Printre victime se aflau baritonul german Oleg Bryjak și contralta germană Maria Radner O clasă de 16 liceeni germani și cei doi profesori ai lor însoțitori originari din orașul Haltern în Renania de Nord-Westfalia la reîntoarcerea dintr-un schimb lingvistic la Llinars del Vallès erau și ei prezenți în avion Referințe