Secole Secolul al XIV-lea Secolul al XV-lea Secolul al XVI-lea Decenii Anii 1400 Anii 1410 Anii 1420 Anii 1430 Anii 1440 Anii 1450 Anii 1460 Anii 1470 Anii 1480 Anii 1490 Anii 1500 Ani 1447 1448 1449 1450 1451 1452 1453 1454 1455 1456 1457 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri 10 martie Ferdinand al II-lea de Aragon rege al Castiliei d 1516 15 aprilie Leonardo da Vinci pictor sculptor inginer și arhitect italian renascentist d 1519 27 iulie Ludovico Sforza duce al Milano d 1508 Decese Suverani conducători Europa Albania Durres Gheorghe Kastrioti Skanderbeg principe 1443-1468 Anglia Henric al VI-lea rege din dinastia Lancaster 1422-1461 1470-1471 Anjou Rene duce 1434-1471 1480; anterior duce de Lorena 1431-1453; ulterior rege al Neapolelui 1435-1442 Aragon Alfonso al V-lea Magnanimul rege din dinastia de Castilia 1416-1458; totodată rege al Siciliei 1416-1458; ulterior rege al Neapolelui 1442-1458 Austria Anterioară și Tirol Sigismund duce din dinastia de Habsburg ramura veche 1446-1490; arhiduce din 1453 Austria Interioară Frederic al V-lea duce din dinastia de Habsburg ramura tânără 1424-1493; ulterior duce în Austria Superioară și Austria Inferioară 1439-1440; ulterior rege al Germaniei 1440-1493; ulterior împărat occidental 1452-1493 Austria Superioară și Austria Inferioară Ladislau Postumul duce din dinastia de Habsburg 1440-1457; arhiduce din 1453; ulterior duce ereditar de Luxemburg 1440-1457; ulterior rege al Ungariei 1444 1453-1457; ulterior rege al Cehiei 1453-1457 Bavaria-Landshut Ludovic al IX-lea cel Bogat duce din dinastia de Wittelsbach 1450-1479 Bavaria-Munchen Albert al III-lea ce Pios duce din dinastia de Wittelsbach 1438-1460 Bizanț Constantin al XI-lea Dragases împărat din dinastia Paleologilor 1449-1453 Bosnia Ștefan Tomaș rege din dinastia Kotromanic 1443-1461 Bosnia-Herțegovina statul Zahumija Ștefan Vukcic duce din dinastia Kosaca 1435-1466 Brandenburg Frederic al II-lea Dinte de Fier principe elector din dinastia de Hohenzollern 1440-1470 Bretagne Petru al II-lea duce 1450-1457 Burgundia Filip al III-lea cel Bun duce din casa de Valois 1419-1467; ulterior conte de Hainaut 1425-1427; ulterior 1442 1443-1467 duce de Luxemburg Castilia Ioan al II-lea rege din dinastia de Trastamara 1406-1454 Cipru Ioan al II-lea rege din dinastia de Antiohia-Lusignan 1432-1458 Crimeea Hadji Ghirai I ibn Ghias ad-Din han din dinastia Ghiraizilor 1430?-1434 1435 1441?-1456? 1456?-1466 Danemarca Christian I rege din dinastia de Oldenburg 1448-1481; ulterior rege al Suediei 1457-1464 1465-1467 Ferrara Borso senior din casa d'Este 1450-1471; duce din 1452 Florența Cosimo cel Bătrân senior din familia Medici 1434-1464 Franța Carol al VII-lea rege din dinastia de Valois 1422-1461 Genova Pietro al II-lea Fregoso doge 1450-1458 Germania Frederic al III-lea rege din dinastia de Habsburg 1440-1493; anterior duce în Austria Interioară 1424-1493; ulterior împărat occidental 1452-1493 Gruzia Dimitrie al III-lea rege din dinastia Bagratizilor 1446-1453 și Gheorghe al VIII-lea rege din dinastia Bagratizilor 1446-1465 Hoarda de Aur Sayyid Ahmed I han cca 1433-cca 1465 și Kucuk Muhammad han cca 1435-cca 1465 Imperiul occidental Frederic al III-lea împărat din dinastia de Habsburg 1452-1493; totodată arhiduce de Austria 1424-1493; totodată rege al Germaniei 1440-1493 Imperiul otoman Mehmed al II-lea Cuceritorul sultan din dinastia Osmană 1444-1446 1451-1481 Kazan Mahmud Mahmutek ibn Ulugh Muhammad han 1445-1461 Lituania Cazimir mare duce 1440-1492; ulterior rege al Poloniei 1447-1492 Lorena Superioară Isabela ducesă din dinastia de Lorena-Anjou 1431-1453 și Rene I duce din dinastia de Anjou 1431-1453; ulterior duce de Anjou 1434-1471 1480; ulterior rege al Neapolelui 1435-1442 Luxemburg Ladislau Postumul duce ereditar din dinastia de Habsburg 1440-1457; totodată duce în Austria Superioară și Inferioară 1440-1457; ulterior rege al Ungariei 1444 1453-1457; ulterior rege al Cehiei 1453-1457 și Filip al II-lea cel Bun duce din dinastia de Burgundia 1442 1443-1467; totodată duce de Burgundia 1419-1467; anterior conte de Hainaut 1425-1427 Mantova Luigi al III-lea Turcul marchiz din casa Gonzaga 1444-1478 Milano Francesco I duce din familia Sforza 1450-1466 Moldova Petru Aron domnitor 1451-1452 1454-1455 1455-1457 și Alexăndrel domnitor 1449 1452-1454 1455 Monaco Pomellina Fregoso seniorină 1438-1454 Montferrat Giovanni al IV-lea marchiz din dinastia Paleologilor 1445-1464 Moscova Vasili al II-lea Vasilievici Tomnâi mare cneaz 1425-1433 1434-1446 1447-1462 Muntenegru Ștefan I principe din dinastia Crnojevic 1426-1465 Nasrizii Muhammad al IX-la as-Saghir ibn Nasr ibn Muhammad V emir din dinastia Nasrizilor 1419-1427 1430-1432 1432-1445 1447-1453 sau 1454 și Abu Abdallah Muhammad al XI-lea ibn Ali emir din dinastia Nasrizilor 1451-1452 1482-1483 1487-1492 Navarra Ioan I rege din dinastia de Castilia 1425-1479; ulterior rege al Aragonului 1458-1479; ulterior rege al Siciliei 1458-1479 Neapole Alfons I Magnanimul rege din casa de Aragon 1442-1458; totodată rege al Aragonului 1416-1458; totodată rege al Siciliei 1416-1458 Ordinul teutonic Ludwig von Erlichshausen mare maestru 1450-1467 Polonia Cazimir al IV-lea rege din dinastia Jagiello 1447-1492; totodată mare duce de Lituania 1440-1492 Portugalia Afonso al V-lea rege din dinastia de Aviuz 1438-1481 Reazan Ivan al IV-lea Fedorovici mare cneaz între 1423 și 1427-1456 Savoia Ludovic duce 1434 1440-1465 Saxonia Frederic al II-lea cel Blând principe elector 1428-1464 Scoția Iacob al II-lea rege din dinastia Stuart 1437-1460 Serbia de nord Gheorghe Brancovic cneaz din dinastia Brancovic 1427-1456; despot din 1429; anterior conducător în Kosovo și Metohija 1397-1427 Sicilia Alfonso I Magnanimul rege din dinastia de Castilia 1416-1458; totodată rege al Aragonului 1416-1458; ulterior rege al Neapolelui 1442-1458 Statul papal Nicolae al V-lea papă 1447-1455 Suedia Karl Knutsson Bonde rege 1448-1457 1464-1465 1467-1470 Transilvania Nicolae de Ujlak voievod 1441-1447 1449-1458 1460 1462-1465; ulterior rege nominal al Bosniei 1471-1477 și Ioan de Rozgony voievod 1449-1460 Tver Boris Aleksandrovici mare cneaz 1425-1461 Ungaria Ladislau al V-lea Postumul rege din dinastia de Habsburg 1444 1453-1457; totodată duce în Austria Superioară și Inferioară 1440-1457; totodată duce ereditar de Luxemburg 1440-1457; ulterior rege al Cehiei 1453-1457 și Iancu de Hunedoara guvernator 1446-1453; totodată voievod al Transilvaniei 1441-1446 1448 Valahia Vladislav al II-lea domnitor 1447-1448 1448-1456 Veneția Francesco Foscari doge 1423-1457 Africa Benin Uwaifiokun obba ?-? ? și Ewuare cel Mare obba cca 1440-cca 1480 Buganda Kiyimba kabaka 1434-1464 Califatul abbasid Egipt Abu Bakr Hamza al-Kaim ibn al-Mutauakkil calif din dinastia Abbasizilor 1451-1455 Ethiopia Zara Yakob Constantin I împărat 1434-1468 Hafsizii Abu Umar Usman ibn Muhammad IV calif din dinastia Hafsizilor 1435-1488 Kanem-Bornu Amarma sultan cca 1451-ca 1453 Mamelucii az-Zahir Saif ad-Din Djakmak sultan din dinastia Burdjizilor 1438-1453 Marinizii Abu Muhammad Abd al-Hakk al II-lea ibn Abu Said Usman emir din dinastia Marinizilor 1428-1465 Munhumutapa Matope Nyanhehwe rege din dinastia Munhumutapa cca 1450-cca 1480 Rwanda Samembe rege cca 1434-cca 1458 Songhay Mari Akrona rege din dinastia Sonni ?-? ? și Mari Arandan rege din dinastia Sonni ?-? ? Asia Orientul Apropiat Ak Koyunlu Djihangir ibn Ali ibn Usman conducător 1444-1453 Ayyubizii din Hisn Kaifa și Amid al-Malik as-Salih Salah ad-Din Halil ibn Ahmad sultan din dinastia Ayyubizilor 1433-1452 și al-Malik al-Kamil al IV-lea Ahmad ibn Halil sultan din dinastia Ayyubizilor 1452-? Bizanț Imperiul de Trapezunt Ioan al IV-lea Kaloiannes împărat din dinastia Marilor Comneni 1429-1458 Cipru Ioan al II-lea rege din dinastia de Antiohia-Lusignan 1432-1458 Imperiul otoman Mehmed al II-lea Cuceritorul sultan din dinastia Osmană 1444-1446 1451-1481 Kara Koyunlu Djihan Șah emir 1438-1467 Mamelucii az-Zahir Saif ad-Din Djakmak sultan din dinastia Burdjizilor 1438-1453 Timurizii Abu Said ibn Muhammad ibn Miranșah emir din dinastia Timurizilor 1451-1469; ulterior emir și în Horasan 1458-1469 Timurizii din Horasan Babur ibn Baisonkor ibn Șah Ruh emir din dinastia Timurizilor 1449-1457 Asia Orientul Îndepărat Bengal Nasr ad-Din Mahmud Șah sultan din casa lui Ilias Șah 1437-1459 1460 Birmania statul Arakan Meng Khari Ali Khan rege din dinastia de Mrohaung 1434-1459 Birmania statul Ava Narapati rege 1443-1469 Birmania statul Mon Binnya Kyan rege 1450-1453 Cambodgea Chau Ponhea Yat rege 1432-1467 Cambodgea statul Tjampa Moho Kouei-yeou rege din cea de a treisprezecea dinastie 1449-1458 China Daizong Zhu Qiyu împărat din dinastia Ming 1450-1457 Coreea statul Choson Munjong Yi Hyang rege din dinastia Yi 1451-1452 Hoarda de Aur Sayyid Ahmed I han cca 1433-cca 1465 și Kucuk Muhammad han cca 1435-cca 1465 India Bahmanizii Ala ad-Din Ahmad al II-lea ibn Muhammad ibn Daud II 1436-1458 India statul Delhi Bahlul Șah Ghazi sultan din dinastia Lodi 1451-1489 India statul Gujarat Kutb ad-Dib Șah al II-lea Djalal Han ibn Muhammad sultan 1451-1458 India statul Handeș Miran Mubarak Han I ibn Adil sultan din dinastia Farukizilor 1441-1457 India statul Vijayanagar Mallikarjuna conducător din dinastia Sangama 1446-1465 Japonia Go-Hanazono împărat 1429-1464 și Yoșinari Yoșimasa principe imperial din familia Așikaga 1443-1474 Kashmir Zain al-Abidin Șahi-han ibn Sikandar sultan din casa lui Șah Mir 1420-1470 Laos statul Lan Xang Thao Lu-Sai Tiakkaphat rege 1438-1479 Statul Madjapahit Rajasavardhana Bhre Pamotan rege 1451-1453 Malacca Muzaffar Șah Raja Kasim sultan 1445-1456 Nepal Jayayakșamalla rege din dinastia Malla 1428-1480 Sri Lanka statul Jaffna Bhuvanekabahu rege 1450-1467; ulterior rege în Kotte 1469-1476 1477 Sri Lanka statul Kotte Parakkamabahu al VI-lea Apa rege 1414-1466 Thailanda statul Ayutthaya Boromtrailokanat rege 1448-1488 Tibet bSod-nams P'yogs-glang panchen lama 1439-1505 Tibet dGe-'dun Grub-pa dalai lama 1417 1419-1474 1476 Timurizii Abu Said ibn Muhammad ibn Miranșah emir din dinastia Timurizilor 1451-1469; ulterior emir și în Horasan 1458-1469 Vietnam statul Dai Viet Le Nhan-tong Tuyen huang-de rege din dinastia Le târzie 1442-1459 America Aztecii Moctezuma I Ilhuicamina conducător 1440-1469 Incașii Pachacuti Inca Yupanqui conducător 1438-1471 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 aprilie 14 aprilie 15 aprilie 16 aprilie 17 aprilie 15 aprilie este a 105-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1632 Bătălia de la Rain Suedezii sub Gustavus Adolphus înving Sfântul Imperiu Roman în timpul Războiului de Treizeci de Ani 1755 Poetul jurnalistul și lexicograful britanic Samuel Johnson a publicat la Londra "Dicționarul limbii engleze" 1762 Prin decret imperial semnat de împărăteasa Maria Terezia se înființează regimentele grănicerești românești I la Orlat și II la Năsăud 1896 Ceremonia de închidere a primei ediții a Jocurilor Olimpice Moderne Atena Grecia 1912 Vasul britanic de pasageri Titanic se scufundă în Atlanticul de Nord la ora 220 am la două ore și 40 de minute după coliziunea cu un iceberg Din cei 2227 de pasageri plus echipaj aflați la bord numai 770 vor supraviețui 1918 Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă a fost declarată muzeu devenind prima casă memorială din România 1939 A avut loc Congresul de constituire a Partidului Democrat din Polonia 1941 Începe greva minerilor din Valea Jiului care îngreunează aprovizionarea armatei antonesciene și a trupelor germane aflate în țară 1941 Generalul american Douglas MacArthur este numit comandant al forțelor aliate în Pacific 1944 Al Doilea Război Mondial Primul bombardament de noapte al aviației britanice asupra României 83 de bombardiere Wellington atacă Turnu-Severin 1944 Al Doilea Război Mondial Al doilea mare bombardament anglo-american asupra Bucureștiului Universitatea e distrusă parțial 1945 Al Doilea Război Mondial Al Doilea Război Mondial Trupele britanice au eliberat deținuții din lagărul de concentrare Bergen-Belsen 1947 Înființarea Filarmonicii "Banatul" din Timișoara 1949 Înființarea Filarmonicii "Gheorghe Dima" din Brașov 1949 Are loc premiera dramei "Bălcescu" de Camil Petrescu 1957 Se încheie un acord româno-sovietic privind statutul juridic al trupelor sovietice staționate încă din 1944 pe teritoriul României 1964 Plenara lărgită a CC al PCR adoptă Declarația cu privire la poziția PCR în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale Declarația condamnă pretențiile PCUS de a domina mișcarea comunistă internațională sub pretextul internaționalismului proletar Declarația marchează începutul oficial al politicii independente a României în cadrul "lagărului comunist" 1971 La Porțile de Fier este conectat la sistemul energetic național primul hidroagregat de producție românească 1989 A vut loc Tragedia de pe Hillsborough o busculadă umană pe Stadionul Hillsborough în semifinalele FA Cup soldată cu moartea a 96 de fani ai FC Liverpool 1991 Inaugurarea oficială a activității Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare BERD Londra 1998 Guvernul condus de Radu Vasile a fost validat de către Parlamentul României 1998 Lansarea oficială a canalului HBO în București 1999 Abdelaziz Bouteflika a câștigat alegerile prezidențiale din Algeria 2005 Cel puțin 21 de oameni au murit și în jur de 50 au fost răniți într-un devastator incendiu la un hotel in centrul Parisului 2005 Funeraliile Prințului Rainier al III-lea de Monaco 2013 Două bombe au explodat lângă linia de sosire la maratonul din Boston Massachusetts omorând cel puțin trei persoane și rănind alte 183 Nașteri 1452 Leonardo da Vinci pictor sculptor inginer și arhitect italian renascentist d 1519 1489 Mimar Sinan arhitect otoman d 1588 1552 Pietro Cataldi matematician italian d 1626 1607 Honoré Fabri matematician francez d 1688 1641 Robert Sibbald medic scoțian d 1722 1642 Suleiman al II-lea sultan al Imperiului Otoman d 1691 1646 Christian al V-lea al Danemarcei și al Norvegiei d 1699 1684 Ecaterina I a Rusiei d 1727 1688 Johann Friedrich Fasch compozitor german d 1758 1707 Leonhard Euler matematician și fizician elvețian d 1783 1797 Louis Adolphe Thiers istoric politician și jurnalist francez d 1877 1858 Émile Durkheim sociolog francez d 1917 1873 Henry James scriitor american d 1916 1874 Johannes Stark fizician german d 1957 1878 Robert Walser scriitor elvețian d 1956 1879 Theodor Capidan lingvist român d 1953 1910 Miguel Najdorf șahist argentinian de origine poloneză d 1997 1912 Kim Ir Sen dictator al Coreei de Nord d 1994 1924 Stephen Fischer-Galați istoric 1924 Sir Neville Mariner dirijor britanic 1931 Tomas Tranströmer poet traducător și psiholog suedez laureat Nobel d 2015 1938 Claudia Cardinale actriță italiană 1939 Jaime Paz Zamora om politic bolivian 1942 Lucian Bolcaș politician român 1946 Péter Agárdi scriitor critic și istoric literar maghiar 1946 Zamfir Dumitrescu pictor român 1949 Alla Pugaciova cântăreață rusă 1958 Abu Hamza al-Masri șeic egiptean 1959 Emma Thompson actriță engleză 1959 John Onoje activist politic din Republica Moldova refugiat din Sierra Leone 1960 Filip al Belgiei actualul monarh al Belgiei Decese 1558 Roxelanasoția sultanului Soliman I n1506 1719 Françoise de Maintenon metresa și a doua soție a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței n 1635 1764 Madame de Pompadour metresa regelui Ludovic al XV-lea al Franței n 1721 1765 Mihail Lomonosov savant poet și filolog rus n 1711 1843 Noah Webster lexicograf american n 1758 1865 Abraham Lincoln al 16-lea președinte al Statelor Unite n 1809 1893 Petru M Câmpeanu filolog n 1809 1921 Constantin Barozzi general geodez și cartograf n 1833 1924 Eduard Caudella compozitor român n 1841 1931 Thomas al 2-lea Duce de Genova n 1854 1938 Cesar Vallejo poet peruan n 1892 1942 Robert Musil romancier austriac n 1880 1967 Nicolae Colan episcop al Clujului și mitropolit n 1893 1969 Victoria Eugenie de Battenberg nepoata reginei Victoria a Marii Britanii regină a Spaniei n 1887 1980 Jean-Paul Sartre scriitor francez laureat al Premiului Nobel refuzat n 1905 1986 Jean Genet dramaturg francez n 1910 1990 Greta Garbo actriță suedeză n 1905 1994 Sabba S Ștefănescu geofizician român n 1902 1998 Pol Pot dictator cambodgian n 1928 2008 Ollie Johnston pictor american n 1912 2014 Nina Cassian poetă eseistă și traducătoare română n 1924 Sărbători Danemarca Sărbătoare națională Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Decenii Anii 1650 Anii 1660 Anii 1670 Anii 1680 Anii 1690 Anii 1700 Anii 1710 Anii 1720 Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Ani 1702 1703 1704 1705 1706 1707 1708 1709 1710 1711 1712 __FARACUPRINS__ Evenimente 23 iulie 3 august A doua domnie în Moldova a lui Mihail Racoviță Domnia sa este marcată de sporirea dărilor și înființarea altora noi cum este fumăritul o sumă de bani percepută fiecărei gospodării 22 octombrie Dezastrul naval din Sicilia navele Marinei Regale britanice se deplasau prin manevre riscante printre recifele aflate la vest de Insulele Siciliei Patru nave s-au scufundat și aproximativ 2000 de oameni și-au pierdut viața Arte știință literatură și filozofie Nașteri 15 aprilie Leonhard Euler matematician și fizician elvețian d 1783 22 aprilie Henry Fielding romancier și dramaturg englez d 1754 23 mai Carl Linné botanist fizician și zoolog suedez d 1778 17 decembrie Ernest Frederic al II-lea Duce de Saxa-Hildburghausen d 1745 Decese Suverani conducători Europa Anglia Anna regină din dinastia Stuart-Orania 1702-1714 Austria Iosif I arhiduce din dinastia de Habsburg 1705-1711; totodată rege al Ungariei 1705-1711; totodată rege al Cehiei 1705-1711; totodată rege al Germaniei 1705-1711; totodată împărat occidental 1705-1711 Bavaria Maximilian al II-lea principe elector din dinastia de Wittelsbach 1679-1726 Brandenburg Frederic al III-lea mare principe elector din dinastia de Hohenzollern 1688-1713; totodată duce de Prusia 1688-1713; rege din 1703 Cehia Iosif I rege din dinastia de Habsburg 1705-1711; totodată arhiduce de Austria 1705-1711; totodată rege al Ungariei 1705-1711; totodată rege al Germaniei 1705-1711; totodată împărat occidental 1705-1711 Crimeea Ghazi Ghirai al III-lea ibn Selim han din dinastia Ghiraizilor 1704-1707 și Kaplan Ghirai I ibn Selim han din dinastia Ghiraizilor 1707-1708 1713-1716 1730-1736 Danemarca Frederik al IV-lea rege din dinastia de Oldenburg 1699-1730 Florența Cosimo al III-lea mare duce din familia Medici 1670-1723 Franța Ludovic al XIV-lea cel Mare rege din dinastia de Bourbon 1643-1715 Genova Stefano Onorato Ferreti doge 1705-1707 și Domenico De Mari doge 1707-1709 Germania Iosif I rege din dinastia de Habsburg 1705-1711; totodată arhiduce de Austria 1705-1711; totodată rege al Ungariei 1705-1711; totodată rege al Cehiei 1705-1711; totodată împărat occidental 1705-1711 Gruzia Gheorghe al XI-lea Șah Nawaz al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1656 1658-1688 1703-1709 Gruzia statul Imeretia Gheorghe al V-lea rege din dinastia Bagratizilor 1702-1711 1711-1713 1713-1716 Gruzia statul Kakhetia David al II-lea Imam Kuli Han rege din dinastia Bagratizilor 1703-1722 Imperiul occidental Iosif I împărat din dinastia de Habsburg 1705-1711; totodată arhiduce de Austria 1705-1711; totodată rege al Ungariei 1705-1711; totodată rege al Cehiei 1705-1711; totodată rege al Germaniei 1705-1711 Imperiul otoman Ahmed al III-lea sultan din dinastia Osmană 1703-1730 Lorena Superioară Leopold duce titular din dinastia de Lorena-Vaudemont 1690-1729; duce din 1697 Mantova Ferdinando Carlo duce din casa Gonzaga-Nevers 1665-1708 Modena Rinaldo duce din casa d'Este 1694-1737 Moldova Antioh Cantemir domnitor 1695-1700 1705-1707 și Mihai Racoviță domnitor 1703-1705 1707-1709 1715-1726; ulterior domnitor în Valahia 1730-1731 1741-1744 Monaco Antonio principe din casa Grimaldi 1701-1731 Muntenegru Danilo Petrovic vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1697-1735 Parma și Piacenza Francesco Maria duce din casa Farnese 1694-1727 Polonia Stanislaw Leszczynski rege 1704-1709 1733-1734; ulterior duce de Lorena 1738-1766 Portugalia Joao al V-lea rege din dinastia de Braganca 1706-1750 Prusia Frederic al II-lea duce din dinastia de Hohenzollern 1688-1713; rege din 1703; totodată mare principe elector de Brandenburg 1688-1713 Rusia Petru I cel Mare țar din dinastia Romanov 1696-1725; împărat din 1721 Savoia Vittorio Amedeo al II-lea duce 1675-1730; ulterior rege al Siciliei 1713-1718; ulterior rege al Sardiniei 1720-1730 Saxonia Frederic August I cel Puternic principe elector din dinastia de Wettin 1694-1733; ulterior rege al Poloniei 1697-1706 1709-1733 Spania Filip al V-lea rege din dinastia de Bourbon 1700-1724 1724-1746 Statul papal Clement al XI-lea papă 1700-1721 Suedia Carol al XII-lea rege din dinastia Pfalz-Zweibrucken-Kleeburg 1697-1718 Transilvania Mihail Apafi al II-lea principe 1681-1713 Francisc Rakoczi al II-lea principe 1704-1711 și Gheorghe Banffy I de Losoncz guvernator 1691-1708 Ungaria Iosif I rege din dinastia de Habsburg 1705-1711; totodată arhiduce de Austria 1705-1711; totodată rege al Cehiei 1705-1711; totodată rege al Germaniei 1705-1711; totodată împărat occidental 1705-1711 Valahia Constantin Brâncoveanu domnitor 1688-1714 Veneția Alvise Mocenigo al II-lea doge 1700-1709 Africa Așanti Osei Tutu așantehene cca 1680-cca 1720 Bagirmi Abd al-Kadir I mbang 1680-1707 și Bar mbang 1707-1722 Benin Ewuakpe obba cca 1700-cca 1712 Buganda Kagulu Kikulwe și Mawanda kabaka 1704-1734 Dahomey Akaba Wibega rege 1680 1685-1708 Darfur Musa ibn Sulaiman sultan ?-? ? Ahmad Bakr ibn Musa sultan ?-? ? Ethiopia Takla Haymanot I Abrak Sagad împărat 1706-1708 Imerina Andriamasinavalona rege cca 1675-1710 Imperiul otoman Ahmed al III-lea sultan din dinastia Osmană 1703-1730 Kanem-Bornu Idris al IV-lea sultan cca 1694-cca 1711 Maroc Moulay Ismail sultan din dinastia Alaouită 1672-1727 Munhumutapa Nyamaende Mhande rege din dinastia Munhumutapa 1694-1707 și Nyenyedzi Zenda rege din dinastia Munhumutapa 1707-1711 Oyo Jayin rege ?-? ? și Ayibi ?-? ? Rwanda Mibambwe al II-lea Gisanura rege cca 1696-cca 1720 Sennar Badi al III-lea al-Ahmar ibn Unsa I sultan 1692-1716 Tunisia Hussein I ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1705-1735 Wadai Iakub Arus ibn Kharut sultan 1681-1707 și Kharut al II-lea as-Saghir ibn Iakub sultan 1707-1745 Asia Orientul Apropiat Iran Hussain I șah din dinastia Safavidă 1694-1722 Imperiul otoman Ahmed al III-lea sultan din dinastia Osmană 1703-1730 Yemen statul Sanaa al-Mahdi Muhammad imam 1687-1716 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Djamal al-Alam Badir al-Munir sultan 1703-1726 Birmania statul Arakan Sandathuriya rege din dinastia de Mrohaung 1706-1710 1731-1734 Birmania statul Toungoo Sane rege 1698-1714 Cambodgea Preah Srey Thommo Reachea al II-lea Nac Ong Tham rege 1702-1704 1706-1710 1736-1747 China Shengzu Xuanye împărat din dinastia manciuriană Qing 1662-1722 Coreea statul Choson Sukchong Yi Sun rege din dinastia Yi 1675-1720 India statul Moghulilor Muhyi ad-Din Muhammad Aurangzeb Alamgir I împărat 1658-1707 Muhammad Azam Șah împărat 1707 Kambakhș împărat 1707 și Muazzam Șah Alam I împărat 1707-1712 Japonia Higașiyama împărat 1687-1709 și Tsunayoși principe imperial din familia Tokugaua 1680-1709 Laos statul Lan Xang Sai Ong Hue Sai Settha-thirath al II-lea rege 1700-1707 1735; ulterior rege în Laosul inferior 1707 1712-1722 1735 Laosul inferior Sai Ong Hue Sai Settha-thirath al II-lea rege 1707 1712-1722 1735 Laosul superior King Kitsarath Thammikarath rege 1707 1711-1722 1726 Maldive Imam ad-Din Muhammad al II-lea sultan 1705-1721 Mataram Pakubuwono Sunan Puger sultan 1705-1719 Nepal Benepa Bhupatindramalla rege din dinastia Malla 1695-1721 1722 Nepal Kathmandu Jagajjayamalla rege din dinastia Malla 1702-1732 Nepal statul Gurkha Șri Prithvipati Șah rajah 1669-1714 1716 Sri Lanka statul Kandy Vimala Dharma Surya al II-lea rege 1687-1707 și Narendra Sinha rege 1707-1739 Thailanda statul Ayutthaya Sanpet al VIII-lea Prachao Sua rege 1703-1709 Tibet nGag-dbangs Ye-shes rgya-mtsho dalai lama 1706-1717 Tibet Panchen bLo-bzangYe-shes dPal-bzan-po Lobzang Yeshe panchen lama 1663-1737 Vietnam statul Dai Viet Le Du-tong Hoa huang-de rege din dinastia Le târzie 1705-1729 Vietnam Hue Nguyen Phuc Chu rege din dinastia Nguyen 1691-1725 Vietnam Taydo Trinh Can rege din dinastia Trinh 1682-1709 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Ani 1860 1861 1862 1863 1864 1865 1866 1867 1868 1869 1870 __FARACUPRINS__ Anul 1865 MDCCCLXV a fost un an al calendarului gregorian Evenimente ianuarie Apare legea prin care Biserica Română se declară autocefală față de Patriarhia din Constantinopol martie Are loc cea mai catastrofală inundație a Bucureștiului; ambele maluri ale Dâmboviței de la Grozăvești până în Titan au fost acoperite cu un strat de apă care atingea pe alocuri și 3 metri 14 aprilie Asasinarea președintelui Lincoln 5 decembrie În fața mișcărilor anticuziste domnitorul AlI Cuza reiterează că este gata oricând să cedeze puterea 10 decembrie Începutul domniei regelui Leopold al II-lea al Belgiei până în anul 1909 La Primăria Bucureștiului se creează Oficiul de Stare Civilă Până acum actele de stare civilă se întocmeau și se păstrau la biserica care efectua botezul căsătoria sau decesul În urma demisiei guvernului Mihail Kogălniceanu este numit un cabinet prezidat de Constantin Bosianu Intră în vigoare Codul Penal aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864 A fost impusă pentru prima oară în lume o limită de viteză două mile pe oră în Marea Britanie În SUA nava cu aburi "Sultana" purtând 2 300 de pasageri a explodat și s-a scufundat în Mississippi omorând 1700 de oameni În iunie s-a sfârșit Războiul civil american În SUA se întemeiază Ku Klux Klan Arte științe literatură și filozofie Jules Verne publică De la terre à la lune De pe Pământ pe Lună Lewis Carroll publică Alice's Adventures in Wonderland Alice în Țara Minunilor Fiodor Dostoievski publică Crimă și pedeapsă Nașteri 21 februarie Anton Bacalbașa ziarist prozator și traducător creatorul personajului literar "Moș Teacă" m 1899 13 martie Dragomir Hurmuzescu fizician inventator român d 1954 13 martie Endre Aczél Ármin Adler scriitor jurnalist și redactor maghiar d 1935 1 aprilie Ștefan Cicio Pop politician român ministru de Externe și președinte al Camerei Deputaților d 1934 1 iunie Constantin Stere d 1936 3 iunie Regele George al V-lea al Angliei d 1936 13 iunie William Butler Yeats poet englez laureat al Premiului Nobel d 1939 31 iulie Afonso Prinț Regal al Portugaliei d 1920 24 august Regele Ferdinand al României d 1927 11 septembrie Árpád Abonyi Csiba scriitor poet și jurnalist maghiar d 1918 23 septembrie Suzanne Valadon pictoriță franceză prima femeie admisă în Societatea Nationala de Arte Frumoase și mama pictorului Maurice Utrillo d 1938 28 septembrie Amélie de Orléans soția regelui Carlos I al Portugaliei d 1951 30 decembrie Rudyard Kipling scriitor englez d 1936 Decese 17 februarie George Phillips Bond astronom american n 1825 1 martie Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei soția regelui William al II-lea al Olandei n 1795 15 aprilie Abraham Lincoln al 16-lea președinte al SUA n 1809 6 septembrie Nicolae Filimon n 1819 10 decembrie Regele Leopold I al Belgiei n 1790 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 și Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Karl Schenk președinte 1865 1871 1874 1878 1885 1893 Franța Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Italia Victor Emmanuel al II-lea rege din dinastia de Savoia 1861-1878; anterior rege al Sardiniei 1849-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 Prusia Wilhelm I rege din dinastia de Hohenzollern 1861-1871; ulterior împărat al Germaniei 1871-1888 România Alexandru Ioan Cuza domnitor 1859-1866 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Saxonia Johann Nepomuk Marie Josef Anton Xaver Vinzenz Ludwig Franz de Paula Stanislaus Bernhard Paul Felix Damasus rege din dinastia de Wettin 1854-1873 Serbia Mihail principe din dinastia Obrenovic 1839-1842 1860-1868 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Carol al XV-lea rege din dinastia Bernadotte 1859-1872 Transilvania Ludovic Folliot de Crenville guvernator 1861-1867 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abu-Sekkin Muhammad mbang 1858-1871 Barotse Sipopa Lutangu litunga 1864-1876 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Kyebambe al IV-lea Kamurasi mukama cca 1852-1869 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Ismail conducător 1863-1870; vicerege din 1867 Ethiopia Theodoros al II-lea împărat 1855-1868 Imerina Rasoherina Rakoto regină 1863-1868 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Daniel Bashiel Warner președinte 1864-1868 Lunda Cakasekene mwato-yamvo 1857-? ? Maroc Sidi Mohammed al IV-lea ibn Abd ar-Rahman sultan din dinastia Alaouită 1859-1873 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Adelu rege 1859-1875 Rwanda Mutara al II-lea Rwoogera rege cca 1860-cca 1865 și Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Ali ibn Muhammad sultan 1858-1874 Zanzibar Madjid ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1856-1870 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șir Ali Khan suveran din dinastia Barakzay 1863-1866 1869-1879 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 și Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kuwait Sabbah al II-lea ibn Jabir emir din dinastia as-Sabbah 1859-1866 Oman Suwaini ibn Said imam din dinastia Bu Said 1856-1866 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 și al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 Ang Phim pretendent 1862-1866 și Pukombo pretendent 1865-1867 China Muzong Zai Chun împărat din dinastia manciuriană Qing 1862-1874 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India John Laird Mair Lawrence vicerege 1863-1869 Japonia Komei împărat 1847-1866 și Iemochi principe imperial din familia Tokugaua 1858-1866 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Tiantharat Chantha Kuman rege 1851-1870 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chomklao Chaoyuhua Mongkut Rama al IV-lea rege din dinastia Chakri 1851-1868 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Phrin-las rgya-mtsho dalai lama 1858-1875 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Bartolome Mitre președinte 1862-1868 Bolivia Jose Maria de Acha președinte 1861-1865 și Jose Mariano Melgarejo președinte 1865-1871; dictator din 1869 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Jose Joaquin Perez Mascayano președinte 1861-1871 Columbia Manuel Murillo Toro președinte 1864-1866 1872-1874 Costa Rica Jesus Jimenez Zamora președinte 1863-1866 1868-1870 Republica Dominicană Pedro Antonio Pimental președinte 1865 Jose Maria Cabral președinte 1865 1866-1868 și Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 Ecuador Gabriel Garcia Moreno președinte 1859-1865 1869-1875 Francisco J Salazar președinte 1865 și Jeronimo Carrion y Palacio președinte 1865-1867 El Salvador Francisco Duenas președinte 1851 1851-1852 1852-1854 1856 1856 1863-1871 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Pedro de Aycinena președinte 1865 și Vicente Cerna președinte 1865-1871 Haiti Nicholas Fabre Geffrard președinte 1859-1867 Honduras Jose Maria Medina președinte 1862 1863 1864 1864-1865 1866-1867 1867-1868 1870-1871 1871 1871-1872 1875-1876 1876 și Crescensio Gomez președinte 1864 1865-1866 1872 1876 1876 Mexic Benito Pablo Juarez președinte 1858-1872 și Maximilian I împărat din dinastia de Habsburg 1864-1867 Paraguay Francisco Solano Lopez dictator 1862-1870 Peru Juan Antonio Pezet y Rodriguez președinte 1863-1865 Pedro Diez Canseco președinte 1863 1865 1868 și Mariano Ignacio Prado dictator 1865-1868; președinte din 1867 Statele Unite ale Americii Abraham Lincoln președinte 1861-1865 și Andrew Johnson președinte 1865-1869 Uruguay Atanasio Cruz Aguirre președinte 1864-1865 Tomas Villalba președinte 1865 și Venancio Flores dictator 1854-1855 1865-1868 Venezuela Juan Crisostomo Falcon președinte 1863-1868 Oceania Hawaii Kamehameha al V-lea Lot Kamehameha rege 1863-1872 Noua Zeelandă George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 1914 1915 1916 1917 __FARACUPRINS__ 1912 MCMXII a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 6 ianuarie New Mexico devine cel de-al 47-lea stat SUA 17 ianuarie Expediția Terra Nova Robert Falcon Scott căpitan în armata britanică atinge Polul Sud la o lună după norvegianul Roald Amundsen Scott scria în jurnalul său „Polul Da dar în alte circumstanțe decât cele așteptate Doamne Dumnezeule! Acesta e un loc destul de crâncen și teribil pentru care am muncit fără să avem răsplata priorității A încheiat cu înregistrarea „Acum o luptă disperată Mă întreb dacă putem reuși 21 ianuarie Raymond Poincaré care va continua politicile anti-germane extremiste a început primul mandat ca prim-ministru al Franței 25 ianuarie Roald Amundsen și echipa sa de patru bărbați au ajuns din nou la baza de la Framheim din Golful Balenelor împreună cu unsprezece câini care au supraviețuit Au părăsit Antarctica pe vasul Fram cinci zile mai târziu 12 februarie Abdicarea împăratului chinez Pu Yi; sfârșitul dinastiei Qing 12 februarie Republica China adoptă calendarul gregorian 22 martie Au fost aprobate legea și statutele pentru înființarea "Societății Scriitorilor Români" 28 martie În urma demisiei guvernului conservator condus de PP Carp se formează un nou guvern în frunte cu Titu Maiorescu 29 martie Trei din cei cinci membri în viață ai expediției Scott către Polul Sud — Henry R Bowers 28 ani; dr Edward A Wilson 39 ani; și căpitanul Scott 43 ani — au murit în timp ce așteptau în cortul lor să treacă viscolul la aproape 150 de mile de tabăra lor de bază Trupurile lor vor fi descoperite de către o echipă de căutare în luna noiembrie 1 aprilie Speranțele britanice că Robert Falcon Scott a ajuns la Polul Sud înaintea norvegianului Roald Amundsen s-au încheiat atunci când Terra Nova a ajuns în Noua Zeelandă fără căpitanul Scott la bord și vestea că echipa Scott era la 150 mile de Polul la 3 ianuarie Echipajul lui Amundsen ajunsese la Pol la 14 decembrie Echipajul lui Scott a ajuns la 17 ianuarie apoi a murit în martie pe drumul de întoarcere 10 aprilie Vasul "Titanic" a plecat în primul și singurul voiaj dintre Southampton Anglia și New York SUA 15 aprilie Vasul "Titanic" se scufundă după ce a lovit un aisberg 1500 morți din 2200 pasageri 16 aprilie Harriet Quimby a devenit prima femeie care a zburat deasupra Canalului Mânecii la mai puțin de trei ani după ce Louis Bleriot a fost primul bărbat care făcuse această traversare 17 aprilie Eclipsă de soare în Europa 18 aprilie Carpathia ajunge la New York City cu 710 supraviețuitori de pe Titanic 5 mai Jocurile Olimpice de Vară se deschid la Stockholm Suedia 5 mai Apare primul număr al ziarului Pravda – ziar independent până la 22 august 1991 organ al CC al PCUS 14 mai Prințul Moștenitor Christian fratele regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei a fost proclamat rege sub numele de Christian al X-lea al Danemarcei după ce tatăl lor regele Frederic al VIII-lea al Danemarcei a murit la vârsta de 68 de ani în timp ce se afla în vacanță în Germania 4 iunie Incendiu la Constantinopol 1120 clădiri distruse 10 iunie Mitingul aviatic de la Aspern Austria la care Aurel Vlaicu a obținut un mare succes 7 iulie Magicianul și artistul Harry Houdini efectuează cascadoria cea mai periculoasă de până în acel moment În plus față de cascadoria sa de a scăpa fiind legat cu cătușe de fier la picioare Houdini a fost plasat într-o cutie de lemn bătută în cuie și aruncată de pe remorcherul "Catherine Moran" în East River din New York City La un minut după ce cutia a fost scufundată Houdini a apărut în fața a sute de spectatori inclusiv reporteri și fotografi 30 iulie Împăratul Meiji al Japoniei moare Este succedat de fiul său Yoshihito Evenimentul marchează sfârșitul perioadei Meiji și începutul erei Taisho 25 august Este fondat partidul naționalist chinez Kuomintang 1 septembrie La București în sala "Eforie" a avut loc premiera filmului "Independența României" A rulat timp de o lună record pentru acea vreme Filmul a fost prezentat apoi în Transilvania la Viena și Budapesta 9 septembrie A fost dezvelit bustul generalului dr Carol Davila lucrare a lui Constantin Brâncuși și primul monument al lui Brâncuși la București 7 octombrie S-a pus piatra de temelie a Palatului Senatului din București 8 octombrie Primul Război Balcanic începe Alianța balcanică formată din Bulgaria Grecia și Serbia declară război Imperiul Otoman 9 octombrie România asigură Bulgaria de neutralitatea sa 11 noiembrie Chios își declară independența față de Imperiul Otoman 24 noiembrie Începe vizita de 2 zile la București a Marelui Duce Nicolae unchiul Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei 28 noiembrie Albania își declară independența față de Imperiul Otoman 6 decembrie A avut loc la Brăila primul Congres al muncitorilor din toate porturile României; s-a constituit Uniunea lucrătorilor de transport pe apă și pe uscat din România 6 decembrie Bustul reginei Nefertiti a Egiptului este descoperit intact după 32 de secole 14 decembrie Se constituie Federația Societăților de Sport din România Nedatate noiembrie Este adus în România corpul dramaturgului IL Caragiale care murise la Berlin la 9 iunie În București începe construirea Institutului de Arhitectură „IMincu după proiectul arhitectului Grigore Cerchez care va fi terminată în 1917 În București începe construirea clădirii Muzeului Etnografic Românesc numit ulterior Muzeul Național Carol I astăzi Muzeul Țăranului Român În București începe construirea hotelului Athénée Palace după planurile arhitectului francez Téophile Bradeau care va fi terminat în 1914 La Sinaia se inaugurează Cazinoul în prezența regelui și a întregii Curți regale Anul întemeierii Republicii China Taiwan Principele Carol a trecut bacalaureatul cu nota 8 la română la scris și 10 la oral Arte știință literatură și filozofie Filosoful britanic Bertrand Russell publică Problemele filosofiei Scriitorul german Thomas Mann publică Moarte la Veneția Artistul francez Marcel Duchamp pictează Nud coborând scara Autorul american Edgar Rice Burroughs publică prima carte din seria Tarzan Nașteri 3 ianuarie Wolf Aichelburg scriitor și compozitor german d 1994 5 ianuarie Ioan Z Lupe silvicultor român d 1995 28 ianuarie Jackson Pollock pictor american d 1956 22 martie Karl Malden actor american d 2009 17 mai Alexandru Șerbănescu pilot român de vânătoare d 1944 4 iunie Robert Jacobsen sculptor și pictor danez d 1993 23 iunie Alan Turing matematician logician și criptograf britanic d 1954 15 iulie Neculai Ghimpu celebru globtrotter român d 2006 20 iulie George Johnston scriitor australian d 1970 29 iulie Nicolae Steinhardt călugăr și scriitor român d 1989 10 august Jorge Amado scriitor brazilian d 2001 17 octombrie Papa Ioan Paul I d 1978 12 noiembrie Emil Botta poet prozator actor d 1977 19 noiembrie George Emil Palade biolog român laureat al Premiului Nobel d 2008 26 noiembrie Eugen Ionescu dramaturg român d 1994 Decese 21 februarie Émile Lemoine matematician francez n 1840 25 februarie William al IV-lea Mare Duce de Luxemburg n 1852 30 martie Karl May autor german n 1842 14 mai August Strindberg dramaturg și pictor suedez n 1849 9 iunie IL Caragiale dramaturg ziarist publicist și poet român n 1852 15 iulie Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 30 iulie Împăratul Meiji al 122-lea împărat al Japoniei n 1867 13 septembrie Joseph Furphy romancier australian n 1843 Premii Nobel Fizică Nils Gustaf Dalén Chimie Victor Grignard Paul Sabatier Medicină Alexis Carrel Literatură Gerhart Johann Robert Hauptmann Pace Elihu Root Suverani conducători Europa Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VIII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1906-1912 și Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Ludwig Forrer președinte 1906 1912 Franța Armand Fallieres președinte 1906-1913 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm mare duce din dinastia de Nassau 1905-1912 și Marie-Adelaide mare ducesă din dinastia de Nassau 1912-1919 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Manuel de Arriaga Brum da Silveira președinte 1911-1915 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Saxonia Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Pius al X-lea papă 1903-1914 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Africa de sud Herbert John Gladstone guvernator general 1910-1914 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Ovonramwen sau Overami obba 1888-1897 1914 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mutaga al IV-lea Nbikije mwami din a patra dinastie 1908-1915 Darfur Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl sultan 1898-1916 Egipt Abbas al II-lea Hilmi vicerege 1892-1914 Ethiopia Menelik al II-lea împărat 1889-1913 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Letsie al II-lea Letsienyane rege 1905-1913 Liberia Daniel Edward Howard președinte 1912-1919 Maroc Moulay Abd al-Hafiz ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1908-1912 și Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kuwait Mubarak ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1896-1915 Oman Faișal ibn Turki emir din dinastia Bu Said 1888-1913 Qatar Kasim ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1905-1913 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Sun Zhongshan președinte 1911-1912 și Yuan Shikai președinte 1912-1916 India Charles Hardinge vicerege 1910-1916 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu hakan 1912-1924 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Duy Tan Nguyen Vinh-San împărat din dinastia Nguyen 1907-1916 America Argentina Roque Saenz Pena președinte 1910-1914 Bolivia Eliodoro Villazon președinte 1909-1913 Brazilia Hermes Rodrigues da Fonseca președinte 1910-1914 Canada Arthur William guvernator general 1911-1916 Chile Ramon Barros Luco președinte 1911-1915 Columbia Carlos E Restrepo președinte 1910-1914 Costa Rica Ricardo Jimenez Oreamuno președinte 1910-1914 1924-1928 1932-1936 Cuba Jose Miguel Gomez președinte 1909-1913 Republica Dominicană Eladio Victoria președinte 1911-1912 și Adolfo Alejandro Nouel y Bobadilla președinte 1912-1913 Ecuador Carlos Freile Zaldumbide președinte 1911 1911-1912 și Leonidas Plaza Gutierez președinte 1905-1906 1912-1916 El Salvador Manuel Enrique Araujo președinte 1911-1913 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Michel Cincinnatus Leconte președinte 1911-1912 și Tancrede Auguste președinte 1912-1913 Honduras Francisco Beltran președinte 1911-1912 1913 1916-1919 și Manuel Bonilla președinte 1903-1907 1912-1913 Mexic Francisco Ignacio Madero președinte 1911-1913 Nicaragua Adolfo Diaz președinte 1911-1916 Panama Pablo Arosemena președinte 1910-1912 și Belisario Porras președinte 1912-1916 1918-1920 1920-1924 Paraguay Liberato Marcial Rojas președinte 1911-1912 Pedro Pena președinte 1912 Emiliano Gonzalez Navero președinte 1908-1910 1912 1931-1932 și Eduardo Schaerer președinte 1912-1916 Peru Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 și Guillermo Enrique Bilinghurst președinte 1912-1914 Statele Unite ale Americii William Howard Taft președinte 1909-1913 Uruguay Jose Batlle y Ordonez președinte 1899 1903-1907 1911-1915 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Thomas Denman guvernator general 1911-1914 Noua Zeelandă John Poynder Dickson-Poynder guvernator 1910-1912 și Arthur William de Brito Savile Foljambe guvernator 1912-1920; guvernator general din 1917 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 Note Secole Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Secolul al XXII-lea Decenii Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Ani 1937 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 __FARACUPRINS__ 1942 MCMXLII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente Ianuarie-Aprilie 2 ianuarie Al doilea război mondial Armata japoneză a ocupat Manila Filipine 11 ianuarie Al doilea război mondial Japonezii capturează Kuala Lumpur 19 ianuarie Al doilea război mondial Trupele japoneze invadează Burma 20 ianuarie Al doilea război mondial Naziștii coordonează "soluția finală a problemei evreiești" la Conferința Wannsee 11 februarie Întâlnirea mareșalului Ion Antonescu cu Hitler la Cartierul general al acestuia din Prusia orientală Conducătorului român i s–au dat asigurări că Germania nu va permite Ungariei și Bulgariei să atace România și i s–a cerut sporirea contribuției de război 15 februarie Al doilea război mondial Singapore se predă forțelor japoneze 24 februarie Inaugurarea postului de radio american Vocea Americii martie Al doilea război mondial Peste 70000 foști prizonieri de război polonezi și persoane aflate în exil se adună la Buzuluk URSS ca membri ai Armatei lui Wladyslaw Anders Evacuați în Iran ei vor fi echipați de către Marea Britanie și vor forma al II-lea Corp polonez luptând în Orientul Mijlociu și Italia 13 martie Al doilea război mondial Primul transport de evrei ajunge la Belzec al doilea lagăr al morții după Chelmno în care victimele sunt ucise pe loc 15 martie Al doilea război mondial Poliția ucraineană și forțele germane execută 145 polonezi 19 ucraineni 7 evrei și 9 prizonieri de război sovietici în orășelul Koszyszce 26 martie Al doilea război mondial În Polonia la Auschwitz ajung primele prizoniere femei aprilie Al doilea război mondial Prima evacuare în masă a polonezilor din URSS Nave sovietice supraîncărcate traversează Marea Caspică de la Krasnovodsk către Iran 77200 soldați și 373000 civili inclusiv 15000 copii sunt eliberați de către URSS 8 aprilie Al doilea război mondial Polonezii necapturați alertează Londra privind gazarea evreilor la Chelmno de către naziști Mai-Iunie 12 mai Al doilea război mondial Prima gazare în masă datată cu exactitate din lagărul de concentrare Auschwitz în urma căreia au fost uciși 1500 de evrei polonezi 19 mai Al doilea război mondial Poliția lituaniană execută 1200 polonezi în case și pe stradă pentru a revendica asasinarea a trei ofițeri ai Wehrmachtului de către partizanii sovietici 4 iunie Al doilea război mondial Victoria americană în bătălia aeronavală cu japonezii de la Midway 9 iunie Al doilea război mondial Sikorski amenință în discursul de la Londra că evreii din Polonia "sunt sortiți distrugerii în conformitate cu pronunțările naziste ale distrugerii evreilor indiferent de rezultatul războiului" 12 iunie Viitoarea eseistă Anne Frank primește un jurnal la aniversarea a 13 ani 22 iunie Al doilea război mondial Sikorski îl îndeamnă pe Churchill să ia măsuri drastice împotriva cetățenilor germani din țările Aliației și să bombardeze la scară majoră ținte civile germane în compensație pentru atrocitățile naziste 26 iunie Al doilea război mondial BBC transmite că 700000 evrei au fost uciși de către naziști bazându-se pe o informație de la polonezi necapturați aflați în Germania 27 iunie Al doilea război mondial Administratorul german al județului Przemysl decretează că "fiecare ucrainean sau polonez care ajută la ascunderea unui evreu va fi împușcat pe loc" Iulie-Septembrie iulie Al doilea război mondial Naziștii încep lichidarea Ghetoului Krzemieniec 15000 evrei sunt uciși 1 iulie 27 iulie Al doilea război mondial Prima bătălie de la El Alamein Egipt terminată cu victoria Aliaților 7 iulie Al doilea război mondial Consiliul Național polonez din Anglia cere raiduri împotriva Germaniei din partea Aliaților și îi condiționează spunând că în cazul unui refuz vor retrage Trupele Aeriene poloneze din Aviația Regală și le va ordona să atace Statele Unite și Marea Britanie refuză 22 iulie Miliția poloneză recomandă Aliaților să predea germanii din țările lor guvernului polonez în exil Pentru fiecare polonez omorât vor pieri 100 de germani 23 iulie Al doilea război mondial Lagărul de exterminare Treblinka își începe operațiunea 25 iulie Al doilea război mondial Germanii transportă 7000 evrei la Treblinka și de atunci o rată zilnică de minimum 10000 În medie un polițist evreu în ghetoul Varșoviei preda germanilor 2000 evrei către moarte 9 august Liderul indian Mahatma Gandhi este arestat în Bombay de forțele britanice 10 august 15 octombrie Al doilea război mondial Un număr estimativ de 150000 evrei sunt uciși de către germani și colaboratorii acestora în timpul lichidării ghetourilor din Wolyn 22 august Al doilea război mondial Brazilia declară război Germaniei și Italiei 12 septembrie Al doilea război mondial Se formează armata poloneză în Irak din comandamente din Orientul Mijlociu și trupele militare poloneze evacuate de către URSS în Iran În 1943 armata este transferată în Palestina în vederea pregătirii pentru campania italiană iar al II-lea Corp polonez pleacă de aici în Europa Octombrie-Decembrie octombrie Al doilea război mondial Jan Karski trece ilegal în ghetoul din Varșovia pentru a obține informații privind ananghia evreilor informații pe care le va pasa mai apoi către Londra și Washington 8 octombrie Al doilea război mondial AK neutralizează 6 linii ferate din Varșovia folosite de germani ca metodele lor principale de transportare a militarilor către Frontul de Est în URSS 16 octombrie Al doilea război mondial Germanii spânzură 50 de prizonieri ai închisorii Pawiak după împușcarea a 43 prizonieri politici în despăgubire pentru liniile ferate Taifun în India; 40000 de morți 23 octombrie – 3 noiembrie Al doilea război mondial Începe a doua bătălie de la El Alamein Egipt care se sfârșește cu victoria Aliaților 24 octombrie Al doilea război mondial Clubul Cafe centru de recreere german în Varșovia este bombardat de către Gărzile Oamenilor trupă poloneză în despăgubire pentru execuția publică a celor 50 polonezi 8 noiembrie Al doilea război mondial Americanii se alătură britanicilor în războiul din Africa Germanii masacrează peste 70 persoane din 22 familii cu numele Trusiewicz și Domalewski pentru adăpostirea evreilor în Oborki în apropiere de Luck 18 noiembrie Al doilea război mondial Gestapo ucide 200 polonezi într-o închisoare din Kazimierz Dolny 19 noiembrie Bătălia de la Stalingrad Forțele rusești sub comanda generalului Gheorghi Jukov lansează operațiunea "Uranus" contraatacând și întorcând soarta bătăliei în favoarea trupelor sovietice 22 noiembrie Bătălia de la Stalingrad Generalul german Friedrich Paulus îi trimite lui Adolf Hitler o telegramă spunând că armata a 6 germană este înconjurată 4 decembrie Al doilea război mondial Se formează Comitetul Zegota de către polonezii clandestini dedicat cu solemnitate salvării evreilor Mii de copii evrei vor fi ascunși în mănăstiri în timp ce alți evrei sunt salvați de către polonezi expuși la un risc major Polonia devine singura țară unde întrajutorarea evreilor este pedepsită cu moartea 6 decembrie Al doilea război mondial SS închide 23 de polonezi bărbați femei și copii într-o căsuță și un hambar apoi îi arde de vii pentru suspiciunea de-a fi adăpostit evrei 7 decembrie Al doilea război mondial Germanii împușcă 96 polonezi care locuiau în Bialka pentru adăpostirea evreilor 12 decembrie Al doilea război mondial Se formează Armata rebelă ucraineană UPA în Polesie 16 decembrie Al doilea război mondial Experimente de castrare sunt executate pe 90 polonezi închiși la Auschwitz trimiși apoi către camere de gazare Sikorski într-un discurs la New York declară "Pentru a realiza imensitatea masacrului evreilor imaginați-vă Manhattan închis între ziduri de ghetou înăuntrul său fiind toți evreii din emisfera de vest iar aici urmează să fie gradat și metodic exterminați de către pistoale mitralieră sau camere de gazare" 17 decembrie Al doilea război mondial Guvernele britanic american și sovietic au somat Germania să pună capăt măsurilor de exterminare a evreilor sub amenințarea cu represalii; în acel moment în urma aplicării „soluției finale adoptată la Conferința de la Wannsee din 20 ian 1942 fuseseră ucise deja aproape două milioane de persoane 24 decembrie Al doilea război mondial Germanii execută 300 de polonezi pentru activități partizanale în satul Bialowieza Arte științe literatură și filozofie 20 septembrie Publicarea la Paris a primului număr al revistei literare Les Lettres Françaises 26 noiembrie Filmul Casablanca are premiera la New York 2 decembrie La Universitatea din Chicago SUA a fost efectuată prima explozie nucleară în lanț controlată Mircea Vulcănescu publică Două tipuri de filosofie medievală Schița unui conflict de ordin problematic Mircea Eliade publică Mitul reîntegrării Lucian Blaga publică Religie și spirit Știință și creație Nașteri 1 ianuarie Ovidiu Iuliu Moldovan actor român d 2008 1 ianuarie Country Joe McDonald muzician 1 ianuarie Gennadi Sarafanov cosmonaut 4 ianuarie John McLaughlin chitarist de jazz 8 ianuarie Stephen Hawking fizician profesor american 17 ianuarie Cassius Clay Muhammad Ali boxer american 27 februarie Gheorghe Gabor politician român 5 martie Mike Resnick scriitor american de literatură științifico-fantastică 18 martie Ionel Drîmbă campion olimpic la scrimă 23 martie Michael Haneke regizor austriac 25 martie Ana Blandiana scriitoare disidentă anticomunistă 1 aprilie Gabriela Adameșteanu scriitoate jurnalistă 15 aprilie Lucian Bolcaș politician român 23 mai Gabriel Liiceanu filosof scriitor eseist și editor român 26 mai Corneliu Ioan Dida politician român 9 iunie Mircea Coșea politician român 18 iunie Paul McCartney muzician englez The Beatles 8 iulie Șerban Foarță poet 3 septembrie Mihai Cimpoi critic eminescolog istoric literar redactor literar și eseist basarabean 10 august Nicolae Prelipceanu poet publicist 5 octombrie Angela Buciu politician român 7 noiembrie Helen Garner romancieră și jurnalistă australiană 17 octombrie Dumitru Puzdrea politician român 14 noiembrie Ioan Bivolaru politician român 17 noiembrie Martin Scorsese regizor de film american 27 noiembrie Jimi Hendrix muzician american d 1970 31 decembrie Andy Summers chitarist și compozitor englez The Police Decese 6 ianuarie Aleksandr Beleaev scriitor rus n 1884 16 ianuarie Carole Lombard actriță americană n 1908 2 februarie Daniil Harms autor rus considerat precursorul absurdului n 1905 sv 15 februarie Vasile Demetrius prozator poet și traducător român n1 octombrie 1878 22 februarie Stefan Zweig scriitor austriac n 1881 8 martie Jose Raul Capablanca jucător de șah cubanez 10 martieWilliam Henry Bragg fizician și chimist englez laureat al Premiului Nobel n1862 17 martie Josef Svatopluk Machar scriitor ceh n 1864 21 martie Olha Kobîleanska scriitoare ucraineană n 1863 28 martie Miguel Hernández poet și dramaturg spaniol n 1910 4 aprilie Gheorghe Adamescu istoric literar român membru al Academiei Române n 1869 12 aprilie Marco Brociner publicist și scriitor evreu de limbă germană și română n 1852 15 aprilie Robert Musil scriitor austriac n 1880 17 aprilie Jean Baptiste Perrin fizician francez laureat al Premiului Nobel n 1870 24 aprilie Lucy Maud Montgomery scriitoare canadiană n 1874 2 iulie Evgheni Petrovici Kataev prozator rus n 1903 12 iulie Petre Ștefănucă folclorist pedagog și sociolog basarabean 26 iulie Roberto Arlt prozator și dramaturg argentinean n 1900 23 octombrie Husik Zohrabian episcop al Bisericii Armene din România 19 noiembrie Bruno Schulz scriitor și pictor polonez de origine evreu n 1892 23 decembrie Konstantin Balmont poet rus n 1867 25 decembrie Aurel Stodola inginer fizician și inventator slovac n 1859 decembrie Emil Gulian poet și traducător n 1907 Laurențiu Bran traducător al lui Eminescu în limba maghiară n 1865 Henri Stahl stenograf și scriitor român n 1877 Alexandru Cristea preot și compozitor n 1890 Ernest Abason matematician și inginer constructor n 1897 Premii Nobel Fizică O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Chimie O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Medicină O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Literatură O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii PaceO treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Suverani conducători Europa Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Philipp Etter președinte 1939 1942 1947 1953 Finlanda Risto Heikki Ryti președinte 1940-1944 Franța Henri Philippe Petain șef al statului 1940-1944 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Wladislaw Raczkiewicz președinte 1939-1945 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Mihai I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringe 1927-1930 1940-1947 Spania Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Patrick Duncan guvernator general 1937-1943 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Moshoeshoe al II-lea Constantine Bereng Seeiso rege 1940-1990 1995-1996 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 și Muhammad al VII-lea ibn Muhammad V al-Munsif bey din dinastia Husseinizilor 1942-1943 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 și Salman al II-lea ibn Hamad emir din dinastia al-Khalifah 1942-1961 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr șah din dinastia Pahlavi 1941-1979; șahinșah din 1967 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Alfred Naccache președinte 1941-1943 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Siria Taj ad-Din al-Hassani președinte 1941-1943 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Norodom Sihanuk Varman Reach Harivong Uphato Sucheat Visothipong Akamohaborasrat Nikarodom Thammik Mohareachea-thireach Baromaneat Baromabopit Preah Chau Krung Kampuchea Thippadey rege 1941-1955 China Liu Sen președinte 1932-1943 și Wang Jingwei președinte 1940-1944 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 India Victor Alexander John Hope vicerege 1936-1938 1938-1943 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al IX-lea Hamanku Buwono Senepati Injatigo Abd ar-Rahman Saiydi Pandogorno Halifa sultan 1940-1949 Mataram Surakarta Pakubowono al XI-lea Senapati Ingaloyo Abd ar-Rahman Saiyid ad-Din Panolugono sultan 1939-1945 Mongolia Goncighiin Bumatende președinte 1940-1953 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Tibet Panchen bLo-bzang Prin-las lHun-grub Chos-kyi rgyal-mtshan Choskyi Gyaltsen panchen lama din 1940 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Ramon S Castillo președinte 1940-1943 Bolivia Enrique Penaranda del Castillo președinte 1940-1943 1943 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada Alexander A F Cambridge guvernator general 1940-1946 Chile Jeronimo Mendez Arancibia președinte 1941-1942 și Juan Antonio Rios Morales președinte 1942-1946 Columbia Eduard Santos Montejo președinte 1938-1942 și Alfonso Lopez Pumarejo președinte 1934-1938 1942-1945 Costa Rica Rafael Angel Calderon Guardia președinte 1940-1944 Cuba Fulgencio E Batista y Zaldivar dictator 1940-1944 1952-1954 1954-1958 Republica Dominicană Manuel de Jesus Troncoso de la Concha președinte 1940-1942 și Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 Ecuador Carlos Alberto Arroyo del Rio președinte 1940-1944 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Elie Lescot președinte 1941-1946 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Manuel Avila Camacho președinte 1940-1946 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Ricardo Adolfo de la Guardia președinte 1941-1945 Paraguay Higinio Morinigo președinte 1940-1948 Peru Manuel Prado y Ugarteche președinte 1939-1945 1956-1962 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Alfredo Baldomir președinte 1938-1943; dictator din 1942 Venezuela Isaias Medina Angarita președinte 1941-1945 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă Cyrill Louis Norton Newall guvernator general 1941-1946 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Ani 1975 | 1976 | 1977 | 1978 | 1979 | 1980 | 1981 | 1982 | 1983 | 1984 | 1985 __FARACUPRINS__ 1980 MCMLXXX a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 4 ianuarie Ca răspuns la invazia sovietică în Afghanistan președintele american Jimmy Carter suspendă vânzările de tehnologie și grâne către URSS iar câteva zile mai târziu cere Congresului să amâne ratificarea Tratatului SALT II 22 ianuarie Andrei Saharov om de știință rus și activist pentru apărarea drepturilor omului este arestat la Moscova 26 ianuarie Israel și Egipt stabilesc relații diplomatice 13 februarie Ceremonia de deschidere a celei de-a XIII-a ediții a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Lake Placid New York 15 februarie A fost lansată la apă la Brăila prima navă de pescuit oceanic construită în România 18 martie Explozia unui rezervor a provocat moartea a 50 de tehnicieni la cosmodromul Plesetsk din Rusia Incidentul a fost dat publicității în 1989 21 martie Președintele american Jimmy Carter anunță că SUA vor boicota Jocurile Olimpice de vară de la Moscova 24 martie Óscar Romero arhiepiscop de San Salvador opozant al dictaturii militare este ucis în timpul unei slujbe religioase Asasinatul marchează începutul războiului civil în El Salvador 30 aprilie Regina Iuliana a Olandei abdică și fiica sa Beatrix accede la tron 18 mai Muntele Sf Elena din SUA a erupt în statul Washington omorând 57 de oameni și provocând pagube în valoare de 3 miliarde de dolari 29 mai Campionatul internațional de atletism Anișoara Cușmir cucerește locul întâi la săritura în lungime realizând una din cele mai bune performanțe mondiale la această probă 7 metri 1 iunie Lansarea postului CNN 9 iulie Papa Ioan Paul al II-lea vizitează Brazilia 17 iulie Au fost inaugurate lucrările de construcție a centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă 19 iulie-3 august Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Moscova URSS România obține 25 de medalii 6 de aur 6 de argint și 13 de bronz 14 august Lech Wałęsa conduce greva muncitorilor de la Șantierele navale din Gdansk 17 septembrie Apariția sindicatului liber polonez „Solidaritatea 22 septembrie Irakul invadează Iranul 31 octombrie După două luni de grevă guvernul polonez a fost de acord cu revendicările muncitorilor recunoscând sindicatul independent "Solidaritatea" 4 noiembrie În alegerile prezidențiale din Statele Unite republicanul Ronald Reagan îl învinge cu 507% din voturi 44 milioane pe democratul Jimmy Carter 41% 355 milioane la o rată de absență de 46% Alegerea lui determină o majoritate republicană în Senat pentru prima dată în treizeci de ani 12 noiembrie Naveta spațială "Voyager I" a retransmis pe Pământ prima imagine din apropierea planetei Saturn 23 noiembrie O serie de cutremure în sudul Italiei omoară aproximativ 4800 de oameni 8 decembrie John Lennon este împușcat mortal la New York de Mark Chapman Arte științe literatură și filozofie Marin Preda publică Cel mai iubit dintre pământeni Constantin Noica publică Povestiri despre om Nașteri 2 ianuarie Florin Bratu fotbalist român 9 ianuarie Francisco Pavón fotbalist spaniol 18 ianuarie Jason Segel actor american 27 ianuarie Marat Safin jucător de tenis rus numărul 1 în clasamentul mondial ATP în noiembrie 2000 21 februarie Jigme Khesar Namgyel Wangchuck actualul monarh al Bhutanului 28 februarie Lucian Bute pugilist român 21 martie Ronaldinho fotbalist brazilian 5 aprilie Romulus Miclea fotbalist român 26 aprilie Channing Tatum actor dansator model american 26 aprilie Jordana Brewster actriță din Panama 2 mai Zat Knight fotbalist englez 18 mai Michaël Llodra tenisman francez 25 mai Eugen Baciu fotbalist român 3 iunie Tamim bin Hamad Al Thani emir al Qararului 10 iulie Jessica Simpson cântăreață și actriță americană 20 iulie Gisele Bündchen actriță și fotomodel de origine germană 7 august George Blay fotbalist ganez 26 august Chris Pine actor american 29 august Corina Ungureanu gimnastă și antrenoare română 29 septembrie Răzvan Florea înotător român 30 septembrie Martina Hingis jucătoare elvețiană de tenis de câmp 13 octombrie Miguel Tininho fotbalist mozambican 21 octombrie Kim Kardashian afaceristă model personalitate de televiziune de origine americană 26 octombrie Cristian Chivu fotbalist român 5 noiembrie Christoph Metzelder fotbalist german 12 noiembrie Ryan Gosling actor american 10 decembrie David Deejay DJ român 12 decembrie Dorin Goian fotbalist român 18 decembrie Marian Drăgulescu gimnast român 18 decembrie Christina Aguilera cântăreață americană Decese 1 ianuarie Ernest Cormier arhitect canadian n 1885 16 februarie Edward Thomas Copson matematician scoțian n 1901 15 aprilie Jean-Paul Sartre scriitor framcez n 1905 29 aprilie Alfred Hitchcock regizor italian n 1899 4 mai Iosip Broz Tito al 2-lea președinte al RSF Iugoslavia n 1892 11 mai Géza Vida sculptor român de origine maghiară n 1913 16 mai Marin Preda scriitor român membru al Academiei Române n 1922 3 iunie Naum Ahiezer matematician rus n 1901 7 iunie Henry Miller scriitor american n 1891 7 iulie Prințul Dmitri Alexandrovici al Rusiei nepot al Țarului Alexandru al III-lea n 1901 27 iulie Mohammad Reza Pahlavi șah al Iranului n 1919 10 august Isac Peltz scriitor român n 1899 30 septembrie Peter Duce de Schleswig-Holstein n 1922 18 octombrie Teodor Mazilu dramaturg român n 1930 21 octombrie Pamfil Șeicaru jurnalist român n 1894 25 octombrie Philipp Landgraf de Hesse n 1896 7 noiembrie Steve McQueen actor american n 1930 8 decembrie John Lennon muzician britanic The Beatles n 1940 11 decembrie Prințesa Victoria Luise a Prusiei ducesă de Brunswick n 1892 24 decembrie Karl Dönitz amiral și om politic german președinte al Germaniei n 1891 Premii Nobel Fizică James Watson Cronin Val Logsdon Fitch Chimie Paul Berg Walter Gilbert Frederick Sanger Medicină Baruj Benacerraf Jean Dausset George D Snell Literatură Czeslaw Milosz Pace Adolfo Pérez Esquivel Secole Secolul XIX Secolul XX Secolul XXI Decenii Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Ani 1984 | 1985 | 1986 | 1987 | 1988 | 1989 | 1990 | 1991 | 1992 | 1993 | 1994 __FARACUPRINS__ 1989 MCMLXXXIX a fost un an nebisect al calendarului gregorian Evenimente 7 ianuarie Akihito devine împărat al Japoniei după decesul împăratului Hirohito Aceasta a marcat sfârșitul Erei Shōwa 1926 1989 și începutul Erei Heisei 1989 prezent 15 februarie URSS anunță oficial că ultimii militari sovietici au părăsit Afganistanul Aproape zece ani de la intervenția URSS în decembrie 1979 în sprijinul guvernului promarxist de la Kabul martie 6 comuniști care deținuseră funcții importante în Partidul Comunist Român Gheorge Apostol Alexandru Bârlădeanu Constantin Pârvulescu Corneliu Mănescu Silviu Brucan și Grigore Răceanu i-au adresat lui Nicolae Ceaușescu o scrisoare deschisă citită la postul de radio "Europa liberă" cunoscută drept Scrisoarea celor șase 6 martie Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sovietic anunță abolirea doctrinei Brejnev afirmând că viitorul fiecărei țări est-europene se află în propriile ei mâini 18 martie În Egipt este descoperită îm Marea Piramidă de la Giza o mumie cu vechime de 4400 de ani 7 aprilie Submarinul sovietic K-278 Komsomolets se scufundă în Marea Barents 41 de morți 20 mai Masacrul din Piața Tiananmen Autoritățile chineze declară legea marțială în fața demonstrațiilor pro-democrație 4 iunie În Polonia au loc alegeri câștigate de celebrul sindicat "Solidaritatea" condus de Lech Walesa singura mișcare muncitorească independentă întâlnită vreodată într-un stat comunist din estul continentului european; la 19 august 1989 s-a format primul guvern necomunist 4 iunie Au avut loc tragicele evenimente din Piața Tienanmen; armata a invadat piața și a reprimat sângeros mișcarea de la Beijing Pekin Tinerii adunați în Piața Tienanmen Poarta Păcii Cerești manifestaseră începând cu 22 aprilie 1989 pentru reforme democratice și pentru inițierea unui dialog cu guvernul comunist 14 iulie Franța celebrează a 200-a aniversare a Revoluției franceze 19 august Președintele polonez Wojciech Jaruzelski nominalizează în funcția de prim-ministru pe Tadeusz Mazowiecki activist al sindicatului Solidaritatea primul premier ne-comunist în 42 de ani 25 august Voyager II traversează planeta Neptun și satelitul său Triton 9 octombrie În Leipzig Germania de Est protestatarii cer reforme democratice și legalizarea grupurilor de opoziție 22 octombrie Alain Prost își câștigă al treilea titlu mondial în Formula 1 9 noiembrie Zidul Berlinului este demolat de protestatarii din Estul și Vestul Berlinului făcându-se astfel primul pas spre reunificarea Berlinului și a statului german 10 noiembrie După 45 de ani de comunism în Bulgaria liderul Partidului Comunist Bulgar Todor Jivkov este înlocuit de ministrul de externe Petar Mladenov care schimbă numele partidului în Partidul Socialist Bulgar 17 noiembrie Au avut loc manifestațiile anticomuniste ale studenților din Praga care au marcat începutul "Revoluției de catifea" 24 noiembrie În ciuda evenimentelor din țările vecine Nicolae Ceaușescu este reales cu unanimitate de voturi în funcția de secretar general al PCR 24 noiembrie Revoluția de Catifea Secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac Miloš Jakeš demisionează 27 noiembrie Revoluția de Catifea Are loc o grevă generală de două ore în toate sectoarele economiei pe tot cuprinsul Cehoslovaciei 28 noiembrie Revoluția de Catifea În Cehoslovacia încep negocierile între Forumul Civic și administrație 29 noiembrie Revoluția de Catifea În Cehoslovacia are loc abolirea articolului din Constituție prin care partidului comunist deținea monopol decembrie ANSI standardizează Limbajul C 14 decembrie În Chile se țin primele alegeri libere după 16 ani Patricio Aylwin a fost ales președinte 15 decembrie La Timișoara s-au adu­nat în fața casei parohiale a lui László Tőkés mai mulți enoriași care doreau să împiedice evacuarea pastorului Fiind o zonă extrem de cir­culată aproape de centrul ora­șului mulți locuitori ai orașului se opreau pentru a afla ce se în­tâm­plă; ei au îngroșat astfel ini­țial involuntar numărul celor adu­nați 16 decembrie Timișoara Numărul celor adunați crescuse la circa 400 de persoane majoritatea nemai­fiind enoriași reformați ci cetă­țeni ai Timișoarei de diferite etnii și confesiuni După-amiaza se strigă pen­tru prima dată "Jos Ceau­șescu! de­mon­­stranții s-au deplasat în diverse puncte ale Timișoarei pentru a chema oamenii la revoltă Au fost trimise trupe de Armată Miliție Secu­­ritate pentru a dispersa mul­țimea; demonstranții au fost bătuți și arestați în aceeași noapte și în di­mineața următoare Au fost arestate 930 de persoane dintre care 130 mi­nori 17 decembrie Timișoara Mulțimea s-a adunat din nou în centrul orașului Informat că revolta nu a putut fi înfrântă Nicolae Ceaușescu a dat ordin să se deschidă foc împotriva manifestanților iar ordinul a fost dus la îndeplinire căzând primii martiri ai Revoluției din Timișoara Dizolvarea oficială a poliției secrete est–germane STASI 18 decembrie În fața Catedralei Mitropolitane din Timișoara s-au adunat mai mulți ti­neri și copii care au început să cân­te colinde și să strige lozinci anti­comuniste În noaptea de 18 19 cu com­plicitatea conducerii Spitalului Ju­de­țean autoritățile au sustras o parte din cadavrele eroilor din morga spitalului transportându-le la București unde au fost arse la Cre­matoriu Alte cadavre au fost îngropate pe ascuns într-o groapă co­mună 19 decembrie Mun­citorii de la Întreprinderea ELBA Timișoara au intrat în grevă 20 decembrie A izbucnit greva generală în toate fabricile timișorene Timișoara este declarat primul oraș liber de comunism din România Într-o intervenție televizată și radiodifuzată Nicolae Ceaușescu se adresează populației declarând că evenimentele de la Timișoara sunt opera unor „huligani grupuri fasciste și antinaționale 21 decembrie București Miting organizat de Ceaușescu în actuala "Piață a Revoluției" Pe lângă lozincile cunoscute în mulțime se fac auzite fluierături și huiduieli Începutul Revoluției la București 22 decembrie Ion Iliescu preia puterea ca președinte al României 25 decembrie Televiziunea Română transmite în direct pentru prima dată slujba de Crăciun de la Patriarhia Română Soții Nicolae și Elena Ceaușescu sunt judecați într-un proces sumar de un tribunal militar ad-hoc condamnați la moarte și executați 26 decembrie Sorin Maier Co-fondator al miscarii sindicale române dupa 1989 incepe actiunea de constituire a Sindicatului Soferilor si apoi a Confederatiei "Fratia" 28 decembrie Pentru prima dată după o lungă pauză se întrunește Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor Este ales un comitet provizoriu de conducere a Uniunii Scriitorilor președinte fiind Mircea Dinescu 29 decembrie Are loc prima ședință a guvernului provizoriu condus de Petre Roman primul guvern al României de după căderea comunismului Václav Havel este ales președinte al Cehoslovaciei Arte științe literatură și filozofie Premiul Oscar pentru cel mai bun film este acordat peliculei Șoferul Doamnei Daisy Nașteri 3 ianuarie Alex D Linz actor american 9 ianuarie Nina Dobrev actriță bulgară stabilita in SUA 2 martie Zie Diabate fotbalist ivorian 13 martie Răzvan Ochiroșii fotbalist român 12 aprilie Antonia Iacobescu cântăreață si fotomodel român 25 iunie Xonia cântăreață compozitoare născută in Australia cu origini române 16 iulie Gareth Bale fotbalist englez 23 iulie Daniel Radcliffe actor englez 2 septembrie Alexandre Pato fotbalist brazilian 22 noiembrie Gabriel Torje fotbalist român Decese 7 ianuarie Hirohito împărat al Japoniei n 1901 23 ianuarie Salvador Dalí pictor spaniol n 1904 27 februarie Konrad Lorenz zoolog austriac laureat al Premiului Nobel n 1903 14 martie Zita de Bourbon-Parma soția împăratului Carol I al Austriei n 1892 30 martie Nicolae Steinhardt scriitor publicist și teolog român n 1912 1 aprilie Nikolaus Berwanger scriitor de limba germană din România n 1935 11 iulie Laurence Olivier actor și regizor englez n 1907 12 august William Bradford Shockley fizician american de origine britanică laureat al Premiului Nobel n 1910 17 septembrie Ion Desideriu Sârbu romancier și eseist român n 1919 1 noiembrie Mihaela Runceanu cântăreață română n 1955 14 noiembrie Jimmy Murphy fotbalist galez n 1910 15 octombrie Paul Georgescu critic literar român n 1923 28 noiembrie Arsenie Boca ieromonah teolog și artist român n 1910 29 noiembrie Ion Popescu-Gopo artist plastic român n 1923 7 decembrie Kató Ács Márta Körmendi scriitoare jurnalistă și activistă comunistă maghiară n 1917 14 decembrie Andrei Saharov fizician rus laureat al Premiului Nobel refuzat n 1921 18 decembrie Franz Liebhard poet român n 1899 22 decembrie Samuel Beckett scriitor irlandez laureat al Premiului Nobel n 1906 25 decembrie Elena Ceaușescu soția lui Nicolae Ceaușescu n 1919 Nicolae Ceaușescu dictator român n 1918 28 decembrie Hermann Oberth fizician și inventator german născut la Sibiu n 1894 Alexandru Mitru prozator român n 1914 Premii Nobel Fizică Norman F Ramsey Hans G Dehmelt Wolfgang Paul Chimie Sidney Altman Thomas R Cech Medicină- J Michael Bishop Harold E Varmus Literatură Camilo José Cela Pace Tenzin Gyatso Legături externe 21 august 2007 Lucian Vasilescu Descoperă 31 august 2009 Florin Mihai Jurnalul Național Secole Secolul XIX Secolul XX Secolul XXI Decenii Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Ani 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 __FARACUPRINS__ 1998 MCMXCVIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Oceanului Evenimente 12 ianuarie Un numar de 19 țări europene între care și România semnează la Paris Protocolul privind interzicerea clonării umane – primul text de drept internațional constrângător elaborat în acest domeniu 20 ianuarie Vizita „istorică a papei Ioan Paul al II-lea la Havana unde este primit triumfal de liderul comunist Fidel Castro 20-25 ianuarie 25 ianuarie Partidul Comunist Francez își deschide arhivele pentru istorici și politologi 26 ianuarie Scandalul Lewinsky La televiziunea americană președintele Bill Clinton neagă că a avut "relații sexuale" cu fosta angajată de la Casa Albă Monica Lewinsky 2 februarie Se lansează postul de televiziune Acasă TV 7 februarie Jocurile Olimpice de iarnă se deschid la Nagano Japonia 9 februarie La Tbilisi Gruzia Eduard Șevardnadze supraviețuiește atentatului îndreptat asupra lui 25 martie Comisia Europeană recomandă adoptarea monedei unice Euro de către 11 țări 28 martie Partidul Alianței Civice fuzionează cu Partidul Național Liberal 2 aprilie Radu Vasile este desemnat prim-ministru de către președintele României Emil Constantinescu 10 aprilie Semnarea acordului istoric privind Irlanda de Nord 15 aprilie Guvernul condus de Radu Vasile este validat de către Parlamentul României Lansarea oficială a canalului HBO în București 14 mai Este inaugurat primul hotel de cinci stele din România Athénée Palace – București Hilton construit în 1924 și extins în 1936 1965 28 mai Oficialitățile militare din Pakistan au efectuat primele teste de arme nucleare 25 iunie Instituirea Ordinului "Steaua României" cu șase grade Colan Mare Cruce Mare Ofițer Comandor Ofițer Cavaler cel mai înalt ordin național românesc pentru a recompensa serviciile excepționale civile și militare aduse statului și poporului român Microsoft lansează Windows 98 prima ediție 17 iulie La conferința de la Roma 120 de țări votează pentru crearea Curții Penale Internaționale cu misiunea de a judeca persoane care au comis genociduri crime de război și crime împotriva umanității La St Petersburg Nicolae al II-lea al Rusiei și familia sa sunt îngropați la St Catherine Chapel 80 de ani după asasinatul din 1918 7 august Atentatele cu bombe de la ambasadele americane din Nairobi Kenya și Dar es Salaam Tanzania 257 de persoane din care 12 americani și-au pierdut viața în atentatele revendicate de "Armata islamică pentru eliberarea locurilor sfinte" 7 septembrie A fost fondată Google Inc 1 octombrie Mika Hakkinen câștigă primul său titlu mondial în Formula 1 27 octombrie Gerhard Schröder devine Cancelarul Germaniei 31 octombrie Începe criza dezarmării din Irak Irak anunță că nu mai cooperează cu inspectorii ONU 19 noiembrie Tabloul lui Vincent van Gogh Portretul artistului fără barbă este vândut la licitație pentru suma record de 715 milioane de dolari 6 decembrie Hugo Chávez este ales președinte al Venezuelei Nașteri 17 iulie Felipe Juan Froilán de Marichalar y de Borbón nepotul regelui Juan Carlos I al Spaniei 18 noiembrie Victor Carles actor francez 5 decembrie Nicole Cherry cântăreață română 8 februarie Halldór Laxness scriitor islandez laureat al Premiului Nobel n 1902 15 aprilie Pol Pot lider al kmerilor roșii n 1925 19 aprilie Octavio Paz scriitor mexican laureat al Premiului Nobel n 1914 14 mai Frank Sinatra artist american n 1915 2 mai Hide muzician n1964 18 august Iosif Sava muzicolog realizator de emisiuni radio și TV n 1933 6 septembrie Akira Kurosawa regizor japonez n 1910 15 octombrie Leopoldina Bălănuță actriță română n 1934 8 noiembrie Jean Marais actor francez n 1913 2 decembrie Ilie Cleopa arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria n 1912 Premii Nobel Fizică Robert B Laughlin Horst L Störmer Daniel C Tsui Chimie Walter Kohn John A Pople Medicină Robert F Furchgott Louis J Ignarro Ferid Murad Literatură José Saramago Pace John Hume David Trimble Medalia Fields Richard Ewen Borcherds Marea Britanie William Timothy Gowers Marea Britanie Maxim Kontsevici Rusia Curtis T McMullen SUA Legături externe 30 decembrie 1998 Evenimentul zilei 30 decembrie 1998 Evenimentul zilei 30 decembrie 1998 Evenimentul zilei Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 24 mai Ion Hîncu arheolog român n 1931 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Pentru alte sensuri ale numelui Lincoln vedeți Lincoln dezambiguizare Abraham Lincoln n 12 februarie 1809 Hodgenville Kentucky SUA – d 15 aprilie 1865 Washington DC SUA a fost al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său dar și cea mai mare criză morală constituțională și politică Prin aceasta el a conservat Uniunea a abolit sclavia a întărit guvernul federal și a modernizat economia Crescut într-o familie săracă de la Lincoln a fost avocat autodidact în Illinois membru al în anii 1830 apoi congressman federal pentru un mandat în anii 1840 A promovat modernizarea rapidă a economiei prin dezvoltarea sistemului bancar construcția de canale și căi ferate și prin impunerea de taxe vamale care să protejeze și să încurajeze construcția de fabrici; s-a opus războiului cu Mexicul în 1846 După o din 1858 în cadrul cărora Lincoln s-a pronunțat împotriva extinderii sclaviei a pierdut cursa pentru Senatul SUA în fața arhirivalului său democratul În 1860 Lincoln și-a asigurat candidatura din partea Partidului Republican la președinția SUA fiind recomandat de faptul că era un moderat dintr-un stat în care rezultatul alegerilor nu era cert Deși avea foarte puțină susținere în statele în care era permisă sclavia Lincoln a câștigat lejer în Nord și a fost ales președinte în 1860 Alegerea sa a determinat șapte state sclavagiste din Sud să își declare despărțirea de SUA și să formeze Confederația înainte ca el să preia funcția Nu s-a găsit niciun compromis sau reconciliere în ce privește sclavia Când Nordul s-a raliat cu entiziasm de partea Uniunii în urma atacului confederat asupra Fortului Sumter la 12 aprilie 1861 Lincoln s-a concentrat pe dimensiunile militară și politică ale efortului de război Scopul său primordial a fost reunificarea națiunii El a suspendat unilateral dreptul de arestând și încarcerând temporar fără proces mii de persoane cu opinii secesioniste și anti-război din statele de graniță ignorând judecătorului-șef al Curții Supreme a SUA conform căreia suspendarea acestui drept de către președinte este neconstituțională doar Congresul avea această prerogativă Lincoln a evitat potențiala intervenție britanică dezamorsând la sfârșitul lui 1861 Manevrele sale complexe către interzicerea sclaviei s-au centrat pe Proclamația de Emancipare din 1863 folosind armata pentru a proteja sclavii evadați încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la promovarea în Congres a prin care sclavia era desființată definitiv Lincoln a supravegheat îndeaproape efortul de război în special numirile generalilor din funcțiile cele mai înalte promovându-l și pe cel mai de succes general al său Ulysses S Grant A luat deciziile majore privind strategia de război a Uniunii Marina lui Lincoln a instituit o blocadă navală care a oprit comerțul normal al Sudului a ajutat la preluarea controlului asupra statelor Kentucky și Tennessee și a preluat controlul asupra principalelor căi fluviale din Sud folosind ambarcațiuni înarmate cu tunuri Lincoln a încercat în mod repetat să captureze capitala Confederației Richmond; de fiecare dată când un general eșua Lincoln îl înlocuia până când Grant a reușit în cele din urmă în 1865 Politician excepțional de iscusit implicat profund în problemele puterii la nivelul fiecărui stat Lincoln a fost deschis așa-numiților care susțineau Nordul împotriva Sudului și a reușit să fie reales la Ca lider al facțiunii moderate a Partidului Republican Lincoln s-a confruntat cu republicanii radicali care cereau un tratament mai dur aplicat Sudului cu Democrații Războiului care cereau mai mult compromis cu democrații ce se opuneau războiului denumiți care îl disprețuiau și cu secesioniștii ireconciliabili care îi puneau la cale moartea Politic Lincoln a luptat îndreptându-și adversari unii împotriva altora făcând apel la poporul american prin calitățile sale de orator și printr-un patronaj politic atent plănuit Discursul său de la Gettysburg din 1863 a devenit o declarație emblematică a dedicației Americii față de principiile republicanismului egalității în drepturi libertății personale și democrației Lincoln avea o perspectivă moderată asupra Reconstrucției dorind să reunifice țara printr-o politică de generoasă reconciliere în fața diviziunilor dure și persistente La șase zile după capitularea generalului comandant al Confederației Robert E Lee Lincoln a fost asasinat de John Wilkes Booth actor și simpatizant al Confederației Lincoln a fost plasat în mod constant atât de istorici cât și de public între cei mai mari președinți ai SUA Familia și copilăria Începuturile vieții Abraham Lincoln s-a născut la 12 februarie 1809 al doilea copil al lui și al lui născută Hanks într-o cabană de bușteni cu o singură cameră de la din comitatul Hardin Kentucky astăzi în comitatul LaRue Era un descendent al lui care sosise la Hingham Massachusetts de la Norfolk Anglia în secolul al XVII-lea Bunicul dinspre tată al lui Lincoln și-a mutat familia din Virginia în Kentucky unde a fost ucis într-o ambuscadă într-un în 1786 sub ochii copiilor săi inclusiv ai tatălui lui Lincoln Thomas Thomas a rămas să-și croiască propriul drum la Frontieră Mama lui Lincoln Nancy era fiica lui Lucy Hanks și s-a născut în ceea ce este astăzi Virginia de Vest pe atunci parte a Virginiei Lucy s-a mutat cu Nancy în Kentucky Nancy Hanks s-a căsătorit cu Thomas care a devenit un cetățean respectat El a cumpărat sau a luat în arendă mai multe ferme inclusiv Familia mergea la o biserică de care avea standarde morale restrictive și se opunea consumului de alcool dansului și sclaviei Thomas s-a bucurat de un statut înalt în Kentucky—unde a făcut parte din jurii a evaluat proprietăți funciare a servit în patrula sclavilor și a păzit deținuți Când s-a născut fiul său Abraham Thomas avea două ferme de câte mai multe loturi la oraș animale și cai Era printre cei mai bogați oameni din comitat În 1816 însă Thomas și-a pierdut tot pământul în tribunale din cauza titlurilor de proprietate defectuoase Familia într-un teritoriu liber fără sclavi și a făcut un nou început în ceea ce era pe atunci astăzi în comitatul Spencer Indiana Lincoln consemna ulterior că această mutare a fost „în parte din cauza sclaviei dar mai ales din cauza dificultăților privind titlurile de proprietate În Indiana pe când Lincoln avea nouă ani mama lui Nancy a murit de în 1818 După moartea mamei lui Lincoln sora sa mai mare s-a îngrijit de el până când tatăl lor s-a recăsătorit în 1819; Sarah a murit apoi înainte de a împlini 30 de ani născând un făt mort Noua soție a lui Thomas Lincoln era văduva mamă a trei copii Lincoln a devenit foarte apropiat de mama lui vitregă și îi spunea „mamă Înainte de adolescență nu i-a plăcut munca fizică grea asociată vieții la Frontieră Din familia sa și chiar din vecinătate mai mulți îl considerau leneș În adolescență însă el și-a asumat voluntar responsabilitatea tuturor muncilor ce se lăsau de regulă în seama băieților din gospodărie și a devenit un tăietor de lemne îndemânatic în munca sa de construcții de traverse de cale ferată A dobândit o reputație de om puternic și îndrăzneț după o întrecere de lupte la care fusese provocat de cunoscutul lider al unui grup de bătăuși „the Clary's Grove boys Lincoln a acceptat și obișnuita obligație a unui fiu de a-i da tatălui său tot câștigul obținut din munca în afara casei până la vârsta de 21 de ani Și în anii ce au urmat majoratului Lincoln l-a împrumutat ocazional pe tatăl său cu bani Lincoln a devenit însă din ce în ce mai distant față de tatăl său parțial din cauza lipsei de educație a tatălui Deși educația formală a tânărului Lincoln consta din circa un an de lecții puse cap la cap din partea mai multor învățători itineranți el era autodidact și citea mult căutând adesea să împrumute orice carte nouă apărea în sat A citit și a recitit fabulele lui Esop Pilgrim's Progress de Robinson Crusoe de Defoe și autobiografia lui Franklin< ref> În 1830 temându-se de o epidemie de boala laptelui ce părea să izbucnească pe malurile râului Ohio familia Lincoln s-a mutat înspre vest unde s-a așezat pe un teren public la 10 mile vest de Decatur în comitatul Macon Illinois un alt stat liber fără sclavi În 1831 Thomas a mutat familia într-o în Illinois Atunci ca tânăr ambițios de 22 de ani destul de mare pentru a lua singur hotărâri Lincoln a început viața pe cont propriu Mergând cu o canoe pe Lincoln a ajuns în satul din În primăvara lui 1831 angajat de un întreprinzător din New Salem și însoțit de prieteni ducea marfă cu de la New Salem la New Orleans pe râurile Sangamon Illinois și Mississippi Ajungând la New Orleans—și fiind martor ocular la ororile sclaviei—s-a întors acasă pe jos Căsătoria și copiii Prima femei de care a fost interesat Lincoln a fost Ann Rutledge pe care a cunoscut-o când s-a mutat pentru prima oară în New Salem; până în 1835 ei aveau o relație dar nu erau logodiți Ea a murit la 22 de ani la 25 august 1835 foarte probabil de febră tifoidă La începutul anilor 1830 el o cunoscuse și pe Mary Owens din Kentucky când ea era în vizită la sora ei Spre sfârșitul lui 1836 Lincoln a acceptat să îi fie din nou prezentată cu Mary în cazul în care ea s-ar întoarce la New Salem Mary s-a întors în noiembrie 1836 iar Lincoln a curtat-o o vreme; niciunul dintre ei nu era însă convins să înceapă o relație La 16 august 1837 Lincoln îi scria lui Mary o scrisoare în care îi spunea că nu o va învinovăți dacă ar pune capăt relației Ea nu i-a răspuns și relația a luat sfârșit În 1840 Lincoln s-a logodit cu Mary Todd provenită dintr-o familie înstărită proprietară de sclavi din Lexington Kentucky Ei s-au cunoscut la Springfield Illinois în decembrie 1839 și s-au logodit în luna decembrie Nunta planificată pentru 1 ianuarie 1841 a fost anulată când Lincoln a rupt logodna Ei s-au întâlnit din nou la o petrecere și s-au căsătorit în cele din urmă la 4 noiembrie 1842 în casa din Springfield a sorei lui Mary Pregătit pentru căsnicie și din nou anxios când a fost întrebat unde se duce Lincoln a răspuns „în infern bănuiesc În 1844 cei doi au cumpărat în Springfield lângă biroul de avocatură al lui Lincoln Mary Todd Lincoln ținea casa adesea cu ajutorul unei rude sau a unei slujitoare angajate s-a născut în 1843 iar Eddie în 1846 Lui Lincoln „îi plăceau remarcabil de mult copiii și familia nu era considerată una strictă cu copiii lor Edward a murit la 1 februarie 1850 la Springfield probabil de tuberculoză s-a născut la 21 decembrie 1850 și a murit de febră la 20 februarie 1862 Cel de al patrulea fiu al familiei Lincoln s-a născut la 4 aprilie 1853 și a murit de insuficiență cardiacă la 18 ani la 16 iulie 1871 Robert a fost singurul copil care a ajuns adult și a avut la rândul său copii Ultimul său descendent strănepotul a murit în 1985< ref> Moartea copiilor a avut efecte profunde asupra ambilor părinți Mai târziu Mary a avut dificultăți pentru că-și pierduse soțul și copiii iar Robert Lincoln a internat-o temporar într-un sanatoriu în 1875 Abraham Lincoln suferea de „melancolie condiție medicală denumită astăzi < ref> Socrul lui Lincoln și alți membri ai familiei Todd erau fie proprietari fie negustori de sclavi Lincoln a fost apropiat de familia Todd el vizitând adesea moșia Todd din Lexington Începutul carierei și serviciul în miliția statului În 1832 la 23 de ani Lincoln a cumpărat împreună cu un partener pe credit un magazin universal din New Salem Illinois< ref> Înainte de alegeri Lincoln servise cu grad de căpitan în miliția statului Illinois în timpul La întoarcere Lincoln și-a continuat campania pentru alegerile din 6 august pentru Adunarea Generală a statului Illinois La era înalt și „destul de puternic pentru a-și intimida orice rival La primul discurs când a văzut cum un susținător al lui era atacat Lincoln l-a apucat pe atacator de „gât și de turul pantalonilor și l-a aruncat Lincoln a terminat pe locul opt din 13 candidați primii patru erau declarați aleși deși a primit 277 de voturi din 300 în secția de vot din New Salem Lincoln a servit drept diriginte al poștei din New Salem și ulterior ca inspector la nivel de comitat în toată această perioadă citind mult Apoi s-a hotărât să devină avocat și a început să învețe singur dreptul citind '' de și alte cărți de drept Despre metoda sa de învățare Lincoln a afirmat „am studiat cu nimeni A doua sa campanie electorală cea din 1834 a fost reușită A fost ales în legislativul statului; deși a candidat din partea Partidului Whig mulți democrați îl preferau unui adversar mai puternic Admis în barou în 1836 s-a mutat la Springfield Illinois și a început să practice dreptul cu vărul lui Mary Todd Lincoln a devenit un avocat capabil și de succes cu o reputație de adversar formidabil la examinarea martorilor aduși de adversari și la cuvântările de încheiere A fost partener cu între 1841 și 1844 După aceea Lincoln a început să practice dreptul cuWilliam Herndon pe care Lincoln îl considera „un tânăr studios După o a doua campanie reușită Lincoln a petrecut patru mandate consecutive în ca reprezentant Whig de comitatul Sangamon În sesiunea 1835–1836 el a votat pentru extinderea dreptului de vot la toți bărbații albi indiferent dacă erau sau nu proprietari A fost cunoscut pentru atitudinea pentru „pământul liber care însemna opoziție atât față de sclavie cât și față de aboliționism A articulat această atitudine pentru prima oară în 1837 spunând „instituția sclaviei este bazată atât pe nedreptate cât și pe relele politici dar promulgarea doctrinelor de abolire tinde mai degrabă să-i agraveze răul decât să-l amelioreze Poziția sa era una foarte apropiată de cea a lui care susținea programul de a aduce abolirea sclaviei prin susținerea eliberării sclavilor și prin ajutarea lor să se stabilească în Liberia în Africa Congressman De la începutul anilor 1830 Lincoln era un Whig loial și se descria prietenilor săi în 1861 „un Whig pe linia veche discipol al lui Henry Clay Partidul inclusiv Lincoln susținea modernizarea economiei în domeniul sistemului bancar punerea de taxe protecționiste din care să se finanțeze proiecte de dezvoltare internă de exemplu construcții de căi ferate și promova urbanizarea În 1846 Lincoln a fost ales în Camera Reprezentanților a Statelor Unite unde a exercitat un singur mandat de doi ani Era singurul Whig din delegația statului Illinois dar a dat dovadă de loialitate față de partid participând la aproape toate voturile și ținând discursuri în care apăra linia partidului În colaborare cu congressmanul aboliționist a redactat o propunere legislativă de abolire a sclaviei în Districtul Columbia cu compensație pentru proprietari stipulări care să oblige la capturarea sclavilor fugari și supunerea chestiunii la referendum El a abandonat propunerea după ce ea nu a întrunit suficientă susținere în cadrul Partidului Whig În domeniul politicii externe și militare Lincoln s-a pronunțat împotriva Războiului Americano–Mexican pe care îl punea pe seama dorinței președintelui Polk de „glorie militară—acel atrăgător curcubeu care se înalță în ploile de sânge Lincoln a susținut și care dacă ar fi fost adoptată ar fi interzis sclavia în orice teritoriu american dobândit de la Mexic Lincoln s-a poziționat ferm ca opozant al lui Polk după ce a redactat și a propus o rezoluție prin care lui Polk i se cerea să indice locul exact de pe teritoriul american unde fusese vărsat sânge și să demonstreze că acel teritoriu aparține SUA; Congresul nu a adoptat rezoluția și nici măcar nu a dezbătut-o ziarele naționale au ignorat-o și ea s-a soldat în cele din urmă cu pierderea susținerii politice pentru Lincoln în propriul său colegiu Un ziar Illinois l-a poreclit ironic „spotty Lincoln Realizând că Clay nu va putea câștiga președinția Lincoln care în 1846 se angajase să rămână în Cameră pentru un singur mandat l-a susținut pe Zachary Taylor drept candidat Whig la Taylor a câștigat iar Lincoln spera să fie numit comisar al dar această sinecură a fost acordată unui rival de-al său din Illinois considerat de administrație un avocat foarte priceput dar de către Lincoln o „fosilă bătrână Administrația i-a oferit lui Lincoln ca premiu de consolare postul de secretar sau guvernator al Acest teritoriu îndepărtat era un fief al democraților iar acceptarea postului i-ar fi pus capăt carierei politice și avocățești din Illinois așa că el a refuzat și și-a reluat practica dreptului Avocat de prerie Lincoln s-a întors la cabinetul său de avocatură din Springfield primind „orice fel de caz în care putea să fie angrenat un avocat de prerie Timp de câte zece săptămâni de două ori pe an vreme de 16 ani apărea în reședințele de comitat din zona centrală a statului acolo unde tribunalele de comitat erau în sesiune Lincoln a primit mai multe cazuri în domeniul transporturilor în contextul în care țara se extindea agresiv către vest în special conflicte provenite din funcționarea plutelor pe căile de transport fluviale pe sub noile poduri de cale ferată Ca fost barcagiu Lincoln a favorizat la început interesele plutașilor dar a reprezentat în cele din urmă pe oricine îl angaja Mai târziu a reprezentat și o companie de poduri împotriva uneia de transport fluvial într-un în care o barcă se scufundase după ce s-a ciocnit de un pod În 1849 a primit un patent pentru un dispozitiv de plutire ce facilita deplasarea ambarcațiunilor în ape puțin adânci Ideea nu a fost niciodată comercializată dar Lincoln a rămas până astăzi singurul președinte american care a deținut un patent< ref> În 1851 el a reprezentat compania într-o dispută cu unul dintre acționarii săi James A Barret care refuzase să plătească contravaloarea acțiunilor sale pe motiv că compania modificase ruta inițială a căii ferate Lincoln a susținut cu succes că în conformitate cu statutul ei în vigoare la momentul în care Barret a semnat angajamentul de a cumpăra acțiuni compania nu avea obligația să păstreze ruta inițială; statutul a fost modificat ulterior în interes public pentru a construi o rută nouă mai bună și mai ieftină iar corporația și-a rezervat dreptul de a cere plata acțiunilor de către Barret Decizia a fost citată apoi ca precedent în numeroase alte instanțe din țară Din 1853 până în 1860 un alt mare client al lui Lincoln a fost Cel mai notabil proces penal la care a luat parte Lincoln a avut loc în 1858 când l-a apărat pe judecat pentru uciderea lui James Preston Metzker Cazul este celebru pentru utilizarea de către Lincoln a unui fapt de notorietate pentru a contesta credibilitatea unui martor ocular După ce un martor al acuzării a depus mărturie că a văzut crima în lumina lunii Lincoln a scos un exemplar din '' în care se arăta că la acea dată luna se afla prea jos pe cer pentru a îmbunătăți vizibilitatea Pe baza acestei dovezi Armstrong a fost achitat Lincoln rareori ridica obiecții în sala de judecată; cu toate acestea într-un caz din 1859 în care apăra o rudă de a sa Peachy Harrison acuzat de uciderea cuiva prin înjunghiere Lincoln a protestat furios împotriva hotărârii judecătorului de a exclude probe favorabile clientului său În loc să-l rețină pe Lincoln pentru sfidarea curții așa cum era de așteptat judecătorul un democrat și-a schimbat decizia permițând analizarea probelor și achitându-l pe Harrison Politica republicană Sclavia și „casa dezbinată În anii 1850 sclavia încă mai era legală în Sudul Statelor Unite dar fusese în general scoasă în afara legii în statele din nord inclusiv în Illinois a cărui constituție din 1818 interzicea sclavia așa cum impunea El a revenit în viața politică pentru a se opune din 1854; această lege abroga Compromisul Missouri din 1820 care limita răspândirea sclaviei Senatorul senior de Illinois incorporase în lege principiul „suveranității populare Clauza lui Douglas căreia i se opunea Lincoln specifica faptul că coloniștii au dreptul de a determina la nivel local dacă să permită sau nu sclavia într-un nou teritoriu american în loc ca decizia să fie luată la nivelul Congresului național 2010 face distincția pe de o parte între aboliționiștii și radicalii republicani din nord-est care considerau sclavia un păcat și pe de altă parte republicanii conservatori care o considerau rea pentru făcea rău albilor și bloca progresul Foner afirmă că Lincoln era un moderat aflat la mijloc opunându-se sclaviei în principal pentru că viola principiile republicane ale în special egalitatea între toți oamenii și autoguvernarea democratică exprimată în La 16 octombrie 1854 în Lincoln și-a declarat opoziția față de sclavie poziție pe care și-a repetat-o pe tot drumul către președinție Vorbind cu accentul său de Kentucky cu o voce foarte puternică el a spus că Legea Kansasului avea o „indiferență declarată dar cred eu un zel real și ascuns pentru răspândirea sclaviei Nu pot decât să o urăsc O urăsc din cauza monstruoasei nedreptăți a sclaviei înseși O urăsc pentru că privează exemplul nostru republican de dreapta sa influență în lume  La sfârșitul lui 1854 Lincoln a candidat ca Whig pentru Senatul SUA din partea statului Illinois La acea vree senatorii erau aleși de legislativul statului După ce a condus în primele șase tururi de scrutin în adunarea din Illinois a început să piardă din susținere iar Lincoln i-a instruit pe susținătorii săi să voteze pentru care în cele din urmă l-a învins pe principalul adversar Partidul Whig era ireparabil scindat de către Legea Kansas–Nebraska Lincoln scria „cred că sunt un Whig dar alții spun că nu mai există niciun Whigs și că eu sunt un aboliționist eu nu fac decât să mă opun răspândirii sclaviei< ref> Din resturile vechiului Partid Whig și din unii nemulțumiți din partidele și Democrat s-a format cu directa participare a lui Lincoln un nou partid Partidul Republican La Lincoln s-a clasat al doilea în competiția pentru candidatura la funcția de vicepreședinte În 1857–1858 Douglas s-a distanțat de președintele James Buchanan ducând la o luptă pentru controlul asupra Partidului Democrat Unii republicani din est susțineau chiar realegerea lui Douglas în Senat în 1858 întrucât el se opusese prin care Kansasul ar fi fost admis în uniune ca stat ce permitea sclavia În martie 1857 Curtea Supremă a anunțat decizia în cazul ''; judecătorul-șef a opinat că negrii nu sunt cetățeni și nu au niciun drept specificat de Constituție Lincoln a denunțat această decizie acuzând-o drept produs al unei conspirații a democraților pentru a susține Lincoln declara „autorii Declarației de Independență nu au intenționat niciodată să spună că toți oamenii sunt egali în culoare dimensiuni intelect dezvoltare morală sau capacitate socială; ci că erau considerați toți oamenii egali—egali în anumite drepturi inalienabile între care cele la viață libertate și căutarea fericirii După ce convenția republicană la nivel de stat l-a nominalizat pentru candidatura la Senatul SUA în 1858 Lincoln a ținut parafrazând textul biblic de la „o casă dezbinată în sine nu va mai putea să se țină Cred că acest guvern nu poate să țină la nesfârșit jumătate cu sclavi și jumătate liber Nu aștept ca Uniunea să se dizolve—nu aștept să se prăbușească casa—dar aștept ca dezbinarea să înceteze Fie va devenit cu totul una fie cu totul cealaltă Discursul a creat o imagine ce evoca pericolul dezbinării cauzate de dezbaterea pe tema sclaviei și i-a adus împreună pe republicanii din tot Nordul Scena era pregătită pentru campania pentru campania electorală dinaintea alegerilor legislative prin care statul Illinois urma să aleagă între Lincoln și Douglas pentru funcția de senator federal Dezbaterile Lincoln–Douglas și discursul de la Cooper Union Campania pentru Senat a fost centrată pe din 1858 cele mai celebre dezbateri politice din istoria Statelor Unite Principalii participanți au apărut într-un puternic contrast reciproc atât din punct de vedere fizic cât și politic Lincoln avertiza că „ amenință valorile republicanismului și l-a acuzat pe Douglas că pervertește valorile Părinților Fondatori care considerau că în timp ce Douglas a pus accent pe opinia să că coloniștii locali sunt liberi să aleagă dacă să permită sau nu sclavia și l-a acuzat pe Lincoln că s-ar fi alăturat aboliționiștilor Dezbaterile aveau atmosfera unei finale de box și a atras mii de spectatori Lincoln a afirmat că teoria promovată de Douglas este o amenințare la adresa moralității națiunii și că Douglas reprezintă o conspirație pentru extinderea sclaviei în statele libere Douglas a afirmat că Lincoln sfidează autoritatea Curții Supreme a SUA și hotărârea în cazul Dred Scott Deși canidații parlamentari ai republicanilor au obținut mai multe voturi populare democrații au obținut mai multe locuri iar legislativul statului l-a reales pe Douglas în Senat În ciuda amărăciunii înfrângerii lui Lincoln felul în care a articulat aspectele în dezbatere i-a adus o reputație politică națională În mai 1859 Lincoln a cumpărat Illinois Staats-Anzeiger un ziar de limbă germană care îl susținuse constant; mare parte din cei 130000 de etnici germani din stat votaseră cu democrații dar exista o bază de susținere republicană pe care ziarul germanofon o putea mobiliza La 27 februarie 1860 liderii de partid din New York l-au invitat pe Lincoln să țină un în fața unui grup de republicani puternici Lincoln a susținut că Părinților Fondatori nu le trebuia suveranitatea populară și că ei încercaseră în mod repetat să restricționeze sclavia Lincoln a insistat că bazele morale ale republicanilor impun opoziția față de sclavie și a respins orice „bâjbâială după vreo cale de mijloc între bine și rău În ciuda apariției sale neelegante—mulți din public îl considerau neîndemânatic și chiar urât—Lincoln a dat dovadă de un leadership intelectual care l-a propulsat în primele rânduri ale partidului și ca favorit pentru candidatura prezidențială Ziaristul relata „nimeni până acum nu a lăsat o asemenea impresie la prima adresare în fața publicului newyorkez Istoricul a descris discursul ca pe o „superbă mișcare politică pentru un candidat neanunțat să apară în statul unuia dintre rivali William H Seward la un eveniment sponsorizat de loialiștii unui al doilea rival Salmon P Chase nemenționând pe niciunul dintre ei pe nume în timpul cuvântării Ca răspuns la o întrebare despre intențiile sale prezidențiale Lincoln a spus „am puțin acest gust în gură Nominalizarea pentru candidatura din 1860 și campania electorală La 9–10 mai 1860 Convenția Republicană din Statul Illinois s-a ținut la Decatur Susținătorii lui Lincoln au organizat o echipă de campanie condusă de și Jesse DuBois iar Lincoln a primit aici prima susținere pentru candidatura prezidențială Exploatând legenda zilelor de la Frontieră petrecute împreună cu tatăl său desțelenind pământul și despicând traverse cu toporul susținătorii lui Lincoln au adoptat eticheta de „Candidatul Traversă în La 18 mai la Convenția Națională Republicană de la Chicago prietenii lui Lincoln i-au obținut candidatura la al treilea tur de scrutin înaintea altor candidați ca William H Seward și Salmon P Chase Un fost democrat din Maine a fost nominalizat pentru funcția de vicepreședinte pentru a echilibra oferta electorală Succesul lui Lincoln depindea de reputația sa de moderat în chestiunea sclaviei dar și de susținerea puternică pentru programele inspirate din direcțiile Whig pe tema îmbunătățirilor interne și ale protecționismului fiscal La al treilea tur de scrutin delegații din Pennsylvania i-au dat voturile ce i-au asigurat majoritatea Interesele siderurgice ale celor din Pennsylvania au fost asigurate de susținerea de către Lincoln a taxării importurilor Echipa de campanie a lui Lincoln s-a concentrat cu abilitate pe această delegație dar și pe altele urmând ferma recomandare a lui Lincoln de a nu „face contracte care mă obligă Majoritatea republicanilor au căzut de acord cu Lincoln că Nordul este partea vătămată „Slave Power controlând prea puternic guvernul național prin decizia în cazul Dred Scott și pe președintele James Buchanan De-a lungul anilor 1850 Lincoln s-a îndoit de perspectiva unui război civil iar susținătorii lui au respins afirmațiile că alegerea sa va incita la secesiune Între timp Douglas a fost ales candidat al democraților din Nord Delegați din 11 state sclavagiste au părășit convenția Democraților întrucât nu erau de acord cu poziția lui Douglas pe tema suveranității populare și l-au ales în cele din urmă drept candidat pe În timp ce Douglas și ceilalți candidați își promovau insistent campaniile Lincoln a fost singurul care nu a ținut niciun discurs El a monitorizat în schimb îndeaproape campania și s-a bazat pe entuziasmul Partidului Republican Partidul a făcut munca de jos care a produs majorități în tot Nordul generând o abundență de afișe electorale foi volante și editoriale Mii de vorbitori republicani s-au concentrat în primul rând pe platforma partidului și în al doilea rând pe povestea vieții lui Lincoln punând accent pe copilăria petrecută în sărăcie Scopul era acela de a demonstra puterea superioară a „muncii libere prin care un băiat de rând de la țară poate să ajungă în vârf doar prin propriile eforturi Producția de literatură de campanie a Partidului Republican a fost mai mare decât a tuturor adversarilor săi la un loc; un redactor de la Chicago Tribune a produs o broșură care detalia viața lui Lincoln și a vândut între 100000 și 200000 de copii Președinția Alegerile din 1860 și secesiunea La 6 noiembrie 1860 Lincoln a fost ales al 16-lea președinte al Statelor Unite învingându-i pe democratul Stephen A Douglas pe John C Breckinridge care candida din partea democraților din Sud și pe de la noul A fost primul președinte dat de Partidul Republican Victoria sa s-a datorat în întregime puternicei susțineri din Nord și din Vest; în 10 din cele 15 state sclavagiste nu a apărut pe niciun buletin de vot și a câștigat doar două din cele 996 de comitate din tot Sudul Lincoln a primit Douglas Breckinridge iar Bell 588789 Prezența la urne a fost de 822 % Lincoln câștigând în statele libere din Nord în California și în Oregon Douglas a câștigat statul Missouri și a obținut trei din cei patru electori din New Jersey celălalt fiind câștigat de Lincoln Bell a câștigat în Virginia Tennessee și în Kentucky iar Breckinridge a câștigat restul Sudului Deși Lincoln a obținut doar o pluralitate a votului popular victoria sa în colegiul electoral a fost una clară Lincoln a avut 180 de electori iar toți adversarii săi împreună au strâns doar 123 Au existat câteva candidaturi comune ale adversarilor lui Lincoln în care aceștia au susținut aceeași listă de electori în New York New Jersey și în Rhode Island dar chiar dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în toate statele Lincoln tot ar fi obținut o majoritate în Colegiul Electoral Când alegerea lui Lincoln a devenit evidentă secesioniștii și-au anunțat intenția de a părăsi Uniunea înainte ca el să preia funcția în luna martie a anului următor La 20 decembrie 1860 Carolina de Sud a deschis calea adoptând o ordonanță de secesiune; până la 1 februarie 1861 au urmat Florida Mississippi Alabama Georgia Louisiana și Texas Șase dintre aceste state au adoptat apoi o constituție comună și s-au declarat țară suverană cu numele de Statele Confederate ale Americii Sudul superior și statele de graniță Delaware Maryland Virginia Carolina de Nord Tennessee Kentucky Missouri și Arkansas au ascultat apelul la secesiune dar la început l-au respins Președintele Buchanan și președintele-ales Lincoln au refuzat să recunoască Confederația declarând secesiunea ilegală Confederația l-a ales pe Jefferson Davis ca președinte provizoriu la 9 februarie 1861 Au existat tentative de compromis ar fi extins linia din compromisul Missouri din 1820 împărțind teritoriile în teritorii cu sclavi și teritorii libere contrar platformei republicane pe doctrina „pământul liber Lincoln a respins ideea afirmând „mai degrabă mor decât să consimt  la orice concesiune sau compromis care arată ca și cum cumpăr privilegiul de a prelua această guvernare la care avem un drept constituțional Lincoln a susținut însă tacit propunerea la Constituție care fusese adoptată de Congres înainte ca Lincoln să preia mandatul și aștepta ratificarea de către state Această propunere de amendment ar fi protejat sclavia în statele în care deja exista și ar fi garantat neintervenția Congresului în acest domeniu fără consimțământul Sudului Cu câteva săptămâni înainte de război Lincoln a trimis fiecărui guvernator o scrisoare în care îi informa că Congresul a adoptat o rezoluție comună pentru modificarea Constituției Lincoln era deschis posibilității unei convenții constituționale care să promoveze și alte amendamente În drumul cu trenul către depunerea jurământului Lincoln s-a adresat publicului și legislativelor din tot Nordul Președintele-ales a scăpat de la Baltimore unde un complot a fost descoperit de șeful securității lui Lincoln La 23 februarie 1861 el a sosit în Washington DC deghizat orașul fiind bine păzit de armată Lincoln s-a adresat în discursul sau inaugural Sudului proclamând din nou că nu are nicio intenție sau înclinație să abolească sclavia în statele din Sud Președintele și-a încheiat cuvântarea cu un apel adresat poporului din Sud „Nu suntem dușmani ci prieteni Nu trebuie să fim dușmani  Firele mistice ale memoriei care se întind de la fiecare câmp de bătălie de la fiecare mormânt de patriot până la fiecare inimă și până la fiecare piatră de temelie de pe tot acest mare pământ vor înălța din nou corul Uniunii când vor fi din nou atinse și sigur vor fi de îngerii cei buni ai naturii noastre Eșecul a dat semnalul că un compromis legislativ nu este posibil Până în martie 1861 niciun lider al insurecției nu a propus revenirea în cadrul Uniunii cu vreo condiție Între timp Lincoln și conducerea Partidului Republican au căzut de acord că dezmembrarea Uniunii nu poate fi tolerată Pe la sfârșitul războiului Lincoln spunea Niciuna din părți nu aproba războiul dar una dintre ele prefera să provoace războiul decât să lase țara să supraviețuiască iar cealaltă era dispusă să accepte războiul decât s-o lase să piară iar războiul a venit Începutul războiului Comandantul Fortului Sumter din Carolina de Sud maiorul Robert Anderson a trimis la Washington o cerere de aprovizionare iar punerea în aplicare a ordinului lui Lincoln de a îndeplini această cerere a fost văzut de secesioniști ca un act de război La 12 aprilie 1861 forțele confederate au tras asupra trupelor Uniunii la Fort Sumter obligându-le să se predea și au declanșat războiul Istoricul a susținut că proaspăt instalatul în funcție Lincoln a făcut trei greșeli a subestimat gravitatea crizei a exagerat forța sentimentului unionist din Sud și nu a înțeles că unioniștii din Sud insistă ca Sudul să nu fie invadat William Tecumseh Sherman a vorbit cu Lincoln în săptămâna inaugurării și a fost „grav dezamăgit de faptul că el nu a înțeles că „țara doarme pe un vulcan și că Sudul se pregătește de război Donald concluzionează că „eforturile sale repetate de a evita ciocnirile în lunile dintre inaugurare și schimbul de focuri de la Ft Sumter demonstrează că și-a respectat jurământul de a nu fi primul care varsă sânge frățesc Dar el a jurat și să nu predea forturile Singura rezolvare a acestor poziții contradictorii a fost ca primul foc să fie tras de confederați; așa a și fost La 15 aprilie Lincoln a cerut tuturor statelor să trimită detașamente totalizând 75000 de soldați pentru recapturarea forturilor projarea Washingtonului și „conservarea Uniunii care în opinia sa era încă intactă în ciuda acțiunilor statelor secesioniste Acest apel a forțat statele să aleagă o tabără Virginia și-a declarat secesiunea și a fost răsplătită prin stabilirea capitalei Confederației pe teritoriul ei în ciuda poziției expise a Richmondului atât de aproape de liniile Uniunii Carolina de Nord Tennessee și Arkansas au votat și ele pentru secesiune în următoarele două luni Sentimentul secesionist era puternic și în Missouri și Maryland dar nu a reușit să determine secesiunea; Kentucky a încercat să rămână neutru Atacul confederat asupra Fortului Sumter i-a raliat pe americanii de la nord de în apărarea țării Istoricul Allan Nevins spune Lovitura de trăsnet de la Sumter a produs o suprinzătoare cristalizare a sentimentului nordistfuria a măturat toată țara Din toate părțile veneau vești despre mitinguri discursuri rezoluții angajamente de susținere din partea mediului de afaceri adunarea de companii și regimente acțiuni hotărâte ale guvernatorilor și legislativelor Regimentele s-au îndreptat spre sud la luptă răspunzând la apelul lui Lincoln La 19 aprilie mulțimi de protestatari antirăzboi din Baltimore care controlau legăturile feroviare care schimbau trenurile și apoi au ars podurile Lincoln a răspuns arestându-l pe primarul orașului Baltimore cu întreg consiliul local toți comisarii de poliție un congressman de Maryland și alți politicieni din stat Ei au fost încarcerați fără mandat fără a fi judecați sau puși sub acuzare întrucât Lincoln suspendase unilateral înscrisul ' John Merryman un oficial din statul Maryland i-a cerut judecătorului de la Curtea Supremă să emită un înscris de habeas corpus Taney acționând ca judecător de circuit a emis înscrisul afirmând că suspendarea prezidențială este neconstituțională deoarece este prerogativa Congresului Lincoln a ignorat Armata a ocupat Baltimore-ul și agenții federali au încarcerat o treime din membrii Adunării Generale a statului Maryland Lincoln i-a eliberat doar după ce a luat sfârșit amenințarea confederată asupra Marylandului; Merryman a fost eliberat și el în iulie< ref> Preluarea comenzii asupra efortului de război al Uniunii După bătălia de la Fort Sumter Lincoln a realizat importanța preluării imediate a controlului executiv asupra războiului și a elaborării unei strategii de ansamblu pentru înăbușirea rebeliunii Lincoln a întâmpinat o criză politică și militară fără precedent și a răspuns în calitate de comandant suprem al forțelor armate făcând uz de niște puteri fără precedent Și-a extins puterile pe timp de război și a impus o blocadă asupra tuturor porturilor comerciale confederate a deblocat fonduri înaintea atribuirii lor de către Congres și după ce a suspendat habeas corpus a arestat și a încarcerat mii de persoane suspectate de a fi simpatizanți ai Confederației Lincoln era susținut de Congress și de publicul din Nord în aceste acțiuni Mai mult Lincoln a fost obligat să întărească simpatiile puternice pro-Uniune din statele sclavagiste de graniță și să împiedice conflictul să capete o dimensiune internațională Efortul de război a fost o sursă continuă de atacuri la adresa lui Lincoln și îi domina timpul și atenția De la început era clar că suportul bipartizan avea să fie esențial pentru succesul în efortul de război și orice fel de compromis înstrăina facțiunile din cele două părți ale eșichierului politic cum ar fi numirea de republicani și democrați în funcții de comandă în cadrul armatei Uniunii Copperheads l-au criticat pe Lincoln pentru refuzul de a face vreun compromis în chestiunea sclaviei La fel republicanii radicali l-au criticat că se mișcă prea încet către abolirea sclaviei La 6 august 1861 Lincoln a promulgat Legea de Confiscare prin care autoriza proceduri judiciare pentru confiscarea și eliberarea sclavilor folosiți pentru susținerea efortului de război confederat În practică legea avea efecte limitate dar a dat un semnal politic de suport pentru abolirea sclaviei în Confederație La sfârșitul lui august 1861 generalul candidatul republican pentru alegerile din 1856 a proclamat lege marțială în Missouri fără a se consulta cu superiorii săi de la Washington El a declarat că orice cetățean găsit că poartă arme poate fi judecat sumar și împușcat și că sclavii persoanelor care susțin rebeliunea vor fi eliberați Frémont era deja rău văzut fiind acuzat de neglijență în serviciul de comandant al coroborat cu acuzații de fraudă și corupție Lincoln a anulat proclamația lui Frémont Lincoln credea că emanciparea lui Fremont este motivată politic nu militar și că era ilegală După intervenția lui Lincoln înrolările în Armata Uniunii din Maryland Kentucky și Missouri au crescut cu peste 40000 de oameni de la sfârșitul lui 1861 a adus o amenințare de război cu Marea Britanie Marina americană a interceptat ilegal un vas comercial britanic Trent în apele internaționale și a capturat doi emisari confederați; Regatul Unit a protestat vehement în timp ce americanii se bucurau Lincoln a rezolvat problema eliberându-i pe cei doi și războiul cu Londra a fost evitat Abordarea de politică externă a lui Lincoln a fost inițial una de neimplicare directă din cauza lipsei de experiență; el a lăsat mare parte din numirile în posturi diplomatice și chestiunile de politică externă în seama secretarului său de stat William Seward Reacția inițială a lui Seward la izbucnirea afacerii Trent a fost însă una prea belicoasă așa că Lincoln a făcut apel și la senatorul președintele și expert în diplomație britanică Pentru a învăța termenii militari tehnici Lincoln a împrumutat și a studiat cartea Elements of Military Art and Science de de la Biblioteca Congresului Lincoln a monitorizat atent rapoartele telegrafice ce veneau la Departamentul de Război din Washington DC El a ținut evidența tuturor fazelor efortului militar s-a consultat cu guvernatorii și a numit generali pe baza succeselor lor din trecut dar și după statul și partidul din care proveneau În ianuarie 1862 după mai multe plângeri privind ineficiența și specula din Departamentul de Război Lincoln l-a înlocuit pe cu în funcția de Stanton era un unionist convins democrat conservator susținător al mediului de afaceri care simpatiza cu facțiunea republicanilor radicali Cu toate acestea el a colaborat cu Lincoln mai des și mai strâns decât orice alt oficial „Stanton și Lincoln au dus practic singuri războiul scriau Thomas și Hyman În termenii strategiei de război Lincoln a articulat două priorități să se asigure că Washingtonul este bine apărat și să ducă un efort de război agresiv care să satisfacă dorința din Nord pentru o victorie rapidă și decisivă; redactorii marilor ziare din Nord se așteptau la o victorie în 90 de zile De două ori pe săptămână Lincoln se întâlnea cu cabinetul după-amiaza și uneori Mary Lincoln îl obliga să se plimbe cu trăsura pentru că era îngrijorată că muncește prea mult Lincoln a aflat de la șeful său de stat major generalul Henry Halleck student al strategului european despre nevoia critică de a controla punctele strategice cum ar fi fluviul Mississippi; el știa bine și importanța și a înțeles necesitatea de a învinge armata inamică nu doar de a ocupa teritoriul Generalul McClellan După înfrângerea Uniunii în prima bătălie de pe Bull Run și retragerea bătrânului general la sfârșitul lui 1861 Lincoln l-a numit pe general-maiorul la comanda generală a armatelor Uniunii McClellan un tânăr absolvent de West Point director de căi ferate și democrat din Pennsylvania și-a rezervat câteva luni mai mult decât dorea Lincoln pentru a planifica și a pune în aplicare Obiectivul campaniei era capturarea Richmondului prin deplasarea cu vasele pe și apoi pe uscat către capitala confederată Amânările repetate ale lui McClellan îl frustrau și pe Lincoln dar și Congresul la fel ca poziția acestuia că nu era nevoie de trupe pentru apărarea Washingtonului Lincoln a insistat să se păstreze o parte din trupele lui McClellan în apărarea capitalei; McClellan care supraestima consistent forța armatelor confederate a dat vina pe această decizie pentru eșecul campaniei Lincoln l-a demis pe McClellan din funcția de comandant al armatelor și l-a numit în martie 1862 pe Henry Wager după „Scrisoarea debarcării lui Harrison în care McClellan i-a oferit lui Lincoln sfaturi politice nesolicitate cerându-i reținere în efortul de război Scrisoarea lui McClellan i-a agitat pe republicanii radicali care au reușit să-l preseze pe Lincoln să-l numească pe un republican în fruntea noii Pope a respectat dorința strategică a lui Lincoln de a ataca Richmondul dinspre nord protejând astfel capitala de atacuri În lipsa întăririlor cerute de la McClellan care acum comanda Armata Potomacului Pope a suferit o grea înfrângere în în vara lui 1862 obligând Armata Potomacului să apere Washingtonul pentru a doua oară În ciuda nemulțumirii față de neîntărirea trupelor lui Pope de către McClellan Lincoln era disperat și l-a readus la comanda tuturor trupelor din jurul Washingtonului spre consternarea întregului său cabinet cu excepția lui Seward La două zile după revenirea lui McClellan la comandă forțele generalului Robert E Lee au trecut râul Potomac în Maryland ducând la din septembrie 1862 Victoria unioniștilor în această ciocnire a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria americană dar ea i-a permis lui Lincoln să anunțe că va emite o proclamație de emancipare în ianuarie După ce redactase proclamația cu ceva timp în urmă Lincoln a așteptat o victorie militară pentru a o face publică pentru a evita percepția că este o declarație dată în disperare de cauză McClellan s-a opus apoi cererii președintelui de a-l urmări pe Lee în retragerea sa cu armata expusă în timp ce omologul său de la comanda generalul a refuzat și el ordinele de a ataca forțele rebele în estul statului Tennessee Ca urmare Lincoln l-a înlocuit pe Buell cu ; și după alegerile legislative parțiale din 1862 l-a înlocuit și pe McClellan cu republicanul Ambrose Burnside Cei doi proaspăt numiți erau moderați în politică și era de așteptat să-l susțină mai bine pe comandantul suprem În ciuda sfaturilor președintelui Burnside a lansat prematur o ofensivă de-a lungul și a fost surprinzător învins de Lee la Fredericksburg în decembrie Burnside nu a fost doar învins pe câmpul de luptă el a fost învins și datorită indisciplinei și nemulțumirilor din rândul soldaților Dezertările din 1863 erau de ordinul miilor și au crescut după Fredericksburg Lincoln l-a adus pe în ciuda faptului că era slobod la gură cu părerile lui că ar trebui impusă o dictatură militară Alegerile parțiale din 1862 le-au produs republicanilor pierderi grele din cauza nemulțumirii acute față de administrație din cauza faptului că nu a adus un sfârșit rapid al războiului din cauza inflației în creștere a noilor taxe ridicate a zvonurilor de corupție a suspendării habeas corpus a recrutărilor forțate în armată și a temerilor că sclavii eliberați vor submina piața muncii Proclamația de emancipare anunțată în septembrie a adus republicanilor voturi în zonele rurale din New England și din Midwestul superior dar le-a pierdut voturi în orașe și în Midwestul inferior În timp ce republicanii erau descurajați democrații erau pe val și au obținut rezultate deosebit de bune în statele Pennsylvania Ohio Indiana și New York Republicanii și-au păstrat majoritățile în cele două camere ale Congresului și în statele mari cu excepția New Yorkului Ziarul Gazette din Cincinnati a afirmat că alegătorii sunt „deprimați de natura interminabilă a războiului așa cum este el dus până acum și de rapida epuizare a resurselor țării fără vreun progres În primăvara lui 1863 Lincoln era optimist despre următoarele campanii militare până în punctul în care se gândea că sfârșitul războiului ar putea fi aproape dacă se strâng câteva victorii una după alta; aceste planuri includeau un atac al lui Hooker asupra lui Lee la nord de Richmond al lui Rosecrans la Chattanooga al lui Grant la Vicksburg și un atac naval asupra Charlestonului Hooker a fost izgonit însă de Lee în bătălia de la Chancellorsville din mai dar a continuat să-și mai comande trupele câteva săptămâni El a ignorat ordinul lui Lincoln de a-și diviza trupele și posibil de a-l obliga pe Lee să facă același lucru la și și-a depus demisia pe care Lincoln a acceptat-o El a fost înlocuit de George Meade care l-a urmărit pe Lee în Pennsylvania pentru o victorie pentru Uniune deși armata lui Lee a evitat să fie luată prizonieră În același timp după câteva eșecuri inițiale Grant a asediat Vicksburgul și marina Uniunii a obținut câteva succese în portul Charleston După bătălia de la Gettysburg Lincoln a înțeles clar că deciziile sale militare vor fi mai eficient aplicate dacă sunt transmise prin secretarul de război sau prin generalul de la comanda forțelor combinate către generalii armatelor individuale cărora le displăcea amestecul său de civil în planurile lor Chiar și așa a continuat să dea adesea îndrumări detaliate generalilor Proclamația de emancipare Lincoln a înțeles că puterea guvernului federal de a pune capăt sclaviei era limitată de Constituție care până în 1865 lăsa chestiunea în seama fiecărui stat Înainte și în timpul alegerii sale ca președinte el a susținut că dispariția finală a sclaviei va rezulta din împiedicarea expansiunii ei în noile teritorii americane La începutul războiului el a încercat și să convingă statele să accepte eliberarea cu despăgubire în schimbul interzicerii sclaviei Lincoln credea că limitarea sclaviei în aceste moduri o va elimina prin mijloace economice așa cum prevedeau Părinții Fondatori în conformitatea cu Constituția La 19 iunie 1862 cu susținerea lui Lincoln Congresul a adoptat o lege prin care interzicea sclavia în toate teritoriile federale În iulie 1862 a fost adoptată o a doua Lege de Confiscare prin care se stabileau proceduri judecătorești prin care se puteau elibera sclavii oricărei persoane condamnate pentru ajutarea rebeliunii Desi Lincoln credea că nu stă în puterea Congresului să elibereze sclavii din state el a aprobat legea dând credit legislativului El considera însă că asemenea acțiuni sunt atribuția exclusivă a comandantului suprem în timp de război atribuții care îi revin prin Constituție președintelui iar Lincoln plănuia să acționeze și el în același sens În acea lună Lincoln a discutat cu cabinetul o variantă a proclamației de emancipare În ea el declara „ca măsură militară potrivită și necesară începând cu 1 ianuarie 1863 toate persoanele deținute ca sclavi în statele confederate vor fi pentru totdeauna libere În particular Lincoln ajunsese în acest moment la concluzia că baza de sclavi a Confederației trebuie eliminată Politicienii Copperheads susțineau însă că emanciparea este o piedică la adresa păcii și reunificării Redactorul republican de la foarte influentul New York Tribune a căzut în capcană iar Lincoln a negat direct aceasta într-o abilă scrisoare din 22 august 1862 Președintele a spus că principalul scop al acțiunilor sale ca președinte folosind pronumele personal de persoana întâi și termenul de „îndatorire oficială era conservarea Uniunii Proclamația de emancipare emisă la 22 septembrie 1862 și intrată în vigoare la 1 ianuarie 1863 îi declara liberi pe sclavii din 10 state neaflate sub controlul Uniunii cu excepții privind zonele aflate deja sub controlul Uniunii în două state Lincoln a petrecut următoarele 100 de zile pregătind armata și națiunea pentru emancipare în timp ce democrații și-au raliat alegătorii de la alegerile legislative din 1862 avertizând privind amenințarea pe care o reprezintă sclavii eliberați pentru albii din Nord Odată ce abolirea sclaviei în statele rebele a devenit un obiectiv militar pe măsură ce armatele Uniunii înaintau spre sud din ce în ce mai mulți erau eliberați până când toți cei trei milioane din teritoriul confederat au fost eliberați Comentariul lui Lincoln la semnarea proclamației a fost „niciodată în viața mea nu m-am simțit mai sigur că fac ceea ce trebuie decât acum când semnez această hârtie O vreme Lincoln a continuat planurile mai vechi de a constitui colonii de sclavi eliberați El comenta favorabil pe tema colonizării în Proclamația de emancipare dar toate tentativele de a pune în aplicare un proiect de asemenea amploare au dat greș La câteva zile după anunțarea emancipării 13 guvernatori republicani s-au întrunit la ; ei au susținut proclamația președintelui dar au propus demiterea generalului George B McClellan din funcția de comandant al armatei Uniunii După emiterea Proclamației de emancipare înrolarea foștilor sclavi în armată a devenit politică oficială a guvernului Până în primăvara lui 1863 Lincoln era gata să recruteze soldați negri în numere mai mari decât cele modice de până atunci Într-o scrisoare adresată lui Andrew Johnson guvernatorul militar al statului Tennessee în care îl încuraja să ia inițiativa de a strânge armate de negri Lincoln scria „simpla vedere a 50000 de soldați negri înarmați și pregătiți pe malurile fluviului Mississippi ar pune capăt pe loc rebeliunii Până la sfârșitul lui 1863 la îndrumarea lui Lincoln generalul recrutase 20 de regimente de negri din valea râului Mississippi a făcut odată următoarea remarcă referitoare la Lincoln „în compania sa nu mi s-a amintit niciodată de originea mea umilă și de culoarea mea nepopulară Discursul de la Gettysburg 1863 După marea victorie a Uniunii în bătălia de la Gettysburg din iulie 1863 și după înfrângerea Copperheads în alegerile din Ohio din toamnă Lincoln a păstrat o bază puternică de susținere în partid și s-a găsit în puternica poziție de a redefini efortul de război în ciuda Era pregătită scena pentru discursul său de la cimitirul de pe câmpul de bătălie de la Gettysburg de la 19 noiembrie 1863 În ciuda predicției lui Lincoln că „lumea nu va observa prea atent și nici nu va ține minte multă vreme ce spunem noi acum cuvântarea a devenit cel mai citat discurs din istoria americană În 272 de cuvinte spuse în trei minute Lincoln a afirmat că națiunea nu se născuse în 1789 ci în 1776 „concepută întru libertate și dedicată ideii că toți oamenii sunt creați egali El a definit războiul ca un efort dedicat acestor principii ale libertății și egalității pentru toți Emanciparea sclavilor devenise acum parte din efortul național de război El a declarat că morțile atâtor bravi soldați nu vor fi în van că sclavia va lua sfârșit în urma sacrificiului lor și că viitorul democrației în lume va fi asigurat că „guvernul din popor de către popor pentru popor nu va pieri de pe fața Pământului Lincoln a concluzionat că Războiul Civil are un obiectiv profund o nouă naștere a libertății în țară Generalul Grant Eșecul lui Meade de a lua prizonieră armata lui Lee în timp ce se retrăgea de la Gettysburg împreună cu pasivitatea continuată a Armatei Potomacului l-au convins pe Lincoln că este nevoie de o schimbare la comandă Victoriile generalului Ulysses S Grant în bătălia de la Shiloh și în l-au impresionat pe Lincoln și au făcut din Grant un puternic candidat pentru șefia armatelor Uniunii Răspunzând unor critici adresate lui Grant după Shiloh Lincoln afirmase „nu mă pot lipsi de acest om El luptă Cu Grant în frunte Lincoln credea că armata Uniunii poate ruma o serie insistentă de ofensive coordonate pe multiple teatre de operațiuni și că va avea un comandant care acceptă utilizarea de soldați negri Cu toate acestea Lincoln era îngrijorat că Grant ar putea candida la funcția de președinte în 1864 ca și McClellan Lincoln a aranjat ca un intermediar să cerceteze intențiile politice ale lui Grant și asigurat fiind că nu avea asemenea ambiții a propus Senatului promovarea lui Grant la comanda armatelor Uniunii El a obținut consimțământul Congresului de a reinstitui special pentru Grant gradul de general-locotenent pe care nu îl deținuse niciun ofițer de la George Washington Grant a dus sângeroasa sa în 1864 Ea este adesea caracterizată drept date fiind uriașele pierderi ale Uniunii în bătălii ca și Deși aveau avantajul că luptă în defensivă forțele confederate au avut „un procentaj de pierderi aproape la fel de mare ca forțele Uniunii Pierderile mari ale Uniunii au alarmat Nordul; Grant pierduse o treime din armată iar Lincoln l-a întrebat ce planuri are la care generalul a răspuns „propun să ducem toată lupta pe linia aceasta chiar dacă ne ia toată vara Confederației îi lipseau întăririle așa că armata lui Lee scădea cu fiecare bătălie grea Armata lui Grant a înaintat spre sud a traversat forțând un asediu și lupte de tranșee lângă Lincoln a făcut o vizită prelungită la cartierul general al lui Grant de la City Point Virginia Aceasta a permis președintelui să discute personal cu Grant și cu William Tecumseh Sherman pe tema ostilităților întrucât Sherman a reușit și el să-l viziteze în grabă pe Grant din poziția sa din Carolina de Nord Lincoln l-a autorizat pe Grant să atace infrastructura confederată—plantații căi ferate și poduri—în speranța de a distruge moralul Sudului și de a-i slăbi capacitatea economică de a continua lupta Manevra lui Grant către Petersburg a avut ca urmare obstrucționarea a trei căi ferate între Richmond și Sud Această strategie le-a permis generalilor Sherman și să distrugă plantațiile și orașele din din Virginia Pagubele produse de prin Georgia în 1864 s-a limitat la o fâșie lată de dar nici Lincoln și nici comandanții săi nu considerau distrugerile ca un scop în sine acesta fiind înfrângerea armatelor confederate După cum concluzionează Neely 2004 nu a existat un efort de a se angaja într-un „ contra civililor cum avea să fie al Doilea Război Mondial Generalul confederat a început o serie de atacuri asupra Nordului care amenințau Capitala În timpul din 1864 Lincoln urmărea luptele dintr-o poziție expusă; căpitanul i-a strigat „dă-te jos nebunule să nu te împuște! După apeluri repetate adresate lui Grant pentru a apăra Washingtonul Sheridan a fost desemnat să se ocupe și amenințarea lui Early a fost înlăturată Pe măsură ce Grant continua să uzeze forțele lui Lee au început unele încercări de a discuta pacea Vicepreședintele confederat a fost în fruntea unui grup venit să se întâlnească cu Lincoln Seward și alții la Lincoln a refuzat să permită orice negociere cu Confederația din postura de egali; unicul său obiectiv era un acord de încetare a luptelor așa că întâlnirea nu a avut rezultat La 1 aprilie 1865 Grant a reușit să înconjoare forțele lui Lee în și aproape a încercuit Petersburgul iar guvernul confederat a evacuat Richmondul După câteva zile când orașul a căzut Lincoln a vizitat capitala confederată învinsă; în timp ce se plimba prin oraș sudiștii albi erau indiferenți dar sclavii eliberați l-au primit ca pe un erou La 9 aprilie Lee s-a predat lui Grant la și războiul a luat practic sfârșit Realegerea din 1864 În timp ce războiul continua Lincoln a candidat pentru realegere în 1864 Lincoln era un politician priceput aducând—și ținând—împreună toate facțiunile principale ale Partidului Republican și atrăgând de partea sa și pe ca și Andrew Johnson Lincoln petrecea multe ore pe săptămână discutând cu politicieni din toată țăra și folosindu-se de puterile sale de patronaj—extins mult față de cele de pe timp de pace—pentru a ține facțiunile partidului unite a construi susținere pentru propriile politici și pentru a respinge eforturile radicalilor de a-l debarca de la candidatura din 1864 La convenția din 1864 Partidul Republican l-a ales pe Johnson un democrat al războiului din statul sudic Tennessee drept candidat pentru funcția de vicepreședinte Pentru a-și lărgi coaliția incluzând și pe democrații de război și pe republicani Lincoln a candidat sub titulatura nou-înființatului Când campaniile lui Grant din primăvara lui 1864 au devenit blocaje sângeroase și pierderile umane ale Uniunii au început să crească lipsa unui succes militar a avut un impact important asupra perspectivelor de realegere a președintelui și mulți republicani din toată țara s-au temut că Lincoln va pierde Împărtășind această teamă Lincoln a scris și a semnat un angajament că dacă va pierde alegerile va trebui să învingă Confederația înainte de a preda mandatul succesorului său Lincoln nu a arătat cabinetului acest angajament cerându-le să semneze plicul sigilat În timp ce platforma democraților urma „aripa păcii din partid și spunea că războiul este un „eșec candidatul lor generalul George B McClellan susținea războiul și repudia platforma Lincoln i-a oferit lui Grant mai mulți soldați și și-a mobilizat partidul pentru a-și reînnoi susținerea lui Grant în efortul de război Capturarea Atlantei de către Sherman în septembrie și cucerirea Mobile-ului de către au pus capăt agitațiilor defetiste; Partidul Democrat era profund divizat unii lideri și majoritatea militarilor susținându-l deschis pe Lincoln Prin contrast Partidul Național Unionist era unit și energic după ce Lincoln făcuse din emancipare chestiunea centrală iar Partidele Republicane din state demonstrau perfidia Copperheads La 8 noiembrie Lincoln a fost reales detașat câștigând toate statele cu excepția a trei și obținând 78% din voturile soldaților unioniști La 4 martie 1865 Lincoln a ținut în care a spus că numărul mare de victime de ambele părți este voia Domnului Istoricul îl consideră a fi „printre numărul redus de texte semi-sacre prin care americanii își definesc locul lor în lume Lincoln said Reconstrucția Reconstrucția a început în timpul războiului când Lincoln și asociații săi au anticipat întrebările privind reintegrarea statelor sudice cucerite și determinarea sorții liderilor confederați și sclavilor eliberați La scurt timp după capitularea lui Lee un general îl întrebase pe Lincoln cum să fie tratați confederații învinși iar Lincoln i-a răspuns „lăsați-i ușor În linie cu acest sentiment Lincoln era în fruntea moderaților în ce privește politica de Reconstrucție opunându-se doar republicanilor radicali conduși de reprezentantul senatorul și senatorul aliați politici ai președintelui în alte aspecte Hotărât să găsească o cale de a reuni națiunea neînstrăinând Sudul Lincoln a cerut să se țină rapid alegeri în condiții generoase de-a lungul războiului din 8 decembrie 1863 oferea grațierea tuturor celor ce nu deținuseră funcții civile de conducere în cadrul Confederației care nu maltrataseră prizonieri unioniști și care semnau un jurământ de credință Pe măsură ce statele din Sud erau ocupate trebuiau luate decizii critice în ce privește conducerea lor în timp ce administrația le era reformată De o importanță deosebită erau Tennessee și Arkansas unde Lincoln i-a numit pe generalii Andrew Johnson și respectiv ca guvernatori militari În Louisiana Lincoln i-a ordonat generalului să promoveze un plan care va restaura statalitatea atunci când 10% din alegători sunt de acord Adversarii democrați ai lui Lincoln s-au folosit de aceste numiri pentru a-l acuza că utilizează armata pentru a-și asigura ambițiile politice ale lui și ale republicanilor Pe de altă parte radicalii i-au denuțat politica drept una prea indulgentă promovând propriul lor plan în 1864 Când Lincoln a respins legea radicalii au răspuns refuzând să primească în Congres reprezentanții aleși din Louisiana Arkansas și Tennessee Numirile lui Lincoln erau gândite în așa fel încât să ținâ în frâu facțiunile moderată și radicală Pentru a ocupa locul eliberat de judecătorul-șef al Curții Supreme Taney el l-a numit pe cel ales de radicali Salmon P Chase care credea Lincoln va susține emanciparea și politicile banilor de hârtie După punerea în aplicare a Proclamației de emancipare care nu era în vigoare în toate statele Lincoln a crescut presiunea pe Congres să interzică sclavia în toată țara printr-un amendament constituțional Lincoln a declarat că un astfel de amendment va „închide toată chestiunea Până în decembrie 1863 o propunere de amendament constituțional care să interzică sclavia a fost adus în discuția Congresului Această primă tenatativă nu a dus la adoptarea amendamentului neîntrunind majoritatea de două treimi necesară în Camera Reprezentanților la votul din 15 iunie 1864 Adoptarea respectivului amendament a devenit parte a platformei republican unioniste pentru alegerile din 1864 După o îndelungată dezbatere în Cameră a doua propunere a fost adoptată de Congres la 31 ianuarie 1865 și a fost trimisă legislativelor statelor pentru ratificare Când războiul se apropia de sfârșit reconstrucția prezidențială a lui Lincoln era în plin avânt; considerând că guvernul federal are o responsabilitate limitată față de milioanele de sclavi eliberați El a promulgat legea de organizare a propusă de senatorul Charles Sumner prin care se înființa o agenție federală temporară care să rezolve nevoile materiale imediate ale foștilor sclavi Legea a dat foștilor sclavi pământ în arendă pe trei ani cu posibilitatea de achiziționare Lincoln a afirmat că planul său pentru Louisiana nu se aplică tuturor statelor în Reconstrucție Cu puțin înainte de a fi asasinat Lincoln a anunțat că are un nou plan pentru Reconstrucția Sudului Discuțiile cu cabinetul au arătat că planul lui Lincoln era de control militar pe termen scurt asupra statelor urmat de readmiterea lor sub controlul unioniștilor din Sud Istoricii sunt de acord că este imposibil să se estimeze ce ar fi făcut Lincoln dacă ar fi trăit în ce privește Reconstrucția dar s-au efectuat unele proiecții pe baza pozițiilor sale politice cunoscute și pe baza abilităților sale politice Biografii lui Lincoln și conform lui David Lincove susțin că Foarte probabil dacă ar fi trăit Lincoln ar fi urmat o politică similară celei urmate de Johnson probabil că s-ar fi ciocnit cu radicalii din Congres că ar fi produs un rezultat mai bun pentru sclavii eliberați decât cel obținut în realitate și că priceperea sa politică l-ar fi ajutat să evite greșelile lui Johnson< ref> afirmă că Spre deosebire de Sumner și de alți radicali Lincoln nu vedea Reconstrucția ca pe o ocazia de a face o revoluție politică și socială totală care doar începea cu emanciparea De multă vreme își făcuse clară opoziția față de confiscarea și redistribuirea pământului El credea ca și majoritatea republicanilor în aprilie 1865 că fiecare stat își va stabili singur condițiile privind exercitarea dreptului de vot El presupunea că controlul politic asupra Sudului va trece la unioniștii albi la cei ce ezitau în ce privește secesiunea și la unii foști confederați ce priveau înainte Dar în timpul războiului în mod repetat după ce la început se opusese Lincoln a ajuns să îmbrățișeze pozițiile promovate la început doar de aboliționiști și de republicanii radicali Lincoln ar fi ascultat fără îndoială strigătele pentru protecția sporită a foștilor sclavi Este cu totul plauzibil să ni-l închipuim pe Lincoln de acord cu Congresul pe o politică de Reconstrucție care să cuprindă protecție federală pentru drepturile civile elementare plus un drept de vot limitat pentru negri pe linia propusă de Lincoln chiar înainte de a muri< ref> Redefinirea republicii și republicanismului Reunificarea reușită a statelor a avut consecințe și asupra numelui țării Termenul „Statele Unite fusese folosit și anterior uneori la plural „aceste State Unite și alte ori ca denumire la singular fără să existe o consistență gramaticală Războiul Civil a fost o forță importantă ce a precipitat dominația acordului la singular până la sfârșitul secolului al XIX-lea< ref> În anii recenți istorici ca Harry Jaffa Herman Belz John Diggins Vernon Burton și Eric Foner au pus accent pe redefinirea de către Lincoln a valorilor republicane Încă din anii 1850 o vreme când mare parte din retorica politică se concentra pe sfințenia Constituției Lincoln a pus accent pe Declarația de Independență ca fundament al valorilor politice americane—pe care a denumit-o „foaia de ancorare a republicanismului Accentul pus în Declarația de Independență pe libertate și egalitate pentru toți spre deosebire de toleranța cu care Constituția trata sclavia a schimbat direcția dezbaterii Cum concluzionează Diggins în ce privește influentul discurs de la Cooper Union de la începutul lui 1860 „Lincoln a prezentat americanilor o teorie istorică ce oferă o profundă contribuție la teoria și destinul republicanismului însuși Poziția sa a căpătat putere deoarece scotea în evidență bazele morale ale republicanismului și nu legalismele sale Cu toate acestea în 1861 Lincoln a justificat războiul în termeni de legalisme Constituția era un contract și pentru ca o parte să iasă din el trebuia să fie de acord toate părțile și apoi în termeni de datorie națională de a garanta forma republicană de guvernământ în toate statele Burton 2008 afirmă că republicanismul lui Lincoln a fost preluat de sclavii eliberați după emancipare În martie 1861 în el explora natura democrației denunțând secesiunea ca anarhie și explicând că domnia majorității trebuie să fie echilibrată de restricții constituționale în sistemul american El spunea „o majoritate ținută în frâu de frâne și limitări constituționale schimbându-se permanent cu ușurință odată cu schimbările deliberate ale opiniilor și sentimentelor populare este singurul adevărat suveran al unui popor liber Alte acțiuni Lincoln a aderat la teoria Whig privind președinția teorie ce dădea Congresului responsabilitate principală pentru redactarea legilor în timp ce executivul le punea în aplicare Lincoln a respins doar patru legi adoptate de Congres; singura importantă a fost Legea Wade-Davis cu programul său dur de Reconstrucție El a promulgat din 1862 prin care punea milioane de hectare de pământ deținut de guvern la dispoziția oricui dorea să-l cumpere cu preț redus promulgată și ea în 1862 conținea granturi pentru colegiile agricole din fiecare stat din 1862 și 1864 acorda susținere federală pentru construirea terminată în 1869 Adoptarea Legii Gospodăriilor și celei a Căii Ferate a Pacificului a fost făcută posibilă prin absența congressmanilor din Sud și senatorilor care se opuseseră acestor măsuri în anii 1850 Alte legi importante au fost două măsuri de creștere a veniturilor pentru guvernul federal taxele vamale o politică cu un îndelungat precedent și o nouă taxă federală pe venit În 1861 Lincoln a promulgat al doilea și al treilea primul datând din timpul predecesorului său James Buchanan Tot în 1861 Lincoln a promulgat impunând primul impozit pe venit în SUA Prin această lege se impunea o cotă unică de 3 procente pentru veniturile de peste 800 de dolari 21000 de dolari la valoarea din 2014 care a fost schimbată ulterior prin într-un sistem de impozitare progresivă Lincoln a prezidat și peste expansiunea influenței economice a guvernului federal în mai multe alte zone Înființarea sistemului de bănci naținale prin a construit o rețea financiată puternică la nivelul întregii țări și a stabilit o monedă națională În 1862 Congresul a înființat cu aprobarea lui Lincoln În 1862 Lincoln a trimis un general de rang înalt John Pope să înăbușe din Minnesota După ce i s-au prezentat 303 de mandate de execuție pentru membri ai tribului Sioux acuzați că uciseseră fermieri nevinovați Lincoln a revizuit personal fiecare mandat aprobând în cele din urmă 39 de execuții din care una a fost comutată ulterior Președintele Lincoln plănuia și o reformă a politicii federale față de indieni În urma pierderilor suferite de Grant în campania împotriva lui Lee Lincoln luase în calcul un alt apel executiv la recrutare în armată dar acesta nu a mai fost emis Ca răspuns la zvonurile că va face aceasta redactorii de la și de la au publicat o falsă proclamație de recrutare care a creat o oportunitate pentru redactori și alți angajați să pună la colț piața aurului Reacția lui Lincoln a fost de a transmite cele mai puternice mesaje în media despre asemenea comportament; el a ordonat armatei să confiște numerele respective ale celor două publicații ceea ce s-a făcut timp de două zile Lincoln este în mare parte responsabil pentru instituirea sărbătorii de în Statele Unite Înainte de președinția lui Lincoln Ziua Recunoștinței era doar o sărbătoare regională în zona New England după cum fusese din secolul al XVII-lea deși fusese sporadic și la date neregulate proclamată și de guvernul federal Ultima astfel de proclamație avusese loc în timpul președinției lui James Madison cu 50 de ani înainte În 1863 Lincoln a declarat ultima joi din noiembrie a acelui an ca Zi a Recunoștinței Numiri de judecători Lincoln a numit în funcție 32 de judecători federali inclusiv patru judecători-asociați și un judecător-șef al și 27 de judecători în tribunalele districtuale Lincoln nu a numit judecători în curțile de circuit în timpul mandatului său Numirile la Curtea Supremă – 1862 – 1862 – 1862 – 1863 – 1864 judecător-șef Filosofia declarată a lui Lincoln în ce privește numirile la Curtea Supremă a fost „nu putem întreba pe cineva ce va face și dacă îl întrebăm și ne răspunde atunci ar trebui să-l disprețuim pentru asta De aceea trebuie să luăm un om ale cărui opinii sunt cunoscute State admise în Uniune După secesiunea statului Virginia comitatele din nord-vestul statului au hotărât separarea de statul Virginia și rămânerea în cadrul Uniunii sub forma unui nou stat Virginia de Vest Acest stat a fost admis în Uniune la 20 iunie 1863 după ce a îndeplinit condiția de a adopta o constituție ce stipula abolirea treptată a sclaviei La 31 octombrie 1864 a fost admis ca stat liber și Nevada al treilea stat din vestul îndepărtat al continentului Asasinarea John Wilkes Booth era un cunoscut actor dar și spion confederat din Maryland; deși nu s-a înrolat în armata confederată avea legături cu serviciul secret al Confederației În 1864 Booth a pus la cale un plan foarte similar cu cel al lui Thomas N Conrad autorizat anterior de către Confederație de a-l răpi pe Lincoln în schimbul eliberării unor prizonieri confederați După ce a fost prezent la un discurt ținut la 11 aprilie 1865 de Lincoln pentru promovarea drepturilor negrilor Booth agitat și-a schimbat planurile și a devenit hotărât să-l asasineze pe președinte Aflând că președintele prima doamnă și generalul din fruntea armatelor Uniunii Ulysses S Grant vor fi prezenți la Booth a pus la cale un plan împreună cu mai mulți conspiratori de a-i asasina pe vicepreședintele Andrew Johnson pe secretarul de stat William H Seward și pe generalul Grant Fără principala gardă de corp Lincoln a plecat să vadă piesa de teatru '' la 14 aprilie În ultimul moment Grant și soția sa au ales să meargă în New Jersey în vizită la copiii lor în loc să meargă la teatru Garda de corp a lui Lincoln John Parker a plecat de la Ford's Theater la pauză pentru a servi o băutură cu vizitiul lui Lincoln în Star Saloon aflat în vecinătate Președintele rămas nepăzit stătea în loja oficială de la balcon Profitând de ocazie Booth s-a furișat pe la spate și la ora 1013 pm l-a împușcat de aproape pe Lincoln în ceafă rănindu-l mortal Maiorul s-a luptat puțin cu Booth dar Booth l-a înjunghiat și a fugit< ref> Aflat pe fugă timp de 12 zile Booth a fost găsit în ziua de 26 aprilie la o fermă din Virginia la circa sud de Washington DC După ce a refuzat să se predea soldaților unioniști Booth a fost ucis de sergentul Un chirurg militar doctorul se afla și el la teatru și a venit imediat în ajutorul președintelui A găsit că președintele nu răspundea la stimuli respira cu greutate și nu avea puls detectabil După ce a determinat că președintele fusese împușcat în cap și nu înjunghiat în umăr cum se crezuse la început a încercat să elimine cheagul de sânge după care președintele a început să respire mai ușor Trupul lui Lincoln înfășurat în drapel a fost escortat apoi prin ploaie la Casa Albă de ofițeri cu capetele descoperite în timp ce toate bisericile din oraș băteau clopotele Președintele Johnson a depus jurământul la ora 1000 am cu mai puțin de 3 ore după moartea lui Lincoln Sicriul președintelui a fost depus în Camera de Est și apoi în Rotonda Capitoliului între 19 și 21 aprilie Sicriul fiului său Willie care murise cu trei ani în urmă a fost exhumat și au mers împreună pe ultimul drum al președintelui în vagonul prezidențial „United States Timp de trei săptămâni trenul funerar Lincoln Special decorat în negru < ref> le-a purtat pe un traseu lung și întortocheat de la Washington DC până la Springfield Illinois oprind în multe orașe din Nord pentru slujbe elaborate cu participări de sute de mii de oameni trecând prin fața altora care s-au adunat pe marginea căii ferate cu orchestre focuri de tabără și coruri sau doar oprindu-se cu capul descoperit la trecerea procesiunii Credințe religioase și filosofice În tinerețe Lincoln fusese Mai târziu utilizarea frecventă de către Lincoln a limbajului și a imaginilor religioase ar putea fie să fi afectat credințele lui personale fie să fi fost doar un mijloc de a face apel la audiența sa formată mai ales din protestanți El nu a fost membru al vreunei biserici deși o însoțea frecvent la biserică pe soția sa El cunoștea însă în profunzime Biblia pe care o cita și o lăuda În ce privește credința sa o ținea pentru sine și în același timp respecta credințele celorlalți Lincoln nu a declarat vreodată cu claritate vreo credință creștină El credea însă într-un Dumnezeu atotputernic care controla evenimentele și până în 1865 își exprima această credință în discursuri importante< ref> În anii 1840 Lincoln subscrisese Doctrinei Necesității o credință conform căreia mintea umană era controlată de o putere superioară În anii 1850 Lincoln recunoștea „providența într-un sens general și rareori folosea limbajul și imaginile evanghelicilor; el avea față de republicanismul Părinților Fondatori un respect aproape religios După moartea fiului său Edward Lincoln și-a recunoscut mai des propria nevoie de a se baza pe Dumnezeu Moartea lui Willie în februarie 1862 pare să-l fi făcut pe Lincoln să privească spre religie pentru răspunsuri și pentru consolare După moartea lui Willie Lincoln s-a gândit de ce din punct de vedere divin este necesară severitatea războiului El scria în această vreme că Dumnezeu „putea fie să salveze fie să distrugă Uniunea fără o încercare omenească Și totuși încercarea a început Și după ce a început putea da victoria finală oricărei părți în orice zi Și totuși încercarea continuă În ziua în care Lincoln a fost asasinat se spune că i-ar fi mărturisit soției dorința de a vizita Sănătatea Există mai multe afirmații cum că sănătatea lui Lincoln era în declin la momentul asasinării Acestea se bazează adesea pe fotografiile care par să arate o pierdere în greutate și în masă musculară O astfel de afirmație este aceea că suferea de o boală genetică rară < ref> care se manifestă prin și cu aparență marfanoidă Alții afirmă direct că avea sindromul Marfan pe baza înălțimii sale și lungimii degetelor și pe asocierea unei posibile care poate cauza o mișcare pe verticală a capului în ritmul bătăilor inimii pe baza neclarității capului lui Lincoln în fotografii care pe atunci se făceau cu timp mare de expunere O analiză ADN a fost deocamdată refuzată de Muzeul Marii Armate a Republicii din Philadelphia Reputația istorică În clasamentele președinților americani alcătuite de intelectuali din diverse domenii începând cu anii 1940 Lincoln este constant clasat în primii trei adesea pe primul loc Dintre toate clasamentele alcătuite începând cu 1948 Lincoln este pe primul loc în majoritatea Schlesinger 1948 Schlesinger 1962 1982 Murray Blessing Survey Chicago Tribune 1982 poll Schlesinger 1996 CSPAN 1996 Ridings-McIver 1996 Time 2008 and CSPAN 2009 În general primii trei președinți sunt 1 Lincoln; 2 George Washington; și 3 Franklin D Roosevelt deși uneori Lincoln și Washington sau Washington și Roosevelt își schimbă locurile Asasinarea președintelui Lincoln l-a transformat pe acesta într-un martir național și i-a adus o recunoaștere de proporții legendare Lincoln era văzut de aboliționiști ca un luptător pentru libertatea umană Republicanii i-au legat numele de partidul lor Mulți dar nu toți din Sud îl considerau pe Lincoln un om cu calități remarcabile Schwartz susține că reputația lui Lincoln a crescut încet la sfârșitul secolului al XIX-lea până în 1900–anii 1920 când a devenit unul dintre cei mai venerați eroi ai istoriei americane acceptat ca atare și de sudiștii albi Apogeul a fost atins în 1922 când a fost inaugurat pe Promenada din Washington În epoca New Deal liberalii l-au cinstit pe Lincoln nu atât ca omul realizat prin forțe proprii sau ca marele președinte din vreme de război ci ca susținător al omului de rând care fără îndoială ar fi susținut un stat al bunăstării sociale În anii Războiului Rece imaginea lui Lincoln s-a schimbat aducând în evidență simbolul libertății care aducea speranță celor oprimați de regimurile comuniste Până în anii 1970 Lincoln devenise un erou al conservatorilor politici pentru naționalismul său intens pentru susținerea acordată mediului de afaceri pentru insistența pentru stoparea răspândirii servituții umane acțiunea sa în termenii principiilor Lockean și Burkean în numele libertății și tradiției și pentru devotamentul pentru principiile Părinților Fondatori Ca activist Whig Lincoln era un susținător al intereselor de afaceri favorizând un regim vamal protecționist sistemul bancar îmbunătățirile interne și căile ferate în opoziție cu William C Harris găsea că „respectul pentru Părinții Fondatori pentru Constituție și pentru legile de sub ea ca și pentru conservarea Republicii și instituțiilor ei i-au susținut și întărit conservatorismul James G Randall punea accent pe toleranța lui și mai ales pe moderația „în preferința sa pentru un progres ordonat neîncrederea în agitația periculoasă și reticența față de schemele de reformă prost digerate Randall concluzionează că „era conservator în deplina evitare a acelui tip de așa-numit radicalism care implica abuzarea Sudului ura față de proprietarul de sclavi setea de răzbunare comploturile partizane și cererile negeneroase ca instituțiile Sudului să fie transformate peste noapte de persoane din exterior Pe la sfârșitul anilor 1960 liberalii ca istoricul aveau îndoieli mai ales în ce privește vederile lui Lincoln în chestiunile rasiale Bennett a câștigat multă atenție când l-a făcut pe Lincoln alb-supremațist în 1968 El observa că Lincoln folosea etnonime peiorative spunea bancuri în care erau ridiculizați negrii insista că se opune egalității sociale și propunea Apărătorii săi cum ar fi autorii Dirck și Cashin au răspuns că nu era așa de rău ca majoritatea politicienilor vremii; și că era un „vizionar moral care a ajutat la progresul cauzei aboliționiste pe cât de repede s-a putut din punct de vedere politic Accentul s-a deplasat de la Lincoln-eliberatorul la un argument că negrii se eliberaseră singuri din sclavie sau cel puțin au fost responsabili pentru forțarea guvernului să-i elibereze Istoricul Barry Schwartz scria în 2009 că imaginea lui Lincoln a suferit „eroziune pălirea prestigiului un ridicol benign spre sfârșitul secolului al XX-lea Pe de altă parte în biografia lui Lincoln publicată în 1996 Donald opina că acesta era dotat cu trăsătura de personalitate definită de poetul John Keats drept atribuită liderilor extraordinari care erau „mulțumiți în mijlocul incertitudinilor și îndoielilor și neobligați către fapt ori rațiune Lincoln a devenit personaj de film fiind adesea ilustrat la Hollywood aproape mereu într-o lumină favorabilă Memoriale Portretul lui Lincoln apare pe două mijloace de plată americane moneda de un cent și bancnota de cinci dolari Chipul său apare și pe timbre iar mai multe sate orașe și comitate americane au fost denumite în cinstea sa între care capitala statului Nebraska Cele mai celebre și mai vizitate memoriale sunt Memorialul Lincoln din Washington DC; sculptura lui Lincoln de pe Muntele Rushmore;< ref> Barry Schwartz sociolog care a examinat memoria culturală a Americii afirmă că în anii 1930 și 1940 memoria lui Abraham Lincoln era practic sfântă și dădea națiunii „un simbol moral care să inspire și să îndrume viața americanilor În timpul Marii Crize afirmă el Lincoln a servit ca „mijloc de a vedea dezamăgirile lumii de a-i face suferințele nu atât explicabile cât pline de înțeles Când pregătea America de război Franklin D Roosevelt a folosit cuvintele președintelui din timpul Războiului Civil pentru a clarifica amenințarea pe care o reprezentau Germania și Japonia Americanii întrebau „Ce ar face Lincoln? El observă însă și că după al Doilea Război Mondial puterea de simbol a lui Lincoln și-a pierdut din relevanță și că acest „erou ce pălește este simptomatic pentru lenta dispariție a încrederii în măreția națională El sugera că postmodernismul și multiculturalismul au diluat din conceptul de măreție Vezi și Președinte al Statelor Unite ale Americii Lista președinților Statelor Unite ale Americii Lista președinților Statelor Unite ale Americii după data nașterii Lista președinților Statelor Unite ale Americii după data decesului Referințe Bibliografie Lucrări citate în notele de subsol {{cite book|isbn|oclc1178496|titleHalleck Lincoln's Chief of Staff|authorlinkStephen E Ambrose|lastAmbrose|firstStephen E|publisherLouisiana State University Press|year1962|trans_titleHalleck șeful de cabinet al lui Lincoln}} {{Cite book|refBaker|lastBaker|firstJean H|titleMary Todd Lincoln A Biography|publisherW W Norton & Company|year1989|isbn978-0-393-30586-9}} {{cite book|oclc518824|titleAbraham Lincoln His Speeches and Writings|editor1-linkRoy Basler|editor1-firstRoy Prentice|editor1-lastBasler|publisherWorld Publishing|year1946|trans_titleAbraham Lincoln discursuri și scrieri}} Roy P Basler ed The collected works of Abraham Lincoln Rutgers UP 1953 vol 5 {{Cite book|refBelz|lastBelz|firstHerman|titleAbraham Lincoln Constitutionalism and Equal Rights in the Civil War Era|publisherFordham University Press|year1998|isbn978-0-8232-1769-4|trans_titleAbraham Lincoln constituționalismul și egalitatea în drepturi în epoca Războiului Civil}} {{cite encyclopedia|lastBelz|firstHerman|editor1-firstBruce|editor1-lastFrohnen|editor2-firstJeremy|editor2-lastBeer|editor3-firstJeffrey O|editor3-lastNelson|encyclopediaAmerican Conservatism An Encyclopedia|titleLincoln Abraham|year2006|publisherISI Books|isbn978-1-932236-43-9|quote|ref}} {{cite journal|lastBennett Jr|firstLerone|authorlinkLerone Bennett Jr |dateFebruary 1968|titleWas Abe Lincoln a White Supremacist?|journalEbony|volume23|issue4|publisherJohnson Publishing|issn0012-9011|urlhttp booksgooglecom ?idH84DAAAAMBAJ&pgPA35vonepage&q&ffalse|trans_titleEra Abe Lincoln un susținător al supremației albilor?}} {{Cite book|refBlue|lastBlue|firstFrederick J|titleSalmon P Chase a life in politics|publisherThe Kent State University Press|year1987|isbn0-87338-340-0|trans_titleSalmon P Chase o viață în politică}} {{cite book|isbn0-252-06445-3|titleLincoln and the Economics of the American Dream|url|authorlinkGabor Boritt|refBoritt1994|lastBoritt|firstGabor|publisherUniversity of Illinois Press|year1994|origyear1978|trans_titleLincoln și economia Visului American}} {{Cite book|refBulla|last1Bulla|first1 David W|author2Gregory A Borchard|titleJournalism in the Civil War Era|year2010|publisherPeter Lang Publishing Inc|isbn1-4331-0722-8|trans_titleJurnalismul în epoca Războiului Civil}} {{cite journal|lastCarwardine|firstRichard J|authorlinkRichard Carwardine|dateWinter 1997|titleLincoln Evangelical Religion and American Political Culture in the Era of the Civil War|trans_titleLincoln religia evanghelică și cultura populară americană în epoca Războiului Civil|journalJournal of the Abraham Lincoln Association|volume18|issue1|pages27–55|publisherAbraham Lincoln Association|issn|oclc|urlhttp wwwhistorycooperativeorg journals jala 181 carwardinehtml |archiveurlhttps webarchiveorg web 20091124091750 http wwwhistorycooperativeorg journals jala 181 carwardinehtml |archivedate2009-11-24}} {{Cite book|refCarwardine|firstRichard|lastCarwardine|titleLincoln|publisherPearson Education Ltd|year2003|isbn978-0-582-03279-8 }} {{cite book|isbn978-0-691-09173-0|titleThe War Was You and Me Civilians in The American Civil War|lastCashin|firstJoan E|publisherPrinceton University Press|year2002|trans_titleRăzboiul a fost tu și eu civilii din Războiul Civil American}} {{Cite book|refChesebrough|lastChesebrough|firstDavid B|titleNo Sorrow Like Our Sorrow|publisherKent State University Press|year1994|isbn978-0-87338-491-9|trans_titleNicio durere nu e ca durerea noastră}} {{Cite book|refCox|lastCox|firstHank H|titleLincoln And The Sioux Uprising of 1862|publisherCumberland House Publisher|year2005|isbn978-1-58182-457-5|trans_titleLincoln și răscoala Sioux din 1862}} {{Cite book|refCummings|last1Cummings|first1William W|author2James B Hatcher|titleScott Specialized Catalogue of United States Stamps|year1982|publisherScott Publishing Company|isbn0-89487-042-4|trans_titleCatalogul specializat Scott al timbrelor Statelor Unite}} {{Cite book|refDennis|titleRed White and Blue Letter Days an American Calendar|lastDennis|firstMatthew|publisherCornell University Press|year2002|isbn978-0-8014-7268-8}} {{Cite book|refDiggins|titleThe Lost Soul of American Politics Virtue Self-Interest and the Foundations of Liberalism|lastDiggins|firstJohn P|publisherUniversity of Chicago Press|year1986|isbn0-226-14877-7|trans_titleUltimul suflet al politicii americane virtute interes personal și bazele liberalismului}} {{cite book|isbn978-0-87580-359-3|oclc|titleLincoln Emancipated The President and the Politics of Race|lastDirck|firstBrian R|publisherNorthern Illinois University Press|year2007|trans_titleLincoln emancipat președintele și politica rase}} {{Cite book|refDirck|lastDirck|firstBrian|titleLincoln the Lawyer|publisherUniversity of Illinois Press|year2008|isbn978-0-252-07614-5|trans_titleLincoln avocatul}} {{cite book|refDonald1948|titleLincoln's Herndon|authorlinkDavid Herbert Donald|firstDavid Herbert|lastDonald|publisherA A Knopf|year1948|oclc186314258}} {{Cite book|refDonald|firstDavid Herbert|lastDonald|titleLincoln|publisherSimon and Schuster|year1996|origyear1995|isbn978-0-684-82535-9}} {{Cite book|refDonald2|firstDavid Herbert|lastDonald|titleLincoln Reconsidered|year2001|publisherKnopf Doubleday Publishing Group|isbn978-0-375-72532-6|trans_titleLincoln reconsiderat}} {{Cite book|authorlinkFrederick Douglass|refDouglass|firstFrederick|lastDouglass|titleThe Life and Times of Frederick Douglass|year2008|publisherCosimo Classics|isbn1-60520-399-8|trans_titleViața și timpurile lui Frederick Douglass}} {{Cite book|refEdgar|firstWalter B|lastEdgar|titleSouth Carolina A History|year1998|publisherUniversity of South Carolina Press|isbn978-1-57003-255-4|trans_titleCarolina de Sud o istorie}} {{cite journal|lastFish|firstCarl Russell|authorlinkCarl Russell Fish |dateOctober 1902|titleLincoln and the Patronage|journalAmerican Historical Review|volume8|issue1|pages53–69|publisherAmerican Historical Association|issn|oclc|jstor1832574|doi102307 1832574|trans_titleLincoln și patronajul}} {{Cite book|refFoner|authorlinkEric Foner|lastFoner|firstEric |titleFree Soil Free Labor Free Men The Ideology of the Republican Party before the Civil War|year1995|origyear1970|isbn978-0-19-509497-8|publisherOxford University Press|trans_titlePământ liber muncă liberă oameni liberi ideologia Partidului Republican înaintea Războiului Civil}} {{Cite book|refFoner2|lastFoner|first Eric|title|publisherWW Norton|year2010|isbn 978-0-393-06618-0|trans_titleGreaua încercare Abraham Lincoln și sclavia americană}} {{Cite book|refGoodwin|firstDoris Kearns|lastGoodwin|authorlinkDoris Kearns Goodwin|titleTeam of Rivals The Political Genius of Abraham Lincoln|isbn0-684-82490-6|year2005|publisherSimon & Schuster|trans_titleEchipa de rivali geniul politic al lui Abraham Lincoln}} {{cite book|isbn978-0-253-34567-7|oclc|titleThe Darkest Dawn Lincoln Booth and the Great American Tragedy|lastGoodrich|firstThomas|publisherIndiana University Press|year2005|trans_titleCei mai negri zori Lincoln Booth și marea tragedie americană}} {{cite book|oclc428674|titleThe Enduring Lincoln Lincoln Sesquicentennial Lectures at the University of Illinois|chapterAbraham Lincoln Conservative Statesman|lastGraebner|firstNorman|publisherUniversity of Illinois Press |year1959}} {{Cite book|refGrimsley|titleThe Collapse of the Confederacy|lastGrimsley|firstMark|publisherUniversity of Nebraska Press|year2001|isbn0-8032-2170-3|trans_titlePrăbușirea Confederației}} {{Cite book|refGuelzo1999|authorlinkAllen C Guelzo|lastGuelzo|firstAllen C|titleAbraham Lincoln Redeemer President|isbn0-8028-3872-3|year1999|publisherWB Eerdmans Publishing}} {{cite book|refGuelzo2004|isbn978-0-7432-2182-5|oclc|titleLincoln's Emancipation Proclamation The End of Slavery in America|lastGuelzo|firstAllen C|publisherSimon & Schuster|year2004|trans_titleProclamația de Emancipare a lui Lincoln sfârșitul sclaviei în America}} {{Cite book|refHandy|first James S|lastHandy|titleBook Review Abraham Lincoln the Lawyer-Statesman|publisherNorthwestern University Law Publication Association|year1917|trans_titleRecenzie de carte Abraham Lincoln avocatul-om de stat}} {{Cite book|refHarrison1935|oclc3512772|lastHarrison|firstJ Houston|titleSettlers by the Long Grey Trail|year1935|publisherJK Reubush|trans_titleColoniștii de lângă Lungul Drum Cenușiu}} {{Cite book|refHarrison2000|lastHarrison|firstLowell Hayes|titleLincoln of Kentucky|publisherUniversity Press of Kentucky|year2000 |isbn0-8131-2156-6}} {{Cite book|refHarris|lastHarris|firstWilliam C|titleLincoln's Rise to the Presidency|isbn978-0-7006-1520-9|publisherUniversity Press of Kansas|year2007 |trans_titleAscensiunea lui Lincoln către președinție}} {{Cite book|refHavers|lastHavers|firstGrant N|titleLincoln and the Politics of Christian Love|isbn0-8262-1857-1|publisherUniversity of Missouri Press|year2009 |trans_titleLincoln și politica iubirii creștinești}} {{Cite book|refHeidler2|titleEncyclopedia of the American Civil War A Political Social and Military History|editorsHeidler David S; Jeanne T Heidler|year2000|publisherW W Norton & Company Inc|isbn978-0-393-04758-5 |trans_titleEnciclopedie a Războiului Civil American o istorie politică socială și militară}} {{Cite book|refHeidler|lastHeidler|firstDavid Stephen|titleThe Mexican War|year2006|publisherGreenwood Publishing Group|isbn978-0-313-32792-6|trans_titleRăzboiul Mexican}} {{cite journal|lastHofstadter|firstRichard|authorlinkRichard Hofstadter |dateOctober 1938|titleThe Tariff Issue on the Eve of the Civil War|journalAmerican Historical Review|volume44|issue1|pages50–55|publisherAmerican Historical Association|jstor1840850|doi102307 1840850|trans_titleChestiunea taxelor protecționiste în ajunul Războiului Civil}} {{Cite book|refHolzer|firstHarold|lastHolzer|titleLincoln at Cooper Union The Speech That Made Abraham Lincoln President|year2004|publisherSimon & Schuster|isbn978-0-7432-9964-0|trans_titleLincoln la Cooper Union discursul care l-a făcut pe Abraham Lincoln președinte}} {{Cite book|refJaffa|firstHarry V|lastJaffa|titleA New Birth of Freedom Abraham Lincoln and the Coming of the Civil War|year2000|isbn0-8476-9952-8|publisherRowman & Littlefield|trans_titleO nouă naștere a libertății Abraham Lincoln și venirea Războiului Civil}} {{cite book|isbn978-0-19-804006-4|oclc|titleTo Make Our World Anew Volume I A History of African Americans to 1880|authorlinkRobin Kelley|last1Kelley|first1Robin D G|author2Lewis Earl|publisherOxford University Press|year2005|trans_titleSă ne facem lumea nouă volumul I O istorie a afroamericanilor până la 1880}} {{Cite book|refLamb|editorsLamb Brian; Susan Swain|titleAbraham Lincoln Great American Historians on Our Sixteenth President|publisherPublicAffairs|year2008|isbn978-1-58648-676-1|trans_titleAbraham Lincoln mari istorici americani despre al șaisprezecelea președinte al nostru}} {{cite journal|lastLupton|firstJohn A|dateSeptember–October 2006|titleAbraham Lincoln and the Corwin Amendment|journalIllinois Heritage|volume9|issue5|page34|publisherThe Illinois State Historical Society|issn|oclc|urlhttp wwwlibniuedu 2006 ih060934html}} {{cite journal|lastLuthin|firstReinhard H |dateJuly 1994|titleAbraham Lincoln and the Tariff|journalAmerican Historical Review|volume49|issue4|pages609–629|oclc|jstor1850218|doi102307 1850218|trans_titleAbraham Lincoln și taxele protecționiste}} McClintock Russell Lincoln and the Decision for War The Northern Response to Secession 2008 {{Cite book|refMansch|lastMansch|firstLarry D|titleAbraham Lincoln President-Elect The Four Critical Months from Election to Inauguration|publisherMcFarland|year2005|isbn0-7864-2026-X|trans_titleAbraham Lincoln președinte-ales cele patru luni critice de la alegere până la depunerea jurământului}} {{Cite book|authorlinkGeorge McGovern|refMcGovern|lastMcGovern|firstGeorge S|titleAbraham Lincoln|publisherMacmillan|year2008|isbn978-0-8050-8345-3}} {{Cite book|ref McKirdy|last McKirdy|first Charles Robert|title Lincoln Apostate The Matson Slave Case|year2011|publisher Univ Press of Mississippi|isbn 978-1-60473-987-9}} {{cite book|refMcPherson1992|lastMcPherson|firstJames M|authorlinkJames M McPherson|titleAbraham Lincoln and the Second American Revolution|year1992|publisherOxford University Press|isbn978-0-19-507606-6|trans_titleAbraham Lincoln și a doua Revoluție Americană}} {{Cite book|refMcPherson2|title|lastMcPherson|firstJames M|year1993|publisherOxford University Press|isbn978-0-19-516895-2|trans_titleStrigătul de luptă al libertății epoca Războiului Civil}} {{Cite book|refMcPherson5|lastMcPherson|firstJames M|titleAbraham Lincoln|year2009|publisherOxford University Press|isbn978-0-19-537452-0}} {{Cite book|authorlinkMark E Neely Jr|refNeely |lastNeely |firstMark E |titleThe Fate of Liberty Abraham Lincoln and Civil Liberties |publisherOxford University Press |year1992||pages3-31||URLhttps wwwquestiacom library 79055660 the-fate-of-liberty-abraham-lincoln-and-civil-liberties|trans_titleSoarta libertății Abraham Lincoln și drepturile civile}} {{cite journal|lastNeely Jr|firstMark E|dateDecember 2004|titleWas the Civil War a Total War?|journalCivil War History|volume50 |issue4|pages434–458|issn|oclc |urlhttp musejhuedu login?auth0&typesummary&url journals civil_war_history v050 504neelyhtml |doi101353 cwh20040073|trans_titleA fost Războiul Civil un război total?}} {{Cite book|refNevins|lastNevins|firstAllan|titleOrdeal of the Union; 8 vol|publisherScribner's|year1947–71|isbn978-0-684-10416-4|trans_titleGreutățile Uniunii; 8 volume}} {{Cite book|refNevins1950|lastNevins|firstAllan|titleThe Emergence of Lincoln Prologue to Civil War 1857–1861 2 vol|publisherScribner's|year1950|isbn978-0-684-10416-4|trans_titleApariția lui Lincoln prologul Războiului Civil 1857–1861 2 vol}} publicate și ca volumele 3–4 din Ordeal of the Union {{Cite book|refNevins1960|lastNevins|firstAllan|titleThe War for the Union; 4 vol 1861–1865|trans_titleRăzboiul pentru Uniune|publisherScribner's|year1960–1971|isbn978-1-56852-297-5}}; publicate și ca volumele 5–8 din Ordeal of the Union {{cite book|refNichols|lastNichols|firstDavid A|titleLincoln Looks West From the Mississippi to the Pacific|editorRichard W Etulain|publisherSouthern Illinois University|year2010|isbn0-8093-2961-1|trans_titleLincoln privește spre vest de la Mississippi la Pacific}} {{Cite book|refNoll|lastNoll|firstMark|titleAmerica's God From Jonathan Edwards to Abraham Lincoln|publisherOxford University Press|year2000|isbn0-19-515111-9|trans_titleZeul Americii de la Jonathan Edwards la Abraham Lincoln}} {{Cite book|refOates|lastOates|firstStephen B|authorlinkStephen B Oates|titleWith Malice Toward None a Life of Abraham Lincoln|publisherHarperCollins|year1993|isbn978-0-06-092471-3|trans_titleFără gând rău pentru nimeni o viață a lui Abraham Lincoln}} {{Cite book|refPaludan|lastPaludan|firstPhillip Shaw|titleThe Presidency of Abraham Lincoln|isbn978-0-7006-0671-9|year1994|publisherUniversity Press of Kansas|trans_titlePreședinția lui Abraham Lincoln}} {{cite journal|lastParrillo|firstNicholas |dateSeptember 2000|titleLincoln's Calvinist Transformation Emancipation and War|journalCivil War History|volume46|issue3|pages227–253|publisherKent State University Press|issn|oclc|url|doi101353 cwh20000073|trans_titleTransformarea calvină a lui Lincoln emanciparea și războiul}} {{Cite book|refPessen|lastPessen|firstEdward|titleThe Log Cabin Myth The Social Backgrounds of American Presidents|publisherYale University Press|year1984|isbn0-300-03166-1|trans_titleMitul cabanei din bușteni contextul social al președinților americani}} {{Cite book|refPeterson|lastPeterson|firstMerrill D|titleLincoln in American Memory|publisherOxford University Press|year1995|isbn978-0-19-509645-3}} {{Cite book|refPotter|last1Potter|first1David M|author2Don Edward Fehrenbacher|titleThe impending crisis 1848–1861|publisherHarperCollins|year1976|isbn978-0-06-131929-7|trans_titleCriza implacabilă 1848–1861}} {{Cite book|refProkopowicz|lastProkopowicz|firstGerald J|titleDid Lincoln Own Slaves?|publisherVintage Books|year2008|isbn978-0-307-27929-3|trans_titleAvea Lincoln sclavi?}} {{cite book|oclc748479|refRandall1947|lastRandall|firstJames G|authorlinkJames G Randall|titleLincoln the Liberal Statesman|year1947|publisherDodd Mead|trans_titleLincoln omul de stat liberal}} {{Cite book|oclc5852442|refRandall|last1Randall|first1JG|author2Current Richard Nelson|seriesLincoln the President|volumeIV|titleLast Full Measure|publisherDodd Mead|year1955|trans_titleLincoln președintele}} {{Cite book|oclc6579822|refSandburg|lastSandburg|firstCarl |titleAbraham Lincoln The Prairie Years|year1926|publisherHarcourt Brace & Company|trans_titleAbraham Lincoln anii din prerie}} {{cite book|refSandburgPW2002|lastSandburg| firstCarl|titleAbraham Lincoln The Prairie Years and the War Years|publisherHoughton Mifflin Harcourt|year2002|isbn0-15-602752-6|trans_titleAbraham Lincoln anii din prerie și anii de război}} {{cite book|refSchwartz2000|lastSchwartz|firstBarry|titleAbraham Lincoln and the Forge of National Memory|year2000|publisherUniversity of Chicago Press|isbn978-0-226-74197-0|trans_titleAbraham Lincoln și făurirea memoriei naționale}} {{Cite book|refSchwartz2009|lastSchwartz|firstBarry|titleAbraham Lincoln in the Post-Heroic Era History and Memory in Late Twentieth-Century America|publisherUniversity of Chicago Press|year2009|isbn978-0-226-74188-8|trans_titleAbraham Lincoln în epoca post-eroică istoria și memoria Americii la sfârșitul secolului al XX-lea}} {{cite journal|lastScott|firstKenneth|dateSeptember 1948|titlePress Opposition to Lincoln in New Hampshire|journalThe New England Quarterly|volume21|issue3|pages326–341|publisherThe New England Quarterly Inc|issn|jstor361094|doi102307 361094|trans_titleOpoziția față de Lincoln în presa din New Hampshire}} {{Cite book|refSherman|lastSherman|firstWilliam T|titleMemoirs of General WT Sherman|publisherBiblioBazaar|year1990|isbn1-174-63172-4}} {{Cite book|refSimon|lastSimon|firstPaul|titleLincoln's Preparation for Greatness The Illinois Legislative Years|publisherUniversity of Illinois|year1990|isbn0-252-00203-2|trans_titlePregătirea lui Lincoln pentru măreție anii în legislativul din Illinois}} {{cite book|refSmith|lastSmith|firstRobert C|titleConservatism and Racism and Why in America They Are the Same|year2010|publisherState University of New York Press|isbn978-1-4384-3233-5|trans_titleConservatorism și rasism și de ce în America ele sunt unul și același lucru}} {{Cite book|refSteers|lastSteers|firstEdward|titleThe Lincoln Assassination Encyclopedia|publisherHarper Collins|year2010|isbn0-06-178775-2|trans_titleEnciclopedia asasinării lui Lincoln}} {{cite book| lastStriner| firstRichard| titleFather Abraham Lincoln's Relentless Struggle to End Slavery|year2006|publisherOxford University Press| isbn978-0-19-518306-1|trans_titlePărintele Abraham lupta neîncetată a lui Lincoln pentru sfârșitul sclaviei}} {{cite book|refTagg|titleThe Unpopular Mr LincolnThe Story of America's Most Reviled President|firstLarry|lastTagg|publisherSavas Beatie|year2009|isbn978-1-932714-61-6|trans_titleNepopularul domn Lincoln povestea celui mai înjurat președinte american}} {{Cite book|refTaranto|last1Taranto|first1James|author2Leonard Leo|titlePresidential Leadership Rating the Best and the Worst in the White House|publisherSimon and Schuster|year2004|isbn978-0-7432-5433-5|trans_titleLeadership prezidențial clasificarea celor mai buni și celor mai slabi la Casa Albă}} {{cite journal|lastTegeder|firstVincent G|dateJune 1948|titleLincoln and the Territorial Patronage The Ascendancy of the Radicals in the West|journalMississippi Valley Historical Review|volume35|issue1|pages77–90|publisherOrganization of American Historians|issn|oclc|jstor1895140|doi102307 1895140|trans_titleLincoln și patronajul teritorial ascendența radicalilor în Vest}} {{Cite book|refThomas|firstBenjamin P|lastThomas|titleAbraham Lincoln A Biography|publisherSouthern Illinois University|year2008|isbn978-0-8093-2887-1}} {{cite book|isbn978-0-925436-21-4|oclc|titleThe Lincoln Funeral Train The Final Journey and National Funeral for Abraham Lincoln|lastTrostel|firstScott D|publisherCam-Tech Publishing|year2002|trans_titleTrenul funerar al lui Lincoln ultimul drum și funeraliile naționale ale lui Abraham Lincoln}} {{Cite book|refVorenberg|lastVorenberg|firstMichael|titleFinal Freedom the Civil War the Abolition of Slavery and the Thirteenth Amendment|publisherCambridge University Press|year2001|isbn978-0-521-65267-4|trans_titleLibertate finală Războiul Civil abolirea sclaviei și al Treisprezecelea Amendament}} {{Cite book|refWhite|lastWhite Jr|firstRonald C|titleA Lincoln A Biography|publisherRandom House Inc|year2009|isbn978-1-4000-6499-1}} {{Cite book|refWills|firstGarry|lastWills|authorlinkGarry Wills|title|isbn0-671-86742-3|year1993|publisherSimon & Schuster|trans_titleLincoln la Gettysburg cuvintele care au refăcut America }} {{Cite book|refWilson|firstDouglas L|lastWilson|publisherKnopf Publishing Group|titleHonor's Voice The Transformation of Abraham Lincoln|year1999|isbn978-0-375-70396-6 |trans_titleVocea onoarei transformarea lui Abraham Lincoln}} {{cite book|refWinkle|lastWinkle|firstKenneth J|titleThe Young Eagle The Rise of Abraham Lincoln|year2001|publisherTaylor Trade Publications|isbn978-0-87833-255-7|trans_titleVulturul tânăr creșterea lui Abraham Lincoln}} {{Cite book|refZarefsky|authorlinkDavid Zarefsky|isbn978-0-226-97876-5|titleLincoln Douglas and Slavery In the Crucible of Public Debate|lastZarefsky|firstDavid S|publisherUniversity of Chicago Press|year1993|trans_titleLincoln Douglas și sclavia în furnalul dezbaterilor publice}} {{cite journal|lastZilversmit|firstArthur|year1980|titleLincoln and the Problem of Race A Decade of Interpretations|journalJournal of the Abraham Lincoln Association|volume2|issue11|pages22–24|publisherAbraham Lincoln Association|urlhttp wwwhistorycooperativeorg journals jala 2 zilversmithtml|archiveurlhttps webarchiveorg web 20110720234453 http wwwhistorycooperativeorg journals jala 2 zilversmithtml|archivedate2011-07-20|ref|trans_titleLincoln și problema rasei un deceniu de interpretări}} {{Refend}} Istoriografie {{cite book|isbn978-1-58182-369-1|titleOne Hundred Essential Lincoln Books|lastBurkhimer|firstMichael|publisherCumberland House|location|year2003|trans_titleO sută de cărți esențiale despre Lincoln}} {{cite book|isbn978-0-393-06756-9|titleOur Lincoln New Perspectives on Lincoln and His World|lastFoner|firstEric|publisherWW Norton |location|year2008|trans_titleLincoln al nostru noi perspective asupra lui Lincoln și asupra lumii sale}} Manning Chandra "The Shifting Terrain of Attitudes toward Abraham Lincoln and Emancipation" Journal of the Abraham Lincoln Association 34 Winter 2013 18–39 Smith Adam IP "The Cult of Abraham Lincoln and the Strange Survival of Liberal England in the Era of the World Wars" Twentieth Century British History Dec 2010 214 pp 486–509 Spielberg Steven; Goodwin Doris Kearns; Kushner Tony "Mr Lincoln Goes to Hollywood" Smithsonian 2012 437 pp 46–53 Alte referințe {{Refbegin|30em}} {{cite book|isbn978-0-8018-8993-6|titleAbraham Lincoln A Life 2 volumes|authorlinkMichael Burlingame historian|lastBurlingame|firstMichael|publisherJohns Hopkins University Press|location|year2008}} {{cite book|isbn978-0-87249-400-8|titleLincoln and Black Freedom A Study in Presidential Leadership|authorlinkLaWanda Cox |lastCox|firstLaWanda|publisherUniversity of South Carolina Press |location|year1981|trans_titleLincoln și libertatea negrilor studiu de leadership prezidențial}} Green Michael S Lincoln and the Election of 1860 Concise Lincoln Library {{cite book|authorHolzer Harold|titleLincoln President-Elect Abraham Lincoln and the Great Secession Winter 1860–1861|urlhttp booksgooglecom books?id34cVaFHdgMMC|year2008|publisherSimon and Schuster|isbn978-0-7432-8947-4|trans_titleLincoln președinte-ales Abraham Lincoln și marea iarnă a secesiunii 1860–1861}} {{cite book|isbn978-1-59420-191-2|titleTried by War Abraham Lincoln as Commander in Chief|lastMcPherson|firstJames M|publisherPenguin Press |location|year2008|trans_titleÎncercat în război Abraham Lincoln comandant suprem}} {{cite book|authorMiller Richard Lawrence|titleLincoln and His World The Rise to National Prominence 1843–1853|urlhttp booksgooglecom books?idc1odBTiRSJcC|year2011|publisherMcFarland|isbn978-0-7864-5928-5|trans_titleLincoln și lumea sa ascensiunea spre anvergura națională 1843–1853}} vol 3 al biografiei detaliate {{cite book|isbn978-0-306-80209-6|titleThe Abraham Lincoln Encyclopedia|trans_titleEnciclopedia Abraham Lincoln|lastNeely|firstMark E|publisherDa Capo Press|year1984}} {{cite book|isbn978-0-674-51125-5|titleThe Last Best Hope of Earth Abraham Lincoln and the Promise of America |lastNeely|firstMark E|publisherHarvard University Press|year1994|trans_titleUltima cea mai bună speranță a Pământului Abraham Lincoln și promisiunea Americii}} {{cite book|isbn|oclc4183070|titleLincoln the President 4 volumes|lastRandall|firstJames G|publisherDodd Mead |location|year1945–1955}} {{Refend}} Legături externe {{commonscat}} {{wikicitat}} {{worldcat id|idlccn-n79-6779}} Springfield Illinois {{US patent |6469 |US PATNo 6469}}—Manner of Buoying Vessels—A Lincoln—1849 {{Președinți ai SUA|starenepliată}} {{Candidați RepPrez SUA}} {{DEFAULTSORTLincoln Abraham}} Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alegerile pentru postul de bașcan al Găgăuziei au avut loc în data de 22 martie 2015 în cadrul autonomiei Gagauz-Yeri din sudul Republicii Moldova În urma acestora a fost ales guvernatorul regiunii autonome bașcanul pentru o perioadă de 4 ani Efectuarea alegerilor Adunarea Populară a luat decizia cu privire la petrecerea alegerilor în cadrul ședinței extraordinare din 27 decembrie 2014 Cel de-al doilea tur de scrutin dacă ar fi fost necesar s-ar fi organizat pe 5 aprilie 2015 În cadrul aceleeași ședințe Adunarea Populară a Găgăuziei a făcut modificări în legislația privind alegerea bașcanului Potrivit modificărilor operate candidații pentru funcția de bașcan au fost nevoiți să prezinte cel puțin 5000 de semnături în susținerea lor dar nu mai mult de 6000 Votul s-a făcut cu aplicarea ștampilei „Seçtim am ales La 23 februarie 2015 buletinele de vot au fost aprobate de către Comisia Electorală Centrală din Găgăuzia Numele candidatului electoral va fi amplasat pe foaie în conformitate cu numărul extras în urma tragerii la sorți „Buletinele vor fi tipărite în trei limbi Consiliile locale vor scrie cereri prin care vor solicita numărul de buletine de vot necesare și ulterior acestea vor fi tipărite în găgăuză română și rusă a afirmat Valentin Cara președinte CEC Găgăuzia Candidați Conform rapoartelor de până la 19 februarie cel mai mult a cheltuit pe campania electorală candidatul independent Irina Vlah circa 145000 de lei Ea este urmată de Alexandr Stoianoglo cu circa 50000 de lei Ruslan Garbalî – circa 40000 de lei și Nicolai Dudoglo – circa 21000 de lei Restul candidaților au avut cheltuieli nesemnificative sau nu le-au avut deloc Rezultate preliminare Prezența la vot Referințe Legături externe Jurnal TV Accesat la 16022015 Alpii Apuseni germ "Westalpen" sunt despărțiți la este de Alpii Răsăriteni prin linia linia care unește lacul Constanța de-a lungul Rinului peste pasul Splügenpass ital Passo dello Spluga 2113 m cu Lacul Como În comparație cu Alpii Răsăriteni Alpii Apuseni sunt mai înalți Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc 4810 m Alpii Apuseni sau Occidentali se află în Italia Franța și Elveția ei se împart în Alpii Ligurici Alpii Maritimi Alpii Cotici Alpii Dauphiné Alpii Graici Alpii Pennini Alpii Bernezi Alpii Lepontini Alpii Glarus Alpii Elvețieni de Nord-Est Analiza dimensională este un instrument de principiu folosit în fizică chimie și tehnică la înțelegerea situațiilor care implică utilizarea combinată a mai multor mărimi fizice Este un instrument uzual al oamenilor de știință și inginerilor pentru a verifica plauzibilitatea diferitelor tipuri de unități de măsură derivate a consistenței ecuațiilor și a metodelor de calcul Este folosită de asemenea pentru a face ipoteze pertinente asupra fenomenelor fizice care să fie verificate experimental sau prin teorii mai evoluate Metoda de lucru algebric cu dimensiuni verificarea corectitudinii scrierii relațiilor fizice; obține rezultate noi din considerente pur dimensionale; Principiul omogenității Orice relație fizicǎ între mǎrimi trebuie sǎ treacǎ într-o relație matematicǎ între numere Pentru acestea termenii unei relații trebuie sǎ fie omogeni sǎ aibǎ aceaṣi dimensiune echidimensionali Teorema invariației Pentru ca o relație fizicǎ sǎ fie invariantǎ la schimbarea um este necesar ca marimile derivate sǎ se exprime în funcție de mǎrimile fundamentale ca un produs de puteri Exemplu Fie fmvE_c0 \< math> o relație funcțională pentru energia cinetică a punctului material unde m \< math> este masa v \< math> este viteza și E_c \< math> este energia cineticǎ Mărimi fundamentale pentru E_c \< math> m \< math> v \< math> Mărimea derivată E_c \< math> E_cm^{r_1} v^{r_2} \< math> ML^2T^{-2}; \quad M ; \quad LT^{-1}< math> ML^2T^{-2}{M}^{r_1}{LT^{-1}}^{r_2}< math> deci r_11 ; r_22 \< math> \Rightarrow E_cCt \cdot m v^2< math> unde Ct< math> este o constantă Teorema Produselor fx_1 x_i y_{k+1}y_{k+j}y_n0 \!< math> f\prod_{i1}^N \prod_{iN-k}^N 0 \!< math> Unde \prod_{iN-k}^N \!< math> complexe adimensionale; k-rangul matricii dimensionale x_1x_ix_kx_n \!< math> L^{\alpha i}M^{\beta i} \!< math> \begin{bmatrix} \alpha_1 & \cdots & \alpha_n \\ \vdots & \ddots & \vdots \\ & \cdots & \end{bmatrix} \!< math> \begin{matrix} \prod_a \end{matrix} \frac{a}{\prod fundamentale} < math> Exemplu Similitudine Acceleraṭia cǎderii libere a unui corp la suprafaṭa unui astru sferic omogen de razǎ R și masǎ m depinde de m R k unde k este constanta atracției universale Dacǎ pentru un astru cu raza R ṣi masa m corpurile cad liber cu accelerația g10 m s la pǎtrat cu ce accelerație vor cǎdea corpurile la suprafața unui astru cu raza RR 2 și de masǎ mm 10? Planeta Marte Rezolvare g fmRK \!< math> LT^{-2}; M; L^3T^{-2}M^{-1} \!< math> fmRKg0 \rightharpoondown n4 \!< math> rang3; k3 ; n-k1 \!< math> \begin{matrix} \prod_g \end{matrix} \frac{g}{m^{r_1}R^{r_2}k^{r_3}} < math> r_2+3r_31 ; r_1-r_30; -2r_3-2 \!< math> r_31;r_11;r_2-2 \!< math> \begin{matrix} \prod_g \end{matrix} \frac{gR^2}{mk} < math> \begin{matrix} \prod_g \end{matrix} \frac{gR^2}{mk'} < math> Din Teorema lui Newton \begin{matrix} \prod_g' \end{matrix} \begin{matrix} \prod_g \end{matrix} < math> \frac{gR^2}{mk}\frac{gR^2}{mk} \!< math> \frac{gR^2}{mk}\frac{gR^2}{mk} \!< math> \frac{gR^2}{mk}\frac{g \frac {R^2}{4}}{\frac {m}{10} k} \!< math> \Rightarrow g'4 \frac{m}{s^2} \!< math> Bibliografie Curs de fizică I UTCB Construcții Civile Acest articol se concentrează asupra apei așa cum o percepem în viața de zi cu zi Pentru studiul apei ca substanță chimică indispensabilă vieții vedeți articolul Apă moleculă unde se găsesc toate informațiile privind structura compoziția și proprietățile apei pure H2< sub>O denumită în chimie și oxid de hidrogen Apa este un lichid inodor insipid și incolor de cele mai multe ori sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții indiferent de forma acesteia fiind unul dintre cei mai universali solvenți Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului având formula chimică brută H2< sub>O vedeți Apă moleculă Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ formând unul din învelișurile acesteia hidrosfera Pe Pământ apa există în multe forme în cele mai variate locuri Sub formă de apă sărată există în oceane și mări Sub formă de apă dulce în stare solidă apa se găsește în calotele polare ghețari aisberguri zăpadă dar și ca precipitații solide sau ninsoare Sub formă de apă dulce lichidă apa se găsește în ape curgătoare stătătoare precipitații lichide ploi și ape freatice sau subterane În atmosferă apa se găsește sub formă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată în aer determinând umiditatea acesteia Considerând întreaga planetă apa se găsește continuu în mișcare și transformare evaporarea și condensarea respectiv solidificarea și topirea alternând mereu Această perpetuă mișcare a apei se numește ciclul apei și constituie obiectul de studiu al meteorologiei și al hidrologiei Apa care este potrivită consumului uman se numește apă potabilă Conform standardului din România pentru ca apa să fie potabilă sestonul nu trebuie să depășească 1ml m³ Pe măsura creșterii populației umane de-a lungul timpului și a folosirii intensive și extensive a resurselor de apă susceptibile de a furniza apă potabilă problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii Proprietăți moleculare Forme de apă Apa se găsesește sub diverse forme în natură vapori de apă și nori în atmosfera valuri și aisberguri în oceane ghețari la latitudini mici sau altitudini mari acvifere sub pământ râuri sau lacuri Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o forma într-alta prin evaporare precipitații și scurgeri de suprafață Datorită importanței pe care o are în agricultură dar și pentru omenire în general apei i s-au dat diverse nume în funcție de formele pe care le ia Ploaia e cunoscută în majoritatea țărilor pe când alte forme sunt mai puțin întâlnite și pot fi surprinzătoare când sunt văzute prima dată Exemple sunt grindina zăpada ceața roua sau chiciura Un fenomen conex este curcubeul întâlnit atunci cand lumina se refractă prin particulele de apă din atmosferă Apa de la suprafața globului joacă roluri importante în evoluția umană; râurile și irigațiile asigură aportul de apă pentru agricultură sunt suport pentru transportul maritim sau fluvial fie comercial sau de agrement O apă cu insuficienți nutrienți se numește oligotrofă Scurgerea apei pe suprafața terestră este mecanismul prin care eroziunea sculptează mediul natural duce la crearea văilor și deltelor cu suprafețe fertile favorabile dezvoltării de centre umane De asemenea apa se infiltrează în sol ajungând în pânza de apă freatică Această apă freatică ajunge din nou la suprafață sub forma izvoarelor sau a izvoarelor termale și gheizerilor Apa freatică este de asemenea extrasă artificial prin puțuri și fântâni Deoarece apa poate conține numeroase substanțe diferite poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite De fapt oamenii și alte animale și-au format simțurile pentru a putea evalua calitatea apei de obicei animalele evită apa cu gust sărat apă de mare sau putred de mlaștină preferând apa unui izvor montan sau apa freatică Apa în biologie și civilizația umană Din punct de vedere biologic apa are numeroase proprietăți indispensabile proliferării vieții care o deosebesc de celelalte substanțe Apa își îndeplinește acest rol permițând compușilor organici să reacționeze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea Este un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată permițând astfel mișcarea compușilor organici și a organismelor vii Apa proaspătă are densitatea maximă la 4 această densitate scăzând pe măsură ce apa se răcește se încălzește sau îngheață Fiind o moleculă polară stabilă dominantă în atmosferă joacă un rol important în absorbția radiației infraroșii crucială în cadrul efectului de seră fără de care temperatura medie la suprafața Terrei ar fi de -18° Celsius Apa are de asemenea o căldură specifică neobișnuit de mare 41813 J kg·°C la presiunea de 1 bar și temperatura de 25 °C care joacă mai multe roluri în reglarea climatului global și regional precum Curentul Golfului permițând existența vieții Deoarece absoarbe foarte mult infraroșiile are o foarte ușoară nuanță albastră datorită eliminării unei mici cantități de lumină roșie care o traversează Culoarea albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare de exemplu în lacuri mări sau oceane În plus apa are o căldură latentă de vaporizare mare de 2262 kJ kg la presiunea de 1 bar și temperatura de 98 °C dar de 2442 kJ kg la presiunea de 00317 bar presiunea de saturație la temperatura de 25 °C care are o influență mare asupra climatului și a transferului de căldură între ocean și atmosferă Apa este un foarte bun solvent similar din punct de vedere chimic cu amoniacul și dizolvă multe tipuri de substanțe precum diferite săruri și zahărul și facilitează reacțiile chimice ale acestora lucru care permite metabolismele complexe Unele substanțe însă nu se amestecă cu apa cum e de exemplu petrolul și alte substanțe hidrofobe Membranele celulare compuse din lipide și proteine profită de această proprietate controlând interacțiunea dintre ele și mediul extern Acest lucru este ușurat de tensiunea superficială a apei Picăturile de apă sunt stabile datorită tensiunii superficiale mari datorată puternicelor forțe intermoleculare numite forțe de coeziune Acest lucru este evident atunci când mici cantități de apă ajung pe o suprafață insolubilă precum polietena apa rămâne sub formă de picături Totuși pe sticlă extrem de curată apa formează o peliculă subțire deoarece forțele dintre moleculele de apă și de sticlă forțele de adeziune sunt mai mari decât forțele de coeziune Acest lucru este foarte important în cadrul transpirației plantelor În celulele și organismele biologice apa se află în contact cu suprafețele membranoase proteice care sunt hidrofile adică prezintă o puternică atracție pentru apă Langmuir a observat o puternică forță de respingere între suprafețele hidrofile Pentru a deshidrata suprafețele hidrofile este necesar un efort deosebit pentru învingerea acestor forțe numite forțe de hidrație Aceste forțe sunt foarte puternice dar valoarea lor scade rapid pe distanțe mai mici de un nanometru Importanța lor în biologie a fost studiată de Parsegian Prezintă importanță în special atunci când celulele sunt deshidratate prin expunerea la atmosferă uscată sau la îngheț extracelular O proprietate simplă dar unică și extrem de importantă pentru mediu este că în forma sa solidă de gheață plutește pe lichid Forma solidă a apei are o densitate mai mică decât a apei lichide datorită geometriei punților de hidrogen care se formează doar la temperaturi mai joase Pentru aproape toate substanțele și pentru toate celelalte 11 stări neobișnuite ale apei cu excepția gheții-XI starea solidă este mai densă decât cea lichidă Apa proaspătă este cea mai densă la 4 °C și se va scufunda prin convecție pe măsură ce se răcește la acea temperatură iar dacă se răcește în continuare se va ridica Datorită aceste proprietăți apa de adâncime va fi mai caldă decât apa înghețată de suprafață astfel încât gheața se va forma începând de la suprafață și se va extinde în jos iar cea mai mare parte a apei de dedesubt va rămâne constantă la 4 °C Astfel fundul unui lac mare sau ocean este practic izolat de frig permițând supraviețuirea speciilor de animale Aproape toate celelalte substanțe chimice sunt mai dense în stare solidă și îngheață de la fund spre suprafață Viața pe Pământ a evoluat și s-a adaptat acestor proprietăți ale apei Existența formelor solidă lichidă și gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de către forme de viață adaptate variatelor și adesea extremelor condiții de viață În istorie civilizațiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile râurilor sau mărilor Mesopotamia așa-numitul leagăn al civilizației este situată între două râuri Egiptul antic a înflorit pe malurile Nilului iar marile metropole precum Londra Paris New York și Tokio își datorează succesul în parte accesibilității oferite de situarea lângă o apă și înflorirea comercială rezultată Insulele cu porturi sigure precum Singapore și Hong Kong s-au dezvoltat tocmai din acest motiv În locuri precum Africa de Nord și Orientul Mijlociu unde apa nu se găsește în abundență accesul la apă potabilă a fost și este o mare problemă în dezvoltarea comunităților umane O greșeală des întâlnită este aceea că apa este un bun conductor de electricitate Toate proprietățile electrice ale ape se datorează ionilor sărurilor minerale dizolvate în ea și dioxidului de carbon dizolvat în ea Apa prezintă auto-ionizare două molecule de apă se transformă într-un anion de hidroxid și un cation de hidroniu însă doar la un nivel aproape imperceptibil Pozițiile astronomice ale Pământului și influența lor asupra maselor mari de apă Coexistența stărilor solidă lichidă și gazoasă a apei pe Pământ este vitală pentru originea evoluția și continuarea existenței vieții pe Terra Totuși dacă s-ar schimba poziția planetei față de Soare chiar cu o distanță relativ mică 1 000 000 km condițiile care permit existența simultană a celor trei stări nu ar mai avea loc cu atâta ușurință Masa Pământului permite atracției gravitaționale să păstreze o atmosferă în jurul planetei Vaporii de apă și dioxidul de carbon din atmosferă creează un efect de seră care asigură o temperatură de suprafață relativ constantă Dacă Pământul ar avea dimensiuni mai mici o atmosferă mai subțire ar duce la temperaturi extreme care să nu permită acumularea apei decât în calotele glaciare din jurul polilor așa cum se întâmplă pe planeta Marte Distanța dintre Pământ și Soare și combinația dintre radiația solară primită și efectul de seră al atmosferei asigură ca suprafața sa să nu fie nici prea rece și nici prea fierbinte pentru apa lichidă Dacă Pământul ar fi mai depărtat apa ar îngheța iar dacă ar fi mai apropiat de Soare temperatura de suprafață mai ridicată ar împiedica formarea calotelor glaciare sau ar cauza existența apei doar sub formă de vapori În primul caz Pământul ar absorbi mai multă energie solară din cauza albedoului redus al oceanelor iar în al doilea ar rezulta un efect de seră scăpat de sub control și condiții neospitaliere similare celor de pe planeta Venus S-a propus că însăși viața păstrează condițiile care i-au permis existența Temperatura de suprafață a Pământului a fost relativ constantă de-a lungul erelor geologice în ciuda variațiilor radiației solare lucru care ar indica existența unui proces dinamic ce guvernează temperatura Terrei printr-o combinație de efect de seră și albedou atmosferic și de suprafață Această propunere poartă numele de Ipoteza Gaia Utilizarea apei de către oameni Toate formele de viață cunoscute depind de apă Apa este o parte vitală în multe din procesele metabolismului din interiorul organismului Cantități semnificative de apă sunt utilizate de organism în digestia hranei Notă unele bacterii și semințe de plante pot intra într-o stare criptobiotică pentru o perioadă nedeterminată atunci când sunt deshidratate ca apoi să revină la viață când reajung într-un mediu umed Aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este apă Pentru o bună funcționare corpul necesită între doi și șapte litri de apă pe zi pentru a evita deshidratarea cantitatea exactă depinzând de nivelul de activitate temperatură umiditate și alți factori Nu este cunoscută cu exactitate cantitatea de apă necesară a fi consumată de o persoană sănătoasă Oricum pentru cei care nu au probleme de rinichi este dificil să bea prea multă apă dar periculos să bea prea puțină mai ales într-un ambient cald și umed sau în timpul exercițiilor fizice Se întâmplă totuși ca oamenii să consume mult mai multă apă în timpul exercițiilor fizice decât este necesar expunându-se astfel riscului de intoxicație cu apă care de cele mai multe ori este fatală "Obligativitatea" consumării a opt pahare de apă pe zi de o persoană nu este argumentată științific Dieteticienii și nutriționiștii spun că aceasta este cantitatea de apă recomandată a fi consumată pe zi în engleză RDI Recommended Daily Intake Ultimele rapoarte referitoare la regimul alimentar ale Consiliului Național de Cercetare National Research Council recomandă un consum pentru femei de 27 litri de apă în total incluzând și sursele de apă din alimente și respectiv 37 litri pentru bărbați Apa se pierde din organism prin urină și fecale prin transpirație și prin respirație expirație de vapori Corpul uman are nevoie de apă care nu conține prea multă sare sau alte impurități Printre impuritățile frecvent întâlnite se numără chimicalele și sau bacterii periculoase cum ar fi crypto sporidium Unele substanțe sunt însă acceptabile și chiar necesare ca și prezență în apă pentru intensificarea gustului și pentru asigurarea necesarului de electroliți Apa ca o sursă prețioasă Datorită creșterii populației mondiale și a altor factori tot mai puțini oameni beneficiază de apă potabilă Problema apei poate fi rezolvată prin creșterea producției o distribuție mai bună și nerisipirea resurselor deja existente Din acest motiv apa este o resursă strategică pentru multe țări Au existat de-a lungul timpului mai multe conflicte pentru accesul la apă și controlul acesteia Experții prevăd mai multe conflicte viitoare din cauza creșterii populației mondiale și creșterii contaminării prin poluare și încălzire globală Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei WWDR 2003 din cadrul Programului de Evaluare a Apei pe Plan Mondial arată că în următorii 20 de ani cantitatea de apă potabilă disponibilă va scădea cu 30% 40% dintre locuitorii lumii nu au apă curată suficientă pentru o igienă minimală Peste 22 milioane de oameni au murit în 2000 de boli legate de consumul de apă contaminată sau din cauza secetei În 2004 o organizație engleză WaterAid a raportat că un copil moare la fiecare 15 secunde din cauza bolilor legate de apă ce ar putea fi ușor prevenite Se prevede că apa ar putea deveni prețioasă precum petrolul lucru care ar face din Canada ce are această resursă din abundență cea mai bogată țară din lume În 2005 în SUA prețurile mari ale benzinei au provocat îngrijorare și au existat temeri pentru o criză globală însă consumatorii nu ezitau să plătească prețuri duble pentru aceeași cantitate dar de apă îmbuteliată Apa potabilă este mai valoroasă decât oricând în istoria noastră fiind folosită extensiv în agricultură și industrie și primește din ce în ce mai multă atenție pentru a fi folosită judicios pentru generațiile viitoare Regularizarea distribuției apei Apa potabilă este de obicei colectată la izvoare sau este extrasă din puțuri artificiale Construirea mai multor asemenea puțuri ar fi o metodă pentru a produce mai multă apă presupunând că pânza de apă freatică poate să asigure un debit adecvat Alte surse de apă sunt ploile și apa din râuri și lacuri Apa de suprafață trebuie însă purificată înaintea consumului de către om Purificarea implică îndepărtarea substanțelor nedizolvate sau dizolvate precum și a bacteriilor periculoase Cele mai folosite metode sunt filtrarea cu nisip pentru îndepărtarea materiilor nedizolvate și tratarea cu clor și fierberea pentru uciderea bacteriilor periculoase Distilarea îndeplinește toate cele trei sarcini Există și tehnici mai avansate precum osmoza inversă Desalinizarea apei sărate din mări și oceane este o soluție mai scumpă utilizată în climatele aride de coastă Distribuția apei potabile are loc fie printr-un sistem de distribuție fie îmbuteliată În multe țări există programe de distribuire gratuită a apei în caz de necesitate Reducerea risipirii apei adică utilizarea apei potabile doar pentru consumul uman ar fi o altă soluție În unele orașe precum Hong Kong apa de mare este folosită pe scară largă de exemplu la toalete în scopul conservării resurselor de apă potabilă Poluarea apei ar putea fi cel mai mare consumator inutil de apă risipind această resursă indiferent de beneficiile aduse poluatorului Medicamentele consumate de oameni ajung deseori în canalizare și au efecte negative asupra vieții acvatice dacă se acumulează și nu sunt biodegradabile Impactul apei asupra religiei și filozofiei Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor incluzând hinduismul creștinismul islamul iudaismul și șintoismul Spre exemplu botezul în bisericile creștine este făcut cu apă În plus o baie rituală în apă pură este făcută celor decedați în multe religii incluzând iudaismul și islamismul În islamism cele cinci rugăciuni zilnice pot fi efectuate doar după spălarea corpului cu apă curată Wudu Apa este geneza tuturor În șintoism apa este utilizată aproape în toate ritualurile pentru curățirea unei persoane sau a unui loc Apa este menționată în biblie de 442 de ori respectiv de 363 de ori în versiunile sale engleze internaționale sau ca acronim NIV și în cea cunoscută sub numele de Versiunea regelui James În secțiunea 2 Peter 35b se afirmă textual "și pământul a fost format din apă și de către apă" NIV Se crede adesea despre apă că ar avea puteri spirituale În mitologia celtică de pildă Sulis este zeița locală a apelor termale; în hinduism apa este personificată ca o zeiță sub numele de Ganga De asemenea diferiți zei pot patrona diferite izvoare râuri sau lacuri În mitologiile romană și greacă Peneus a fost un zeu-fluviu unul dintre cele 3000 de oceanide Filozoful antic grec Empedocles a elaborat o întreagă doctrină filozofică un fel de teorie pre-atomistă a lumii bazată pe cele patru concepte fundamentale ale Universului care erau reprezentate în lumea reală conform teoriei sale de patru elemente fundamentale apă aer foc și pământ În filozofia clasică chineză apa ca element al filozofiei clasice era unul din cele cinci elemente constituente ale naturii alături de pământ foc lemn și metal Apa în Univers În afara Pământului existența apei a fost dovedită pe multe corpuri cerești ca de exemplu Enceladus satelit al lui Saturn Europa satelit al lui Jupiter Marte Luna Apa este una dintre condițiile presupusei vieți extraterestre Note Bibliografie suplimentară OA Jones JN Lester and N Voulvoulis Pharmaceuticals a threat to drinking water? TRENDS in Biotechnology 234 163 2005 Franks F Ed Water A comprehensive treatise Plenum Press New York 1972-1982 PH Gleick and associates The World's Water The Biennial Report on Freshwater Resources Island Press Washington DC published every two years beginning in 1998 Apa ca resursă naturală Vezi și Apă potabilă Apă minerală Apă plată Apă termală Apă freatică Apă dură Apă grea Apă supergrea Recircularea apei Circuitul apei în natură Asigurarea cu apă a orașului Hamburg Legături externe A faithful summary by GreenFacts of a leading scientific consensus report on Drinking Water Disinfectants published by the International Programme on Chemical Safety of the WHO SIWI Oct 2003 in sistemele generatoare de aburi 11 martie 2008 sibiulro 18 septembrie 2008 Mihaela Stanescu Descoperă 31 iulie 2007 Berber Paarlberg Descoperă 18 aprilie 2010 Descoperă Travel 22 februarie 2011 Ziarecom 7 decembrie 2006 Cecilia Stroe Descoperă 3 august 2012 Lucian Davidescu Agrointelro Mitologie 5 iunie 2013 Nicu Pârlog Descoperă 3 iulie 2012 Radu Alexandru CrestinOrtodoxro 21 iulie 2007 Adrian Bucurescu România liberă Consumul de apă gracelinksorg Aria unei suprafețe este o măsură a cât de întinsă este acea suprafață Adesea cuvântul suprafață se utilizează cu sensul de aria suprafeței În matematică aria este un număr real în general pozitiv În fizică inginerie geodezie etc aria este o mărime fizică și ca atare are asociată o unitate de măsură Unitatea de măsură pentru arie în Sistemul Internațional este metrul pătrat având simbolul „m² Pentru cazuri particulare aria se poate defini astfel aria unui triunghi este jumătate din produsul dintre lungimea unei laturi și distanța lungimea perpendicularei de la al treilea vârf pe latura respectivă Se demonstează că valoarea este independentă de latura aleasă aria unui poligon este suma ariilor triunghiurilor în care se descompune poligonul Se demonstrează că valoarea ei este independentă de alegerea descompunerii aria unui dreptunghi este produsul lungimii unei lature cu latimea aria unui triunghi echilateral este latura la patrat inmultita cu radical din 3 totul supra 4 aria unui pătrat este latura la puterea a 2 a aria unui triunghi dreptunghic isoscel este cateta la patrat supra 2 aria unui romb este diagonala 1 ori diagonala 2 totul supra 2 aria unui trapez este baza mare + baza mica ori inaltimea trapezului totul supra 2 Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Dmitri Șostakovici Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 23 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Algoritmul lui Euclid Pi 2 articole< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Bătălia de la Austerlitz cunoscută și ca Bătălia celor trei împărați a fost una dintre cele mai mari victorii ale lui Napoleon Această victorie a determinat destrămarea celei de-a Treia Coaliții formată împotriva Imperiului Francez Pe 2 decembrie 1805 20 noiembrie pe stil vechi o armată franceză condusă de împăratul Napoleon I a înfrânt decisiv armata ruso-austriacă comandată de țarul Alexandru I după aproape nouă ore de luptă înverșunată Bătălia a avut loc lângă dealul Pracký kopec la Austerlitz azi Slavkov u Brna la aproape 20 km 12 mile est de Brno în Moravia Bătălia este adeseori considerată o capodoperă tactică Pe 26 decembrie 1805 Austria și Franța au semnat Tratatul de la Pressburg care a îndepărtat-o pe prima din război a întărit tratatele inițiale de la Campo Formio și Lunéville a obligat Austria să cedeze pământuri aliaților germani ai lui Napoleon și a impus o indemnizație de 40 de milioane de franci asupra Habsburgilor învinși Trupelor ruse li s-a permis să se retragă în țara natală Victoria de la Austerlitz a permis de asemenea crearea Confederației Rinului compusă dintr-o multitudine de state germane intenționată să fie o zonă-tampon între Franța și restul Europei În 1806 Sfântul Imperiu Roman a încetat să mai existe atunci când Împăratul Roman Francisc al II-lea a ales să păstreze numai Francisc I al Austriei drept singurul său titlu oficial Totuși aceste realizări nu au adus o pace durabilă pe continent Îngrijorările prusacilor cu privire la influența crescândă Franței în Europa Centrală au declanșat Războiul celei de-a Patra Coaliții în 1806 Prolog Europa era răvășită încă de la începutul războaielor revoluționare franceze în 1792 După cinci ani Republica Franceză a înfrânt Prima Coaliție în 1797 O a doua Coaliție a fost formată în 1798 dar și aceasta a fost învinsă în 1801 lăsând Marea Britanie drept singurul oponent al noului Consulat Francez În martie 1802 Franța și Marea Britanie au fost de acord să pună capăt ostilităților prin Tratatul de la Amiens Pentru prima dată în ultimii zece ani pacea domnea în toată Europa Cu toate acestea au persistat multe probleme între cele două părți făcând implementarea tratatului din ce în ce mai dificilă Guvernul britanic a refuzat să predea mare parte din cuceririle coloniale pe care le făcuse începând cu 1793 Napoleon era furios din cauza faptului că trupele britanice nu evacuaseră insula Malta Tensiunea situației s-a accentuat și mai mult atunci când Napoleon a trimis o forță expediționară să zdrobească Revoluția haitiană În mai 1803 Marea Britanie a declarat război Franței A treia Coaliție În decembrie 1804 o înțelegere anglo-suedeză a condus la crearea celei de-a treia Coaliții Primul ministru britanic William Pitt a petrecut anii 1804 și 1805 angajat în numeroase activități diplomatice cu scopul de a crea o nouă coaliție împotriva Franței Suspiciunile mutuale dintre britanici și ruși au scăzut din cauza mai multor greșeli politice franceze și până în aprilie 1805 cele două semnaseră un tratat de alianță Fiind înfrântă recent de două ori de Franța și dornică de răzbunare Austria s-a alăturat de asemenea coaliției câteva luni mai târziu La Grande Armée Anterior formării celei de-a treia coaliții Napoleon constituise Armata Angliei o forță de invazie menită să lovească Insulele Britanice în jurul a șase tabere la Boulogne în nordul Franței Deși nu au pășit niciodată pe pământ britanic trupele lui Napoleon au primit un antrenament atent și valoros în cazul demarării vreunei operațiuni militare Plictiseala s-a stabilit ocazional printre trupe dar Napoleon a făcut multe vizite și a organizat parade pompoase pentru a ridica moralul Oamenii de la Boulogne au format nucleul a ceea ce Napoleon va numi mai târziu la Grande Armée română Marea Armată La început această armată franceză avea aproximativ 200000 de oameni organizați în șapte corpuri care erau mari unități terestre conținând între 36 și 40 de tunuri fiecare și capabile de acțiuni independente până ce alte corpuri puteau sosi în ajutor Un singur corp situat într-o puternică poziție defensivă putea supraviețui cel puțin o zi fără suport oferind Grande Armée nenumărate opțiuni strategice și tactice în fiecare campanie Deasupra acestor forțe Napoleon a creat o rezervă de cavalerie de 22000 organizată în două divizii de cuirasieri două divizii călări de dragoni și două divizii de dragoni și cavalerie ușoară pedestre toate sprijinite de 24 de piese de artilerie bine echipată bine antrenată și condusă de ofițeri competenți Armata rusă Armata rusă din 1805 avea multe caracteristici de organizare Ancien Régime nu exista o formație permanentă deasupra nivelului de regiment ofițerii majori erau recrutați din cercuri aristrocratice iar funcțiile erau vândute în general la prețuri mari; și soldatul rus conform obiceiurilor din secolul 18 era adeseori bătut și pedepsit pentru a instaura disciplina În plus mulți ofițeri inferiori erau slab antrenați și aveau dificultăți în a își organiza soldații astfel încât să execute uneori complexele manevre necesare într-o bătălie Cu toate acestea rușii stăteau bine la capitolul artilerie manevrată de soldați care adeseori se luptau din greu pentru a evita ca piesele lor să cadă în mâinile inamicilor Sistemul de aprovizionare al armatei imperiale ruse depindea în principal de populația locală și de aliații lor austrieci Șaptezeci la sută dintre proviziile rușilor erau furnizate de către Austria În lipsa unui sistem de aprovizionare stabil și organizat și din cauza supraîntinderii liniilor de aprovizionare soldaților ruși le-a fost dificil să se mențină într-o stare bună de sănătate și capabili de luptă Armata austriacă Arhiducele Carol fratele împăratului austriac începuse să reformeze armata austriacă în 1801 reducând puterea Hofkriegsrat-ului consiliul militar-politic responsabil cu luarea deciziilor în cadrul forțelor armate austriece Carol era cel mai bun comandant de câmp al Austriei însă nu era popular și la curtea imperială pierzându-și mult din influență atunci când împotriva sfatului său Austria a decis să declare război Franței Karl Mack a devenit noul comandant principal al armatei austriece instituind reforme în privința infanteriei în ajunul războiului care stipulau ca un regiment să fie compus din patru batalioane a câte patru companii în detrimentul vechilor trei batalioane de câte șase companii Schimbarea subită nu a fost însoțită și de antrenamentul corespunzător al ofițerilor astfel aceste noi unități nu erau conduse la fel de bine ca înainte Cavaleria austriacă era privită drept cea mai bună din Europa dar detașarea multor unități de cavalerie la variate formații de infanterie i-a slăbit forța de impact în comparație cu echivalenta sa franceză masată Mișcări preliminare În august 1805 Napoleon împărat al francezilor din mai anul trecut și-a mutat armata de la Canalul Mânecii la Rin pentru a se confrunta cu noile amenințări austriece și rusești Pe 25 septembrie după un marș forțat și în mare secret 200000 de trupe franceze au început să traverseze Rinul pe un front de 260 km 160 de mile Mack strânsese cea mai mare parte din armata austriacă la fortăreața Ulm din Bavaria Napoleon spera să își balanseze forțele spre nord și să execute o mișcare de rotație care să îi aducă pe francezi în spatele austriecilor Manevra Ulm a fost bine executată și pe 20 octombrie Mack și 23000 de trupe austriece s-au predat la Ulm ridicând numărul total de prizonieri austrieci al campaniei la 60000 Între timp sosirea târzie a trupelor ruse sub comanda lui Kutuzov l-a împiedicat să salveze armatele de câmp austriece astfel că rușii s-au retras înspre nord-est pentru a aștepta întăriri și pentru a se reuni cu unitățile austriece care au supraviețuit Francezii i-au urmărit însă curând s-au găsit într-o poziție strategică dezavantajoasă intențiile prusacilor erau necunoscute și puteau fi ostile armatele rusă și austriacă erau acum unite și pentru a întări frustrarea liniile de comunicare ale lui Napoleon erau foarte lungi și necesitau garnizoane puternice pentru a le ține deschise Napoleon a realizat că singura modalitate de a capitaliza succesul de la Ulm era să îi forțeze pe aliați într-o bătălie și să îi învingă Spre norocul său țarul rus era dornic de luptă Bătălia Napoleon dispunea de aproximativ 65000 de oameni și 157 de tunuri pentru bătălia iminentă însă aproape 7000 de trupe sub comanda lui Davout erau încă mult spre sud în direcția Vienei Aliații aveau în jur de 73000 de soldați șaptezeci la sută dintre ei fiind ruși și 318 tunuri Câmpul de luptă Partea nordică a câmpului de luptă era dominată de dealul Santon înalt de 210 metri 700 de picioare și de dealul Zuran înalt de 260 de metri 850 de picioare ambele fiind amplasate lângă vitalul drum Olmutz-Brno care mergea de-a lungul unei axe vest-est La vest de aceste două dealuri se afla satul Bellowitz iar între ele pârâul Bosenitz care curgea spre sud pentru a se uni cu pârâul Goldbach ultimul traversând satele Kobelnitz Sokolnitz și Telnitz Piesa centrală a întregii zone erau înălțimile Pratzen un deal ușor înclinat de aproape 11-12 metri 35-40 de picioare înălțime Un consilier a notat faptul că Napoleon le-a spus în mod repetat mareșalilor săi "Domnilor examinați acest teren cu atenție va fi un câmp de luptă; veți avea rolul de a vă juca pe el" Planurile și dispunerea aliaților Un consiliu aliat s-a întrunit pe 1 decembrie pentru a discuta propunerile de desfășurare a bătăliei Strategii aliați aveau în minte două idei fundamentale stabilirea contactului cu inamicul și asigurarea flancului sudic care ducea spre Viena Deși țarul și anturajul său apropiat au insistat în declanșarea unei bătălii împăratul Francisc al Austriei era mult mai prudent și era sprijinit de Kutuzov principalul comandant rus Cu toate acestea presiunea de a lupta exercitată de nobilii ruși și de comandanții austrieci a fost prea puternică iar aliații au adoptat planul Șefului de Stat Major austriac Franz von Weyrother Acesta implica un atac principal împotriva flancului drept al francezilor pe care aliații l-au observat că era slab păzit și atacuri diversioniste împotriva flancului stâng francez Aliații și-au dispus majoritatea trupelor în patru coloane care vor ataca în dreapta francezilor Garda Imperială Rusă era ținută în rezervă în timp ce trupele ruse sub comanda lui Bagration păzeau dreapta aliaților Planurile și dispunerea francezilor Cu câteva zile înainte de bătălia propriu-zisă Napoleon le dăduse impresia aliaților că armata sa era într-o stare slabă și că dorea o pace negociată În realitate el spera că ei vor ataca și pentru a-i încuraja să facă acest lucru și-a slăbit în mod intenționat flancul drept Pe 28 noiembrie Napoleon s-a întâlnit cu mareșalii săi la Comandamentul Imperial iar aceștia l-au informat despre neliniștile și temerile lor în legătură cu iminenta bătălie chiar sugerând o retragere însă lui nu i-a păsat de plângerile lor și a plecat la lucru Planul lui Napoleon prevedea faptul că aliații vor arunca atât de multe trupe pentru a-i învălui flancul drept încât centrul lor va fi slăbit foarte mult Conta apoi pe un atac masiv francez condus de către 16000 de trupe din Corpul al IV-lea al lui Soult prin centru pentru a paraliza armata aliată Între timp pentru a-și sprijini slabul flanc drept Napoleon i-a ordonat Corpului al III-lea a lui Davout să întreprindă un marș forțat tocmai de la Viena și să se unească cu oamenii generalului Legrand care păzeau flancul extrem sudic ce va suporta cea mai mare parte a atacului aliaților Soldații lui Davout aveau 48 de ore pentru a mărșălui 110 km 70 de mile Sosirea lor va fi crucială în determinarea succesului sau eșecului planului francezilor Garda Imperială și Corpul I al lui Bernadotte au fost ținute în rezervă în timp ce Corpul al V-lea sub comanda lui Lannes păzea sectorul nordic al bătăliei Bătălia începe Bătălia a început în jurul orei 8 dimineața cu prima coloană aliată atacând satul Telnitz care era apărat de Regimentul al 3-lea de Linie Acest sector al câmpului de luptă a fost martor a numeroase acțiuni în momentele următoare atunci când mai multe atacuri feroce ale aliaților i-au evacuat pe francezi din oraș și i-au forțat pe cealaltă parte a pârâului Goldbach Primii oameni ai corpului lui Davout au sosit în acest moment și i-au alungat pe aliați din Telnitz înainte ca și ei să fie atacați de husari și să reabandoneze orașul Atacurile adiționale din partea aliaților au fost contracarate de artileria franceză Coloanele aliaților au început să se reverse înspre dreapta francezilor însă nu la viteza dorită astfel încât mare parte din francezi au reușit să reziste De fapt dispunerile aliaților erau cronometrate greșit și fără atenție detașamente de cavalerie conduse de Liechtenstein de pe flancul stâng al aliaților au trebuit să fie plasate în flancul drept și în timpul procesului au intrat în și încetinit o parte din a doua coloană de infanterie care avansa înspre dreapta francezilor "O lovitură puternică și războiul este sfârșit" În jurul orei 845 satisfăcut în final de slăbiciunea centrului inamic Napoleon l-a întrebat pe Soult cât timp va dura ca oamenii săi să ajungă la înălțimile Pratzen la care mareșalul a răspuns "Mai puțin de douăzeci de minute sire" Aproximativ 15 minute mai târziu Napoleon a ordonat atacul adăugând "O lovitură puternică și războiul este sfârșit" O ceață densă a ajutat la camuflarea înaintării diviziei lui St Hilaire însă în timp ce urcau panta legendarul Soare de la Austerlitz a limpezit peisajul și i-a încurajat să avanseze Comandanții aliați puteau redirecționa acum câteva dintre detașamentele întârziate ale celei de-a patra coloane către această luptă crâncenă Peste o oră de lupte a decimat o mare parte din această unitate Ceilalți oameni din cea de-a doua coloană majoritatea austrieci neexperimentați au participat de asemenea la bătălie și au întors raportul de forțe împotriva uneia dintre cele mai bune unități de luptă din armata franceză forțându-i în final să se retragă în josul pantelor Cu toate acestea mânați de disperare oamenii lui St Hilaire au lovit cu putere încă o dată și i-au atacat pe aliați la baionetă alungându-i de pe înălțimi Înspre nord divizia generalului Vandamme a atacat o zonă numită Staré Vinohrady și prin executarea perfectă a hărțuirilor și voleelor mortale a reușit să dezbine mai multe batalioane ale aliaților Bătălia se întorsese în mod ferm în favoarea francezilor însă era departe de a se fi terminat Napoleon a ordonat Corpului I al lui Bernadotte să sprijine stânga lui Vandamme și și-a mutat propriul centru de comandă de la dealul Zuran la capela Sf Antoniu de pe înălțimile Pratzen Poziția dificilă a aliaților era confirmată de decizia de a trimite în luptă Garda Imperială Rusă; Marele duce Constantin fratele țarului Alexandru a comandat Garda și a contraatacat în secțiunea câmpului de luptă a lui Vandamme forțând un efort sângeros și singura pierdere a vreunui stindard francez în bătălie nefericita victimă a fost un batalion al Regimentului al 4-lea de Linie Simțind gravitatea problemei Napoleon a ordonat propriei sale cavalerii de Gardă să înainteze Acești oameni i-au pulverizat pe omologii lor ruși însă cu ambele părți trimițând mari mase de cavalerie nu era clar cine învinsese Rușii aveau un avantaj numeric la acest capitol însă destul de curând avantajul a trecut de partea francezilor atunci când divizia lui Drouet a 2-a a Corpului I al lui Bernadotte s-a dispus pe flancul acțiunii și a permis cavaleriei franceze să se refugieze în spatele liniilor lor Artileria ecvestră a Gărzii franceze a avut de asemenea un efect mortal asupra cavaleriei și fusilierilor ruși Rușii au rupt rândurile și mulți au murit în timp ce erau urmăriți pe o distanță de un sfert de milă de cavaleria franceză reînvigorată Finalul Între timp partea cea mai nordică a câmpului de bătălie era de asemenea martora unor lupte grele Cavaleria grea a prințului de Liechtenstein a început să asalteze forțele mai ușoare de cavalerie ale lui Kellerman după ce a sosit în final la poziția corectă pe teren Lupta a mers inițial bine pentru francezi însă forțele lui Kellerman s-au adăopostit în spatele diviziei de infanterie a lui Caffarelli odată ce a devenit clar faptul că numărul rușilor era prea mare Oamenii lui Caffarelli au oprit asalturile rușilor și i-au permis lui Murat să trimită două divizii de cuirasieri una comandată de d'Hautpoul și cealaltă de Nansouty în bătălie pentru a termina o dată pentru totdeauna cu cavaleria rusă Lupta corp la corp care a urmat a fost crâncenă și de durată însă în final francezii au fost cei care au triumfat Lannes și-a condus apoi Corpul al V-lea împotriva oamenilor lui Bagration și după lupte grele a reușit să îl alunge pe iscusitul comandant rus din bătălie A vrut să îl urmărească însă Murat care era comandantul acestui sector al câmpului de luptă nu a fost de acord cu ideea Atenția lui Napoleon s-a îndreptat acum înspre capătul sudic al câmpului de luptă unde francezii și aliații încă se mai luptau pentru Sokolnitz și Telnitz Printr-un eficient atac în două puncte divizia lui St Hilaire și o parte din Corpul al III-lea al lui Davout au reușit să zdrobească inamicul la Sokolnitz și i-au convins pe comandanții primelor două coloane generalii Kienmayer și Langeron să se retragă cât mai repede posibil Buxhowden comandatul stângii aliaților și omul responsabil cu conducerea atacului era complet beat și a fugit de asemenea Kienmayer și-a acoperit retragerea cu cavaleria ușoară a lui O'Reilly care a învins vitejește cinci din șase regimente de cavalerie franceze înainte ca și ei să trebuiască să se retragă Panica generală a pus stăpânire acum pe armata aliaților aceasta abandonând câmpul de luptă în toate direcțiile posibile Un episod faimos însă sinistru a avut loc în timpul acestei retrageri forțele ruse care fuseseră învinse de dreapta francezilor se retrăgeau spre sud înspre Viena pe heleșteele înghețate Satschan Artileria franceză trăgea înspre oameni însă Napoleon și-a redirecționat tunarii pentru a trage în gheață Oamenii s-au înecat în heleșteele foarte reci zeci de piese de artilerie scufundându-se înpreună cu ei Estimările cu privire la numărul de tunuri capturate diferă; opiniile variază de la 38 la 100 Sursele diferă de asemenea și în privința victimelor cu numere oscilând între 200 și 2000 de morți Deoarece Napoleon a exagerat acest incident în relatarea bătăliei valorile mai joase pot fi și cele mai apropiate de adevăr deși îndoiala încă rămâne dacă sunt sau nu corecte în întregime Mulți privesc acest incident drept unul dintre cele mai crude acte de război ale lui Napoleon Consecințe Austerlitz și campania precedentă au alterat profund natura politicii europene În trei luni francezii ocupaseră Viena decimaseră două armate și umiliseră Imperiul Austriac Aceste evenimente contrastează puternic cu structurile de putere rigide ale secolului al 18-lea Austerlitz a pregătit scena pentru aproape o decadă de dominație franceză pe continentul european însă una dintre consecințele pe termen scurt a fost atragerea Prusiei în război în 1806 Rezultate politice și militare În total pierderile aliaților se ridicaseră la aproximativ 27000 dintr-o armată de 73000 adică 37% din efectivele lor Francezii au pierdut în jur de 5000 dintr-o forță de 65000 reprezentând aproape 8% din efectivele lor Aliații au pierdut de asemenea 180 de tunuri și 50 de stindarde Victoria a fost întâmpinată cu uimire totală și delir la Paris unde numai cu câteva zile înainte națiunea se afla în pragul colapsului financiar Napoleon i-a scris Josephinei „Am învins armata austro-rusă comandată de doi împărați Sunt puțin obosit te îmbrățișez Țarul Alexandru a rezumat poate cel mai bine timpurile grele pentru aliați menționând „suntem copii în mâinile unui gigant Franța și Austria au semnat un armistițiu pe 4 decembrie iar Tratatul de la Pressburg 22 de zile mai târziu a îndepărtat-o pe ultima din război Austria a acceptat să recunoască teritoriile franceze capturate prin tratatele de la Campo Formio 1797 și Lunéville 1801 să acorde pământuri Bavariei Württembergului și Badenului care erau aliații germani ai lui Napoleon și să plătească 40 de milioane de franci reprezentând indemnizații de război Veneția a fost cedată de asemenea Regatului Italiei A fost un sfârșit aspru pentru Austria însă cu siguranță nu o pace catastrofală Armatei ruse i s-a permis să se retragă în țara natală iar francezii și-au ridicat tabăra în sudul Germaniei Sfântul Imperiu Roman a fost de asemenea desființat efectiv 1806 fiind văzut drept ultimul său an Napoleon a creat Confederația Rinului un lanț de state germane menite să servească drept un tampon între Franța și Prusia Prusia a considerat aceasta și celelalte mișcări un afront adus statutului său putere dominantă a Europei Centrale și a declarat război Franței în 1806 Recompense Cuvintele lui Napoleon adresate trupelor sale după bătălie erau pline de laudă Soldats! Je suis content de vous română Soldați! Sunt mulțumit de voi Împăratul a dăruit două milioane de franci de aur ofițerilor majori 200 de franci fiecărui soldat și a oferit pensii consistente văduvelor celor căzuți Copiii rămași orfani au fost adoptați de către Napoleon personal și li s-a permis să adauge "Napoleon" la numele de botez și de familie În mod interesant Napoleon nu a acordat niciodată vreun titlu nobiliar niciunui comandant după cum se obișnuia în urma unei mari victorii Este probabil ca el să fi considerat Austerlitz un triumf prea personal ca să mai decoreze pe altcineva Până în zilele noastre Austerlitz este adeseori considerat drept cea mai mare victorie a lui Napoleon Iată mai jos proclamația în întregime Soldați sunt mulțumit de voi ''În ziua bătăliei de la Austerlitz ați dovedit tot ce așteptam de la vitejia voastră; v-ați împodobit vulturii cu o glorie nemuritoare O armată de 100000 de oameni comandată de împărații Rusiei și ai Austriei a fost tăiată sau împrăștiată în mai puțin de patru ore Cei ce au scăpat de fierul armelor voastre s-au înecat în lac Patruzeci de drapele stindardele gărzii imperiale a Rusiei 120 de tunuri 20 de generali și mai mult de 30000 de prizonieri sunt rezultatul acestei zile ce va rămâne celebră pe veci Acea infanterie atât de lăudată superioară numeric nu a putut rezista la șocul vostru; de acum nu mai aveți inamici de care să vă temeți Astfel în două luni această a treia coaliție a fost învinsă și dizolvată Pacea nu poate fi departe; dar cum i-am promis poporului meu înainte de a trece Rinul nu voi încheia decât o pace care ne oferă garanții și care asigură despăgubiri aliaților noștri Soldați atunci când poporul francez mi-a pus pe cap coroana imperială m-am bizuit pe voi pentru a-i păstra strălucirea glorioasă singura care îi poate conferi un preț în ochii mei Dar în aceeași clipă dușmanii noștri se gândeau să o distrugă și să o înjosească! Și această coroană de fier cucerită cu sângele atâtor francezi au vrut să mă oblige să o pun pe capul dușmanilor noștri celor mai cruzi! Proiecte temerare și nesăbuite pe care în chiar ziua aniversării încoronării Împăratului vostru le-ați anihilat și redus la tăcere! I-ați învățat că este mai ușor să ne înfrunte și să ne amenințe decât să ne învingă Soldați atunci când vor fi înfăptuite toate cele necesare pentru fericirea și prosperitatea patriei noastre vă voi aduce înapoi în Franța; acolo veți fi obiectul celor mai alese dovezi de bunăvoință din partea mea Poporul meu vă va revedea cu bucurie și va fi suficient să spuneți Am luat parte la bătălia de la Austerlitz pentru ca să vi se răspundă iată un viteaz! Concepții populare Există multe povești și legende cu privire la evenimente dinaintea și din timpul bătăliei Mitologie În noaptea din ajunul bătăliei Napoleon a pornit împreună cu anturajul său pentru a revizui pozițiile înaintate În timpul acestui tur a fost recunoscut de către soldații diviziei lui Vandamme iar în curând întreaga armată a aprins lumânări pentru a celebra aniversarea încoronării sale Privind aceast eveniment soldații și comandanții alianței au crezut că francezii se pregăteau să se retragă O altă poveste prezintă un soldat francez ghinionist fugărit de cazaci; aparent soldatul s-a urcat pe un coș de fum încercând să se ascundă însă cazacii l-au găsit și l-au omorât oricum Un episod mai amuzant a avut loc între câțiva soldați francezi care căutau nutreț pentru cai și o săteancă locală Aceștia strigau Babo ovsa "Doamnă dați-ne ovăz" însă femeia care era bătrână și probabil avea dificultăți în a auzi a crezut că spuneau Hopsa "sari" așa că a sărit de mai multe ori spre marea frustrare a soldaților francezi În cele din urmă soldații și-au dat seama că nu erau înțeleși au arătat înspre caii de afară și au început chiar să mestece pentru a-i da un indiciu pe care l-a înțeles în sfârșit oferind soldaților ovăzul de care aveau nevoie Iar o altă poveste relatează despre niște artileriști francezi care au aruncat într-un foc o statuie din lemn a Fecioarei Maria și au descoperit că aceasta nu ardea Două simboluri majore astrologice cu privire la Bătălia de la Austerlitz sunt bine cunoscute Soarele de la Austerlitz simbolizând gloria lui Napoleon și Cerul de la Austerlitz simbolizând nimicnicia și zădărnicia războiului Cerul de la Austerlitz este descris amănunțit în cartea Război și pace a lui Lev Tolstoi Război și pace Bătălia de la Austerlitz este un eveniment major în romanul lui Lev Tolstoi Război și pace Pe măsură ce bătălia este gata să înceapă prințul Andrei Bolkonski unul dintre personajele principale crede că "ziua care se apropie va fi Toulonul sau Arcole-ul său" aluzii la victoriile anterioare ale lui Napoleon Andrei se gândește la glorie chiar spunându-și în gând că "voi mărșălui înainte și voi mătura tot ce îmi stă în cale" Puncte de vedere ale istoricilor Napoleon nu a reușit să învingă armata aliaților atât de decisiv pe cât ar fi vrut În istoria franceză Austerlitz este recunoscut drept o victorie militară impresionantă iar în secolul 19 când fascinația față de Primul Imperiu era la apogeu bătălia a fost venerată de cei ca Victor Hugo care "în adâncul gândurilor " auzea "zgomotul tunurilor grele îndreptându-se spre Austerlitz" Cu toate acestea la recentul bicentenar a izbucnit controversa atunci când nici președintele francez Jacques Chirac și nici primul ministru Dominique de Villepin nu și-au exprimat vreun gând cu privire la bătălie Pe de altă parte rezidenții departamentelor de peste mări ale Franței au protestat față de ceea ce vedeau drept "comemorarea oficială a lui Napoleon" argumentând că Austerlitz nu ar trebui celebrată deoarece Napoleon a comis un genocid împotriva populației autohtone din colonii Note Bibliografie Brooks Richard editor Atlas de istorie militară mondială Londra HarperCollins 2000 ISBN 0-7607-2025-8 Chandler David G Campaniile lui Napoleon New York Simon & Schuster 1995 ISBN 0-02-523660-1 Fisher Todd & Fremont-Barnes Gregory Războaiele napoleoniene Ascensiunea și decăderea unui imperiu Oxford Osprey Publishing Ltd 2004 ISBN 1-84176-831-6 Tolstoi Lev Război și pace Londra Penguin Group 1982 ISBN 0-14-044417-3 Marbot Jean-Baptiste-Antoine-Marcelin "Bătălia de la Austerlitz" Napoleon Simbol pentru o epocă o istorie sumară cu documente ed Rafe Blaufarb New York Bedford St Martin's 2008 122-123 McLynn Frank Napoleon O biografie New York Arcade Publishing Inc 1997 ISBN 1-55970-631-7 Uffindell Andrew Marii generali ai războaielor napoleoniene Kent Spellmount Ltd 2003 ISBN 1-86227-177-1 Legături externe Conform art 14 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri Nr344-XIII din 23 decembrie 1994 Guvernatorul bașcanul< ref> este persoana oficială supremă a Găgăuziei Lui i se subordonează toate autoritățile administrației publice ale Găgăuziei Guvernatorul Găgăuziei este ales prin vot universal egal direct secret și liber exprimat pentru un mandat de 4 ani pe bază alternativă Aceeași persoană este reeligibilă în funcția de Guvernator al Găgăuziei pentru două mandate consecutiv El trebuie să fie cetățean al Republicii Moldova care a împlinit vârsta de 35 de ani și cunoaște limba găgăuză Guvernatorul Găgăuziei este confirmat în funcția de membru al Guvernului Republicii Moldova printr-un decret al Președintelui Republicii Moldova Guvernatorul Găgăuziei exercită conducerea activității autorităților administrației publice și poartă răspundere pentru exercitarea atribuțiilor cu care este învestit prin lege Guvernatorul Găgăuziei emite hotărîri și dispoziții care sînt executorii pe tot teritoriul Găgăuziei Suspendarea din funcție înainte de termen a Guvernatorului Găgăuziei are loc în cazul dacă acesta nu respectă Constituția Republicii Moldova Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri legile locale și hotărîrile Adunării Populare sau dacă a comis o infracțiune Decizia de destituire a Guvernatorului Găgăuziei se ia cu votul a două treimi din deputații aleși ai Adunării Populare Statutul Găgăuziei Autonomia găgăuză a fost consfințită în Constituția Republicii Moldova din iulie 1994 în articolul 111 care prevede și autonomia Transnistriei Ulterior Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege și mai largă care conferă un statut special autonom Găgăuziei la 23 decembrie 1994 Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor este parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova Conform art 111 al Constituției Republicii Moldova UTA Găgăuzia soluționează de sine stătător în limitele competenței sale în interesul întregii populații problemele cu caracter politic economic și cultural Pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituția și legislația Republicii Moldova În Găgăuzia activează organe reprezentative și executive potrivit legii Istoric La data de 19 august 1990 etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud în jurul orașului Comrat „Republica Găgăuză Gagauz-Yeri în limba găgăuză În anul 1990 Stepan Topal devine unul din liderii mișcării separatiste din sudul Republicii Moldova La data de 31 octombrie 1990 Stepan Topal este ales în funcția de președinte al Sovietului Suprem al autoproclamatei RSS Găgăuze Deși Sovietul Suprem al Republicii Moldova a declarat imediat aceste proclamații nule în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri La 1 decembrie 1991 Stepan Topal este ales "președinte" al autoproclamatei "Republici Găgăuze" iar între anii 1991 și 1995 a stat în fruntea așa-zisulului "Soviet Suprem" al "Republicii Găgăuze" În paralel Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună Alegerile din mai-iunie 1995 La 17 ianuarie 1995 Guvernul Republicii Moldova aprobă prin HG 35 1995 Regulamentul provizoriu privind alegerea Guvernatorului Bașcanului Găgăuziei După ce autonomia Găgăuziei a fost acceptată de Parlamentul Moldovei la 25 mai 1995 a avut loc primul tur al alegerilor pentru funcția de Guvernator al Găgăuziei concomitent cu alegerile în Adunarea Populară a autonomiei Nici unul din cei 4 candidați pentru funcția de guvernator Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Dumitru Croitor și Stepan Topal nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi ales din primul tur Ca urmare la data de 11 iunie 1995 în turul doi de scrutin au participat cei doi candidați mai bine clasați Gheorghe Tabunșcic și Mihail Kendighelean iar cu 64% de voturi în funcția de Guvernator al Găgăuziei a fost ales Gheorghe Tabunșcic inaugurarea în funcție a avut loc la 19 iunie 1995 Stepan Topal nu a reușit nici măcar calificarea în al doilea tur de scrutin Alegerile din august 1999 La data de 22 august 1999 se desfășoară alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia în primul tur participând 6 candidați Dumitru Croitor Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Constantin Taușanji Ilia Stamat Piotr Sarî În cel de-al doilea tur de scrutin desfășurat la 5 septembrie 1999 Dumitre Croitor viceministru al afacerilor externe este ales cu 6154% din voturi câștigând confruntarea cu bașcanul în funcție Gheorghe Tabunșcic A fost învestit în funcția de Bașcan la 24 septembrie 1999 Dumitru Croitor participase la alegeri cu o platformă reformistă la data de 22 august 1999 la alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia Interimatul iulie-noiembrie 2002 La 31 ianuarie 2002 un grup din 21 de deputați din Adunarea Populară a Găgăuziei i-au acordat un vot de neîncredere Guvernatorului Găgăuziei și au stabilit pentru data de 24 februarie 2002 organizarea referendumului de revocare din funcție a lui Dumitru Croitor În ziua respectivă majoritatea secțiilor de votare au fost închise autoritățile locale executive din autonomie luând măsuri pentru zădărnicirea referendumului Pentru aceste acțiuni ulterior lui Dumitru Croitor Mihail Kendighelean Ivan Burgudji le-au fost intentate dosare penale însă numai Ivan Burgudji a fost condamnat la închisoare celelalte dosare fiind mai târziu clasate La 21 iunie 2002 sub presiunile interne și ale autorităților centrale Dumitru Croitor demisionează din funcția de Guvernator al Găgăuziei motivând oficial prin faptul că Adunarea Populară ignoră opinia sa în cazul adoptării deciziilor și îi respinge orice inițiative Adunarea Populară a UTA Gagauz Yeri din 26 iulie 2002 a anulat decizia ei anterioară de a-l numi pe președintele Adunării Ivan Kristioglo ca guvernator interimar după demisia lui Dumitru Croitor și l-a desemnat ca guvernator interimar al Găgăuziei pe Gheorghi Mollo Această decizie a fost adoptată după ce procurorul general al regiunii autonome Gheorghi Leiciu a trimis o scrisoare Adunării Populare a Găgăuziei afirmând că numirea lui Ivan Kristioglo ca guvernator interimar al UTA Gagauz Yeri la 10 iulie 2002 a fost ilegală deoarece a încălcat principiul separării puterilor în stat Alegerile din octombrie 2002 Deși a încercat să se înscrie la noile alegeri din 6 octombrie 2002 Comisia electorală centrală din Găgăuzia a refuzat la 9 septembrie 2002 înregistrarea lui Dumitru Croitor în calitate de candidat la funcția de Guvernator al Găgăuziei din partea Partidului Democrat motivând că dosarul prezentat nu era complet La data de 6 octombrie 2002 au avut loc alegerile anticipate pentru funcția de Guvernator al autonomiei la care au participat 5 candidați Gheorghe Tabunșcic fost bașcan în perioada 1995-1999; Ilia Stamat fost șef al Direcției pentru relații economice externe al executivului din autonomia găgăuză; Mihail Formuzal primarul de Ceadîr Lunga; Stepan Topal fost președinte al "Republicii Găgăuze" în perioda 1990-1995 și Constantin Taușanji primarul de Comrat La scrutin au participat doar 4143 % de alegători alegerile fiind invalidate La 16 octombrie 2002 președintele Vladimir Voronin l-a numit prin decret pe Dumitru Croitor în funcția de Reprezentant Permanent a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva Totodată Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului OMC O nouă rundă de alegeri au loc la data de 20 octombrie 2002 la care participă doar 3 candidați Gheorghe Tabunșcic Mihail Formuzal Constantin Taușanji Fostul bașcan Stepan Topal este exclus din competiție de către Comisia electorală locală care invocă încălcări în listele de subscripție ale candidatului În sondajele de opinie efectuate în regiunea găgăuză pentru alegerile din 2002 Stepan Topal era creditat cu șanse mari de a intra în al doilea tur de scrutin datorită utilizării unei retorici "național-patriotice" El era prezentat drept arhitect al autonomiei găgăuze care se opunea planurilor comuniștilor și al candidatului acestora de a submina însăși existența autonomiei găgăuze Programul electoral al lui Topal se baza pe succesele guvernării lui Dumitru Croitor La data de 9 noiembrie 2002 are loc inaugurarea în funcție a Guvernatorului Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic a demisionat din funcția de deputat în Parlament mandatul său fiind ocupat de următorul candidat supleant pe lista Partidului Comuniștilor din Republica Moldova Alegerile din decembrie 2006 La data de 3 decembrie 2006 s-au desfășurat noi alegeri pentru funcția de bașcan al UTA Gagauz Yeri Acestea au avut loc ca urmare a expirării mandatului de patru ani al guvernatorului Gheorghe Tabunșcic În cursa electorală pentru alegerea bașcanului au fost înregistrați patru candidați înregistrați ca independenți și anume bașcanul în funcție al Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic adjunctul procurorului general al Rep Moldova Alexandru Stoianoglo primarul orașului Comrat Nicolai Dudoglo și primarul de Ceadâr Lunga Mihail Formuzal Partidul Comuniștilor din Republica Moldova partid de guvernământ și-a exprimat susținerea de la început pentru Gheorghe Tabunșcic "Din ziua creării autonomiei comuniștii din R Moldova contribuie sincer și ferm la dezvoltarea temeliilor acesteia la progresul economic social și cultural al Gagauz Yeri Nu este întîmplător faptul că deja de mai bine de opt ani PCRM rămîne a fi singurul partid care include în rîndul deputaților reprezentanți ai autonomiei găgăuze Nu este întîmplător că anume propunerile legislative ale fracțiunii parlamentare a PCRM au extins substanțial drepturile constituționale ale Găgăuziei prin acordarea către autonomie a dreptului de inițiativă legislativă în Parlamentul național Este absolut limpede că tot ce a fost pozitiv în ultimii ani trebuie continuat și dezvoltat intens< ref> Deși a fost susținut de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova PCRM și de Partidul Agrar din Moldova beneficiind în plus și de mediatizarea excesivă a candidaturii sale bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Pierderea alegerilor s-a datorat slabelor realizări ale bașcanului în cel de-al doilea mandat și izolării tot mai mult a UTA Gagauz Yeri În acest scrutin Formuzal a fost sprijit de alianța partidelor pro-Rusia Ravnopravie-Patria Rodina În campania electorală Formuzal a promis să deschidă reprezentanțe comercial-economice și culturale ale Găgăuziei în Turcia Rusia Bulgaria și Ucraina și să pună în aplicare un proiect numit "readucerea acasă a compatrioților" vizându-i pe găgăuzii care lucrează peste hotare Noul guvernator al UTA Găgăuzia Mihail Formuzal a fost învestit la 29 decembrie 2006 în funcția de bașcan la Casa de Cultură din Comrat El va trebui să colaboreze în mod constructiv cu Adunarea Populară din Unitatea Teritorială Autonomă Gagauz Yeri în care majoritatea mandatelor este deținută de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova În temeiul art 88 lit j din Constituția Republicii Moldova și al art 14 alin 4 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri printr-un decret din 16 ianuarie 2007 al președintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin Mihail Formuzal a fost confirmat în funcția de membru al Guvernului În primul tur al alegerilor din 3 decembrie 2006 Mihail Formuzal și Nicolai Dudoglo au acumulat 3389% și respectiv 3140% din sufragiile alegătorilor Bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Celălalt candidat Alexandr Stoianoglo Procurorul General adjunct al Republicii Moldova s-a clasat pe ultimul loc cu 1058% din voturi La turul II din 17 decembrie 2006 primarul orașului Ceadîr-Lunga Mihail Formuzal a repurtat victoria pentru postul de bașcan guvernator al Găgăuziei cu 5623% din voturi Au participat la aceste alegeri 628% din numărul alegătorilor Lista președinților „Republicii Găgăuze În perioada 1990-1995 autoproclamata „Republică Găgăuză a avut următorii președinți Lista guvernatorilor UTA Gagauz Yeri Guvernatorii Bașcanii UTA Gagauz Yeri au fost următorii Vezi și Lista președinților Adunării Populare a UTA Gagauz-Yeri Referințe Legături externe @ alegerimd @ alegerimd Beijing cunoscut și sub forma Pekin; în Pinyin poștal Peking este capitala Republicii Populare Chineze și are peste 17 milioane de locuitori fiind totodată una dintre cele mai poluate metropole Beijing este situat în nord-estul Chinei; de altfel numele său înseamnă "Capitala Nordului" Este al treilea municipiu din țară ca mărime după Chongqing și Shanghai În anul 2008 orașul a găzduit a 26-a ediție a Jocurilor Olimpice Transport Traficul în oraș este acceptabil fiind fluidizat de cele șase cercuri rutiere concentrice două dintre ele fiind autostrăzi suspendate La ușurarea traficului mai contribuie și cele patru magistrale de metrou și de tramvai suspendat Transportul public În Beijing există un sistem de închiriere al bicicletelor fiind unul din cele mai preferate și mai ieftine mijloace de transport Sistemul de transport în comun este alcătuit dintr-un parc auto format din autobuze și troleibuze cu articulație Autobuzele și troleibuzele funcționează între orele 5 și 23 la intervale de 4 sau 5 minute între autobuze însă în orele de vârf acestea sunt foarte aglomerate Cel mai comod și rapid mijloc de transport îl reprezintă metroul însă și acesta în orele de vârf devine foarte aglomerat Metroul din Beijing este compusă din 5 linii având o lungime totală de 142 km și 93 de stații Este considerat un sistem minimal având în vedere densitatea populației din Beijing dar se dorește extinderea lui la peste 560 km până în 2015 Aeroportul Internațional Beijing este situat în partea de nord a orașului la 25 km de acesta fiind în același timp cel mai mare aeroport al țării Pe acest aeroport operează peste 38 de linii aeriene internaționale și 21 de linii aeriene naționale fiind totodată un nod aerian important în regiune Orașe înfrățite Legături externe 1 mai 2010 Razvan Pascu Descoperă Travel Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară cunoscută mai ales prin acronimul CERN păstrat de la vechea denumire în limba franceză Conseil européen pour la recherche nucléaire Consiliul European pentru Cercetare Nucleară; CERN se pronunță în franceză v AFI este cel mai mare laborator din lume pentru cercetarea particulelor elementare Laboratorul este situat la câțiva kilometri de Geneva la granița dintre Elveția și Franța Funcția primară a complexului CERN este de a furniza acceleratoare de particule elementare și alte tipuri de infrastructuri necesare fizicii particulelor de energii înalte La CERN au fost realizate numeroase experimente de diferite tipuri implicând colaborarea internațională Istoric În 1952 11 guverne europene au convenit să facă demersuri pentru înființarea unui consiliu provizoriu pentru construirea unui laborator de cercetare nucleară Acronimul CERN însemna în original în limba franceză Conseil européen pour la recherche nucléaire „Consiliul European pentru Cercetare Nucleară Convenția internațională privind fondarea CERN a fost semnată la 29 septembrie 1952 de un număr inițial de 12 state fondatoare Acronimul a fost reținut pentru noul laborator și după dizolvarea consiliului chiar dacă numele institutului s-a schimbat în Organisation européenne pour la recherche nucléaire „Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară Conform spuselor unui fost director CERN atunci când s-a schimbat numele se putea schimba și acronimul în afonul OERN dar Werner Heisenberg a zis "But the acronym can still be CERN even if the name is " "Dar acronimul poate rămâne CERN chiar dacă numele nu mai este acela" La scurt timp după înființare activitățiile laboratorului au depășit studiul nucleului atomic și au intrat în domeniul fizicii energiilor înalte domeniu care se ocupă în principal cu interacțiunile particulelor subatomice Prin urmare laboratorul CERN a primit o nouă denumire Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Laboratoire européen pour la physique des particules nume care descrie mai bine activitățile curente de la CERN Acronimul CERN a fost însă păstrat După înființare la CERN au aderat și alte state astfel încât numărul țărilor membre a ajuns în prezent la 20 CERN-ul a devenit astfel un exemplu de colaborare internațională În momentul de față CERN are aproximativ 2600 de angajați cu normă întreagă și pe lângă aceștia alți 7931 de cercetători și ingineri care reprezintă 500 de universități și 80 de naționalități diferite Aproximativ jumătate din comunitatea mondială a fizicii particulelor lucrează la experimente ce au loc la CERN Pentru că este un centru de cercetare internațional cercetările CERN nu se află în mod oficial nici sub jurisdicția Franței nici sub jurisdicția Elveției iar unele vehicule ale companiei au numere diplomatice de înmatriculare Printre aceste vehicule se află și mașinile de pompieri Domenii de activitate Cercetare fundamentală Experimentele de la CERN au condus la multe descoperiri științifice printre care 1973 Descoperirea curenților neutri în camera cu bule Gargamelle 1983 Descoperirea Bosonilor W și Z în experimentele UA1 și UA2 1989 Determinarea numărului familiilor de neutrino în acceleratorul de particule Large Electron-Positron Colider LEP 1995 Prima obținere pe cale artificială a antimateriei și anume a antihidrogenului în cadrul experimentului PS210 2001 Punerea în evidență a violării simetriei CP în cadrul experimentelor NA48 Activitățile de cercetare fundamentală din cadrul CERN au avut ca rezultat și atribuirea a două Premii Nobel Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1984 acordat fizicienilor Carlo Rubbia și Simon van der Meer pentru descoperirea bosonilor W și Z și Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1992 acordat cercetătorului francez de la CERN Georges Charpak pentru inventarea și dezvoltarea detectoarelor de particule în particular a camerei proporționale multi-fir Cercetare aplicată și dezvoltare tehnologică Laboratorul joacă un rol vital în dezvoltarea tehnologiilor viitorului inclusiv cele necesare propriei activități care presupune tehnologii de cea mai înaltă performanță Formare de specialiști CERN dispune de o gama largă de forme de instruire și specializare care atrag mulți cercetători și ingineri tineri Dotări Complexul de acceleratoare CERN are în dotare o rețea formată din șase acceleratoare de particule și un singur decelerator de particule Fiecare accelerator din complex accelerează particulele până la o anumită energie după care le trimite următorului accelerator care urmează să accelereze particulele către energii mai mari Dispozitivele folosite în prezent sunt următoarele Două acceleratoare lineare care creează particule de energii joase pentru a fi introduse în Sincrotronul de Protoni Linac2 de o putere de 50 MeV este folosit pentru protoni și Linac3 42 MeV u este folosit la accelerarea ionilor grei< ref> Boosterul Sincrotronic de Protoni accelerează energia particulelor generate de către Linac2 înainte de a fi transferate către alte dispozitive Acceleratorul Circular de Ioni de Energii joase în engleză "Low Energy Ion Ring" având acronimul LEIR accelerează ionii proveniți din Linac3 înainte de a-i transfera în Sincrotronul de Protoni Acceleratorul acesta a fost pus în funcțiune în anul 2005 fiind de fapt fostul Accelerator Circular de Anti-protoni de Energii Joase LEAR reconfigurat Sincrotronul de Protoni de 28 GeV în engleză "Proton Synchrotron" având acronimul PS construit în 1959 este încă în funcțiune ca un accelerator ce precede acceleratorul SPS și aduce particulele la energii destul de înalte pentru a fi introduse în acesta Super Sincrotronul de Protoni SPS este un accelerator circular de particule cu un diametru de 2km construit într-un tunel pus în funcțiune din anul 1976 A fost proiectat pentru a genera energii de maxim 300 GeV dar a fost adus la zi treptat până când a ajuns la puterea maximă de 450 GeV El a fost folosit pentru ciocnirile perechilor de particule antiparticule proton antiproton și pentru a accelera perechile de particule antiparticule electron pozitron de energii înalte și a le introduce apoi în "Large Electron-Positron Colider" LEP O dată cu terminarea acceleratorului "Large Hadron Collider" LHC SPS va fi folosit ca un accelerator ce precede LHC și accelerează protoni și ioni grei pentru a-i putea introduce în acesta Separatorul de Masă Izotopică On-line ISOLDE este folosit la studierea nucleelor instabile Particulele sunt accelerate prima dată în PS Booster înainte de a intra în ISOLDE El a fost pus în funcțiune pentru prima dată în anul 1967 și a fost reconstruit cu îmbunătățiri importante în anul 1974 și a doua oară în anul 1992 Deceleratorul de Antiprotoni AD reduce impulsul antiprotonilor până la aproximativ 10% din viteza luminii pentru a putea fi efectuate cercetări despre antimaterie Centrul de informatică Principalul centru de cercetare de la Meyrin are de asemenea un centru mare de informatică dotat cu computere de ultimă generație pentru a interpreta digital datele obținute experimental Datorită faptului că rezultatele cercetărilor trebuie făcute publice tuturor cercetătorilor din lume centrul de computere de la CERN găzduieste un Internet Exchange denumit CIXP CERN Internet Exchange Point care se interconectează cu alte Internet Exchange-uri și furnizori de servicii internet din Europa CERN este cunoscut de altfel ca locul unde a fost creat web-ul Aici există primul server din lume un computer care avea lipit pe el un bilet "This machine is a server! Do not power down!" "Acest aparat este un server! Nu îl opriți!" Statele fondatoare ale CERN pe atunci Germania de Vest State care s-au alăturat ulterior CERN din 1959 stat fondator retras din CERN în 1961 1961-1969 apoi din 1983 din 1985 din 1991 din 1991 din 1992 din 1993 din 1993 din 1999 din 2013 Țări și organizații cu statut de observator CERN Comisia Europeană UNESCO Rezultate recente majore Experimentul OPERA Articol principal Neutrino Cercetătorii de la CERN au făcut public faptul că ar fi observat că neutrinii se deplasează cu o viteză superioară celei a luminii și mai mult decât atât au proprietatea de a-și schimba aroma Potrivit teoriei restrânse a relativității niciun corp cu masa de repaus nenulă nu poate depăși viteza luminii Experimentul efectuat la CERN a constat în trimiterea cu viteză mare a unor fluxuri de neutrini dintr-un accelerator aflat la sediul CERN din apropierea Genevei către un detector aflat la Laboratorul Național Gran Sasso din Italia la o depărtare de circa 732 de kilometri Neutrinii sunt particule subatomice elementare despre care se știe că ar călători în general cu o viteză apropiată de cea a luminii dar asupra cărora nu se înțelege foarte bine cum se aplică conceptul de masă și cel de masă de repaus Ei sunt neutri din punct de vedere electric și sunt capabili să treacă prin materie fără a interacționa cu ea În urma experimentului s-a observat că neutrinii au ajuns la destinație cu 60 de nanosecunde mai repede decât în cazul în care ar fi călătorit cu viteza luminii și că și-au schimbat aroma Echipa de cercetători a repetat testul de 15000 de ori pe parcursul a trei ani pentru a ajunge la această concluzie după care în 2011 a cerut ca experimentul să fie repetat și supus analizei specialiștilor din exterior Acest rezultat nu a fost acceptat de cercetatori Ulterior in urma unei revizii interne in cadrul experimentului s-a dovedit a fi un rezultat eronat datorat conectarii defectuoase a unor cabluri de fibra optica Despre bosonul Higgs Articol principal Bosonul Higgs În perioada 2011 2012 oamenii de știință de la CERN au făcut progrese majore pentru a dovedi existența bosonului Higgs până acum doar presupusă Note Bibliografie François de Rose Nature vol 455 nr 7210 pag 174-175 11 September 2008 Legături externe California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Crucea lui George este o decorație civilă a Regatului Unit și a altor state din Commonwealthul Națiunilor Istoric Crucea lui George a fost instituită la 24 septembrie 1940 de către regele George al VI-lea al Regatului Unit În acel moment de apogeu al celui de-al doilea război mondial a existat o dorință puternică de a recompensa numeroasele acte de curaj ale civililor Decorațiile deja existente pentru civili nu au fost considerate potrivite pentru a face față noii situații și prin urmare s-a decis ca Crucea lui George și Medalia lui George să fie instituite pentru a recunoaște atât curajul civil în fața acțiunilor inamicului cât și faptele de curaj în general Instituirea decorației Anunțând instituirea acestei noi decorații regele George al VI-lea a spus „Pentru ca aceste acte de curaj să fie demn și prompt recunoscute am decis înființarea unei noi distincții de onoare pentru bărbați și femei din toate categoriile sociale civile Propun să dau numele meu acestei noi distincții care va consta în Crucea lui George și care va avea același rang cu Crucea Victoriei precum și Medalia lui George care va avea o mai largă distribuție Designul medaliei a fost realizat de către Percy Metcalfe Decretul de instituire a decorației Crucea lui George precum și a Medaliei lui George din data de 24 ianuarie 1941 a fost publicat în '' la 31 ianuarie 1941 Note Legături externe 2 June 1944 Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Cuvântul energie din limba greacă veche ενέργεια energhia activitate "εν" având semnificația "în" și "έργον" având semnificația „lucru în sensul folosit în fizică sau mai general în știință tehnică și tehnologie „energia „potențialul care determină schimbări este un concept folosit la înțelegerea și descrierea proceselor Istoric Termenul își are originea în operele lui Aristotel Energia concept filozofic La nivelul actual de cunoștințe și dezvoltare tehnologică se consideră că universul care ne înconjoară există sub două forme de substanță materie și câmp de forțe Materia este caracterizată prin două mărimi fundamentale masa și energia Masa este măsura inerției și a gravitației iar energia este măsura scalară a mișcării materiei Cuvântul energie are o răspândire foarte largă dar cu toate acestea conținutul concret al noțiunii nu este la fel de răspândit sau riguros analizat datorită îndeosebi unor particularități mai subtile caracteristice anumitor forme de transfer energetic Cea mai generală definiție prezintă energia ca măsură a mișcării materiei Această formulare deși corectă prezintă inconvenientul unei exprimări mai puțin explicite având în vedere diversitatea mare a formelor de mișcare a materiei Energia definește calitatea schimbărilor și proceselor care au loc în univers începând cu deplasarea în spațiu și terminând cu gândirea Unitatea și legătura formelor de mișcare a materiei capacitatea lor de transformare reciprocă a permis măsurarea diferitelor forme ale materiei printr-o măsură comună energia Energia este unul dintre cele mai importante concepte fizice descoperite de om Înțelegerea corectă a noțiunii de energie constituie o condiție necesară pentru analiza sistemelor energetice și a proceselor energetice Definiții Din punct de vedere științific energia este o mărime care indică capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic când trece printr-o transformare din starea sa într-o altă stare aleasă ca stare de referință Energia este o funcție de stare Când un sistem fizic trece printr-o transformare din starea sa în starea de referință rămân în natură schimbări cu privire la poziția sa relativă și la proprietățile sistemelor fizice din exteriorul lui adică schimbarea poziției vitezei schimbarea stării termice schimbarea stării electrice magnetice atât ale lui cât și ale sistemelor din exteriorul său Efectele asupra sistemelor externe se numesc acțiunile externe ale sistemului în cursul transformării Dacă acțiunile sunt exclusiv sub forma efectuării de lucru mecanic acesta este echivalentul în lucru mecanic al acțiunilor externe Suma echivalenților în lucru mecanic al tuturor acțiunilor externe care se produc când un sistem fizic trece prin transformare dintr-o stare dată într-o stare de referință este energia totală a sistemului fizic în starea dată față de cea de referință și reflectă capacitatea sistemului de a produce lucru mecanic Conform legii conservării energiei diferența de energie a unui sistem fizic la o transformare între două stări este independentă de calea de transformare dintre cele două stări ea depinzând numai de cele două stări Alegând arbitrar valoarea energiei de referință energia din orice altă stare are o valoare bine determinată Ca urmare energia este o funcție de starea sistemului fizic pe care o caracterizează adică este o funcție de potențial În funcție de starea de referință energia poate fi pozitivă negativă sau nulă Se numește formă de energie fiecare termen aditiv din cea mai generală expresie a energiei totale a sistemelor fizice care depinde exclusiv de o anumită clasă de mărimi de stare de exemplu mărimi mecanice electrice magnetice etc Lucrul mecanic nu este o formă de energie deoarece nu caracterizează sistemele fizice ci transformările lor respectiv interacțiunea dintre sistemele fizice în cursul transformării lor Căldura schimbată de un corp cu exteriorul de asemenea nu este o formă de energie Căldura nefiind o energie nu se poate defini o căldură conținută de un corp ci doar una schimbată cu exteriorul Conform relației dintre masă și energie oricărei forme de energie a unui sistem fizic îi corespunde o masă inertă a sistemului conform relației lui Einstein E m\ c^2< math> unde m este masa sistemului iar c este viteza luminii în vid De subliniat că masa nu este o energie ci o mărime asociată acesteia Partea din energia totală a unui sistem fizic în a cărei expresie intervin dintre mărimile din cinematică doar cele care caracterizează configurația geometrică a corpurilor din sistem se numește energie potențială Energia potențială depinde numai de poziția relativă a corpurilor din sistem și față de sistemele din exterior Energia potențială poate fi sub diferite forme de deformare elastică gravitațională electrică etc Partea din energia totală a unui sistem fizic care depinde exclusiv de mărimile de stare interne se numește energie internă În fizica clasică se presupune că energia internă a sistemelor fizice este susceptibilă de variație continuă Definiția formală din mecanică și termodinamică Formal energia definită în fizica clasică în mecanică respectiv în termodinamică este starea unui sistem fizic oarecare de a efectua lucru mecanic între două poziții diferite ale respectivului sistem fizic în spațiu Folosind notațiile comune în fizică se poate scrie L \int \mathbf{F} \cdot \mathrm{d}\mathbf{s}< math> Adică lucrul mecanic L efectuat de un sistem oarecare este dat de integrala produsului dintre forța F cu care sistemul fizic acționează pe elementul de distanță care aici este reprezentat infinitezimal ca o diferențială ds La nivel integral deoarece forța și deplasarea sunt mărimi vectoriale expresia energiei ca lucrul mecanic efectuat de un sistem fizic ce acționează cu o anumită forță pe o anumită distanță este un produs scalar a doi vectori vectorul forță și vectorul deplasare L \mathbf{F} \cdot \mathbf{d} | \mathbf{F} | | \mathbf{s} | \cos {F ; s} \< math> unde prin notațiile |F| și |s| se înțeleg scalarii respectivi adică valorile numerice ale respectivelor mărimi fizice Unități de măsură Energia se măsoară în SI în Jouli J Se poate scrie < E > < L > < F > x < s > 1 N x 1 m 1 kg x 1m x s−2 x 1 m 1 kg x 1m2 x 1s−2 1 J Deci 1 J este în termeni de mărimi fizice fundamentale 1 kg x 1 m2 x 1 s−2 Dimensional relația de mai sus devine M x L +2 x T −2 Conversii în alte sisteme de unități MKfS 1 J 1 980665 kgfm CGS 1 J 107 erg Conservarea energiei Una dintre proprietățile energiei este conservarea sa ca parte a materiei cu cele două forme de existență ale sale substanța și câmpul Prima dată o lege de conservare a fost formulată în 1778 de către Antoine Lavoisier în lucrarea Considérations Générales sur la Nature des Acides sub forma „În natură nimic nu se pierde nimic nu se câștigă totul se transformă Exemple de conservare conservarea energiei unui pendul conservarea energiei în cazul unei mașini termice conservarea energiei în cazul unei explozii chimice sau nucleare etc Această constatare a conservării totale a materiei a avut nevoie de un timp îndelungat și de mulți gânditori filozofi și oameni de știință pentru a ajunge în forma sintetică cunoscută azi ca Legea conservării materiei Diferite folosiri ale termenului „energie Aspecte lingvistice În sensul comun de folosire cuvântul „energie este un substantiv feminin având singular și plural o energie două energii Semnificația cuvântului poate fi forță vigoare putere tărie capacitate de a acționa; sau fermitate decizie hotărâre în acțiunile întreprinse În sensul folosit în fizică știință tehnică și tehnologie termenul este un substantiv feminin defectiv de plural la singular fără articolul nehotărât o Pentru plural se recomandă expresia forme de transfer energetic și nu forme de energie folosită des dar incorect Forme În funcție de diferite criterii se vorbește despre diverse forme de transfer energetic Din punct de vedere al sistemului fizic căruia îi aparține există exemple energie hidraulică care la rândul ei poate proveni din energia potențială a căderilor de apă și mareelor sau din energia cinetică a valurilor; energie nucleară care provine din energia nucleelor și din care o parte poate fi eliberată prin fisiunea sau fuziunea lor; energie de zăcământ care este energia internă a gazelor sub presiune acumulate deasupra zăcămintelor de țiței; energie chimică care este dat de potențialul electric al legăturii dintre atomii moleculelor energie de deformație elastică care este energia potențială datorită atracției dintre atomi; energie gravitațională energia potențială în câmp gravitațional După sursa de proveniență poate fi energie stelară solară a combustibililor hidraulică eoliană geotermală nucleară După faptul că urmează sau nu un ciclu se clasifică în energie neregenerabilăadică energia obținută din resurse epuizabile cum sunt considerati combustibilii fosili și cei nucleari; energie regenerabilă prin care se înțelege energia obținută de la Soare energie considerată inepuizabilă sub formă de energie electrică conversie directă termică încălzire directă hidraulică eoliană sau cea provenită din biomasă După modul de manifestare al energiei se vorbește despre energie mecanică energie electrică energie luminoasă După purtătorul de energie se vorbește de energie termică Conversii Diferitele forme de energie se pot converti unele în altele Note Vezi și Exergie Legături externe Ion N Chiuță 16 martie 2011 Riscogramaro Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul În fizică o forță este o mărime fizică care exprimă cantitativ o acțiune ce determină la un obiect cu masă o modificare de viteză de direcție sau de formă aspect< ref> Forța este o mărime vectorială ce are atât modul valoare scalară sau intensitate cât și direcție Mărimea forță este un concept primar < ref> < ref> Are ca bază senzorială senzația de contracție musculară Ca orice concept primar nu se definește in raport cu alte noțiuni mai generale ci se descrie prin efectele produse Forțele ce acționează asupra obiectelor tridimensionale le pot determina pe acestea să se și rotească sau să se deformeze sau pot cauza o schimbare a presiunii Tendința unei forțe de a cauza modificarea vitezei de rotație în jurul unei axe se numește moment Deformarea și presiunea sunt rezultatele forțelor de tensiune din cadrul unui obiect A doua lege a lui Newton afirmă că un obiect cu masă constantă va fi accelerat proporțional cu forța rezultantă ce acționează asupra sa și invers proporțional cu masa sa Echivalent forța rezultantă ce acționează asupra unui obiect este egală cu viteza cu care i se modifică impulsul Cu alte cuvinte forța rezultantă ce acționează la un moment dat asupra unui corp este derivata temporală a impulsului Din antichitate oamenii de știință au folosit conceptul de forță în studiul obiectelor staționare și în mișcare Scurt istoric al conceptului Studiul forțelor a progresat odată cu descrierile date de filozoful Arhimede în secolul al III-lea îen privind interacțiunea forțelor în mecanisme simple La începutul secolului al XX-lea Einstein în teoria relativității generale a prezis cu succes eșecul modelului lui Newton pentru gravitație lansând conceptul de continuum spațiu-timp Teoria mai recentă cunoscută sub numele de Modelul Standard din fizica particulelor asociază forțe la nivelul mecanicii cuantice Modelul Standard prezice că unele particule de schimb sunt mijlocul fundamental prin care sunt emise și absorbite forțele Sunt cunoscute doar patru interacțiuni principale generatoare de forțe tare electromagnetică slabă și gravitatională În sistemul internațional forța se măsoară în newtoni dar alte sisteme de unități de măsură definesc și alte unități dintre care multe sunt în strânsă legătură cu unitățile de măsură pentru masă Concepte prenewtoniene Din antichitate conceptul de forță a fost recunoscut ca făcând parte din funcționarea tuturor mecanismelor simple Avantajul mecanic dat de un mecanism simplu permitea utilizarea unei forțe mici pentru a obține o forță mare la o distanță mare Analiza caracteristicilor forțelor a culminat cu studiile lui Arhimede care a devenit celebru pentru formularea unor concepte legate de flotabilitatea în fluide Aristotel a furnizat o discuție filozofică despre conceptul de forță ca parte integrantă a cosmologiei aristoteliene În viziunea lui Aristotel lumea naturală avea patru elemente ce existau în anumite „stări naturale Aristotel credea că starea naturală a obiectelor cu masă pe Pământ cum ar fi elementele apă și pământ era cea de repaus pe pământ și că ele tindeau spre acea stare dacă erau lăsate libere El făcea distincția între tendința intrinsecă a obiectelor de a-și găsi „locul natural adică tendința corpurilor grele de a cădea ceea ce l-a condus la noțiunea de mișcare naturală și mișcare nenaturală sau forțată care necesita aplicarea unei forțe Această teorie bazată pe experiența cotidiană a mișcării obiectelor cum ar fi aplicarea constantă a unei forțe pentru deplasarea unui car avea probleme conceptuale în a explica comportamentul proiectilelor cum ar fi săgețile Forțele erau aplicate proiectilelor doar la începutul zborului și în timp ce proiectilul se deplasa prin aer nu acționa asupra lui nicio forță observabilă Aristotel era conștient de această problemă și a propus ideea că aerul dislocat din calea proiectilului dădea forța necesară continuării mișcării acestuia Această explicație implică faptul că aerul este necesar pentru deplasarea proiectilelor și că de exemplu în vid niciun proiectil nu se mai mișcă după ce a fost propulsat inițial Altă problemă cu această explicație este și că aerul opune rezistență mișcării proiectilelor< ref> Aceste neajunsuri nu au fost complet explicate și corectate până în secolul al XVII-lea la Galileo Galilei care a fost influențat de ideea medievală târzie că obiectele aflate în mișcare forțată ar transporta o forță intrinsecă Galileo a construit un experiment în care pietre și ghiulele erau rostogolite pe un plan înclinat pentru a contrazice teoria aristoteliană a mișcării El a arătat că corpurile sunt accelerate de gravitație independent de masa lor și a susținut că obiectele își păstrează viteza dacă nu se acționează asupra lor cu o forță de exemplu cu forța de frecare Mecanica newtoniană Sir Issac Newton a căutat să descrie mișcarea tuturor obiectelor folosind conceptele de inerție și forță și a găsit că ele se supun unor legi de conservare În 1687 Newton și-a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia MathematicaPrincipiile matematice ale filozofiei naturale În această lucrare Newton a enunțat trei legi ale mișcării legi care până astăzi sunt folosite pentru a descrie acțiunea forțelor Definiția generală a forței poate fi găsită în legea a doua a lui Newton și este egală cu viteza de modificare a impulsului \vec{F} \frac{\mathrm{d}\vec{p}}{4 \pi \epsilon_{0} r^3}< math> unde \epsilon_{0}< math> este permitivitatea electrică a vidului iar q_n< math> este sarcina electrică a obiectului n Pentru forțele elastice \vec{F} k \vec{r}< math> unde k< math> este constanta elastică a resortului Forțe neconservative În anumite contexte fizice forțele nu pot fi modelate ca fiind datorate gradientului unui potențial Aceasta se datorează adesea considerațiilor macrofizice în care apar forțe ca medie statistică macroscopică a unor microstări De exemplu cauzele frecării sunt la nivel de atomi dar frecarea se manifestă ca o forță independentă de orice vector macroscopic de poziție Forțe neconservative sunt forța de frecare dar și forțele de contact forța de tensiune și rezistența la mișcare a aerului Totuși pentru orice descriere suficient de detaliată toate aceste forțe sunt rezultatul forțelor conservative deoarece toate aceste forțe macroscopice sunt rezultat net al gradienților potențialelor microscopice Legătura între forțele macroscopice neconservative și forțele microscopice conservative este descrisă prin tratarea detaliată cu ajutorul mecanică statistică În sistemele macroscopice închise forțele neconservative acționează pentru a modifica energia internă a sistemului și sunt adesea asociate cu transferul de căldură Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii forțele neconservative au neapărat ca rezultat transformări ale energiei din sistemele închise de la forme mai ordonate la forme mai neordonate pe măsură ce entropia crește Unități de măsură În Sistemul Internațional unitatea de măsură pentru forță este newtonul simbolizat N definit ca fiind forța necesară pentru a imprima unei mase de un kilogram o accelerație de un metru pe secundă la pătrat sau kg·m·s−2 {{citat carte |firstCornelius |lastWandmacher |first2Arnold |last2Johnson |titleMetric Units in Engineering |page15 |year1995 |publisherASCE Publications |isbn0784400709}}< ref> Unitatea corespunzătoare în sistem CGS este dina definită ca fiind forța necesară pentru a accelera o masă de un gram cu un centimetru pe secundă la pătrat sau g·cm·s−2 Un newton este deci egal cu {{dim|100000|dine}} Unitatea de măsură în sistemul britanic picior-livră-secundă este livra-forță lbf definită ca fiind forța exercitată de gravitație asupra unei mase de o livră într-un câmp gravitațional standard de {{dim|980665|m·s−2}} Livra-forță dă o unitate alternativă și pentru masă un slug este masa care este accelerată cu un picior pe secundă la pătrat atunci când asupra sa acționează o forță de o livră-forță O altă unitate de măsură de sorginte britanică în sistemul fps absolut este poundal definit ca forța necesară pentru a accelera o masă de o livră cu un picior pe secundă la pătrat Unitățile pentru slug și poundal sunt gândite pentru a evita folosirea unei constante de proporționalitate în a doua lege a lui Newton Și în sistemul metric există o unitate asemănatoare livrei-forță dar folosită mai rar decât newtonul kilogramul-forță kgf definit ca forța exercitată de câmpul gravitațional standard asupra unei mase de un kilogram Kilogramul-forță duce la definirea unei unități de masă folosită și ea foarte rar un slug metric este masa accelerată cu {{dim|1|m·s−2}} atunci când este supusă unei forțe de {{dim|1|kgf}} Kilogramul-forță nu face parte din sistemul internațional modern fiind folosită doar uneori pentru exprimarea forței în motoarele cu reacție tensiunii din spițele roților de bicicletă reglajelor cheilor dinamometrice și a momentului generat de unele motoare {{Unități de măsură a forței|centeryes}} Note {{Listănote|2}} Bibliografie Mercheș Ioan și Burlacu Lucian Mecanică analitică și a mediilor deformabile cap12 pag12 Editura didactică și pedagogică București 1983 Günter Grass n 16 octombrie 1927 Danzig-Langfuhr Orașul Liber Danzig – d 13 aprilie 2015 Lübeck a fost un scriitor sculptor pictor și grafician german Grass a fost membrul grupului Grupul 47 și este considerat unul din cei mai importanți autori de limbă germană ai prezentului Cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi În anul 1999 primește Premiul Nobel pentru Literatură Lirica sa abstractă cultivă umorul expresia șocantă calamburul Romanele sale de critică socială sunt novatoare prin tehnica narativă iar viziunea asupra lumii unește absurdul grotesc cu miticul și arhetipalul Date biografice Günter Grass s-a născut în orașul Danzig actualmente Gdańsk Polonia Era fiul lui Willy Graß n 1899 – d 1979 etnic german protestant și al Helenei Grass n 1898 – d 1954 romano-catolică de origine poloneză Günter Grass a fost crescut în conformitate cu preceptele religiei catolice Avea încă o soră care s-a născut în 1930 Günter Grass a urmat gimnaziul Conradinum în Danzig S-a oferit voluntar în cadrul serviciului Kriegsmarine în 1943 devine Luftwaffenhelfer se înrolează în Reichsarbeitsdienst iar în noiembrie 1944 la 17 ani s-a înrolat în Waffen-SS trupa paramilitară de elită a SS A fost rănit la picior și luat prizonier de americani la 20 aprilie 1945 După eliberare a fost cioplitor în piatră pentru morminte ceea ce avea să-i slujească drept mijloc de subzistență în timpul studenției la grafică și sculptură în Düsseldorf și Berlin A mai fost traficant pe piața neagră și baterist într-o formație de jazz De asemenea el a lucrat în calitate de autor și a călătorit în mod frecvent S-a căsătorit în 1954 iar din anul 1960 a locuit la Berlin precum și temporar în landul Schleswig-Holstein Divorțat în 1978 s-a recăsătorit anul următor Între anii 1983 1986 a deținut președinția Academiei de Arte din Berlin Opere Romane nuvele și povestiri Trilogia Danzigului Die Blechtrommel „Toba de tinichea ISBN 978-973-46-0598-9 roman 1959 Katz und Maus „Pisica și șoarecele ISBN 978-973-46-1296-3 nuvele 1961 Hundejahre „Ani de câine roman 1963 örtlich betäubt „Anestezie locală ISBN 978-973-46-1090-7 roman 1969 Aus dem Tagebuch einer Schnecke „Din jurnalul unui melc roman 1972 Der Butt „Calcanul roman 1977 Das Treffen in Telgte „Întâlnire în Telgte proză scurtă 1979 Kopfgeburten oder Die Deutschen sterben aus „Rubrica nașteri sau germanii sunt pe moarte proză scurtă 1980 Die Rättin „Șobolanul roman 1986 Unkenrufe „Apel către broasca râioasă povestire 1992 Ein weites Feld „Un câmp larg roman 1995 Mein Jahrhundert „Secolul meu ISBN 978-973-46-1922-1 roman 1999 Im Krebsgang „În mers de crab ISBN 978-973-46-3895-6 nuvelă 2002 Beim Häuten der Zwiebel „Decojind ceapa memorii 2006 Die Box „Caseta roman 2008 Unterwegs von Deutschland nach Deutschland Jurnal 1990 „Călătorie în Germania din Germania ISBN 978-973-46-2834-6 memorii 2009 Grimms Wörter Eine Liebeserklärung „Cuvintele Fratilor Grimm ISBN 978-973-46-3636-5 memorii 2010 Drame Die bösen Köche Ein Drama „„Bucătăriile răulu teatru 1956 Hochwasser Ein Stück in zwei Akten „Inundațiile O piesă în două acte teatru 1957 Onkel Onkel Ein Spiel in vier Akten „Unchiul unchiul O piesă în patru acte teatru 1958 Noch zehn Minuten bis Buffalo Ein Spiel in einem Akt teatru 1958 Die Plebejer proben den Aufstand Ein deutsches Trauerspiel „Plebeul de revoltă O tragedie germană teatru 1966 Lirică Die Vorzüge der Windhühner „Avantajele găinilor-giruetă 1956 Gleisdreieck poezii 1960 Ausgefragt „Întrebat 1967 Gesammelte Gedichte 1971 Letzte Tänze 2003 Lyrische Beute 2004 Dummer August 2007 Was gesagt werden muss 2012 Europas Schande 2012 Eintagsfliegen 2012 Poesiealbum 302 Märkischer Verlag Wilhelmshorst 2012 ISBN 978-3-943708-02-8 Diverse Über das Selbstverständliche „Despre ce e evident discursuri-articole-scrisoare deschisă-comentarii 1968 Der Bürger und seine Stimme Reden Aufsätze Kommentare „Cetățeanul și vocea lui Discursuri-eseuri-comentarii 1974 Denkzettel Politische Reden und Aufsätze 1965 1976 Discursuri politice și eseuri 1965-1976 eseuri 1978 Widerstand lernen Politische Gegenreden 1980-1983 „Studiu de rezistență Discursuri politice 1980-1983 eseuri polemici politice 1984 Zunge zeigen „Limba Un jurnal din desene jurnal 1988 Legături externe ;Articole biografice 12 octombrie 2010 Simona Chițan Adevărul 11 iulie 2012 Gabriela Lupu România liberă George al VI-lea al Angliei pe numele sau întreg Albert Frederick Arthur George 14 decembrie 1895 d 6 februarie 1952 a fost rege al Marii Britanii al Irlandei și al altor dominioane britanice împărat al Indiei din 11 decembrie 1936 A fost cunoscut înainte de încoronare ca prințul Albert în copilărie prinț de York și mai târziu ducele Albert de York iar în cercul familiei era chemat „Bertie Își datora numele de Albert faptului că s-a născut la 14 decembrie ziua comemorării decesului Prințului Consort Albert soțul reginei Victoria Fiind cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea și-a petrecut primii ani în umbra fratelui său mai mare Eduard moștenitorul tronului A servit în Marina Militară Regală în timpul primului război mondial și după război a avut o serie de angajamente publice S-a căsătorit cu Elizabeth Bowes-Lyon în 1923 și au avut două fiice Elizabeth viitoarea regină Elisabeta a II-a și Margaret La moartea tatălui său în 1936 Eduard al VIII-lea preia tronul englez Totuși în mai puțin de un an Eduard își exprimă dorința de a se căsători cu americana Wallis Simpson Din motive politice și religioase premierul britanic Stanley Baldwin l-a sfătuit pe rege să nu se căsătorească și să rămână rege Eduard a abdicat și s-a căsătorit Prin acest act unic în 2000 de ani de istorie britanică George al VI-lea devine rege și cel de-al treilea monarh al casei de Windsor Primii ani Când Eduard al VII-lea a murit la 6 mai 1910 tatăl lui Albert a devenit regele George al V-lea Prințul Eduard a fost numit Prinț de Wales la 2 iunie 1910 iar Albert era al doilea moștenitor în linia de succesiune la tronul britanic În timpul primului război mondial a servit în Marina Militară Regală; a participat la bordul navei Collingwood în Bătălia de la Iutlanda 31 mai 1 iunie 1916 care s-a încheiat ca o victorie tactică pentru Germania dar o victorie strategică pentru Regatul Unit După război Prințul Albert a studiat istoria și economia pentru un an la Trinity College Cambridge din octombrie 1919 La 3 iunie 1920 Prințul Albert a fost numit Duce de York Conte de Inverness și Baron Killarney< ref> Discursul său în public unde din cauza timidității sale uneori se bâlbâia făcea să aibă o imagine mai puțin impresionantă decât cea a fratelui său mai mare Eduard Cu toate acestea era activ fizic și se bucura să joace tenis La 26 aprilie 1923 la Catedrala Westminster s-a căsătorit cu Elizabeth Bowes-Lyon care era descendentă a regelui Robert I al Scoției și a regelui Henric al VII-lea al Angliei Domnia La mai puțin de un an de cînd Eduard a devenit rege la 11 decembrie 1936 Eduard al VIII-lea abdică de la tron pentru a se putea căsători cu Wallis Warfield Simpson Eduard a fost avizat de către prim-ministrul Stanley Baldwin că nu va putea rămâne regele după căsătoria cu o femeie divorțată de două ori și cu ambii foști soți în viață Eduard a ales abdicarea astfel Prințul Albert Duce de York devine rege o poziție pe care a fost reticent în a o accepta Albert și-a luat titlu de George al VI-lea pentru a sublinia continuitatea politicii tatălui său și restaurarea încrederii în monarhie Începutul domniei a fost în jurul incertitudinii legate de titlurile și poziția pe care o ocupa fostul rege Eduard Pentru a soluționa această problemă primul act al actualului rege a fost să confere fratelui său titlul de ASR Alteța Sa Regală Duce de Windsor dar soția și viitorii copii nu aveau dreptul la acest titlu George al VI-lea a fost de asemenea obligat să cumpere reședințele regale Castelul Balmoral și Sandringham House de la Prințul Eduard Riscul crescut al războiului din Europa a dominat începutul domniei lui George al VI-lea Regele era obligat constituțional să sprijine poziția primului ministru Neville Chamberlain față de Adolf Hitler Când regele și regina l-au întâmpinat pe Chamberlain la întoarcerea de la negocierea Acordului de la München în 1938 l-au invitat să apară în balcon cu ei Această asociere publică a monarhiei cu un om politic a fost excepțională aparițiile în balcon erau în mod tradițional limitate la familia regală< ref> Titluri onoruri și arme Arbore genealogic Referințe Vezi și Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit Termenul aisberg iceberg sau ghețar plutitor posibil din neerlandeză ijsberg sau din germană Eisberg desemnează un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei care navighează spre zonele calde ale globului influențând clima zonelor învecinate și stingherind navigația maritimă Etimologie Cuvântul ice-berg este un cuvânt provenind dintr-o combinație de cuvinte din limbile scandinave însemnând gheață și munte un iceberg însemnând un munte de gheață Caracteristici Știut fiind faptul că apa sărată nu îngheață la temperaturile de pe Terra decât în anumite condiții și că nu poate forma blocuri masive și stabile de gheață aisbergurile sunt de fapt blocuri de gheață de apă pură Din moment ce densitatea acesteia este de aproximativ 920 kg m3 în timp ce a apei sărate a mărilor și oceanelor este de circa 1025 kg m3 aproximativ 90–92% 11 12 după alte estimări din întreg volumul unui aisberg este subacvatic Ca atare forma porțiunii scufundate poate fi estimată cu greu doar privind partea vizibilă de deasupra apei Nu întâmplător acest fapt a dus la crearea expresiei „partea văzută sau nevăzută a aisbergului desemnând orice problemă ale cărei implicații sunt mult mai complexe decât aparenta privire a acesteia Masa de gheață a aisbergurilor este extrem de compactă durabilă și dură putând provoca serioase daune chiar distrugerea unui vas De aceea aisbergurile sunt considerate ca fiind extrem de periculoase pentru navigația maritimă Cea mai faimoasă scufundare din istoria navigației este cea a pachebotului Titanic în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912 care s-a produs la aproximativ 2 ore și 40 de minute după impactul cu un aisberg Urmărirea aisbergurilor Primul om de știință capabil să explice corect formarea aisbergurilor a fost rusul Mihail Lomonosov În secolul XX mai multe organizații științifice au fost create în scopul studierii și urmăririi ghețarilor plutitori Una din acestea International Ice Patrol creată în 1914 pentru a răspunde posibilelor probleme create de existența unor cazuri similare cu ale dezastrului Titanicului urmărește aisbergurile din apropierea locurilor cunoscute sub denumirea de The Grand Banks of Newfoundland și furnizează informații pertinente despre limitele zonelor în care organizația operează și unde navigația poate fi periculoasă din cauza aisbergurilor existente Aisbergurile sunt urmărite în întreaga lume de către o organizație din Statele Unite ale Americii așa-numita National Ice Center NIC fondată în 1995 care produce periodic analize și estimări ale gheții înghețului și poziționării aisbergurilor din Arctica Antarctica Marile Lacuri și Golful Chesapeake Mai mult de 95% din datele utilizate în aceste analize și preziceri se datorează informațiilor furnizate de senzorii sateliților ce gravitează pe orbite polare Această organizație NIC este singura care denumește și poziționează toate aisbergurile provenite din Antarctica De asemenea NIC desemnează fiecărui aisberg mai mare decât 10 mile marine o axă longitudinală după care poate fi geopoziționat în orice moment precum și o literă indicând punctul său de origine și un număr curent Literele utilizate sunt următoarele A — longitudine 0° la 90° V Marea Bellingshausen Marea Weddell de Vest B — longitudine 90° V la 180° Marea Amundsen Marea Ross de Est C — longitudine 90° E la 180° Marea Ross de Vest Wilkesland D — longitudine 0° la 90° E Amery Ice Shelf Marea Weddell de Est Spre exemplu aisbergul B-15 care s-a desprins în 2000 din calota de gheață Ross având o suprafață inițială de 11000 km² a fost cel mai mare aisberg înregistrat vreodată S-a separat în două în noiembrie 2002 Bucata mai mare rămasă aisbergul B-15A cu o suprafață de circa 3000 km² a rămas până în octombrie 2005 când s-a spart în mai multe aisberguri mai mici cea mai mare bucată de gheață plutitoare din lume înregistrată vreodată Clasificare Clasificarea aisbergurilor astăzi respectă ceea ce este considerat un standard de clasificare făcându-se după sistemul organizației International Ice Patrol ICP cea mai veche organizație de studiere și urmărire a ghețarilor plutitori Dimensiuni Forme Faună Pe aisberguri se pot întâlni unii reprezentanți ai faunei arctice potârnichea polară Lagopus lagopus Lagopus mutus huhurezul alb Nycteea scandica iepurele polar Lepus timidus vulpea polară Alopex lagopus lemingul Lemmus lemmus ursul polar Thalassarctos maritimus Vezi și Spărgător de gheață Ghețar Proiectul Habbakuk un proiect britanic nefinalizat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial de a construi portavioane „nescufundabile dintr-un material asemănător gheții numit pykrete Legături externe Irina Vlah n 26 februarie 1974 Comrat este o politiciană și juristă din Republica Moldova care îndeplinește funcția de guvernator al UTA Găgăuzia Gagauz-Yeri A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând cu anul 2005 fiind aleasă de fiecare dată pe listele Partidului Comuniștilor După alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova la prima ședință a noului parlament întrunit Irina Vlah a anunțat ca părăsește Partidul Comuniștilor ramânând deputat independent Și-a motivat gestul prin faptul că PCRM nu s-a apropiat destul de Federația Rusă< ref> Pe 22 martie 2015 a fost aleasă cu 5101% din voturi în funcția de bașcan al regiunii autonome Găgăuzia fiind susținută de Moscova și de Partidul Socialiștilor partid pro-rus aflat în opoziție Vlah a declarat că în această funcție va încerca să restabilească o relație normală cu autoritățile de la Chișinău punctând că majoritatea locuitorilor regiunii își dorește relații bune cu Chișinăul Referințe Legături externe Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Jacques Offenbach nume la naștere Jacob Eberst n 20 iunie 1819 Köln d 5 octombrie 1880 Paris a fost un compozitor și violoncelist evreu originar din Germania naturalizat francez El este considerat întemeietorul operetei moderne ca gen de sine stătător al teatrului muzical Biografia Mediul familial și copilăria Jacob Eberst a fost cel de-al șaptelea copil al lui Isaac Juda Eberst 1779-1850 un cantor evreu provenit din orașul Offenbach am Main din Hessa lângă Frankfurt am Main Bunicul din partea tatălui Juda Eberst ca 1745-1794 a fost institutor particular se pare chiar și pentru vlăstarele familiei Rothschild El însuși a avut o frumoasă voce de tenor și își pregătise fiul de timpuriu în muzica iudaică Pe lângă această meserie Isaac a deprins și meșteșugul legătorilor de cărți care însă îl pasiona mult mai puțin decât muzica La douăzeci de ani el a părăsit orășelul natal pentru a cutreiera Hessa și Renania acceptând diverse angajamente drept cantor în sinagogi sau ca violonist prin cârciumi pentru a-și câștiga pâinea În 1802 a ajuns la Deutz pe atunci o suburbie a Köln-ului cu o mare concentrare de parcuri de divertisment cârciumi și restaurante Având aici mai multe angajamente decât în alte părți Isaac s-a stabilit la Deutz și conform legislației prusace a adoptat numele Offenbacher după orașul natal O anumită stabilitate economică i-a fost asigurată după puțin timp în 1806 prin căsătoria cu Marianne Rindskopf 1785-1840 fiica unui cămătar dar prosperitatea noii sale familii nu a fost de lungă durată în timpul războaielor de eliberare antinapoleoniene Deutz-ul și-a pierdut importanța ca orășel de agrement Isaac Eberst sau Offenbacher cum se numea el atunci a fost nevoit să devină pentru scurt timp legător de cărți În speranța de a putea supraviețui totuși dând ore de muzică el s-a mutat în 1816 la Köln cu întreaga familie Om cu foarte multe talente cantorul nu stăpânea numai diverse instrumente muzicale chitara flautul și vioara ci nutrea și anumite ambiții în domeniul literaturii scriind poezii și tratate pe teme religioase care-l arată ca adept al ideilor de emancipare a evreilor Într-un cartier de mici negustori al Köln-ului s-a născut la 20 iunie 1819 Jacob viitorul compozitor Dând încă din copilărie dovadă de talent muzical Jacob a luat lecții de vioară de la vârsta de șase ani la opt ani compunând scurte lied-uri Tatăl a fost surprins și încântat să afle apoi că fiul încercase în secret să cânte și la violoncel deși brațele lui de copil nici nu puteau încă să cuprindă acel instrument Această descoperire întâmplătoare îl determină pe Isaac să-și încredințeze fiul lui Joseph Alexander 1772-1840 un violoncelist excentric din Köln La el Jacob de-abia a dobândit abilitatea tehnică necesară instrumentului când a și fost luat de tatăl său silit de starea economică precară să valorifice toate aptitudinile copiilor cât mai repede ca muzicant prin localuri Împreună cu Julius și Isabella un frate și o soră mai mari Jacob a format un trio care interpreta cu predilecție dansuri la modă și melodii din opere Vârsta oricum fragedă a copiilor a fost subevaluată în textul afișelor mai ales Jacob a fost prezentat peste tot drept un copil-minune Deși tatăl devenise între timp cantor cu salariu fix al comunității evreiești micii muzicieni au fost și ei obligați să contribuie la întreținerea unei familii ajunse între timp la doisprezece membri uneori chiar cu câte două reprezentații pe zi Totuși tatăl nu a neglijat educația copiilor El și-a pus speranțele mai ales în Jacob căruia i-a plătit în continuare lecții de violoncel întâi la Alexander mai târziu la profesorul Bernhard Breuer 1808-1877 care l-a instruit pe adolescent probabil și în teoria compoziției Breuer însuși devenise celebru în Köln drept membru fondator al conservatorului și compozitor al melodiilor de carnaval După un timp Isaac a realizat că nici Breuer nu mai avea ce să-l învețe pe Jacob și a decis să-și înscrie fiul la conservatorul de la Paris Cariera de violoncelist la Paris 1833-1855 În noiembrie 1833 Isaac a plecat cu fiii săi Jacob și Julius spre Paris Primul nu avea decât paisprezece ani cel de-al doilea optsprezece După o călătorie de patru zile cu poștalionul tatăl l-a înscris la conservator pe tânărul Jacob chiar în a doua zi după sosire El i-a prezentat directorului acestei instituții care era pe vremea aceea celebrul compozitor Luigi Cherubini 1760-1842 scrisori de recomandare care-l prezentau pe fiul său drept un copil-minune Maestrul Cherubini pe atunci deja un om înaintat în vârstă foarte tipicar și puțin infatuat a refuzat întâi cererea neregulamentară invocând originea străină a tânărului violoncelist însă a fost până la urmă convins de o probă a măiestriei lui Jacob permisă datorită insistențelor unui tată care nu voia nicidecum să renunțe la ambițiile sale Acesta a mai rămas timp de trei luni la Paris alături de fiii săi cărora le-a procurat o locuință și un modest venit datorat înscrierii în corul unei sinagogi Tatăl Isaac nu a reușit să pună bazele unei noi existențe în Paris și a revenit definitiv la Köln lăsându-și băieții singuri în orașul luminilor În scurtă vreme fiii lui Isaac vor purta numai numele de Jacques și Jules În aceea perioadă viața metropolei era tulburată de urmările revoltei înăbușite de la Lyon prin care muncitorii reacționaseră contra interdicției legale a asociațiilor secrete de genul cluburilor republicane Guvernul "regelui-burghez" Louis-Philippe a înlesnit multor parizieni o anumită bunăstare materială dar a favorizat antagonismele sociale și era incapabil să asigure liniștea capitalei Centrul Parisului unde se afla și conservatorul era afectat în mod special de revolte republicane greu de controlat Tânărul Jacques a renunțat la studiu după numai un an fiind distras de neliniștea socială și în general de viața politică artistică și mondenă a Parisului În 1834 el s-a angajat în orchestra Operei Comice și a frecventat în același timp după sfatul colegului său deja consacrat ca violoncelist Hippolyte Seligmann 1817-1882 lecțiile violoncelistului virtuoz Louis-Pierre-Martin Norblin 1781-1854 Pe lângă Seligmann și l-a făcut prieten pe compozitorul Jacques Fromental Halévy 1799-1862 a cărui operă Evreica tocmai avusese în februarie 1835 un succes notabil la Opera din Paris Acesta i-a dat probabil din când în când lecții de compoziție Asemeni preceptorului său care era și dirijor șef al operei pariziene Offenbach a învățat în curând pe de rost toate partiturile pieselor în vogă Plictisit până la urmă și de sarcinile care-i reveneau în orchestră tânărul muzician era mereu pus pe șotii ceea ce i-a adus adeseori scăderi usturătoare de salariu Cu firea lui veselă și-a făcut repede un cerc larg de prieteni care cuprindea în afara fratelui și a lui Seligmann foști colegi de studiu și pe frații Lütgens fiii unui violonist din Köln Despre Jules Offenbach 1815-1880 nu se va mai afla mare lucru După plecarea tatălui se pare că a reușit să-și câștige existența dând lecții de vioară și apoi pentru câțiva ani printr-un angajament în orchestra teatrului "Les Bouffes-Parisiens" pe l-a datorat fratelui mai mic Ajuns la Paris Jacques a făcut în curând cunoștință cu carnavalul și a frecventat cu plăcere împreună cu prietenii săi balurile mascate În acest mediu își făcuse apariția cu puțin timp în urmă cancanul un dans adoptat din speluncile cu renume îndoielnic din afara Parisului adus se zicea de soldați din Algeria Așa-numita "Jeunesse dorée" tineretul sibarit care apăruse după revoluția liberală din iulie 1830 a descoperit dansul în mijlocul unei societăți interlope de care dorise să se apropie demonstrându-și astfel un fel de solidaritate cu clasele de jos Se spune că La Battue un om sărman ajuns peste noapte milionar datorită unei moșteniri și devenit legendar sub masca de carnaval a unui Lord Seymour cu băierile pungii larg deschise ar fi finanțat în 1832 prima reprezentare a dansului pe o scenă de vodevil Cu toate împotrivirile inițiale ale oficialităților dansul devenise în scurt timp popular Îndrăgită pe atunci era executarea cancanului coborând în lanț și cu mult tumult pe trepte Dansurile acestea cu adevărat "infernale" nu l-au inspirat imediat pe Offenbach Primele lui compoziții la Paris au fost valsuri pe care le-a scris din dorința de a deveni renumit în buna societate Aceste compoziții denotă latura personalității lui Offenbach predispusă la melancolia și visele provenite din dificultatea singurătății sale într-o metropolă la vârsta când alți copii sau adolescenți se află încă sub oblăduirea părinților Încurajat de Halévy care-i prevedea un viitor strălucit de compozitor dar probabil și în urma unei crize sufletești Jacques a părăsit Opera Comică în 1837 Prima interpretare pentru publicul larg a unor suite de valsuri de Offenbach a avut loc în 1836 în cadrul unui concert de promenadă în sala cafenelei Jardin Turc Una dintre suite "Fleurs dHiver" a avut succes și a fost inclusă în repertoriul balurilor operei și în cel al Operei Comice Fiind de-acum încolo considerat un talent promițător el a fost interpretat de către dirijorul Louis-Antoine Jullien 1812-1860 și în sezonul de vară 1837 din Jardin Turc "Rebecca" un vals al adolescentului Offenbach a ajuns astfel notoriu în presă datorită melodiilor preluate din cultul iudaic și i-a adus renumele unui modernist radical și iconoclast Activitatea pentru Jardin Turc a fost întreruptă abrupt probabil din cauza diferendelor cu Louis-Antoine Jullien astfel încât compozitorul s-a văzut deodată lipsit de venituri Un tânăr muzician german Friedrich von Flotow 1812-1888 l-a scos până la urmă din încurcătură oferindu-i posibilitatea să participe alături de el la concertele din saloanele plutocrației pariziene Datorită virtuozității la violoncel și ușurinței cu care compunea romanțe Offenbach a devenit un oaspete agreat în salonul contesei Bertin de Vaux Frecventarea acestui salon care se bucura de un bun renume în lumea elitelor muzicale i-a înlesnit lansarea ca violoncelist la nouăsprezece ani Primul concert în public l-a susținut alături de Jules în 1839 Încă din aceea perioadă muzicianul a fost atras de lumea teatrului și a acceptat cu plăcere angajamentul de a scrie câteva melodii pentru vodevilul "Pascal et Chambord" care au rămas însă lipsite de succes Prin ascensiunea ca violoncelist al saloanelor pariziene Offenbach a câștigat în schimb o serie de discipoli Renumele de curând dobândit i-a permis să apară și pe scena cazinoului din Koln într-o primă vizită acasă după șase ani petrecuți la Paris În timpul acestui sejur mai îndelungat la Köln a murit mama compozitorului la 17 noiembrie 1840 Decesul mamei sale a marcat despărțirea lui Offenbach de ținuturile natale Atât lunile petrecute la Koln cât și perioada imediat următoare la Paris au fost productive pentru tânărul Offenbach Romanțele sale din aceea perioadă au fost remarcate în special una care interesa și din punctul de vedere al zvonurilor gustate de societatea pariziană Romanța în cauză era dedicată unei tinere din buna societate Herminie d'Alcain căreia familia îi interzisese relația cu Offenbach deși acesta devenise între timp celebru Pentru a o seduce pe Herminie tânărul Jacques s-a străduit în 1844 să-și consolideze reputația printr-un turneu în provincie La întoarcere Offenbach era mai solicitat ca oricând După un alt turneu la Londra încununat și de succesul material familia lui Herminie a acceptat mariajul dar l-a condiționat cu convertirea lui Offenbach la catolicism După căsătorie tânăra pereche s-a mutat într-o locuință relativ modestă din Passage Saulnier Rezultatul convertirii la catolicism este că pe mormântul lui Offenbach la Paris se află crucea creștină Noua poziție socială legăturile strânse cu lumea mondenă și dorința de stabilitate materială au redeșteptat în curând ambițiile lui Offenbach de a reuși și în calitatea de compozitor Aceste ambiții vizau în parte datorită firii sale dar desigur și favorizate de un mediu receptiv pentru senzațiile ușoare și fugitive ale teatrelor de varietăți și a vieții de noapte genurile parodiei și bufoneriei muzicale Prima operă care a fost ținta râsului offenbachian a fost oda simfonică Deșertul a compozitorului Félicien César David 1810-1876 care se bucurase în 1846 de mare succes Tema romantică a artistului care caută natura sălbatică și neatinsă în Deșert este transformată de Offenbach în același an într-o farsă în care patosul modelului este contracarat de plângerile prin care un dandy impută deșertului lipsa cafenelelor și un climat mizerabil În lamentațiile acestea sunt amestecate fragmente din melodiile în vogă pe străzile Parisului Cu scopul de a se vedea interpretat pe scena Operei Comice Offenbach a prezentat doar la două luni după această parodie în aprilie 1846 nu mai puțin de șapte noi fragmente de operă într-un concert dramatic Este vorba de diverse romanțe și cuplete vesele asemenea celor care se vor întâlni ulterior în operetele renumite ale compozitorului Succesul acestor piese a atras după sine prima ofertă din partea Operei Comice pentru o prelucrare muzicală a vodevilului Alcovul Directorul acestei instituții a refuzat însă până la urmă muzica lui Offenbach care nu a mai ajuns cu toate străduințele acestuia să fie reprezentată Până la urmă acesta și-a înscenat pe 27 aprilie 1847 pe cont propriu opera într-un "concert al unui gen nou" Această dramă muzicală comică a avut succes deoarece era pe gustul vremii având ca protagoniști un aristocrat onorabil și un republican laș ridiculizat adeseori Pentru a-și întreține familia Offenbach a frecventat în continuare ca violoncelist seratele pariziene Însă nu pentru mult timp; revoluția din 1848 a obligat plutocrația și anturajul ei bulevardier în majoritate monarhist să fugă peste noapte din Paris În februarie Offenbach a plecat la Köln împreună cu tânăra sa soție și cu fetița lor nou născută cu speranța să aibe acolo mai multe angajamente Se pare că muzicianul nu dispunea pe atunci de nici un mijloc de trai și a avut nevoie de o perioadă de acomodare la Köln unde izbucniseră incidente ca peste tot în Europa Ca și cum nu ar fi făcut parte niciodată din societatea cosmopolită a Parisului el a început să flateze la Köln sentimentul național al renanienilor prin compoziții patriotice cum ar fi un Cântec al băiatului german care dă dovadă de patos militar sau Patria germană în care este lăudată onestitatea doamnelor germane incapabile să accepte "minciunile velșe" Datorită atitudinii patriotarde și a talentului său muzical Offenbach a fost acceptat repede de către societatea din Köln Importanța lui Offenbach ca muzician este evidentă cu ocazia aniversării a 600 de ani de la întemeierea domului din Köln pe data de 14 august 1848 când a interpretat ca solist o fantezie muzicală bazată pe operele lui Rossini în fața unor oficialități prusace și austriece Compoziția sa Alcovul pe care o tradusese în germană și o reprezentase în ianuarie 1849 și în orașul său natal nu s-a bucurat în schimb de succes Între timp la Paris a fost restabilită liniștea și Offenbach nu a mai avut nici un motiv de a zăbovi în Köln La scurt timp de la plecarea fiului său a murit Isaac Offenbacher în aprilie 1850 La Paris Offenbach și-a reînnoit insistent ofertele pentru Opera Comică însă nu a avut succes cu nici unul din proiectele prezentate Ca violoncelist el s-a bucurat însă ca de obicei de prețuirea societății pariziene și a avut chiar șansa de a-l cunoaște cu ocazia unui concert în palatul Élysée pe președintele Louis Napoléon viitorul împărat Napoleon al III-lea Muzicianul a primit apoi în primăvara anului 1850 în mod nesperat oferta de a reorganiza și dirija neînsemnata orchestră de la Théâtre français Noul director al acestei instituții un bonvivant bogat îl simpatiza probabil pe glumețul Offenbach și avea nevoie de un aliat pentru reorganizarea teatrului de comedie Offenbach a acceptat bucuros să scape de existența nesigură de muzician al saloanelor și s-a străduit cu succes să ridice nivelul foarte scăzut al orchestrei care avea sarcina de a acompania uneori reprezentațiile și de a întreține între acte publicul Perseverența sa a fost foarte apreciată de conducerea teatrului însă actorii s-au împotrivit în fel și chip unei reevaluări a orchestrei Scârbit de piedicile care i se puneau Offenbach a renunțat după un timp să mai dirijeze el însuși orchestra însă s-a îngrijit în continuare de bunăstarea muzicienilor săi asigurându-le salarii mai mari decât le avuseseră înainte Între zilele de 2 și 4 decembrie 1851 Parisul a fost martorul unei revolte a cercurilor burgheze republicane căreia nu i s-au alăturat masele încrezătoare în promisiunile demagogice ale președintelui Napoléon Această "revoltă" a fost înăbușită cu ajutorul unei prezențe militare inadecvat de puternice pe străzile Parisului căreia i-au căzut victime mulți trecători neimplicați în conflict Neliniștile au servit drept pretext pentru dizolvarea parlamentului și instaurarea unui regim de teroare Dictatura care a urmat a favorizat o industrializare rapidă a țării și modernizarea instituțiilor economice și administrative Exact după un an de la lovitura sa de stat și la 48 de ani de la încoronarea unchiului său Bonaparte este uns Napoleon al III-lea pe data de 2 decembrie 1852 ca împărat al francezilor în urma unui plebiscit Prins de obligațiile care decurgeau din angajamentul pentru Théâtre français și de frecventarea societății boeme în care ajunsese să facă cunoștință cu jurnalistul Jules Janin cel mai redutabil critic de teatru parizian și viitorul său adversar Offenbach a prezentat de-abia în 1853 o nouă compoziție publicului idila pastorală Le Trésor à Mathurin Tot în speranța de a se vedea în fine reprezentat pe scena Operei Comice el a dedicat la scurt timp după aceea opera Pépito soției directorului acelei instituții Madame Perrin Rezerva Operei Comice față de compozițiile lui Offenbach a fost criticată după această premieră la Teatrul de Varietăți de însuși Jules Janin Compozitorul și-a găsit un aliat și în jurnalistul Henri de Villemessant Acesta întemeiase încă din tinerețe jurnalul de modă Sylphide și avusese de timpuriu ideea de a oferi în paginile lui un foileton elogios despre diverse articole de consum pentru care se lăsa bine plătit După falimentul gazetei și revoluția de la 1848 de Villemessant a întemeiat pe data de 2 aprilie 1854 săptămânalul Figaro în care va urma să publice des critici favorabile lui Offenbach Pentru a intra în grațiile colectivului feminin de la Comédie-Française acesta a publicat o suită de dansuri numită Décaméron Dramatique în care fiecare dans era dedicat unei alte actrițe În același timp el a început să scrie critici muzicale Situația materială a familiei sale i se prezenta însă în culori atât de sumbre încât i-a destăinuit în acea perioadă unei surori intenția de a emigra în America Les Bouffes-Parisiens 1855-1860 Temerile compozitorului au fost spulberate de preluarea unei partituri ale sale de către mai tânărul coleg de breaslă Florimond Ronger Hervé 1825-1892 în repertoriul teatrului său de varietăți Les Folies-Nouvelles unde se reprezentaseră deja primele cancanuri în cadrul unei parodii a genului operei italiene La Gargouillada Încurajat de succesul noii sale piese Oyayaye ou la Reine de Îles o bufonerie în care un contrabasist se expune unui public ilustru dar cu porniri canibale Offenbach s-a hotărât să deschidă el însuși un teatru de varietăți Un sediu potrivit pentru a atrage publicul i s-a părut a fi un mic teatru de lemn situat pe Champs Elysées în apropierea giganticului Palais de l'Industrie care urma să adăpostească Expoziția Universală din 1855 Cu ajutorul relațiilor pe care și le făcuse la Teatrul Francez și datorită presei favorabile pieselor sale Offenbach a reușit în vara lui 1855 să închirieze teatrul pe care l-a numit Les Bouffes-Parisiens Cu ocazia inaugurării teatrului pe data de 5 iulie a început colaborarea compozitorului cu libretistul Ludovic Halévy 1834-1908 nepotul compozitorului Frommental Tânărul care era pe atunci un necunoscut a conceput un prolog umoristic pentru seara inaugurării Primele reprezentații pe scena de la Bouffes-Parisiens mai ales opera bufă Cei doi orbi au avut un ecou negativ în presă chiar și de Villemessant s-a arătat în dezacord cu umorul lor cinic dar s-au bucurat de aprobarea unui public care dorea în primul rând să fie distrat și care se recruta în mare parte din rândurile provincialilor și străinilor veniți în orașul luminilor pentru a vizita Expoziția Universală Noua stea a teatrului a devenit Hortense Schneider 1833-1920 o tânără cântăreață fără educație muzicală dar având deja un trecut foarte aventuros pe scenele din provincie Veniturile bune din primele luni de existență ale teatrului l-au determinat pe Offenbach să renunțe la postul de dirijor de la Théâtre français Ca sediu de iarnă pentru Les Bouffes el a închiriat tot un teatru de bâlci fostul Théâtre des Jeunes Élèves pe scena căruia a reprezentat în decembrie cu mare succes opereta Ba-ta-clan bazată pe libretul lui Halévy Piesa implica prin figura unui despot care nu înțelege chineza limba supușilor săi o anumită critică la situația politică actuală însă era în același timp după gustul maselor conținând numeroase pasaje dansante Critica a fost unanim pozitivă Offenbach devenind astfel maestrul de necontestat al muzei ușoare; Tolstoi bunăoară îl vedea la vremea aceea drept reprezentatul umorului originar francez "căruia îi este permis orice" Compozițiile care au urmat au respectat modelul parodiei subiectelor și gesturilor emfatice tipice operei clasice transferând adesea acțiunile pline de întorsături absurde într-un decor exotic mitologic medieval sau pur și simplu oniric pentru a evita asocierea cu actualitatea pariziană Productivitatea artistului a fost ieșită din comun în acea perioadă; Offenbach a asigurat pe atunci mare parte din repertoriul teatrului său Venerația "religioasă" pentru Mozart -a determinat în 1856 să prelucreze pentru scena de varietăți chiar o operă mozartiană Impresarul Der Schauspieldirektor Rossini însuși a compus o operă bufă pentru Les Bouffes-Parisiens și l-a etichetat ușor mailițos pe Offenbach drept un "Mozart de pe Champs Elysées" Hortense Schneider a fost înlocuită în 1858 după cereri exagerate de onorariu cu Lise Tautin o interpretă congenială a muzicii offenbachiene și o parteneră ideală a colegului ei comediantul Léonce Datorită volumului mare de compoziții Offenbach a început după un timp să lucreze stereotip dar nu și-a pierdut popularitatea ceea ce l-a determinat să facă împreună cu noul ansamblu turnee la Londra în 1857 și în diverse stațiuni balneare în cursul verii Deși celebru și cu priză la public compozitorul nu a reușit totuși să prospere economic cu Les Bouffes ajungând chiar în situația penibilă de a trăi ascunzându-se de creditori Motivul principal se pare că a fost lipsa de abilitate a artistului în chestiunile pecuniare evidentă în cazul alocării de fonduri nepermis de mari pentru rechizite decoruri și diverse lucrări de renovare Ruinat el și-a pus în 1858 mari speranțe în reprezentația operei Orfeu în infern o satiră la adresa vieții burgheze reprezentată de zeii olimpieni Pregătirea reprezentației a fost plină de eșecuri interpretul de flaut piccolo a căzut la pat în seara premierei soprana din rolul Euridicei nu și-a interpretat rolul decât după ce a primit ca rechizită o piele veritabilă de tigru și o conductă de gaze din fața teatrului a fost avariată Premiera operei din 21 octombrie 1858 nu a avut succesul la care se așteptase Offenbach opereta a devenit renumită de-abia după câteva reprezentații mai ales datorită criticilor negative a adaosurilor ulterioare și a promovării operei de către Crémieux și Offennach în Le Figaro Cele 228 de reprezentații care au urmat premierei l-au scos pe Offenbach din impas dar i-au atras renumele unui scandalagiu Premiera următoarei sale opere bufe Geneviève de Brabant a avut loc în noiembrie 1859 sub supraveghere polițienească datorită publicului care dădea valma la intrarea teatrului Cu câștigul datorat operei Orfeu în infern compozitorul și-a construit o reședință de vară la Étretat în Normandia Așa-numita "Villa d'Orphée" din Étretat a devenit locul de întâlnire al unui larg cerc de prieteni printre care se numărau acum atât artiști cât și oameni cu o considerabilă influență politică precum ducele de Morny 1811-1865 fratele vitreg al împăratului Napoleon al III-lea care a semnat chiar împreună cu Ludovic Halévy bufoneria Monsieur Choufleuri restera chez lui le reprezentată pe muzica lui Offenbach în 1861 Datorită acestei relații de care a profitat și Halévy în cariera sa politică Offenbach a obținut cetățenia franceză la începutul anului 1860 pentru a fi decorat peste un an cu Legiunea de Onoare cel mai înalt ordin francez Pe la mijlocul lunii februarie 1860 Offenach a organizat spectacolul Le Carnaval des Revues care trecea în revistă cele mai celebre melodii ale sale și prezenta în plin carnaval mai multe parodii muzicale noi Printre acestea s-a numărat și scena Muzicianul viitorului Le Musicien de lavenir un pamflet mai degrabă naiv la adresa lui Richard Wagner Wagner reușise cu mare greutate să fie reprezentat cu trei concerte la Opera Italiană din Paris care nu avuseseră succes dar deveniseră datorită controverselor din presă notorii Offenbach îl confruntă în farsa sa pe un Wagner aflat pe câmpurile elizee cu unii dintre marii compozitori ai trecutului precum Mozart și Gluck Aceștia sunt calificați drept desueți de către revoluționarul compozitor saxon care prezintă o Simfonie a viitorului ale cărei motive trebuie explicate în timpul interpretării și o Tyrolienne davenir care nu este altceva decât o pastișă a unui catren folcloristic tirolez Wagner se va răzbuna în 1870 cu o Comedie în stil antic O capitulare în care-l ridiculizează la rândul său pe Offenbach acuzându-l a fi un instigator lipsit de principii reprezentant tipic al unei Franțe umilite de prusaci Pe data de 16 noiembrie 1860 Offenbach s-a văzut în fine interpretat pe scena Operei Naționale cu baletul în două acte Le Papillon Criticii consacrați au văzut în acest spectacol care conținea și valsuri o profanare a lăcașului dar publicul i-a făcut o primire favorabilă asigurându-i astfel 42 de reprezentații Ultimele dintre ele au avut loc concomitent cu scandalul operei Tannhäuser amplificând probabil resentimentele pe care Wagner oricum le nutrea față de Offenbach Ajuns pe culmile gloriei Offenbach n-a mai putut fi refuzat nici de Opera Comică care i-a reprezentat în seara de Crăciun 1860 opera comică Barkouf Aceasta s-a dovedit a fi dezastruoasă pentru renumele compozitorului care nu pregetase să facă dintr-un câine personajul central al spectacolului și să-i adapteze muzical lătrăturile Berlioz l-a pus pe Offenbach imediat în aceeași oală cu Wagner constatând că creierul unor muzicieni trebuie să fie bolnav "Vântul care bate prin Germania i-a înnebunit" Succesul 1861-1870 Les Bouffes Parisiens se aflau însă acum după succesul cu Orfeu în infern și cu recenta operetă La Chanson de Fortunio o prelucrare din 1861 după comedia Chandelier a lui de Musset într-o situație economică foarte bună și Offenbach a înțeles să-l numească director al teatrului pe un anumit Louis Varney un om cu un simț mai pragmatic decât al său Rolul Parisului în conștiința culturală a Europei și renumele de care se bucura peste tot acea Vie parisienne ușoară și elegantă pe care o va caricaturiza el însuși într-un vodevil i-au asigurat lui Offenbach popularitatea în întreaga Europă mai ales în statele germane Față de acestea el se simțea probabil încă atașat; dese turnee le-a întreprins în stațiuni balneoclimaterice mondene cum ar fi Bad Ems sau Bad Homburg avându-i drept admiratori pe mai toți principii germani Pentru teatrul din Bad Ems Offenbach a compus aproape în fiecare sezon câte două bufonerii De exemplu în 1862 a reprezentat acolo în premieră opera bufă Limbuții Les Bavards prima versiune în 1863 Il Signor Fagotto o operă bufă în care este ridiculizat patosul lui Hector Berlioz căruia i se opun tot felul de onomatopee muzicale de la voci de animale până la zdrăngănitul de alămuri Tot la Bad Ems muzicianul a câștigat un pariu ciudat care-l făcuse să compună și să pună în scenă o operetă în răstimp de opt zile Rezultatul a fost Lieschen și Fritzchen La Bad Homburg el a făcut cunoștință cu tânăra cântăreață Zulma Bouffar 1848-1909 care fusese considerată un copil minune și străbătuse la rândul ei în turnee Europa Cântăreața a fost în curând angajată ansamblul lui Offenbach Offenbach alesese Bad Ems ca reședință de vară din motive practice însă Viena i-a devenit dragă ca oraș pe lângă Paris Simpatia vienezilor pentru Revoluția Franceză și admirația lor față de spiritul francez i-au înlesnit succesul acolo Astfel Johann Nestroy 1801-1862 directorul din vremea aceea de la Carltheater îl chemase stăruitor pe Offenbach la Viena încă din anul 1858 Opera Orfeu în infern fusese reprezentată neautorizat pe acea scenă cu Nestroy în rolul lui Jupiter înainte de 1860 Cancanul din ultimul act al operei devenise foarte celebru datorită acestor reprezentații și în 1860 Offenbach a avut parte de o primire extrem de călduroasă la Viena Noul director al teatrului din Leopoldstadt Karl Treumann și ansamblul acestuia i-au înmânat de pildă o cunună de lauri brodată cu fir de aur Cele trei reprezentații dirijate pe atunci de însuși Offenbach s-au desfășurat cu un mare succes de public și presă vienezii preferau se pare muzicalitatea și volubilitatea offenbachiană gravității wagneriene Având în vedere admirația aproape idolatră de care se bucura compozitorul a revenit cu plăcere la Viena având astfel ocazia să facă cunoștință în 1863 cu Johann Strauß pe care l-a încurajat să scrie muzică de operetă Veșnica rivalitate cu Wagner s-a manifestat și în 1863 când opera romantică a lui Offenbach Nimfele Rinului a ajuns să fie reprezentată pe scena de la Hofoper care refuzase cu puțin timp înainte un proiect wagnerian Vienezii nu au apreciat însă nici opera lui Offenbach care includea atât un vals din Le Papillon cât și cântecul patriotard Vaterlandslied compus la Köln în 1848 Posteritatea le va da dreptate compozitorul va folosi singura melodie care avusese succes la Viena Cântul elfilor Der Elfengesang în Povestirile lui Hoffmann Probele operei au făcut necesară o ședere mai îndelungată la Viena cu ocazia căreia Offenbach fusese primit în audiență de către împăratul Ferdinand I și era aproape în permanență reprezentat pe scena de la Carltheater Teatrul Les Bouffes Parisiens i-a reprezentat în schimb operetele din ce în ce mai rar și atunci când nici urmașul lui Varney Hanappier nu a schimbat această situație care adusese prejudicii financiare serioase instituției compozitorul nu a ezitat să dea în judecată teatrul înființat de el însuși De o nervozitate excesivă se plânge pe vremea aceea chiar Offenbach atunci când își cere bineînțeles cum grano salis scuze în prealabil libretiștilor săi pentru eventuale jigniri Sănătatea îi era în general șubrezită Suferind de gută el se deplasa de obicei și pe distanțe scurte cu trăsura Căsnicia cu Herminie a fost se pare fericită Perechea avea deja patru fiice atunci când i s-a născut în 1862 primul fiu Auguste Dorindu-și după eșecul la Viena cu Nimfele Rinului un nou succes de talia operei dedicate lui Orfeu Offenbach s-a hotărât să pregătească din nou o parodie pe temele mitologiei grecești și a pregătit împreună cu Halévy un subiect picant despre răpirea Elenei de către Paris Frumoasa Elena Rolul principal a fost interpretat de Hortense Schneider care devenise între timp celebră pe scena de la Comédie-Française și tocmai voia să se retragă din teatru Premiera din 17 decembrie 1864 de la Théâtre des Variétés a fost întâmpinată cu deja uzuala indignare a presei din cauza profanării subiectului antic Jules Janin l-a blestemat "pe perfidul Meilhac pe acest trădător de Halévy pe nenorocitul de Offenbach" Publicul parizian a apreciat notele frivole ale libretului discutate în Le Figaro și a frecventat asiduu Teatrul de Varietăți asigurând operei o sută de reprezentații În același an opera a avut succese răsunătoare la Berlin și Viena întreg publicul european iubea muzica lui Offenbach Compozitorul a rămas cu următoarea sa operă Les Bergers credincios subiectelor preluate din antichitate Temele muzicale devin aici mai lirice o evoluție care fusese deja anunțată prin anumite pasaje din Frumoasa Elena Acțiunii de tip roman pastoral îi lipsesc acum cu desăvârșire accentele sarcastice Opera bufă Barbă-Albastră a cărei premieră a avut loc în 1866 este chiar caracterizată pe alocuri de o atmosferă sumbră Cu La Vie Parisienne Viața pariziană Offenbach s-a dedicat împreună cu perechea de libretiști Meilhac Halévy pentru prima oară unui subiect contemporan ilustrând muzical scene din viața orașului luminilor cu frivolitate însă din nou fără o critică prea incisivă la adresa societății burgheze Premiera operei a avut loc pe data de 31 octombrie 1866 în Palais-Royal și a depășit toate așteptările având un succes de public mai mare decât cel al Frumoasei Elena Atitudinii mai puțin critice manifestate aici îi corespunde o realitate politică caracterizată prin liberalism și progres economic Nici Offenbach nici Halévy nu mai aveau motive să atace vehement un sistem în care prosperaseră și în care era acum posibilă o anumită libertate de opinie Punctul culminant al stagiunii din 1867 anul unei noi Expoziții Universale a fost pentru teatrul Les Bouffes Parisiens înscenarea La Grande-Duchesse de Gérolstein cu Hortense Schneider în rolul principal Ludovic Halévy a semnat și acest libret Demisionat de curând din Corpul Legislativ el și-a permis de această dată să critice printr-o acțiune localizată într-un fictiv ducat german din secolul al XVIII-lea militarismul care se făcea remarcat în Europa Înțepăturile din piesă la adresa curții ruse și a împărătesei Ecaterina se îndreptau de fapt împotriva politicii militariste practicată de Napoleon al III-lea care tocmai eșuase în intervenția care sprijinise forțele conservatoare din Mexic Marele succes al operei se explică însă și prin fascinația stranie a publicului parizian pentru confruntarea care se întrezărea deja între Napoleon și Bismarck Interpretarea frivolă dată temelor războinice susținute muzical pe scena operei de o veritabilă fanfară militară și ridiculizarea tagmei cazone în general au permis probabil o binevenită bagatelizare a conflictului cu Prusia Recenziile din Le Figaro au fost elogioase tipic pentru liberalismul epocii este și faptul că opera a fost audiată cu plăcere chiar de către Napoleon al III-lea de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și de Bismarck Primul ministru prusac a înțeles de exemplu caducitatea spiritului militar drept slăbiciune a Franței și a apreciat critica la adresa fărâmițării politice germane pe care voia să o înlăture exclamând față de Moltke "C'est tout à fait ça!" Opera a ajuns să fie reprezentată în 1870 și pe scena de la Grand Opera House din New York Offenbach și-a petrecut vara anului 1867 compunând bufonerii pentru teatrul din Bad Ems deși suferea de o gută care aproape îl imobiliza După acest ultim mare succes compozitorul s-a mărginit să alcătuiască cu ajutorul celor mai celebre melodii ale sale noi înscenări Din această masă de piese stereotipe se remarcă doar opera bufă La Périchole reprezentată în 1868 Anul 1868 a fost marcat de reformele liberale ale lui Napoleon prin care au fost permise libertatea presei și demonstrațiile Cu acest prilej a devenit manifestă fervența mișcării republicane care s-a descărcat prin numeroase publicații radicale și tumulturi de stradă Operetele lui Offenbach nu s-au mai bucurat în această atmosferă tulbure decât cel mult de succese sezoniere Ele nu mai atingeau nervul publicului parizian care redescoperise în operetele lui Hervé un mod mai accesibil și mai grobian de amuzament Încercând să țină pasul cu vremurile Offenbach a cultivat și el umorul facil având în 1869 chiar succes la Baden în Austria Inferioară cu La Princesse de Trébizonde Neavizat din punct de vedere politic compozitorul a cochetat în acel timp cu ideile moderat-liberale fiind convins că își datorează doar celui de-al Doilea Imperiu faima și bunăstarea Halévy nu a acceptat această atitudine Convins de gravitatea evenimentelor acesta a renunțat la activitatea de libretist de operete astfel încât Offenbach a fost nevoit să recurgă la colaborarea cu libretistul Victorien Sardou pentru noul său proiect cu un subiect antiradical Le Roi Carotte are ca sursă de inspirație o povestire a lui E T A Hoffmann Piticuț zis și Cinabru Klein Zaches genannt Zinnober și condamnă pericolele care pândesc în persoana unui rege roșu o monarhie prea indulgentă Acest prim proiect inspirat de Hoffmann nu a mai fost finalizat în 1870 deoarece Offenbach și-a dedicat pe atunci timpul mai ales compozițiilor pentru opera bufă Les Brigands pe care însuși Halévy care colaborase la ea ca libretist a caracterizat-o ulterior drept lipsită de originalitate Prins de nenumărate obligații trebuind de pildă să dirijeze reprezentarea operei La Grande-Duchesse de Gérolstein la Nisa și să facă un turneu la Viena Offenbach a căzut la pat în timp ce compunea opera comică Fantasio probabil din cauza epuizării Vestea izbucnirii războiului cu Prusia l-a găsit de aceea în Bad Ems unde spera să-și refacă sănătatea Întors repede la Étretat el a fost urmărit până acolo de acuzațiile presei germane de a-și fi trădat patria printr-o atitudine adulatoare față de Napoleon al III-lea Compozitorul a crezut de cuviință să se dezvinovățească față de "prietenii germani" invocând recunoștința pe care o purta Franței Bătălia de la Sedan a pus capăt la 2 septembrie 1870 celui de-al Doilea Imperiu Pe data de 4 septembrie s-a proclamat republica Offenbach a luat calea exilului ajungând de la Bordeaux la Milano cu o escală la San Sebastian unde se i stabilise temporar familia Intermezzo 1871-1872 În februarie 1871 opinia publică de la Paris s-a arătat indignată de faptul că "prusacul" Offenbach mai este reprezentat pe scena de la Les Bouffes-Parisiens cu La Princesse de Trébizonde Foștii compatrioți au nutrit în schimb în continuare admirație pentru compozitor; astfel trupele prusace victorioase au fost întâmpinate la Berlin cu o reprezentație de gală a melodiilor din La Vie Parisienne Între timp în Franța izbucnise după retragerea germanilor războiul civil dintre Comuna din Paris și forțele legitimate de Assemblée nationale conduse de la Versailles de către liberalul Adolphe Thiers Prin eliberarea deținuților de război din captivitatea prusacă acesta a reușit să-și asigure ponderea de forțe necesară răsturnării Comunei Revolta pariziană a fost înfrântă la 29 mai 1871 iar la 31 august 1871 Thiers a fost ales președinte al celei de-a Treia Republici Franceze În august 1871 Offenbach s-a întors la Paris după escale la Viena și Londra Halévy l-a regăsit pe atunci la repetițiile pentru Les Brigands bolnav și apatic Exclus din mijlocul bunei societății pariziene cu fostele sale mari succese uitate sau aprig contestate acum așa ca în cazul operei La Grande-Duchesse de Gérolstein Offenbach și-a definitivat proiectul Le Roi Carotte cu anumite schimbări aduse de Sardou pentru a evita referirile la evenimentele din trecutul apropiat Premiera așa-zisei "feerii" a avut loc la 15 ianuarie 1872 pe scena de la Théâtre de la Gaîté un teatru dintr-un centru comercial care începuse sub conducerea lui Maurice Boulet să reprezinte operete și feerii Colaborarea cu această instituție a început sub bune auspicii Parțial și datorită decorurilor fastuoase dar mai ales datorită criticii care viza în același timp atât fostul imperiu cât și republicanismul radical piesa a reușit să-l reabiliteze oarecum pe compozitor în ochii publicului parizian Acțiunea era localizată în Ungaria și nu în Germania spre deosebire de proiectul inițial Piesa abunda de scenării exotice de pildă ea conținea tabloul "Pompei" reprezentat cu ajutorul multor statiști și al unor costume excentrice Vedeta operei a fost pe lângă Zulma Bouffar o nouă descoperire a lui Offenbach Madame Judic Muzica operei anunță deja capodopera de bătrânețe a muzicianului Povestirile lui Hoffmann Opera Fantasio nu a avut succes la Opera Comică care nu a mai pus pe scena sa creațiile lui Offenbach Deasemeni alte noi piese create de Offenbach au eșuat de exemplu Corsarul negru la Viena Le Théâtre de la Gaîté 1873-1875 După moartea lui Boulet Offenbach a devenit pe 1 iulie 1873 director la Le Théâtre de la Gaîté secundat de Albert Vizentini ca administrator și de Etienne Tréfeu în funcția de capelmaistru Imediat după preluarea direcțiunii teatrului Offenbach a pus bazele unor proiecte de mare anvergură angajând două ansambluri unul de operetă celălalt de teatru și inițiind renovări costisitoare De asemenea el a obținut de la Asociația Autorilor permisiunea de a-și reprezenta propriile compoziții pe această scenă deși nu dorea să se limiteze numai la acestea Offenbach tocmai avea în vedere reprezentarea Visului unei nopți de vară pe muzica lui Mendelssohn Bartholdy și a Ruinelor Atenei de Beethoven atunci când a fost descurajat de insuccesul dramei Le Gascon de Théodore Barrière 1823-1877 cu care se inaugurase stagiunea la 2 septembrie 1873 Offenbach a renunțat în mod precipitat la aceste proiecte ambițioase apucându-se în schimb să-și transforme primul său triumf Orfeu în infern într-o feerie muzicală Succesul enorm pe care l-a avut această adaptare cu decoruri fastuoase și noi numere de balet prezentată publicului la 7 februarie 1874 i-au redat compozitorului vigoarea și optimismul Accesele sale de gută s-au rărit și în aceste condiții cea de-a o suta reprezentație a feeriei a fost dirijată de Offenbach personal Cu toate îndatoririle care decurgeau din conducerea teatrului al cărui ansamblu s-a bucurat în acea perioadă de măriri de salariu muzicianul a continuat să livreze cu regularitate noi compoziții mai ales operete de dimensiuni reduse Una dintre ele La Jolie Parfumeuse a avut parte între 1873 și 1874 de peste 200 de reprezentații la Théâtre de la Renaissance În piesă a debutat o nouă vedetă pariziană cântăreața Louise Théo Cea mai apreciată operă offenbachiană din această perioadă a devenit însă Madame l'Archiduc lansată în stagiunea de iarnă din 1874 Ea amintea aproape cu duioșie de lumea nu demult apusă a aristocrației cu o intrigă bazată pe substituiri de personaje Renumele unui om de o generozitate neobișnuită îl făcea pe Offenbach să fie des înconjurat de cerșetori Unul dintre aceștia a avut norocul să primească de la celebrul muzician care tocmai nu avea bani la el niște note scrise în grabă pe un petic de hârtie și intitulate ad-hoc Polka cerșetorilor Ulterior compozitorul a aflat cu uimire că acel om sărman nu vânduse partitura primului editor întâlnit pentru 100 de franci așa cum fusese îndemnat ci a așteptat cea mai bună ofertă câștigând astfel 1000 de franci și păstrându-și drepturile asupra interpretării acelei melodiei Din păcate Offenbach însuși nu a dat dovadă de aceeași iscusință în chestiunile financiare și în scurt timp a ruinat teatrul Gaîté cu înscenări exorbitante dar de calitate îndoielnică precum drama La Haine de Sardou continuată în stagiune de nu mai puțin penibila prelucrare a operetei Geneviève de Brabant Nici bunele încasări de pe urma reprezentării feeriei Wittington and his Cat în 1875 la Londra nu au mai reușit să acopere deficitul uriaș al teatrului parizian care a dat faliment la mijlocul lunii mai 1875 Compozitorul și-a pierdut întreaga avere plătind datoriile teatrului și salariile rămase restante trebuind în plus să-și amaneteze toate drepturile de autor pe o durată de trei ani Ajuns la ananghie el a acceptat oferta impresarului american Bacquero de a vizita Expoziția Universală de la Philadelphia și de a susține acolo și la New York mai multe concerte Obligat la aproape 60 de ani să depindă iar de diverse angajamente Offenbach a fost în 1875 martorul succesului operei Carmen datorat în parte foștilor săi libretiști Meilhac și Halévy Nimeni nu se mai interesa acum de muzica lui Parisul tocmai îl descoperea pe Bizet publicul de operetă îl aclama la Viena pe Johann Strauß fiul Acesta din urmă devenise de curând cunoscut și la Paris iar opereta Liliacul a cucerit publicul la Théâtre de la Renaissance sub numele de La Tzigane Ultimele compoziții 1876-1880 La data de 21 aprilie 1876 Offenbach s-a îmbarcat la bordul vaporului Canada pentru a întreprinde conform contractului cu Lino Bacquero un turneu în America În portul new-yorkez i-a fost făcută o primire entuziastă și în același timp stranie mai mulți muzicieni se apropiaseră cu o mică ambarcațiune de navă și încercau să interpreteze un potpuriu din melodii de operetă întrerupți mereu de valurile înalte și de răul de mare Compozitorul a fost copleșit și de primirea călduroasă pe care i-o făcuse mulțimea la hotel aruncând maselor de la înălțimea balconului său exclamația "Thank you Sir!" Din notele sale de călătorie reies uimirea și admirația față de zgârie-norii de la New York față de tehnica avansată și întreg confortul care caracterizau încă de pe atunci viața metropolei americane Primele concerte le-a susținut la "Gilmores Concert Garden" viitoarea "Madison Square Garden" dirijând melodii din Orfeu și Marea ducesă de Gerolstein După câteva săptămâni petrecute la New York entuziasmul său a făcut loc unei tot mai mari înstrăinări datorată atât mercantilismului pe care-l descoperise în mentalitatea yankee cât și calității destul de modeste a spectacolelor muzicale la care asistase Viața culturală americană îi datorează lui Offenbach un impuls important precum cel privind fondarea unui conservator De la New York el a plecat la Philadelphia unde tocmai își deschisese porțile Expoziția Universală Concertele sale au avut și acolo parte de ovații După acest turneu de două luni în America el se despărți de admiratorii săi printr-un banchet la New York dând în alocuțiunile sale dovadă de o engleză de această dată impecabilă La Paris compozitorul a fost întâmpinat de atacurile presei republicane care făcuse publice sporadicele sale manifestări de simpatie pentru era lui Napoleon al III-lea Ghinionul îl urmări în ultimii ani de viață; accesele de gută s-au înmulțit în plus i s-a îmbolnăvit grav fiul Auguste Offenbach a avut totuși satisfacția de a se vedea descoperit de o nouă generație cu ocazia unei noi înscenări a Frumoasei Elena Treptat el s-a distanțat de domeniul muzei ușoare și s-a dedicat unui proiect ambițios pe care l-a menit să fie încununarea vieții sale de artist Deja în 1851 fuseseră reprezentate la teatrul Odèon din Paris Povestirile fantastice ale lui Hoffmann o prelucrare a dramaturgilor Jules Barbier 1825-1901 și Michel Carré 1819-1872 după povestirile lui E T A Hoffmann Această versiune tocmai fusese transformată într-un libret de operă pentru a fi reprezentată la Opera din Paris pe muzica lui Hector Salomon care era aproape definitivată Salomon a renunțat la compoziția sa la insistențele lui Offenbach care l-a ales pe romanticul german drept personaj principal al celei de-a doua a sa opere după Nimfele Rinului Personajul Hoffmann are în piesă rolul unui călăuzitor în universul povestirilor sale fabuloase și este de fapt un alter ego al compozitorului arătându-se frământat de temeri iubiri nefericite și viziuni Acțiunea se bazează pe motive din Aducătorul de somn Consilierul Krespel și Povestea imaginii din oglindă pierdute Tema dragostei tragice este reprezentată de personaje feminine inaccesibile fie din motive de boală Antonia fiica lui Krespel fie din cauza barierelor sociale și naționale curtizana fatală Giulietta Sau pur și simplu deoarece ființa adorată se dovedește a fi un automat încropit destul de grosolan care nu-l poate vrăji decât pe artistul aflat sub influența escamoterilor Olympia Împreună cu Antonia cântăreața neîntrecută de care este fascinat Hoffmann în al treilea act muzica însăși este sortită pieirii În pofida deziluzionării care se manifestă în ultima sa operă Offenbach s-a prezentat cunoscuților săi în acești ultimi ani de viață mai euforic decât oricând încrezător în propria putere de creație și în viitorul succes al Povestirilor Acest optimism nu era prea îndreptățit de realitate Expoziția Universală s-a desfășurat în 1878 fără ca artistul să aibă posibilitatea să-și reprezinte vreo operetă nouă Teatrul Gaîté s-a hotărât de-abia în timpul Expoziției să pregătească o nouă înscenare a operei bufe Orfeu în infern "Nu acesta nu mai este Orfeul meu!" ar fi declarat compozitorul dezamăgit de rezultatul dedicat publicului larg Acest public larg a redescoperit însă cu plăcere offenbachiadele astfel încât Charles Comte 1827-1884 ginerele lui Offenbach și proprietarul actual al teatrului Bouffes Parisiens a reluat în program La Grande-Duchesse de Gérolstein Les Brigands a fost reprezentată din nou de Théâtre de la Gaîté la sfârșitul anului 1878 Atât Briganzii cât și noua operetă La Marocaine au avut înscenări fastuoase Compoziția Povestirile lui Hoffmann dedicată fiului Auguste-Jacques 1862-1883 avansase în primăvara lui 1879 într-o măsură care i-a permis lui Offenbach să-și prezinte opera fragmentar într-un concert particular ținut pe data de 18 mai Această premieră a făcut senzație în lumea muzicală Deoarece a primit oferte foarte bune atât de la directorul Operei Comice din Paris cât și de la reprezentantul teatrului vienez Ringtheater Offenbach a decis să susțină premiere ale operei în ambele orașe El a murit în timp ce pregătea premiera noii sale opere la Paris asfixiat probabil în timpul somnului în noaptea din 4 pe 5 octombrie Nu numai guta ci și epuizarea îl transformase în vara lui 1880 într-un om grav bolnav care dorise mai mult decât orice să trăiască doar până la premiera Povestirilor Numeroși admiratori din întreaga Europă l-au însoțit pe ultimul drum spre cimitirul din Montmartre Pe data de 18 noiembrie 1880 s-a dezvelit în mod festiv bustul lui Offenbach opera sculptorului Jules Franceschi care străjuiește mormântul compozitorului Într-un articol scris imediat după moartea lui Offenbach Max Nordau a deplâns indiferența societății pariziene față de idolul ei de odinioară Zola și-a arătat de asemenea compasiunea pentru Offenbach exprimându-și însă în același timp disprețul față de genul muzical creat de acesta Opereta ca fenomen tipic unei tot mai mari comercializări și trivializări în muzică reprezenta pentru Zola tocmai cel de-al Doilea Imperiu trebuind să fie de aceea înlăturată din lumea teatrului ca un element nociv Premiera pariziană a Povestirilor lui Hoffmann a avut loc cu mare succes în prezența oficialităților republicii la data de 10 februarie 1881 într-o versiune prescurtată la trei acte La Viena opera a fost reprezentată doar de două ori în decembrie 1881 deoarece Ringtheater a fost după aceea complet distrus într-un incendiu În jurul piesei s-au creat din această cauză fel de fel de legende ea a căpătat renumele de a aduce ghinion celor care o pun în scenă Opera < span>  Lista completă  Liste alcătuite conform anexei din Siegfried Kracauer Jacques Offenbach und das Paris seiner Zeit prima ediție Amsterdam 1937 nouă ediție îngrijită de Ingrid Belke Siegfried Kracauer Schriften vol 8 Frankfurt a M 2005 p 558-591 Drame muzicale 1839 Pascal și Chambord vodevil într-un act libret de Bourgeois și Brisebarre 1847 Alcovul operă comică într-un act libret de de Forges și de Leuven 1849 Marielle sau Sergent și comandant nouă versiune a Alcovului operă comică într-un act libret de de Forges și de Leuven 1853 Le Trésor à Mathurin operă comică într-un act libret de Battu Pépito operă comică într-un act libret de Moinaux și Battu 1854 Luc și Lucette operă comică într-un act 1855 Oyayaye ou la Reine de Îles "antropofagie muzicală" într-un act libret de Moinaux În seara inaugurării teatrului Bouffes-Parisiens la data de 5 iulie Entrez Messieurs Mesdames prologul inaugurării teatrului într-un act libret de Méry și Servières pseudonimul lui Ludovic Halévy Cei doi orbi operetă "bufonerie muzicală" într-un act libret de Moinaux O noapte albă operă comică într-un act libret de Plouvier Harlechinul bărbier pantomimă aranjament muzical după Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini într-un act scenariu de Lange pseudonimul lui Offenbach Visul unei nopți de vară schiță de operetă "saynète" într-un act libret de Tréfeu Pierrot Clown pantomimă într-un act scenariu de Jackson Le Violoneux operetă "legendă bretonă" într-un act libret de Mestépes și Chevalet Pulcinella pe lună pantomimă într-un act scenariu de Busnach Madame Papillon bufonerie într-un act libret de Servières pseudonimul lui Ludovic Halévy Paimpol et Périnette "saynète lyrique" într-un act libret de de Forges Ba-ta-clan operetă "chinoiserie musicale" într-un act libret de Ludovic Halévy 1856 Le Postillon en gage bufonerie într-un act libret de Plouvier și Adenis Tromb-al-ca-zar sau Răufăcătorii dramatici operetă "bufonerie muzicală" într-un act libret de Dupeuty și Bourget La Rose de Saint-Flour operetă într-un act libret de Carré și Truinet Les Dragées du baptême operetă într-un act libret de Dupeuty și Bourget Păstorii lui Watteau tablou viu pe muzică de Lange Offenbach într-un act libret de Mathieu și Placet Le >>66<< operetă într-un act libret de Forges și Laurencin -pseudonim Chapelle- Le Savetier et le Financier operetă bufă într-un act libret de Hector Crémieux Bona operetă bufă într-un act libret de Bercioux 1857 Cele trei săruturi ale diavolului operetă fantastică într-un act libret de Mestépes Croquefer sau ultimul dintre paladini operetă bufă într-un act libret de Jaime și Tréfeu Dragonette operetă bufă într-un act libret de Jaime și Mestépes Vent du Soir ou L'horrible Festin operetă bufă într-un act libret de Gille și Battu Une demoiselle en loterie operetă bufă într-un act libret de Jaime și Crémieux Le Mariage aux lanternes nouă versiune a operei Le Trésor à Mathurin operetă într-un act libret de Carré și Battu Les Deux Pêcheurs ou le Lever du soleil operetă "bufonerie muzicală" într-un act libret de Dupeuty și Bourget 1858 Mesdames de la Halle operetă bufă într-un act libret de Lapointe Pisica preschimbată în femeie operetă într-un act libret de Scribe și Mélesville -pseudonim Duveyrier- Orfeu în infern operă bufă în două acte libret de Ludovic Halévy și Hector Crémieux 1859 Un soț în fața ușii operetă într-un act libret de Delacour și Morand Les Vivandières de la Grande Armée operetă într-un act libret de Jaime și de Forges Geneviève de Brabant operă bufă în două acte libret de Jaime și Tréfeu 1860 Le Carnaval des Revues revistă libret de Grangé Gille și Halévy Dafne și Chloé operetă într-un act libret de Clairville și Cordier Le Papillon balet-pantomimă în două acte scenariu de Taglioni și Saint-Georges Barkouf operă comică în trei acte libret de Scribe și Boisseau 1861 La Chanson de Fortunio operă comică într-un act libret de Halévy și Crémieux Podul suspinelor Le Pont des soupirs operă bufă în două acte libret de Halévy și Crémieux Monsieur Choufleuri restera chez lui le operă bufă într-un act libret de St Rémy -pseudonim Morny- Halévy Crémieux și Lépine Farmacist și peruchier Un Mariage par les cheveux operetă într-un act libret de Frébault Le Roman comique operă bufă în trei acte libret de Halévy și Crémieux 1862 Monsieur și Madame Denis operetă într-un act libret de Delaporte și Laurencin Călătoria domnilor Dunanan tată și fiu operă bufă în trei acte libret de Siraudin și Moinaux Jacqueline operetă într-un act libret de Pol d'Arcy -pseudonim Halévy și Crémieux- Limbut și limbută Bavard et Bavarde operă bufă în două acte libret de Nuitter 1863 Limbuții Les Bavards nouă versiune a operei Limbut și limbută operă bufă în două acte libret de Nuitter Brazilianul comedie cu un rondo de Offenbach într-un act libret de Meilhac și Halévy Lieschen și Fritzchen sau Șvabii francezi operetă "conversație alsaciană" într-un act libret de Boisselot Il Signor Fagotto operă bufă într-un act libret de Nuitter și Tréfeu 1864 Lieschen și Fritzchen sau Lieschen și Fritzchen nouă versiune a operetei Lieschen și Fritzchen din 1863 Il Signor Fagotto nouă versiune a operei din 1863 L'Amour chanteur operetă într-un act libret de Nuiiter și Lépine Die Rheinnixen Nimfele Rinului operă romantică în trei acte libret în germană de Wolzogen după versiunea în franceză de Nuitter Georgienele inițial Feroza operă bufă în trei acte libret de Moinaux Jeanne care plânge și Jean care râde operetă într-un act libret de Crémieux și Gille două versiuni reprezentate în 19 iulie respectiv 3 noiembrie Le Fifre enchanté sau Soldatul magician operetă într-un act libret de Nuitter și Tréfeu Frumoasa Elena operă bufă în trei acte libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy 1865 Coscoletto sau Le Lazzarone operă comică în două acte libret de Nuitter și Tréfeu Les Refrains de Bouffes revistă într-un act libret de Nuitter și Tréfeu Les Bergers operă comică în trei acte libret de Crémieux și Gille 1866 Barbă-Albastră operă bufă în trei acte libret de Meilhac și Halévy La Vie Parisienne piesă de teatru cu melodii în patru acte originar cinci libret de Meilhac și Halévy 1867 La Grande-Duchesse de Gérolstein operă bufă în trei acte libret de Meilhac și Halévy La Leçon de chant electromagnetique bufonerie într-un act libret de Bourget La Permission de dix heures operetă într-un act libret de Mélesville și Carmouche Robinson Crusoe operă comică în trei acte libret de Cormon și Crémieux Geneviève de Brabant nouă versiune a operei bufe din 1859 în trei acte libret de Crémieux și Tréfeu 1868 Le Château à Toto operă bufă în trei acte libret de Meilhac și Halévy Podul suspinelor Le Pont des soupirs nouă versiune a operei bufe din 1861 în patru acte libret de Halévy și Crémieux Le Fifre enchanté sau Soldatul magician nouă versiune a operetei din 1864 într-un act libret de Nuitter și Tréfeu L'Île de Tulipatan bufonerie într-un act libret de Chivot și Duru La Périchole operă bufă în două acte libret de Meilhac și Halévy 1869 Vert-vert operă comică în trei acte libret de Meilhac și Nuitter La Diva operă bufă în trei acte libret de Meilhac și Halévy La Princesse de Trébizonde operă bufă în două acte Baden lângă Viena 31 iulie și noua ei versiune în trei acte de la Paris din 7 decembrie libret de Nuitter și Tréfeu Les Brigands operă bufă în trei acte libret de Meilhac și Halévy La Romance de la rose operetă într-un act libret de Tréfeu și Préfel 1871 Boule de Neige operă bufă în trei acte după Barkouf avându-l drept protagonist pe un bou în locul câinelui din Barkouf 1860 libret de Nuitter și Tréfeu 1872 Le Roi Carotte operă bufă-feerie în patru acte libret de Sardou Fantasio operă comică în trei acte libret de Paul de Musset Fleurette operetă într-un act libret de Hopp și Zell Corsarul negru operă comică în trei acte libret de Offenbach 1873 Les Braconniers operă bufă în trei acte libret de Chivot și Duru La Leçon de chant electromagnetique nouă versiune a bufoneriei într-un act din 1867 libret de Bourget Fleurette operă comică într-un act libret de Hopp și Zell nouă versiune a operetei din 1872 La Permission de dix heures nouă versiune a operetei într-un act din 1867 libret de Mélesville și Carmouche Pomme d'Api operetă într-un act libret de Ludovic Halévy și William Busnach La Vie Parisienne nouă versiune a piesei de teatru cu melodii în patru acte din 1866 libret de Meilhac și Halévy La Jolie Parfumeuse operă comică în trei acte libret de Crémieux și Blum 1874 Orfeu în infern operă-feerie în patru acte nouă versiune a operei bufe din 1858 libret de Ludovic Halévy anonim și Hector Crémieux La Périchole nouă versiune în trei acte a operei bufe din 1868 libret de Meilhac și Halévy Bagatelle operetă într-un act libret de Crémieux și Blum Madame l'Archiduc operă bufă în trei acte libret de Millaud și Halévy La Haine dramă în cinci acte libret de Sardou 1875 Wittington and his Cat feerie în patru acte libret de Nuitter și Tréfeu tradus în engleză de Farnie Geneviève de Brabant operă-feerie în cinci acte a treia versiune a operei bufe din 1859 libret de Crémieux și Tréfeu Les Hannetons revistă în trei acte libret de Grangé și Millaud La Boulangère a des écus operă bufă în trei acte libret de Meilhac și Halévy Le Voyage dans la Lune operă-feerie în patru acte libret de Vanloo Leterrier și Mortier La Créole operă comică în trei acte libret de Millaud și Meilhac Tarte à la Crème vals într-un act libret de Millaud 1876 Pierrette et Jacquot operetă într-un act libret de Noriac și Gille La Boîte au lait operetă în patru acte libret de Grangé și Noriac 1877 Doctor Ox operă bufă în trei acte libret de Mortier și Gille după Jules Verne La Foire Saint-Laurent operă bufă în trei acte libret de Crémieux și Saint-Albin 1878 Maître Péronilla de asemenea Maître Petronilla operă bufă în trei acte libret de M X -pseudonim Offenbach- Nuitter și Ferrier Madame Favart operă comică în trei acte libret de Chivot și Duru 1879 La Marocaine inițial Fatime operă bufă în trei acte libret de Blum Blau și Toché La Fille du tambour-major operă comică în trei acte libret de Chivot și Duru 1880 Belle Lurette postumă operă bufă în trei acte libret de Ferrier și Halévy 1881 Povestirile lui Hoffmann postumă operă fantastică în patru acte libret de Barbier Mademoiselle Moucheron postumă operetă prelucrată de Delibes într-un act libret de Leterrier și Vanloo Proiecte dramatice nedefinitivate 1848 Ducesa de Alba operă comică libret de Saint-Georges 1860 Testamentul lui Sganarelle operetă libret de Nérée-Desarbres și Nuitter 1862 Fédia titlul original La Baguette operă comică libret de Meilhac și Halévy 1863 La Belle Aurore operetă Friquette 1865 Burghezul gentilom 1866 Jockeyul 1867 Zefirul operetă libret de Nuitter 1875 Don Quichotte operă bufă-feerie libret de Sardou și Nuitter 1880 ''Le Cabaret de Lilas libret de Blum și Toché Fragmente dramatice indatabile Phénice Léonard Scapin și Mazetta Zidul Muzică vocală partituri antume 1838 Le Sylphe Le Pauvre Prisonnier Ronde tyrolienne 1839 Jalousie 1840 L'attente 1842 L'aveu de page Fabulele lui La Fontaine Corbul și vulpea Șoarecele de la târg și șoarecele de la țară Cârpaciul și bogătașul Lupul și mielul Lăptăreasa și oala cu lapte Le Berger et la Mer 1843 À toi L'Arabe a son coursier La Croix de ma mère Dors mon enfant Doux Ménestrel Rends-moi mon âme Virginie au départ 1844 Meuniêre et Fermière 1846 Le Moine bourru sau Les Deux Poltrons Le Sergent recruteur La sortie de bal Sarah la Blonde Le Langage des fleurs La branche d'oranger La rose Ne m'oubliez pas La marguerite L'églantine La pâquerette 1848 În limba germană Das Vaterland Bleib bei mir Leb wohl Catherine was willst du mehr? Was fließt auf dem Felde? Lied des deutschen Knaben Bleib mir treu Ständchen Im grünen Mai Mein Lieb gleicht dem Bächlein 1850 Sérénade du Torrero 1851 Chanson de Valéria Chanson de Fortunio 'LÉtoile Si j'étais petit oiseau 1852 Les Voix mystérieuses L'Hiver Chanson de Fortunio Les Saisons Ma belle amie est morte La Rose foulée Barcarolle 1854 Sérénade 1857 Valse des animaux Les petits Prodiges La Chanson de ceux qui n'aiment plus 1860 Greierele și furnica Bibi Bambou 1862 La Demoiselle de Nanterre Et digue digue dong 1863 Ronde du Brésilien 1864 Jeanne la Rousse 1865 La Pêche 1873 Chanson béarnaise Ronde savoyarde La Tambour du collège La Fleur de Zirka Ça ne s'est jamais vu Sur la grève Deux fleurs Cântece patriotice 1862 Dieu garde l'Empereur 1871 Dieu sauve la France Cântece patriotice inedite Marche et Prière Hymne Piese pentru orchestră 1840 Grande Scene espagnole op 22 Introduction Gebet Zambada Serenade Bolero 1840 1843 Hommage á Rossini 1843 Ouverture á grand orchestre 1846 Le Desert Parodie a unui oratoriu 1848 Concerto Militaire partitură pentru violoncel 1852 Reminiscences de Robert le Diable Reminiscences de la Lucie Nuits d'Espagne fragmente Muzică pentru Comédie-Française Le Bonhomme Jadis uvertură Le Barbier de Séville Mademoiselle de la Seiglière Le Mariage de Figaro Intermezzo Piese și prelucrări pentru violoncel Divertimento pe motive de cântece elvețiene op 1 1839 Introduction et valse mélancolique op 14 1841 Capriccio pe teme din Le Cor des Alpes de Proch op 15 Priére et Boléro op 22 1843 Musette melodie de balet din sec al XVIII-lea op 24 Quatrieme mazurka op 26 Caprice pe temele romanței din Joseph de Méhul op 27 Les Chants du crépuscule op 29 Souvenir du bal Le Retour L'Adieu Serenadă Pas villageois Baladă La Sylphe op 30 Caprice după La Sonnambula de Vincenzo Bellini op 32 Caprice după Puritanii de Bellini op 33 1844 Deux ames au ciel Elegie 1847 Las Campanillas Trois grandes duos concertants op 43 1847 Cours méthodique de duos op 49 50 51 52 53 54 Trois duos dédies aux amateurs Trois difficiles Trois tres difficiles Adagio și Scherzo 1849 Rêverie au bord de la mer La Course ev traîneau Gaietés champêtres Harmonie du soir op 68 Fantasie sur Richard Creur de Lion de Grétry op 69 Jean de Paris de Boïeldieu op 70 Le Barbier de Seville de Gioacchino Rossini op 71 Les Noces de Figaro de Mozart op 72 Norma de Bellini op 73 Fantaisie facile et brillante op 74 Tambourin după Jean-Philippe Rameau op 75 1851 Chant des mariniers galants de Rameau op 76 Vingt petites études pour le violoncelle op 77 Douze études pour violoncelle et basse op 78 Marche chinoise Harmonies des bois Elegie Le Soir Les Larmes de Jacqueline Fantaisies caprices sur Anne de Bolène de Gaetano Donizetti La Dame blanche de Boïeldieu LElisir dAmore de Donizetti Parisina de Donizetti Beatrice di Tenda de Bellini Piese pentru pian 1836 Fleurs d'hiver Suită de valsuri 1836 Les Jeunes Filles Suită de valsuri 1837 Brunes et blondes Suită de valsuri 1837 Les Trois Grâces Suită de valsuri 1837 Rébecca Suită de valsuri pe teme ebraice din sec al XV-lea 1854 Le Décameron dramatique dedicat artistelor de la Comédie-Française 1 Rachel Mare vals 2 Emilie Poloneză-mazurcă 3 Madeleine Poloneză 4 Delphine Redowa 5 Augustine Dans scoțian 6 Louise Mare vals 7 Maria Poloneză-mazurcă 8 Elisa Poloneză de tip tirolez 9 Nathalie Dans scoțian 10 Clarisse Dans varșovian Herminie Vals BertheSuită de valsuri The Times Mare vals 1864 Abendblätter de asemenea Les Feuilles du soir vals concertant 1865 Jacqueline Suită de valsuri Valse favorite Les Roses du Bengale six valses sentimentales 1876 Offenbach-valse 1876 Le Fleuve d'or 1876 Les Belles Americaines Souvenir d'Aix-les-Bains Vals Polka des singes Polka du mendiant Polka burlesque Kissi-Kissi Poloneză Sum-Sum Poloneză Poloneza elevilor Taxopholite Poloneză-mazurcă Quatrieme marzurka de salon Postillon-galop Cachucha Parade militaire Note Bibliografie Argus Celebrites dramatiques Jacques Offenbach Paris 1872 Camille Bellaigue Offenbach în La Revue hebdomadaire din 23 aprilie 1910 Paul Bekker Jacques Offenbach în colecția Die Musik vol 31 32 Berlin 1909 René Brancour Offenbach Biographie critique Paris 1929 Collection Les Musiciens celebres Anton Henseler Jakob Offenbach Berlin 1930 Winfried Kirsch și Ronny Dietrich îngrijitori de ediție Jacques Offenbach Komponist und Weltbürger Ein Symposion in Offenbach am Main Schott Mainz Beiträge zur mittelrheinischen Musikgeschichte 26 Siegfried Kracauer Jacques Offenbach und das Paris seiner Zeit prima ediție Amsterdam 1937 nouă ediție îngrijită de Ingrid Belke Siegfried Kracauer Schriften vol 8 Frankfurt a M 2005 Hans Kristeller Der Aufstieg des Kölners Jacques Offenbach Ein Musikerleben in Bildern Berlin 1931 André Martinet Offenbach Sa vie et son ceuvre Paris 1887 Nadar Les Contemporains de Nadar Offenbach în Le Journal amusant 10 1858 Nr 155 p 2 Max Nordau Der Pariser Aristophanes în Max Nordau Paris Studien und Bilder aus dem wahren Milliardenlande vol II Leipzig 1881 Louis Schnelder Les Maïtres de l'opérette française Offenbach Paris 1923 Georges Servières Offenbach avant l'opérette în Le Guide musical 33-36 august-septembrie 1910 Albert Wolff Notice biographique prefața la Jacques Offenbach Notes d'un musicien en voyage Paris 1877 Jean-Claude Yon Jacques Offenbach Paris 2000 recenzie online în Legături externe Jean-Paul Sartre pe numele complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n 21 iunie 1905 Paris d 15 aprilie 1980 Paris a fost un filozof francez reprezentant al existențialismului scriitor Premiul Nobel 1964 jurnalist și militant social A influențat profund generația care i-a urmat în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial nu doar prin filozofia și opera sa literară ci mai ales ca intelectual angajat Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică Viața Jean-Paul Sartre se naște la Paris pe 21 iunie 1905 Este crescut de mamă tatăl său moare în 1906 pe când el avea doar un an și de bunicul matern într-o familie de burghezi înstăriți care îi oferă o educație conservatoare v Les Mots În 1916 mama sa se recăsătorește și familia trebuie să se mute Intră la liceul La Rochelle Între 1924 și 1929 studiază la École Normale Supérieure din Paris cu accentul pe psihologie sociologie și filozofie fiind influențat de opera lui Henri Bergson Essai sur les données immédiates de la conscience; se va adăuga mai apoi interesul fundamental pentru intenționalitatea husserliană și ontologia lui Heidegger Tinerețea și maturitatea O cunoaște pe cea care-i va fi alături întreaga viață Simone de Beauvoir; relațiile lor despărțite dialectic în „necesare și contingente fiind caracterizate de o libertate reciprocă a implicării pe care amândoi o asumă plenar Până la izbucnirea celui de al doilea război mondial Sartre predă filozofia la diferite licee din Le Havre Laon și Paris cu o întrerupere în 1933-1934 când are o bursă de studii la Berlin unde audiază prelegerile lui Edmund Husserl și o seamă de cursuri ale lui Martin Heidegger a cărui principală operă Sein und Zeit îi va inspira interpretări multiple asupra problematicii ființei; ambii filozofi erau pe atunci puțin cunoscuți în Franța Prima sa operă literară La Nausée Greața cuprinzând deja în germene ideile sale filosofice de mai târziu în special cea a contingenței radicale a existenței apare în 1938 În 1940 concentrat ia parte la așa-numitul „război ciudat; după deschiderea ostilităților este luat prizonier de germani dar eliberat din stalag un an mai târziu La Paris participă la câteva grupuri intelectuale de rezistență împotriva ocupației germane grupul „Socialisme et liberté care scotea revista cu același nume activitate care a rămas necunoscută Gestapo-ului și autorităților de ocupație astfel că reușește să monteze în acei ani piesa de teatru Les Mouches Muștele 1943 cu o tematică antiautoritară Câțiva — Vladimir Jankélévitch printre ei — aveau să-i reproșeze mai târziu cu toate acestea o „lipsă de angajare politică în acei ani ai ocupației În 1943 publică cea mai importantă operă a sa care a pus bazele existențialismului în Franța L'Être et le Néant Ființa și neantul Afirmarea În 1945 Sartre inițiază apariția revistei literare și politice Les Temps Modernes redactând manifestul-program împreună cu prietenul său Maurice Merleau-Ponty În 1946 ține la Sorbona o celebră conferință intitulată „Existențialismul este un umanism vezi "Legături externe" în care expune filozofia și morala existențialistă punând capăt unor speculații naive asupra acestei doctrine filozofice În acei ani Sartre înclină tot mai mult către o ideologie de stânga sau de inspirație marxistă și manifestă cu deosebire în 1951-54 o simpatie față de comunism ca societate alternativă și față de Uniunea Sovietică simpatie care-l îndepărtează mai apoi de o seamă de prieteni precum André Gide Albert Camus André Malraux După reprimarea violentă de către armata sovietică a revoltei anti-comuniste din Ungaria 1956 reacția imediată a lui Sartre a fost de condamnare a represiunii; se îndepărtează de partidul comunist francez; continuă să facă vizite private în Uniunea Sovietică China comunistă și Cuba lui Fidel Castro Abia după înăbușirea „Socialismului cu față umană din Cehoslovacia de către forțele Tratatului de la Varșovia în 1968 Sartre se distanțează total printr-o condamnare fermă și definitivă de așa-numitul „socialism real rămânând doar un militant de stânga un intelectual împotrivindu-se discursului autorității În timpul războiului din Algeria este hotărât de partea FLN-ului; ca represalii armata clandestină OAS pune la cale un atentat cu bombă aruncându-i în aer locuința pe 7 ianuarie 1952 Din pricina luărilor sale de poziție așa cum arată documentele epocii Sartre este sub supravegherea serviciilor secrete franceze vreme de ani de zile având pe urmele sale zeci de agenți i se violează corespondența și îi sunt ascultate convorbirile telefonice În 1964 refuză Premiul Nobel pentru literatură căci „nici un om nu merită să fie consacrat din timpul vieții gest care provoacă scandal Acceptă în schimb președinția Tribunalului Internațional curte simbolică inițiată de filozoful și militantul englez Bertrand Russel pentru condamnarea războilului din Vietnam Susține mișcarea studențească de protest din vara anului 1968 recunoscându-i importanța politică și morală Sănătatea i se degradează rapid în acei ani Uzat de o supraactivitate literară și politică de consumul de tutun alcool sau amfetamine după propria-i mărturisire ajunsese la un tub de 20 de pastile pe zi pentru a putea să scrie în ritmul propus într-o zi își pierde cunoștința Este nevoit apoi să-și diminueze orele și ritmul de muncă Vederea îi slăbește tot mai mult iar în plimbările sale nu mai poate face mai mult de un kilometru pe zi Anii din urmă În toamna lui 1973 devine fondatorul și conducătorul cotidianului de stânga Libération dar sănătatea șubredă îi limitează activitatea; în special scăderea progresivă a acuității vizuale până aproape de orbire îl împiedică să mai scrie și îl constrânge să-și angajeze un secretar particular Jean-Paul Sartre moare în 15 aprilie 1980 la spitalul Broussais din Paris în vârstă de 75 de ani în urma unei embolii pulmonare Știrea morții sale provoacă o vie emoție în întreaga lume Zeci de mii de oameni veniți de pe toate meridianele vor însoți cortegiul funerar până la cimitirul Montparnasse din Paris pentru a-i aduce ultimul omagiu A rămas faimoasă remarca unui tânăr către tatăl său la sfârșitul acelei zile „Am fost la manifestația împotriva morții lui Sartre Considerat „filozoful libertății zeci de volume monografii și studii apar în fiecare an în întreaga lume despre ideile opera și viața sa Premiul Nobel Domnule Secretar După anumite informații de care am luat cunoștință astăzi aș avea anul acesta unele șanse să obțin premiul Nobel Deși ar fi prezumțios să mă pronunț asupra unui vot înainte ca el să aibă loc îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau a evita o neînțelegere Vă asigur mai întâi Domnule secretar de profunda mea stimă pentru academia suedeză și premiul cu care ea a onorat atâția scriitori Cu toate acestea din niște motive care îmi aparțin și din altele care sunt mai obiective doresc să nu figurez pe lista laureaților posibili și nu pot și nici nu vreau nici în 1964 nici mai târziu să accept această distincție onorifică Vă rog Domnule secretar să acceptați scuzele mele și să credeți în înalta considerație pe care v-o port J-P Sartre Scrisoarea nu e însă deschisă decât după ce votul are loc; pe 22 octombrie 1964 un membru al Academiei anunță oficial „Premiul Nobel din acest an a fost atribuit scriitorului francez Jean-Paul Sartre pentru opera sa care prin spiritul de libertate și prin căutarea adevărului pe care le reprezintă a exercitat o vastă influență asupra epocii noastre Sartre e deci nevoit să scrie încă o epistolă Academiei subliniind refuzul Un extras semnificativ Motivele personale sunt următoarele refuzul meu nu e un act improvizat Am refuzat întotdeauna distincțiile oficiale După război în 1945 când mi s-a propus legiunea de onoare am refuzat deși aveam prieteni care erau în guvern La fel n-am dorit niciodată să intru în Collège de France așa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei Nu e același lucru dacă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile cum este cazul acum Operă Filozofie L'Imagination Imaginația 1936 La Transcendence de lEgo Esquisse dune description phénoménologique Transcendența egoului Schiță pentru o descriere fenomenologică 1936 Esquisse d'une théorie des émotions Schiță pentru o teorie a emoțiilor 1939 LImaginaire Psychologie phénomologique de limagination Imaginarul Psihologie fenomenologică a imaginației 1940 LEtre et le Neant Essai dontologie phenomenologique Ființa și neantul 1943 L'existentialisme est un humanisme conferință publică 1946 Critique de la raison dialectique Precedé de Question de methode Critica rațiunii dialectice 1960 Cahiers pour une morale Caiete pentru o morală postum publicat în 1983 Situations philosophiques Situații filosofice 1990 Verité et existence Adevăr și existență 1990 Romane și nuvele La Nausée Greața 1938 Le Mur Zidul Le Mur; La Chambre; Érostrate; Intimité; LEnfance dun chef 1939 LEnfance dun chef Copilăria unui șef 2003 Les Chemins de la liberté Drumurile libertății volI LÂge de raison Vârsta rațiunii 1945; volII Le Sursis Amânarea 1945; volIII La Mort dans lâme Cu moartea în suflet 1949 Écrits de jeunesse Scrieri de tinerețe 1990 Teatru Les Mouches Muștele 1943 Huis clos Uși închise 1945 Morts sans sépulture Morți fără mormânt 1947 La Putain respectueuse Târfa cu respect1947 Les Mains sales Mâinile murdare 1948 Le Diable et le Bon Dieu Diavolul și bunul dumnezeu 1951 Nekrassov 1956 Les Séquestrés d'Altona Prizonierii din Altona 1960 Les Troyennes adaptare după Euripide 1966 Critică Baudelaire 1947 Saint-Genet comédien et martyr Sfântul Genet comediant și martir 1952 Qu'est-ce que la littérature? Ce este literatura? 1964 L'Idiot de la famille Idiotul familiei monografie Flaubert vol I 1971; vol II 1972 Un théâtre de situation Un teatru de situație 1973 Critiques littéraires Cronici literare 1975 Mallarmé 1984 Eseuri Situations Situații 1947-1976 vol I Essais critiques 1948 vol II Littérature et engagement 1948 vol III Lendemains de guerre 1949 vol IV Portraits 1964 vol V Colonialisme et néo-colonialisme 1964 vol VI Problèmes du marxisme 1 1964 vol VII Problèmes du marxisme 2 1965 vol VIII Autour de '68 1972 vol IX Mélanges 1972 vol X Politique et autobiographie 1976 Plaidoyer pour les intellectuels 1972 Eseuri politice L'Affaire Henri Martin Textes commentés par Jean-Paul Sartre Afacerea Henri Martin Texte comentate de Jean-Paul Sartre 1953 Entretiens sur la politique Gérard Rosenthal David Rousset et Jean-Paul Sartre Convorbiri despre politică 1949 Réflexions sur la question juive Reflecții despre chestiunea evreiască 1954 prima ediție 1946 On a raison de se révolter Discussions entre Philippe Gavi Jean-Paul Sartre et Pierre Victor Avem dreptate să ne revoltăm 1974 Autobiografii memorii corespondență Les Mots Cuvintele 1964 Carnets de la drôle de guerre Carnete dintr-un război ciudat 1983 La Reine Albemarle ou le dernier touriste Regina Albemarle sau ultimul turist 1991 Lettres au Castor et à quelques autres Scrisori către Castor și către alte câteva 1983 Scenarii Freud passions secrètes Freud pasiuni secrete1960 film documentar în regia lui John Huston; L'Engrenage Mecanismul 1996 Le Scénario Freud Scenariul Freud 1984 Les Jeux sont faits Jocurile sunt făcute 1996 prima ediție 1947 Prefețe alte contribuții Nathalie Sarraute Portrait d'un inconnu 1956 Frantz Fanon Les Damnés de la terre 1961 Stéphane Mallarmé Poésies 1966 Albert Memmi Portrait du colonisé précédé du Portrait du colonisateur 1985 Georges Michel La Promenade du dimanche 1967 Antonin Liehm Trois générations 1970 André Puig L'Inachevé 1970 Gisèle Halimi Le Procès de Burgos 1971 Contribuții la volume colective Le Chant interrompu Histoire des Rosenberg volum colectiv Aragon P Courtade M Druon I Ehrenbourg F Howard J Fréville P Gascar Guillevic F Hellens C Julien J Kessel J Madaule F Mauriac H Pichette V Pozner J Prévert C Roy J-P Sartre A Seghers E Triolet și de Vercors ilustrații de Pablo Picasso hors série 1955 Kierkegaard vivant volum colectiv de J-P Sartre J Beaufret G Marcel L Goldmann M Heidegger E Paci K Jaspers J Wahl J Hersch et de N Thulstrup Allocution de René Maheu 1966 Tribunal Russel vol I Le Jugement de Stockholm publicat sub direcția lui Vladimir Dedijer; vol II Le Jugement final publicat sub direcția lui Jean-Paul Sartre 1967-1968 Opere complete în colecția Pléiade Œuvres romanesques 1982 Théâtre complet 2005 Evocări corespondență memorii referințe Simone de Beauvoir Mémoires d'une jeune fille rangée 1958; La Force de l'âge 1960; La Force des choses 1963; Tout compte fait 1972; La Cérémonie des adieux suivi d'Entretiens avec Jean-Paul Sartre 1981; Journal de guerre 1990; Lettres à Sartre vol I și II 1990; ''Perdre la virginitee 1945 Alți autori Francis Jeanson Sartre par lui-même 1955 Régis Jolivet Sartre ou la théologie de l'absurde 1965 Francis Jeanson Sartre dans sa vie 1974 Annie Cohen-Solal Sartre 1905-1980 1999 Bernard-Henri Lévy Le siècle de Sartre 2000 Heiner Wittmann L'esthétique de Sartre Artistes et intellectuels Paris 2001 Ronald Aronson Camus et Sartre amitié et combat Alvik 2005 Denis Bertholet Sartre l'écrivain malgré lui Infolio Gollion 2005 Annie Cohen Solal Sartre un penseur pour le 21è siècle Gallimard 2005 Michel Contat Passion Sartre l'invention de la liberté Textuel 2005 Alfredo Gomez-Muller Sartre de la nausée à l’engagement Le Félin 2005 Bernard Lallement Sartre l'improbable salaud Le Cercle Midi 2005 Bernard Lefort Sartre réveille-toi ils sont devenus mous! Ramsay 2005 Benny Lévy La cérémonie de la naissance Lecture de Sartre Verdier 2005 François George Maugarlone Le concept d'existence Deux études sur Sartre Christian Bourgois 2005 Referințe în limba română Georgeta Horodincă Jean-Paul Sartre Editura pentru Literatură 1964 Note Legături externe Paris Berlin Kim Ir-sen n 15 aprilie 1912 d 8 iulie 1994 a fost un comunist nord-coreean politician care a condus Coreea de Nord de la fondarea sa în 1948 până la moartea sa în 1994< ref> El a deținut postul de prim-ministru 1948–1972 și președinte din 1972 până la moartea sa El a fost de asemenea Secretarul General al Partidului Muncitorilor din Coreea Biografie Ziua sa de naștere este o sărbătoare publică în Coreea de Nord el fiind denumit Președintele Etern Asemeni majorității liderilor totalitari persoana sa este asociată unui intens cult al personalității Astfel în întreaga țară au fost ridicate sute de statui unele de dimensiuni impozante având imaginea dictatorului Portretul său era prezent pe frontispiciile majorității instituțiilor publice La moartea sa au fost declarate zece zile de doliu național După moartea sa fiul său Kim Jong-il a preluat președenția țării Referințe Alte lecturi Blair Clay The Forgotten War America in Korea Naval Institute Press 2003 Goncharov Sergei N Lewis John W and Xue Litai Uncertain Partners Stalin Mao and the Korean War 1993 Legături externe North Korea Google Earth Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Large Hadron Collider engleză pentru „Mare Accelerator de Hadroni; pe scurt LHC este un accelerator de particule construit la Centrul European de Cercetări Nucleare CERN între Munții Alpi și Munții Jura lângă Geneva Construcția a fost finalizată în mai 2008 și a costat peste trei miliarde de lire sterline Are o formă de cerc cu circumferința de situat la sub pământ LHC este considerat cel mai performant accelerator de particule din lume Scopul LHC este de a explora validitatea și limitările Modelului Standard modelul teoretic de bază din domeniul fizicii particulelor Teoretic acceleratorul ar trebui să confirme existența bosonului Higgs acoperind elemente lipsă ale Modelului Standard și explicând felul în care particulele elementare capătă anumite proprietăți cum ar fi masa Acceleratorul a fost pus în funcțiune la 10 septembrie 2008 A fost construit în colaborare cu peste opt sute de fizicieni din peste optzeci și cinci de țări precum și în parteneriat cu sute de universități și laboratoare importante După greutăți tehnice importante a fost repus în funcțiune în noiembrie 2009 Deși în mass-media au fost exprimate unele temeri referitoare la siguranța experimentului în comunitatea științifică există un consens despre coliziunile de particule efectuate de LHC în sensul că ele nu prezintă niciun pericol pentru om omenire Proiectarea LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume și cel care atinge cele mai mari energii Coliderul se află într-un tunel circular cu o circumferință de aflat la o adâncime între sub pământ Tunelul învelit într-un strat de grosime de beton construit între 1983 și 1988 a fost folosit anterior ca gazdă pentru Large Electron-Positron Collider< ref> El trece granița dintre Elveția și Franța în patru puncte o parte mai mare din el aflându-se pe teritoriul Franței Clădirile de la suprafață adăpostesc echipamente auxiliare cum ar fi compresoare echipamente de ventilație electronica de control și uzine de refrigerare Tunelul e compus din două țevi inelare adiacente separate care se intersectează în patru puncte fiecare țeavă conținând o conductă de protoni Aceștia se deplasează în tunel în direcții contrare Aproximativ păstrează fluxurile pe calea lor circulară și sunt utilizați pentru a păstra fluxurile focalizate pentru a maximiza șansele de interacțiune între particule în cele patru puncte de intersecție a celor două fluxuri În total sunt instalați peste majoritatea cântărind peste Pentru a păstra magneții la temperatura lor de operare de sunt necesare aproximativ de heliu lichid făcând din LHC cea mai mare uzină criogenică la temperatura heliului lichid O dată sau de două ori pe zi în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 054 la Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de energia totală de coliziune ajungând astfel până la La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7500 și se deplasează cu viteze de 99999999% din viteza luminii Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal – viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă Fluxurile nu sunt continue protonii fiind adunați în sau pachete astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de Totuși operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin < ref> Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster PSB Acolo protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni în PS unde sunt accelerați până la În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni în SPS este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați timp de 20 de minute în inelul principal Aici grupurile de protoni sunt acumulate accelerate pe o perioadă de până la energia lor maximă de și în cele din urmă sunt stocați păstrați în această stare timp de timp în care au loc coliziunile în cele patru puncte de intersecție< ref> LHC va fi folosit și pentru a ciocni ioni grei de plumb Pb cu o energie de coliziune de Ionii de Pb vor fi accelerați de acceleratorul liniar LINAC 3 iar Inelul Injector de energie joasă în va fi folosit ca unitate de stocare și răcire a ionilor Ionii vor fi apoi accelerați de către PS și SPS înainte de a fi injectați în inelul LHC unde vor atinge o energie de pe nucleon Detectoare LHC dispune de șase detectoare; acestea se află sub pământ în excavații din dreptul punctelor de intersecție ale sale Două dintre ele Experimentul ATLAS și Compact Muon Solenoid CMS sunt detectoare de particule mari și au roluri generice ATLAS – unul dintre cele două detectoare generice ATLAS va fi folosit pentru a căuta semne pentru găsirea de informații noi inclusiv originile masei sau dimensiuni superioare CMS – celălalt detector generic ca și ATLAS caută bosonul Higgs și alte indicii cu privire la natura materiei întunecate ALICE – studiază starea de agregare a materiei numită plasmă quark-gluon care a existat la scurt timp după Big Bang LHCb – La Big Bang au fost create cantități egale de materie și antimaterie LHCb va încerca să investigheze ce s-a întâmplat cu antimateria acum dispărută Scop În timpul funcțiunii aproximativ șapte mii de oameni de știință din optzeci de țări vor avea acces la LHC Teoretic coliderul va produce bosoni Higgs ultima particulă încă neobservată dintre cele prevăzute teoretic de Modelul Standard Verificarea existenței bosonului Higgs va aduce lumină asupra mecanismului ruperii simetriei electroslabe prin care se consideră că particulele Modelului Standard capătă masă În plus față de bosonul Higgs la LHC ar putea fi produse și alte noi particule prezise de diverse extensiii ale Modelului Standard În general fizicienii speră că LHC îi va ajuta să găsească răspunsul la următoarele întrebări Oare mecanismul Higgs de generare a maselor particulelor elementare din Modelul Standard este cu adevărat aplicat în natură? Dacă e așa câte feluri de bosoni Higgs există și care sunt masele lor? Electromagnetismul forța nucleară tare și forța nucleară slabă sunt oare doar manifestări diferite ale unei singure forțe unificate după cum prezic multiplele teorii ale unificării? De ce este gravitația cu atâtea ordine de mărime mai slabă decât celelalte trei interacțiuni fundamentale? Există în natură supersimetrie adică au particulele din Modelul Standard câte un partener supersimetric? Măsurările mai precise ale maselor și ale dezagregărilor quarkurilor vor continua să mai fie reciproc consistente în Modelul Standard? De ce pare că există violări ale simetriei între materie și antimaterie? Care este natura materiei întunecate și a energiei întunecate? Există dimensiuni superioare< ref> după cum prezic diferitele modele inspirate din teoria corzilor și pot fi detectate? Dintre descoperirile posibile pe care le-ar putea face LHC doar descoperirea particulei Higgs este relativ necontroversată dar nici aceasta nu este sigură Stephen Hawking a spus într-un interviu acordat BBC-ului „Cred că va fi mult mai interesant dacă nu găsim Higgsul Aceasta va arăta că am greșit undeva și că trebuie să regândim Am pus un pariu pe o sută de dolari că nu găsim Higgsul În același interviu Hawking aduce în discuție posibilitatea găsirii de superparteneri și adaugă că „Orice ar găsi sau nu ar găsi LHC rezultatele ne vor spune multe despre structura universului< ref> Colider de ioni Programul de LHC se bazează mai ales pe coliziuni proton–proton Totuși sunt incluse în program și perioade de rulare mai scurte de regulă o lună pe an cu coliziuni de ioni grei Deși și ionii mai ușori sunt luați în considerare scopul principal al acestor perioade de rulare îl reprezintă ionii de plumb< ref> Aceasta va permite un progres al programului experimental care se desfășoară la Relativistic Heavy Ion Collider RHIC Scopul programului cu ioni grei este observarea unei stări a materiei numită plasmă quark-gluon care caracteriza etapa inițială a existenței Universului imediat după Big Bang Decursul testelor După punerea în funcțiune a supercoliderului oamenii de știință de la CERN estimează că dacă Modelul Standard este corect atunci la fiecare câteva ore va fi produs câte un boson Higgs În acest ritm ar putea dura aproximativ trei ani până se vor aduna suficiente statistici pentru a dovedi cu certitudine existența bosonului Higgs Similar ar dura un an sau mai mult până când vor fi adunate destule rezultate privind particulele supersimetrice pentru a trage concluzii în privința acestora Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008 LHC a încheiat cu succes primul său test major după o serie de rulări de test două puncte albe au apărut pe ecranul unui monitor arătând că protonii au traversat toată lungimea coliderului Ghidarea particulelor pe parcursul de inaugurare a durat mai puțin de o oră< ref> CERN a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric ceea ce a durat puțin mai mult o oră și jumătate din cauza unei probleme cu criogenia turul complet fiind încheiat la ora 1459 S-a așteaptat ca primele coliziuni de protoni cu energii mari să aibă loc la 6-8 săptămâni după intrarea în funcțiune a LHC la 10 septembrie 2008 În anul 2008 însă LHC a operat la o energie redusă de doar 10 TeV Perioada de oprire de iarnă spre sfârșitul lui noiembrie a fost folosită pentru antrenarea ceeace însă încă nu a reușit După reluarea în funcțiune în noiembrie 2009 nu după mult timp accelerarea maximă a protonilor a atins nivelul de 118 TeV un nou "record mondial" Desigur că atingerea maximei teoretice de 2 x 7 TeV 14 TeV și a frecvenței ciocnirilor de 600 MHz va avea nevoie de încă mult timp și eforturi Se apreciază că aceasta se va întâmpla după pauza prevăzută în anul 2012 La 30 martie 2010 s-a anunțat reușita primelor experimente de coliziuni a două jeturi de protoni cu energia de câte 35 TeV pe particulă pe sens în total deci 7 TeV cu o frecvență de ciocniri de circa 100 Hz iar la 21 aprilie 2010 s-a publicat reușita primei reconstrucții a unui mezon B tot la această energie Toate experimentele de până acum arată că acceleratorul și instrumentele sale de măsură funcționează acum extrem de precis La LHC s-au "redescoperit" și confirmat deja aproape toate fenomenele deja cunoscute de la alți acceleratori nu așa de puternici de ex existența perechilor quark-antiquark mezonului pionului kaonului baryonilor bozonul W și altele În martie 2011 s-a relatat că folosirea LHC-ului la nivelul de 35 TeV pe sens va fi prelungită cu un an până la sfârșitul lui 2012 Abia după aceea se vor face modificările necesare pentru atingerea energiei maxime prevăzute de 7 TeV pe sens Pentru aceste modificări acceleratorul va trebui oprit din funcționare pentru o durată de circa un an Propunere de upgrade După câțiva ani de funcționare orice experiment de fizica particulelor începe să sufere o degradare a rezultatelor; în fiecare an de funcționare se descoperă mai puțin decât în anul anterior Calea de a evita această degradare este upgrade-ul echipamentului fie pentru mărirea energiei fie pentru mărirea luminozității S-a propus să se facă un upgrade al luminozității LHC numit Super LHC< ref> după zece ani de funcționare a LHC Calea optică pentru un upgrade de luminozitate pentru LHC cuprinde o mărire a curentului de protonu numărul de protoni din flux și modificarea celor două regiuni de interacțiune de mare luminozitate ATLAS și CMS Pentru a realiza aceste creșteri energia fluxurilor la punctul în care sunt injectate în Super LHC ar trebui să fie și ea mărită la Aceasta va impune un upgrade al întregului sistem pre-injector modificările necesare din Super Proton Synchrotron fiind cele mai costisitoare Costuri Costul total al proiectului se așteaptă a fi 32–64 miliarde de € Magneții superconductori au fost responsabili pentru o creștere a costurilor de 180 milioane de franci Au apărut și alte dificultăți în construcția locașului subteran pentru Compact Muon Solenoid în parte din cauza unor componente defecte împrumutate de CERN de la laboratoarele Argonne National Laboratory și Fermilab< ref> David King fostul director științific din partea Regatului Unit a criticat LHC pentru că a primit prioritate mai mare la fonduri decât rezolvarea principalelor probleme ale Pământului în principal schimbările climatice dar și creșterea demografică și sărăcia din Africa< ref> Resursele de putere de calcul Rețeaua de calculatoare LHC Computing Grid este construită pentru a manevra cantitățile masive de date produse de Large Hadron Collider Aceasta incorporează atât legături private prin cablu de fibră optică cât și porțiuni de mare viteză ale Internetului public permițând legătura de date cu instituții academice din toată lumea Proiectul de calcul distribuit LHC@home a fost demarat cu scopul de a ajuta la construcția și calibrarea LHC Proiectul utilizează platforma BOINC pentru a simula felul în care particulele călătoresc prin tunel Cu această informație oamenii de știință pot determina cum să calibreze magneții pentru a obține cea mai stabilă „orbită a fluxurilor de protoni din inel Securitatea coliziunilor de particule Experimentele ce vor fi rulate la Large Hadron Collider au declanșat temeri în rândul populației că ciocnirile de particule ar putea crea și fenomene periculoase cum ar fi găuri negre microscopice și materie stranie care ar pune în pericol Pământul Două analize de siguranță cerute de CERN au examinat aceste temeri și au concluzionat că experimentele de la LHC nu prezintă niciun pericol și că nu există niciun motiv de îngrijorare o concluzie susținută și de American Physical Society a doua organizație de fizicieni din lume ca număr de membri Probleme operaționale Dimensiunile LHC cer o ambiție inginerească excepțională de a rezolva problemele operaționale unice datorate energiilor uriașe stocate în magneți și în fluxurile de protoni În timpul funcționării energia totală stocată în magneții superconductori este de ordinul a 10 GJ echivalent cu 24 t de TNT iar energia totală transportată de cele două fluxuri atinge 724 MJ aproximativ jumătate din energia descărcată printr-un fulger< ref> Pierderea unei zecimi de milionimi din energia fluxului 1 107 este de ajuns pentru a supraîncălzi un magnet superconductor iar sistemele de absorbție a fluxului trebuie să absoarbă pentru fiecare din cele două fluxuri o energie echivalentă cu arderea a opt kilograme de petrol Aceste energii imense sunt și mai impresionante dacă se ia în considerație și cât de puțină materie le transportă în condiții normale de funcționre 2808 grupuri pe flux conținând 115×1011 protoni pe grup țevile conțin numai 10×10−9 grame de hidrogen care în condiții normale de presiune și temperatură ar umple volumul unui grăunte de nisip fin Accidente în construcție și întârzieri La 25 octombrie 2005 un tehnician a murit în tunelul LHC când încărcătura unei macarale a fost scăpată accidental< ref> La 27 martie 2007 suportul unui magnet criogenic s-a defectat în timpul unui test de presiune implicând unul dintre magneții tripletului interior furnizat de Fermilab și KEK Nimeni nu a fost rănit Directorul Fermilab Pier Oddone a declarat „În acest caz suntem stupefiați de faptul că am greșit un echilibru simplu de forțe Această defecțiune a fost prezentă în proiectul original și a persistat de-a lungul a patru analize inginerești efectuate în anii următori< ref> Repararea magnetului defect și reîntărirea celorlalte opt ansambluri identice folosite de LHC au dus la amânarea începerii experimentelor< ref> planificate atunci pentru noiembrie 2007 cu câteva săptămâni Probleme datorate supraîncălzirii unui magnet superconductor la 19 septembrie 2008 au cauzat scurgerea a 6 tone de heliu lichid Întrucât investigarea problemelor ar fi durat până după închiderea planificată pe perioada iernii repunerea în funcțiune a acceleratorului a fost amânată până în 2009 LHC a putut fi reluat în funcțiune în noiembrie 2009 În cultura populară Large Hadron Collider a apărut în Îngeri și demoni de Dan Brown unde era legat de crearea de antimaterie periculoasă la LHC și utilizată ca armă împotriva Vaticanului CERN a publicat o pagină intitulată „Fapt sau ficțiune? în care discută acuratețea prezentării din carte a LHC CERN și a fizicii particulelor în general „Large Hadron Rap un clip muzical realizat de angajata CERN Katherine McAlpine BBC Radio 4 a marcat momentul pornirii LHC la 10 septembrie 2008 cu „Ziua Big Bang Directorul de comunicare al CERN James Gillies a comentat „CERN din realitate nu prea seamănă cu cel din episodul de Torchwood al lui Joseph Lidster< ref> Note Legături externe 9 septembrie 2008 Adrian Nicolae Descoperă Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Leonardo di ser Piero da Vinci n 15 aprilie 1452 Vinci d 2 mai 1519 Amboise cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia Spirit universalist pictor sculptor arhitect muzician inginer inventator anatomist geolog cartograf botanist și scriitor Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii Leonardo da Vinci este cunoscut în special ca pictor Portretul Lisei Gherardini soția lui Francesco del Giocondo cunoscut sub numele de Mona Lisa numele este de fapt Monna Lisa sau La Gioconda aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797 este poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată Fresca intitulată Cina cea de taină din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor Cele câteva lucrări de pictură rămase în urma sa împreună cu desenele și caietele sale de note științifice constituie o contribuție de o inestimabilă valoare pentru cultura umană pentru artă și știință rivalizând doar cu opera altui mare contemporan al său Michelangelo Buonarotti Spirit universalist și inventator înnăscut Leonardo da Vinci a conceput mașini de zburat un tanc o mașină de socotit și multe altele Puține din invențiile sale au putut fi puse în practică în cursul vieții sale Mici invenții precum o mașină automată de bobinat și o mașină de încercat rezistența la întindere a firelor au fost puse în aplicare încă de atunci A făcut de asemenea mari descoperiri în domeniul anatomiei ingineriei civile opticii și hidrodinamicii care deși nu le-a publicat au fost aplicate ulterior influențând în mod categoric progresul științific Artist orgolios conștient de talentul său într-o proverbială rivalitate cu marele său contemporan Michelangelo Buonarotti se afirmă că ar fi notat în caietele sale cu un an înaintea morții Io continuerò „voi dăinui Această afirmație devenită o adevărată legendă urbană nu se regăsește însă în notele sale De altfel singurele notițe păstrate din anul 1518 sunt câteva socoteli domestice care par să fi fost scrise de către unul din servitorii săi Viața Copilăria 1452–66 Leonardo da Vinci s-a născut în data de 15 aprilie 1452 pe stil vechi pe stil nou se adaugă încă 9 zile astfel că după calendarul actual artistul s-a născut pe data de 23 aprilie "la ora trei noaptea" nașterea sa fiind consemnată în jurnalul lui Ser Antonio bunicul patern în orășelul Vinci din Toscana pe valea inferioară a râului Arno localitate aflată sub jurisdicția Republicii Florența conduse de familia Medici fiul nelegitim al lui Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci un bogat notar florentin și al Caterinei țărancă Cercetătorul italian Francesco Cianchi după ce a studiat timp de mai mulți ani registrele parohiale din Vinci și din împrejurimi afirmă că nu a locuit în acea perioadă nici o persoană cu acest nume și că în realitate mama lui Leonardo ar fi fost o sclavă arabă aparținând bogatului Vanni di Niccolo di Ser Vann unul din clienții lui Piero Fruosino di Antonio da Vinci sclavă creștinată botezată Caterina La moartea tatălui său vor izbucni certuri între artist și cei 7 frați ai săi moștenitorii legitimi ai lui Messer Piero cu privire la împărțirea moștenirii Leonardo nu avea un nume de familie în accepțiunea de azi "da Vinci" însemnând pur și simplu "din Vinci" particula ser fiind adăugată pentru a indica faptul că tatăl său era un aristocrat Se cunosc extrem de puține lucruri despre copilăria sa Primii cinci ani din viață i-a petrecut alături de mama sa în cătunul Anchiano după care începând din 1457 a trăit în casa tatălui său alături de acesta un unchi Francesco și bunicii paterni în micul oraș Vinci Leonardo a primit o educație normală pentru copiii din familiile înstărite de atunci scris citit latină geometrie și matematică Din copilărie Leonardo menționează în notele sale doar două evenimente Primul pe când era în leagăn când un zmeu de hîrtie a coborât spre el atingându-i buzele cu coada și al doilea survenit câțiva ani mai apoi pe când explora de unul singur împrejurimile casei mamei sale a descoperit o peșteră fiind îngrozit că un monstru ar putea să se găsească înăuntru dar mânat de curiozitate a pătruns totuși în interior Primii ani din viața artistului au stârnit numeroase controverse printre biografii săi fiind subiect de legendă Giorgio Vasari pictor și biograf al lui Leonardo povestește cum un țăran din vecinătate și-a confecționat un scut apoi i-a cerut tânărului da Vinci să picteze ceva pe fața acestuia Leonardo ar fi pictat un monstru ce scotea foc pe nări care avea un aspect atât de înfricoșător încât ser Piero tatăl băiatului impresionat de talentul lui Leonardo ar fi arătat scutul unui negustor de artă florentin care l-a cumpărat imediat vânzându-l mai apoi Ducelui de Milano Pentru a-l răsplăti pe țăran ser Piero ar fi cumpărat alt scut decorat cu o inimă străpunsă de o săgeată pe care l-a dat acestuia Nu putem ști cât de adevărată este această istorie cert este însă că un desen al lui Leonardo da Vinci din aceeași perioadă dovedește un talent și o predispoziție pentru perfecțiunea detaliului ieșite din comun În atelierul lui Verrocchio 1466 1476 În 1466 pe când avea 14 ani Leonardo a devenit ucenicul artistului Andrea di Cione cunoscut sub numele de Verrocchio al cărui atelier era renumit în toată Florența În atelierul lui Verrocchio lucrau și alți ucenici care vor deveni ulterior faimoși precum Domenico Ghirlandaio Perugino Botticelli și Lorenzo di Credi Au urmat ani de studiu intens Leonardo da Vinci fiind deprins cu tehnicile desenului modelării artistice cu tehnicile picturii în ulei și tempera căpătând cunoștințele de bază necesare unui artist fiind totodată inițiat în tainele metalurgiei și prelucrării metalelor chimiei mecanicii și tâmplăriei Cea mai mare parte a muncii din atelier era prestată de ucenici Conform celor afirmate de Giorgio Vasari Leonardo da Vinci ar fi colaborat cu Verrocchio la realizarea Botezului lui Cristos pictând un înger care ridică roba lui Isus într-o manieră mult superioară de cea a maestrului său încât Verrocchio umilit n-ar mai fi pictat niciodată Tabloul este pictat în tempera și ulei și se găsește la Galeria Uffizi din Florența Leonardo a pictat îngerul îngenuncheat din stânga peisajul de fundal și a repictat trupul Mântuitorului Diferența dintre cele două stiluri este evidentă relevând stilul original și elegant al lui Leonardo În aceeași perioadă se presupune că artistul ar fi servit drept model pentru două lucrări ale lui Verrocchio statuia de bronz a lui David de la Bargello și Arhanghelul Rafael în tabloul Tobias și îngerul În 1472 după șase ani de studiu și muncă susținută Leonardo da Vinci acum în vârstă de 20 de ani s-a calificat maestru fiind admis în Ghilda Sf Luca ghilda artiștilor și doctorilor Deși tatăl său i-a oferit posibilitatea de a avea propriul atelier era atât de atașat de cel ce-i fusese profesor încât a continuat colaborarea cu acesta Viața profesională 1476–1513 În arhivele din 1476 ale tribunalului din Florența s-a descoperit un denunț anonim în urma căruia patru tineri printre care și Leonardo da Vinci erau acuzați de sodomie Deoarece denunțul nu era semnat iar acuzațiile n-au putut fi probate dosarul a fost clasat Procesul Saltarelli În Evul Mediu pe tot teritoriul actualei Italii în republicile italiene și pe tot cuprinsul statelor papale actele de sodomie erau categoric interzise delictele fiind instrumentate de Inchiziție iar vinovații fiind pedepsiți prin ardere pe rug Nu există informații privind viața și activitatea sa în următorii doi ani până în 1478 Nici una din comenzi nu a fost finalizată cea de-a doua fiind abandonată datorită plecării artistului la Milano Vasari povestește că Leonardo ar fi fost extrem de talentat ca muzician În 1482 acesta ar fi realizat o liră din argint cu corpul de forma unui cap de cal Cu această ocazie Leonardo da Vinci a compus o scrisoare citată adesea adresată ducelui Sforza prin care îl informa despre aptitudinile sale inginerești și artistice În primăvara lui 1485 Leonardo da Vinci a călătorit în Regatul Ungariei trimis de Sforza la principele Matei Corvin Se presupune că ar fi pictat pentru acesta un tablou intitulat Sfânta Familie căruia i s-a pierdut urma Între 1493 și 1495 în notele de socoteli zilnice ale artistului apare o femeie cu numele de Caterina Atunci când aceasta a murit în 1495 lista cheltuielilor de înmormântare sugerează că ar fi vorba despre mama sa Leonardo da Vinci s-a implicat în multe proiecte pentru ducele Sforza inclusiv crearea de care alegorice pentru diverse ocazii festive proiectul domului catedralei din Milano și modelul unei uriașe statui ecvestre a lui Francesco Sforza predecesorul ducelui Ludovico În vederea realizării acestei statui nemaivăzute au fost procurate 70 de tone de bronz Monumentul a rămas neterminat timp de mai mulți ani o chestiune deja obișnuită pentru Leonardo Modelul de lut al imensei statui a fost terminat în 1492 El depășea ca proporții singurele două mari statui ecvestre ale Renașterii statuia lui Gattamelata din Padova realizată de Donatello și statuia lui Bartolomeo Colleoni din Veneția realizată de Verrocchio Statuia lui Verrocchio a fost turnată în bronz abia în 1488 după moartea acestuia și după ce Leonardo începuse deja să facă planurile detailate pentru turnarea în bronz a uriașei sale statui Toată lumea era cu ochii ațintiți asupra uriașei statui Michelangelo chiar a afirmat că va fi imposibil pentru Leonardo s-o toarne În noiembrie 1494 bronzul destinat statuii a fost utilizat pentru confecționarea de tunuri care să apere orașul de invazia regelui Carol al VIII-lea al Franței La începutul celui de-al doilea război italian în 1499 trupele invadatoare franceze au luat la țintă modelul uriaș din lut al imensei statui Odată ce Sforza a fost răsturnat de la putere Leonardo da Vinci împreună cu Salai asistentul său și cu unul din prieteni matematicianul Luca Pacioli au fost nevoiți să fugă din Milano la Veneția unde a fost angajat ca arhitect militar și inginer pentru a dezvolta sistemul de apărare al orașului contra unui atac naval În anul 1500 s-a întors la Florența unde el și tovarășii săi au fost oaspeții călugărilor de la mânăstirea Santissima Annunziata care le-au oferit posibilitatea organizării unui atelier de lucru unde conform spuselor lui Vasari Leonardo a creat macheta Fecioarei cu Pruncul și Sf Ana și Sf Ioan Botezătorul o lucrare care a stârnit atâta admirație încât bărbați și femei tineri și bătrâni s-au perindat prin fața ei ca la o mare sărbătoare Atelierul a fost redescoperit în 2005 în timpul restaurării aripii în care funcționase timp de mai mulți ani departamentul de hărți militare Lucrarea lui Leonardo este cunoscută datorită schițelor pregătitoare și mai multor copii ale zonei centrale cea mai bună dintre ele o datorăm pictorului Peter Paul Rubens În 1504 da Vinci a făcut parte din comitetul pentru amplasarea statuii David a lui Michelangelo contrar voinței autorului În 1506 s-a întors la Milano împreună cu mulți din ucenicii săi printre care Bernardino Luini Giovanni Antonio Boltraffio și Marco d'Oggione ultimul fiind cunoscut pentru copiile sale după Cina cea de Taină Din păcate nu a putut sta prea mult timp în Milano deoarece tatăl său a murit în 1504 el trebuind să se întoarcă la Florența în 1507 pentru a rezolva problema moștenirii împreună cu frații săi În 1508 s-a întors în Milano unde a locuit în propria sa casă situată aproape de Porta Orientale în parohia Santa Babila Ultimii ani 1513 – 1519 Începând din septembrie 1513 până în 1516 în timpul papei Leon X Leonardo a petrecut mult timp în Cortile del Belvedere în Vatican unde în aceeași perioadă lucra și pictorul Raffaello Santi cunoscut sub numele de Rafael În octombrie 1515 regele Francisc I al Franței a recapturat orașul Milano În 19 decembrie Leonardo a fost prezent la întâlnirea dintre Francisc I și Papa Leon X care a avut loc la Bologna Nu se cunoaște scopul pentru care a fost comandat acest leu mecanic dar se presupune că era destinat să-l întâmpine pe rege la intrarea sa triumfală în Lyon și probabil că a fost utilizat în cadrul convorbirilor de pace cu papa Leul s-a pierdut o replică mai mult sau mai puțin fidelă cu originalul a fost realizată de curând și se găsește la Muzeul din Bologna< ref> În 1516 a intrat în serviciul lui Francisc I sub înalta protecție a acestuia fiindu-i dată o locuință în Clos Lucé Cloux azi devenită muzeu lîngă reședința regală Château d'Amboise Aici și-a petrecut ultimii ani din viață însoțit de ucenicul său contele Francesco Melzi având alocată o pensie de 10000 de scuzi italieni Leonardo da Vinci s-a stins din viață la Clos Lucé în 2 mai 1519 În ultimii ani regele Francisc I și Leonardo deveniseră prieteni apropiați Giorgio Vasari povestește că regele l-ar fi ținut de mână până în ultima clipă Această istorie foarte dragă francezilor ilustrată de tabloul lui Jean Auguste Dominique Ingres pare a fi mai degrabă o legendă dat fiindcă în aceeași zi de la Saint-Germain-en-Laye Francisc I a emis un edict în consecință nu putea fi la Clos Lucé Alți cercetători au remarcat că edictul nu era semnat personal de rege Vasari menționează că în ultimele zile simțindu-și sfârșitul aproape Leonardo a chemat un preot pentru a se spovedi și împărtăși Conform dorinței sale 60 de cerșetori au însoțit cortegiul funerar Fiecare din aceștia a fost răsplătit cu o sumă de bani stabilită în prealabil de Leonardo Principalul moștenitor și executorul testamentar al artistului a fost contele Melzi care i-a fost alături până în ultima clipă Lui i-au rămas picturile desenele biblioteca uneltele și alte obiecte personale ale artistului ca și o sumă de bani Nu a fost uitat nici Salai fostul său ucenic și tovarăș la fel și credinciosul său servitor Battista di Vilussis fiecare primind jumătate din via lui Leonardo frații artistului care și-au împărțit terenuri și servitoarea sa care a primit o pelerină neagră de bună calitate cu marginea îmblănită ceea ce voia să însemne că servitoarea sa putea participa la funeralii îmbrăcată decent< ref> Leonardo da Vinci a fost înmormântat în Capela Saint-Hubert a castelului Amboise Viața personală Se cunosc extrem de puține amănunte privind viața personală a lui Leonardo da Vinci deși a lăsat în urmă sute de pagini manuscrise Nu există scrisori scrieri poetice jurnal personal sau memorii Nicăieri în scrierile sale sau în cele ale contemporanilor săi nu apare vreo informație care să indice vreun interes afectiv față de vreo persoană În consecință nu se poate stabili cu certitudine dacă a avut vreo relație afectivă și sau eventual sexuală cu vreo persoană bărbat sau femeie Din contră cei care l-au cunoscut vorbesc despre o existență aproape ascetică dedicată trup și suflet artei și științei Una din notele sale conține câteva referințe privind sexualitatea și procreația "Actul procreației și tot ce are legătură cu el este atât de dezgustător încât oamenii ar dispărea dacă nu ar interveni ceva fețe drăgălașe sau dispoziții senzuale" Această frază a fost interpretată în fel și chip cu scopul de a defini orientarea sexuală a artistului Procesul Saltarelli Actele din dosarul acestui proces constituie singurul document istoric și singurul cu valabilitate juridică cu referire directă la orientarea sexuală a lui Leonardo da Vinci În data de 9 aprilie 1476 în cutia de scrisori tamburo din fața primăriei Palazzo della Signoria a fost depus un denunț anonim împotriva unui tânăr ucenic giuvaergiu Jacopo Saltarelli denunț în care se menționa că acesta ar avea diverse "legături mizerabile cu persoane care i-au solicitat asemenea servicii nasănătoase" Denunțul acuză patru persoane de a-l fi sodomizat pe Saltarelli respectiv Leonardo da Vinci ucenic în atelierul pictorului Verrocchio un croitor pe nume Baccino un anume Bartolomeo di Pasquino și Leonardo Tornabuoni membru al familiei aristocratice cu același nume din Florența asociată cu familia Medici Unele surse afirmă că ar fi lucrat și ca model pentru Leonardo Judecătorii au decis să claseze cazul cu condiția să nu mai apară alte denunțuri În 7 iunie 1476 un alt denunț a fost depus dar din nou judecătorii au decis să claseze cazul dat fiindcă denunțul chiar dacă era anonim trebuia să fie semnat Ulterior s-a speculat faptul că familia unuia din acuzați Leonardo Tornabuoni ar fi exercitat presiuni prin intermediul familiei Medici pentru clasarea cazului Cert este că în acea perioadă sodomia era considerată un delict extrem de grav pedepsit cu moartea prin ardere pe rug Deoarece era extrem de greu de probat adesea se recurgea la tortură Nu era o chestiune cu care să se glumească deși autoritățile erau relativ tolerante Prin sodomie se înțelegea orice practică sexuală în afară de contactul sexual normal vaginal dintre bărbat și femeie conform definiției date de Toma d'Aquino Acuzația de sodomie era extrem de frecventă în epocă atât în rândul aristocrației fiind folosită pentru eliminarea rivalilor politici cât și la nivelul claselor de jos cel mai adesea în scopuri mercantile dat fiindcă condamnatului i se confisca averea o parte revenindu-i denunțătorului Un cercetător contemporan Michael Rocke a investigat cu mijloace moderne arhiva Oficialilor Nopții Ufficiali di notte o instituție represivă menită să instrumenteze cazurile de sodomie în Florența stabilind că timp de 70 de ani între 1432 și 1502 timp în care această instituție a fost activă au fost investigate cca 16 000 de cazuri de sodomie 3000 de persoane fiind condamnate Pare extrem de mult pentru un oraș cu cca 40 000 de locuitori Totuși în 70 de ani ar însemna cca 42 de condamnări anual adică aproape 1 la mie din populația orașului În consecință sodomia nu era deci chiar așa de răspândită pe cât afirmă Michael Rocke în cartea sa Pe de altă parte sodomia nu însemna neapărat relații homosexuale ci includea o paletă extrem de largă de practici sexuale de la masturbare și până la sex anal heterosexual Chiar și felația practicată curent de prostituate era considerată sodomie Autoritățile erau alarmate de scăderea numărului de căsătorii puse pe seama extinderii practicilor sexuale „necurate astfel încât au decis să crească numărul de bordeluri și să asigure o dotă pentru tinerele sărace concomitent cu sporirea represiunii care nu era nici pe departe atât de cruntă pe cât era bunăoară în țările de la nord de Alpi unde execuția publică prin ardere pe rug pentru sodomie era relativ frecventă sau în comparație cu Anglia unde în 27 noiembrie 1835 au fost spânzurați James Pratt și John Smith ultima condamnare la pedeapsa capitală pentru sodomie din Marea Britanie Cu toate că dosarul cazului de sodomie în care era implicat și Leonardo da Vinci a fost clasat eticheta de "desfrânați" aplicată de opinia publică celor patru acuzați a persistat multă vreme Privind retrospectiv toată această afacere pare să fi fost un atac politic la adresa familiei de Medici Leonardo fiind doar o victimă colaterală O altă certitudine este faptul că nici unul din contemporanii săi și nici biograful său Giorgio Vasari 1511-1574 nu pomenesc nimic despre așa-zisa sa homosexualitate Ipoteza lui Sigmund Freud Pornind de la o notă scrisă de Leonardo da Vinci Sigmund Freud a scris în 1910 un eseu intitulat Leonardo da Vinci și memoria copilăriei titlu original Eine Kindheitserinnerung des Leonardo da Vinci 1910 practic un studiu psihanalitic cu tentă literară asupra lui Leonardo da Vinci și operei sale Sigmund Freud a pornit de la o notă a lui Leonardo din Codex Atlanticus în care acesta își amintește " printre primele amintiri din copilărie mi se pare că eram așezat în leagăn și un vultur în italiană nibbio a venit la mine mi-a deschis gura cu coada și m-a lovit cu ea de mai multe ori peste buze" Pornind de la această notă Freud a interpretat acest eveniment drept o fantezie fantasmă a artistului privind un contact sexual oral Conform teoriei sale vulturul ar fi mama artistului dat fiindcă în scrierea antică egipteană hieroglifa "mamă" este simbolizată printr-un vultur zeița Mut Sigmund Freud a dezvoltat această teorie pornind de la o idee mai veche a sa privind relația dintre mamă și pruncul alăptat similară cu o felație Pornind de aici Freud a analizat tabloul lui Leonardo de la Muzeul Luvru Sf Ana Fecioara și Pruncul 1510-1513 făcând observația că vestmintele Sfintei Fecioare seamănă cu un vultur De aici a dedus că toate acestea denotă fantezii de "homosexual pasiv" ale artistului Imediat după publicarea eseului mai mulți specialiști italieni au acuzat o eroare de traducere în ediția în limba germană cartea Mariei Herzfeld Leonardo da Vinci der Denker Forscher und Poet utilizată ca referință de către Freud respectiv traducerea cuvântului nibbio prin vultur care de fapt în context s-ar traduce prin zmeu de hârtie Cu toate acestea cuvântul nibbio în italiană înseamnă și gaie pasăre de pradă înrudită cu vulturul lat Milvus milvus fam Accipitridae astfel încât adepții lui Freud au refăcut imediat teoria privind pretinsa homosexualitate "pasivă" a lui Leonardo da Vinci Cei mai mulți specialiști în opera lui Leonardo da Vinci oameni care și-au dedicat întreaga viață studierii operei acestuia susțin totuși că visul său "profetic" este inspirat de Divina Comedie a lui Dante Alighieri fiind de fapt o metaforă extrem de răspândită în scrierile epocii și că toate teoriile lui Freud ca și ale epigonilor acestuia sunt simple fabulații Freud se înșela însă pentru că homosexualitatea în Florența familiei de Medici avea aceleași trăsături caracteristice cu pederastia din Grecia antică Leonardo în calitate de maestru nu putea fi în nici un caz homosexual pasiv rolul acesta era rezervat ucenicilor care-și completau veniturile prostituându-se precum Jacopo Saltarelli Apoi Freud nu a înțeles sau s-a făcut că nu înțelege rolul mamei lui da Vinci o simplă țărancă pe post de dădacă până la cinci ani după care a trebuit să-și încredințeze fiul tatălui Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci notar oficial al Florenței O simplă țărancă pe post de purtătoare de sarcină și apoi de dădacă nu avea cum să bântuie visele erotice ale artistului Teorii contemporane Având ca punct de plecare procesul de sodomie din 1476 și eseul lui Sigmund Freud mai mulți cercetători contemporani au disecat scrierile și opera artistică a lui Leonardo da Vinci căutând să descopere "dovezi" ale pretinsei homosexualități a acestuia Principalele argumente invocate de către aceștia sunt Leonardo da Vinci a avut doi ucenici Gian Giacomo Caprotti da Oreno și Contele Francesco Melzi care au stat alături de marele artist până la moartea acestuia amândoi "tineri" și "frumoși" Schița pentru tabloul Sf Ioan Botezătorul intitulată The Incarnate Angel desen în cărbune din 1515 aflat în colecția Muzeului Luvru reprezentând un înger cu penisul în erecție Personajul din dreapta lui Isus în Cina cea de Taină are sexul nedefinit Leonardo da Vinci nu a fost niciodată însurat Leonardo da Vinci a evitat să picteze nuduri de femei în schimb a pictat numeroși tineri cu chip angelic Elizabeth Abbott în lucrarea History of Celibacy afirmă că deși este "foarte probabil" ca Leonardo da Vinci să fi fost homosexual traumatizat de procesul de sodomie din 1476 artistul ar fi optat pentru castitate pentru tot restul vieții Alți autori afirmă fără echivoc despre Leonardo da Vinci că ar fi fost homosexual și chiar pedofil sadea începând cu autorul cu mare succes la public Dan Brown care în romanul Codul lui da Vinci afirmă că artistul ar fi fost un homosexual înflăcărat flamboyant Michael White în cartea Leonardo The First Scientist afirmă că "there is little doubt that Leonardo remained a practising homosexual" indicând chiar și două nume de "parteneri sexuali" ai artistului respectiv un anume Fioravante di Domenico și un tânăr șoimar Bernardo di Simone bazându-se pe interpretarea proprie a unor note personale ale lui Leonardo Discipoli și ucenici Gian Giacomo Caprotti da Oreno supranumit Salai sau Il Salainomicul nespălat sau drăcușorul a ajuns în preajma lui Leonardo în 1490 După numai un an Leonardo a făcut o listă cu toate potlogăriile acestuia numindu-l hoț mincinos încăpățânat și avid de bani după ce fusese prins de cel puțin cinci ori că șterpelise bani și alte obiecte de valoare pentru a cheltui o avere pe haine Cu toate acestea Leonardo l-a tratat cu îngăduință acesta rămânând în slujba artistului aproape 30 de ani Salai a realizat un număr de tablouri sub nume propriu Andrea Salai dar deși Vasari afirmă că Leonardo l-ar fi învățat totul despre pictură lucrările sale nu se ridică totuși la nivelul altor ucenici ai pictorului precum Marco d'Oggione și Boltraffio În 1515 a pictat o versiune nud a Monei Lisa cunoscută drept Monna Vanna În 1506 Leonardo a mai luat un ucenic Contele Francesco Melzi fiul unui aristocrat din Lombardia care va fi considerat ucenicul său preferat L-a urmat pe Leonardo da Vinci în Franța rămânând alături de el până la moartea acestuia Melzi a moștenit lucrările artistice și științifice ale maestrului manuscrisele și colecțiile sale cărțile și obiectele personale fiind și executorul testamentar al artistului Opera artistică Pictura În ciuda renumelui pe care și l-a câștigat cu precădere în sec20 în calitate de om de știință și inventator timp de patru secole după moartea sa Leonardo da Vinci a rămas în conștiința colectivă drept unul din cei mai mari pictori deși numărul lucrărilor rămase în urma sa este extrem de redus în raport cu alți contemporani de-ai săi Lucrările sale certe ca și cele atribuite lui au o valoare inestimabilă iar ultimele care s-au vândut au atins prețuri fabuloase Încă din timpul vieții pe la 1490 Leonardo era descris ca un pictor divin faima sa sporind cu trecerea anilor Leonardo rămâne în istoria picturii prin câteva lucrări care au fost remarcate încă din timpul vieții sale datorită tehnicii novatoare perfecțiunea detaliilor a celor anatomice în primul rând apoi se remarcă iluminarea savantă interesul său pentru fizionomie și pentru modul în care aceasta poate exprima emoții și sentimente modul în care a utilizat corpul uman pentru compoziții figurative coloristica inovatoare și subtilitatea gradată a tonurilor Toate aceste calități pot fi recunoscute cu ușurință în lucrările sale cele mai cunoscute Monna Lisa Cina cea de Taină Fecioara pe stânci Lucrări din tinerețe Prima lucrare realizată de Leonardo da Vinci a fost Botezul lui Cristos lucrare atribuită lui Verrochio realizată în colaborare cu acesta Din aceeași perioadă datează alte două lucrări amândouă cu titlul Buna Vestire Una are dimensiuni reduse 59x14 cm Este o "predella" o bucată care ar trebui să se potrivească la baza unei compoziții mai mari în cazul de față o lucrare aparținînd lui Lorenzo di Credi de care a fost separată ulterior A doua bună vestire este o lucrare de dimensiuni ceva mai mari cu o lățime de 217 cm În ambele lucrări Leonardo da Vinci a utilizat un aranjament clasic prezent și în două binecunoscute lucrări ale lui Fra Angelico cu Fecioara stând în genunchi sau în picioare în dreapta imaginii în stânga un înger în profil cu o îmbrăcăminte sofisticată Deși anterior atribuită lui Ghirlandaio lucrarea este azi atribuită lui Leonardo< ref> În lucrarea cea mică Sfânta Fecioară pleacă ochii și își împreunează mâinile într-un gest care vrea să exprime supunere față de voința Domnului În a doua lucrare din contră Sfânta Fecioară nu este de loc supusă Tânăra ce o reprezintă întreruptă din lectură de neașteptatul emisar pune un deget de-a curmezișul Bibliei pentru a marca locul în care i-a fost întreruptă lectura ridicând mâna în semn de surpriză Tânăra femeie acceptă rolul de mamă a Domnului nu cu resemnare ci cu încredere În această lucrare Leonardo da Vinci reprezintă dimensiunea umană a Sfintei Fecioare recunoscând rolul umanității în încarnarea Domnului Lucrările din anii 1480 În 1480 Leonardo a primit două comenzi extrem de importante și a început o altă lucrare care se va dovedi revoluționară din punct de vedere al compoziției Două din cele trei lucrări nu au mai fost terminate iar a treia a constituit subiectul unor discuții interminabile privind termenele și prețul Una din lucrări este intitulată Sf Ieronim în pustietate Unul din cercetătorii vieții și operei lui Leonardo Liana Bortolon asociază această lucrare cu o perioadă dificilă din viața artistului relevată de una din însemnările sale „ gândeam că învăț să trăiesc în realitate învățam să mor Lucrarea odată începută compoziția poate fi văzută fiind extrem de neobișnuită Lucrarea care prin secolul al XVIII-lea îi aparținea Angelicăi Kauffman a fost mai apoi tăiată în două Cele două bucăți au fost regăsite ulterior prima într-un târg de vechituri și a doua în atelierul unui curelar fiind mai apoi reunite pentru a forma compoziția originală Este posibil ca totuși anumite zone periferice ale compoziției originale să lipsească Sf Ieronim ocupă zona centrală a lucrării așezat după o linie ușor înclinată și văzut cumva dintr-o perspectivă aeriană Îngenuncheat cu un braț întins în lateral cu privirea fixă îndreptată în direcție opusă postura personajului pare desprinsă din studiile anatomice ale artistului În prim plan în dreapta întins de-a curmezișul simbolul preferat al artistului un leu formează o dublă spirală la baza compoziției O altă inovație este planul de fundal cu stânci colțuroase abia schițat din care se detașează personajele principale Aceeași concepție novatoare în ceea ce privește compoziția elementele de fundal și dramatismul subiectului apar în altă capodoperă neterminată intitulată Adorația Magilor comandă a călugărilor din mânăstirea San Donato din Scopeto Este o compoziție complexă cu dimensiunea de cca 250 x 250 cm În vederea realizării acesteia Leonardo a făcut numeroase schițe și desene preliminare inclusiv unul extrem de detailat în perspectivă liniară cu ruine care formează o parte din fundalul scenei Din păcate în 1482 la ordinul lui Lorenzo de Medici artistul a plecat la Milano pentru a câștiga bunăvoința lui Ludovico Sforza Il Moro adică maurul lucrarea fiind abandonată A treia lucrare importantă din această perioadă este Fecioara pe stânci lucrare comandată de Confreria Imaculatei Concepții Lucrarea realizată cu concursul lui Giovanni Ambrogio de Predis trebuia să completeze o parte a altarului construit deja Leonardo a ales să picteze un moment apocrif al copilăriei lui Isus în care Ioan Botezătorul protejat de un înger întâlnește Sfânta Familie în drumul spre Egipt În această scenă Ioan îl recunoaște pe Isus drept Cristos Fiul Domnului Scena emoționantă de o frumusețe deosebită impresionează prin grația personajelor ce-l înconjoară pe pruncul Isus într-un peisaj sălbatic dominat de stânci și cascade Lucrările din anii 1490 Cea mai renumită lucrare a lui Leonardo da Vinci realizată în 1490 a fost Cina cea de Taină o frescă pictată în refectoriul sala de mese mânăstirii Santa Maria della Grazie din Milano Fresca reprezintă momentul în care Isus înconjurat de discipolii săi ia ultima cină înainte să fie arestat și condamnat la moarte surprinzând exact momentul în care acesta rostește fraza profetică unul din voi mă va vinde Scena surprinde consternarea discipolilor Mântuitorului la auzul vorbelor acestuia Scriitorul Matteo Bandello povestește cum Leonardo lucra în unele zile de dimineață până seara fără a se opri nici măcar pentru a mânca după care urmau câteva zile în care nu mai picta absolut deloc Modul de lucru al artistului era dincolo de puterea de înțelegere a călugărilor astfel că exasperați aceștia au cerut lui Ludovico Sforza să intervină Atunci când a fost terminată fresca a fost unanim aclamată fiind considerată o capodoperă Din păcate tehnica utilizată de Leonardo tempera prin care acesta dorea obținerea de culori mai vii s-a dovedit inadecvată substratului pe care a fost aplicată umezeala datorată apropierii de bucătărie a condus la deformarea și scorojirea acesteia astfel încât un vizitator al mânăstirii 100 de ani mai târziu o descria drept o ruină Cu toate acestea fresca lui Leonardo rămâne una din cele mai cunoscute opere de artă religioasă din istorie fiind reprodusă pe orice de la tricouri până la celebrele carpete de pus pe perete Lucrările din anii 1500 Dintre lucrările realizate de Leonardo în sec16 de departe cea mai renumită este Mona Lisa mai precis Monna Lisa sau La Gioconda Acest portret de mici dimensiuni este incontestabil cea mai renumită pictură din lume Renumele său se datorește zâmbetului misterios al femeii subliniat de artist prin umbrirea colțurilor gurii și ochilor astfel că natura sau sursa acestui zâmbet cu subînțeles nu poate fi descifrată Această tehnică de umbrire s-a numit sfumato sau fumul lui Leonardo Vasari despre care se spune că a cunoscut această lucrare doar din auzite afirmă că zâmbetul ei este atât de plăcut încât pare a fi de origine mai degrabă divină decât omenească Dacă Vasari a văzut sau nu tabloul este subiectul unei controverse printre istorici Unul din argumentele principale ale celor care susțin că nu a văzut niciodată această lucrare este că el descrie modelul ca având sprâncene Unii autori precum Daniel Arasse au lansat ipoteza că Leonardo ar fi pictat sprâncenele modelului dar că acestea ar fi fost eliminate ulterior nefiind la modă pe la mijlocul sec 16 Analiza lucrării scanate la rezoluție înaltă de către Pascal Cotte a arătat că Mona Lisa fusese realmente pictată inițial cu gene și sprâncene dar că acestea au fost ulterior eliminate În tabloul Fecioara cu Pruncul și Sf Ana compoziția este din nou concepută sub forma unor personaje în natură amintind de Sf Ieronim cu personajul surprins într-o postură înclinată Ceea ce face această lucrare extrem de originală este că cele două personaje înclinate par să se suprapună Maria este așezată pe genunchii mamei sale Sf Ana Ea este aplecată puțin în față spre pruncul Isus care se joacă cu un miel Compoziția a fost copiată de multe ori și a influențat mulți artiști printre care Michelangelo Rafael Andrea del Sarto Pontormo și Correggio Această schemă compozițională a fost de asemenea adoptată de pictorii venețieni Tintoretto și Paolo Veronese Desen Leonardo da Vinci nu a fost un pictor extrem de prolific precum mulți dintre contemporanii săi În schimb a desenat enorm Caietele sale conțin sute de schițe dar și desene detailate ale diverselor aspecte care i-au atras atenția De asemenea există multe studii preliminare ale picturilor pe care le-a realizat sau pe care plănuia să le realizeze cum ar fi cele pentru Adorația Magilor Fecioara pe stânci și Cina cea de Taină Primul desen cunoscut al artistului este intitulat Peisaj din Valea râului Arno și datează din 1473 Se observă râul munții Castelul Montelupo și ogoarele din jur O altă serie de desene include figuri umane deformate uneori exagerat mulți se referă la ele ca la un fel de caricaturi sunt studii ale expresiei fețelor umane folosind diverse modele întâlnite în cele mai diverse locuri Vasari chiar povestește că atunci când Leonardo observa pe stradă vreo persoană cu o figură care i se părea interesantă o urmărea studiind-o îndelung Există numeroase studii de tineri asociate adesea cu ucenicul său Salai cu o caracteristică deosebită ceea ce azi numim profil grec adică un profil la care se poate trasa o linie dreaptă din frunte până în vârful nasului cu șaua dintre nas și frunte extrem de sus formă întâlnită la multe statui grecești antice Acest profil contrastează adesea cu profilul roman războinic Salai este adesea desenat cu o costumație sofisticată și bizară Alte desene extrem de detailate sunt studii ale unor draperii un element adesea nelipsit în pictura epocii În desenele din tinerețe ale artistului chiar se remarcă o extraordinară dexteritate în desenarea acestora Un alt desen renumit este o scenă macabră desenată în 1479 în Florența reprezentându-l pe Bernardo Baroncelli spânzurat în legătură cu asasinarea lui Giuliano fratele lui Lorenzo de Medici în cazul conspirației Pazzi Studii și invenții Manuscrise și note Umanismul renascentist nu trasa o graniță categorică între știință și artă astfel încât studiile științifice și inginerești ale lui Leonardo da Vinci sunt cel puțin la fel de impresionante și inovative pe cât sunt lucrările sale artistice Studiile sale se regăsesc în cca 13 000 de pagini de note și schițe la care a lucrat aproape zilnic de-a lungul întregii vieți Multe din notele sale sunt scrise în oglindă aceasta părând a fi mai degrabă din rațiuni practice decât din motivul de a păstra vreun secret ascuns Din cauză că scria cu mâna stângă este posibil să-i fi fost mai ușor să scrie de la dreapta la stânga Notele sale relevă o paletă extrem de largă de preocupări de la banale liste de cumpărături zilnice și datorii până la desene de aripi și pantofi pentru mers pe apă Se regăsesc de asemenea compoziții pentru pictură studii și detalii de draperii animale copii disecții de organe studii de plante formațiuni stâncoase vârtejuri acvatice mașini de război mașini de zburat studii de arhitectură Aceste caiete de diverse tipuri și mărimi au fost împrăștiate de prieteni și moștenitori după moartea sa marea majoritate ajungând în final în colecții de prestigiu precum Royal Library de la Windsor Castle Muzeul Luvru Biblioteca Nacional de España Victoria and Albert Museum Biblioteca Ambrosiana care conține cele 12 volume ale Codexului Atlanticus și British Library din Londra care deține o parte a Codexului Arundel Nu se cunoaște motivul pentru care Leonardo nu le-a publicat în timpul vieții Studii științifice Pasiunea pentru știință a lui Leonardo a fost mai degrabă contemplativă El s-a străduit să înțeleagă diverse fenomene descriindu-le în mod minuțios și reprezentându-le printr-un desen detailat fără a dezvolta experimente practice și sau explicații teoretice dat fiindcă îi lipseau pregătirea matematică și cunoștințele de limbă latină Din această cauză cercetătorii contemporani cu el au ignorat în bună măsură lucrările sale științifice deși la un moment dat Leonardo însuși se străduia să învețe singur latina În 1490 el studia matematica cu Luca Pacioli pregătind o serie de desene de solide de formă regulată pentru a fi gravate pe plăcile pentru ilustrațiile din cartea lui Pacioli De divina proportione publicată în 1509 Din conținutul jurnalelor sale rezultă că plănuia să publice o serie de tratate asupra mai multor subiecte Se spune că în cursul vizitei din 1517 a secretarului Cardinalului Ludovic de Aragon ar fi fost observat un tratat coerent de anatomie Daniel Arasse afirmă că tratatul apărut în Franța în nu mai puțin de 62 de ediții în numai 50 de ani a făcut ca Leonardo să fie văzut ca un precursor al învățământului academic de artă Cu toate că experimentele lui Leonardo au urmat metode științifice clare o analiză recentă a activității sale ca om de știință analiză făcută de Frtijof Capra afirmă că Leonardo era complet diferit de savanți precum Isaac Newton sau Galileo Galilei el căutând să integreze arta cu știința în cel mai pur spirit renascentist Studii de anatomie Leonardo a căpătat primele noțiuni de anatomie pe când își făcea ucenicia în atelierul lui Verrocchio Acesta insista față de ucenicii săi asupra importanței studiului anatomiei umane În calitate de artist pasionat de anatomie Leonardo da Vinci a devenit repede un adevărat specialist în anatomie topografică A realizat astfel o mulțime de studii constând în desene amănunțite de mușchi tendoane și alte detalii anatomice vizibile Devenit ulterior artist de renume i s-a acordat permisiunea de face disecție de cadavre la Spitalul Santa Maria Nuova din Florența și ulterior în spitale din Milano și Roma Între 1510 și 1511 a colaborat în acest sens cu doctorul Marcantonio della Torre Leonardo a realizat peste 240 de desene extrem de detailate pe care le-a descris cu cca 13 000 de cuvinte în vederea publicării unui tratat de anatomie Toate acestea au rămas la Francesco Melzi care intenționa să le publice dar și el a fost depășit de complexitatea problemelor apărute în special datorită scrisului lui Leonardo da Vinci Aceste probleme rămăseseră încă nerezolvate în momentul decesului lui Melzi și încă alți 50 de ani după astfel încât numai o mică parte din materialul cu privire la anatomie a fost inclusă în tratatul de pictură publicat în 1632 în Franța În timp ce Melzi ordona materialul pe capitole acesta a fost examinat de mulți artiști și anatomiști printre care Giorgio Vasari Benvenuto Cellini și Albrecht Dürer care a făcut mai multe desene după materialul lăsat de Leonardo Desenele anatomice ale lui Leonardo includ numeroase studii privind scheletul uman părțile lui componente precum și studii privind mușchii și tendoanele A studiat de asemenea mecanica scheletului omenesc și forțele musculare prefigurând știința modernă a biomecanicii Ca artist Leonardo a studiat efectele emoționale asupra fizionomiei studiind în special efectele furiei De asemenea a studiat și desenat diformități ale feței și semne ale nebuniei A studiat de asemenea anatomia multor animale disecând vaci urși maimuțe păsări și broaște comparând anatomia acestora cu cea a omului și a făcut o serie de studii asupra cailor Inginerie și invenții Încă din timpul vieții Leonardo da Vinci a fost considerat unul din cei mai mari ingineri ai timpului său În scrisoarea de prezentare ce-o trimisese ducelui Ludovico Sforza Il Moro Leonardo afirma că este capabil să construiască tot felul de mașini capabile să asigure protecția orașului în cazul unui asediu Atunci când a fugit la Veneția în 1499 și-a găsit imediat o slujbă de inginer militar prin concepția și construcția unui sistem mobil de baricade care să protejeze orașul de atacuri din exterior De asemenea a relizat un proiect de deviere a râului Arno proiect la care a colaborat cu Niccolò Machiavelli Notele artistului cuprind o mulțime de invenții multe din ele inutile sau fanteziste precum un instrument muzical viola organista un cavaler mecanic robot și un tun cu abur dar și altele utile precum pompe hidraulice mecanisme cu clichet reversibile și proiectile de mortier În 1502 Leonardo da Vinci a desenat un pod suspendat parte a unui proiect mai amplu pentru sultanul Baiazid II podul fiind destinat să traverseze intrarea în Bosfor cunoscută drept Cornul de Aur Baiazid nu a acceptat proiectul considerându-l irealizabil Concepția lui Leonardo a fost reînviată în 2001 atunci când podul Vebjørn Sand Da Vinci Project ce se baza pe ideea sa a fost realizat în Norvegia Însă ceea ce l-a fascinat cel mai mult de-a lungul întregii sale vieți a fost zborul Leonardo a studiat zborul păsărilor și a scris mai multe studii despre acesta printre care Codexul asupra zborului păsărilor din 1505 A conceput și diverse aparate de zburat printre care una cu aripi batante ornitopter și o mașină de zburat cu aripă rotativă helicopter Postul de televiziune britanic Canal Four a comandat realizarea unui film documentar intitulat Leonardo's Dream Machines pentru o emisiune din 2003 Proiectele lui Leonardo pentru o parașută și pentru o arbaletă gigant au fost interpretate realizate cu mijloacele acelei epoci și testate cu succes Multe din proiectele lui Leonardo s-au dovedit astfel fezabile Influențe În tinerețea lui Leonardo da Vinci Florența era centrul Renașterii creștine un focar de cultură și civilizație Artistul și-a început ucenicia în 1466 în atelierul lui Verrocchio an în care maestrul acestuia marele sculptor Donatello se stingea din viață Pictorul Ucello ale cărui experimente cu perspectiva dezvoltaseră tehnica de realizare a peisajelor era în amurgul vieții Pictorii Piero della Francesca și Fra Filippo Lippi sculptorul Luca della Robbia arhitectul și scriitorul Leon Battista Alberti toți erau sexagenari Verrocchio era artistul de succes al generației următoare împreună cu Antonio Pollaiuolo și cu sculptorul Mino da Fiesole fiind totodată primul pictor care a realizat un studiu științific al luminii Aceste studii împreună cu tratatul despre pictură al lui Leone Battista Alberti De Pictura 1435 au avut un profund impact asupra tânărului Leonardo Lucrarea lui Massaccio Alungarea din Grădina Edenului care îi prezintă pe Adam și Eva goi și neajutorați reprezintă o imagine extrem de expresivă a corpului uman pictat în trei dimensiuni prin utilizarea clarobscurului a luminilor și umbrelor tehnică ce va fi dezvoltată în operele de mai târziu ale lui Leonardo de așa manieră încât va influența în mod categoric dezvoltarea ulterioară a picturii Dimensiunea umanistă a lui David al lui Donatello se va regăsi în lucrările de mai târziu ale artistului cu precădere în Sf Ioan Botezătorul O tradiție răspândită printre pictorii florentini era realizarea de mici lucrări reprezentând pe Sf Fecioară cu pruncul Isus Multe din acestea au fost realizate în tempera sau teracotă glazurată în atelierele lui Filippo Lippi Verrocchio sau ale familiei prolificului Luca della Robbia Lucrările timpurii de acest gen ale lui Leonardo precum Madona cu garoafă sau Madona Benois au urmat această tradiție îm timp ce acesta începea să se detașeze de tipare precum în Madona Benois în care Sf Fecioară este ușor aplecată înspre pruncul Isus așezat în colțul opus Această formulă compozițională va fi dezvoltată ulterior de Leonardo în Fecioara cu Pruncul și Sf Ana Leonardo a fost contemporan cu Botticelli Domenico Ghirlandaio și Perugino toți trei puțin mai în vârstă decât el A fost coleg cu toți trei în atelierul lui Verrocchio și la Academia de Medici Botticelli în special era deosebit de apreciat de familia de Medici astfel încât succesul material îi era asigurat Ghirlandaio și Perugino erau de asemenea extrem de prolifici și conduceau mari ateliere de pictură Amândoi aveau comenzi importante fiind deosebit de apreciați Ghirlandaio pentru abilitatea de a strecura pe bogătașii Florenței printre sfinții din mari fresce cu subiect religios iar Perugino pentru abilitatea de a picta mulțimi de sfinți și îngeri cu chipuri inocente Acestor trei pictori Botticelli Ghirlandaio și Perugino li s-a încredințat o comandă grandioasă pictura pereților Capelei Sixtine lucrarea începând în 1479 cu un prim contract cu Perugino Leonardo nu a fost implicat în această importantă lucrare Prima comandă mai serioasă pe care a primit-o Adorația Magilor pentru călugării din Scopeto nu va fi niciodată finalizată În 1476 pe când lucra în atelierul lui Verrocchio Altarul Portinari realizat de Hugo van der Goes a fost adus în Florența lucrare ce ilustra tehnica picturală a olandezilor a avut un impact semnificativ asupra pictorilor florentini cu precădere asupra lui Ghirlandaio Perugino și Leonardo În 1479 pictorul sicilian Antonello da Messina care lucra exclusiv în ulei a călătorit în nord spre Veneția unde Giovanni Bellini adoptase și el pictura în ulei făcând din aceasta tehnica preferată de pictorii venețieni Leonardo va vizita și el Veneția mai târziu La fel ca și cei doi mari arhitecți din vremea sa Bramante și Antonio da Sangallo cel Bătrân Leonardo a conceput planuri de biserici care apar prin hârtiile sale biserici niciodată realizate Contemporan cu Leonardo a fost și Lorenzo de Medici il Magnifico cunoscut și sub numele de Lorenzo Magnificul care era cu trei ani mai în vârstă și cu fratele său mai tânăr Giuliano asasinat în urma Conspirației Pazzi în 1478 Ludovico Sforza Il Moro cel care a condus Milano între 1479 și 1499 la care Leonardo a fost trimis ca ambasador din ordinul familiei Medici era și el de aceeași vârstă cu Leonardo Împreună cu Alberti Leonardo a vizitat casa familiei Medici în care a cunoscut câțiva bătrâni filozofi printre care pe Marsiglio Ficino adept al Neo-Platonismului Cristoforo Landino autor de comentarii la scrierile clasice și John Argyropoulos profesor de greacă și traducător al lui Aristotel Asociat de asemenea cu această adevărată academie patronată de familia de Medici era un personaj strălucitor tânărul poet și filozof Pico della Mirandola< ref> Faimă și reputație Încă din timpul vieții Leonardo era atât de renumit încât regele Franței îl considera un fel de trofeu de comoară neprețuită a țării sale declarând că avea să stea pe cheltuiala sa până la sfârșitul vieții Deși este aproape sigur că regele nu a fost prezent în momentul în care Leonardo a trecut în neființă legenda spune că acesta s-ar fi stins în brațele acestuia Jean Auguste Dominique Ingres a pictat chiar un tablou romantic ilustrând această scenă dramatică Interesul pentru opera sa nu a scăzut niciodată mulțimile făceau încă de atunci coadă să-i vadă lucrările ca și azi de altfel Giorgio Vasari a introdus un capitol special dedicat lui Leonardo în cartea sa în care îl descrie astfel În cursul normal al vieții se nasc mulți barbați sau femei cu talente din cele mai remarcabile dar ocazional într-un mod ce transcede natura un singur om poate fi dăruit de Ceruri cu atâta frumusețe grație și talent încât îi depășește de departe pe ceilalți toate realizările sale părând mai degrabă de inspirație divină decât izvorând din aptitudini omenești Trebuie să recunoaștem că acesta este cazul lui Leonardo da Vinci un artist de o frumusețe fizică remarcabilă care emana o grație infinită prin tot ce făcea care a cultivat geniul său atât de strălucitor încât toate problemele pe care le-a studiat au fost rezolvate cu ușurință Citate În viață frumusețea dispare În artă nu Acolo unde lucrarea Spiritului nu folosește unealta mâinii nu există artă Cine nu respectă viața nu o merită Arta nu se termină niciodată ci este doar abandonată Detaliile formează perfecțiunea însă perfecțiunea nu este un detaliu Opere majore Desene și gravuri Aflate în cea mai mare parte în Musée du Louvre Paris Royal Library Windsor Castle British Museum Londra Galleria Nazionale Roma Museo Nazionale Torino Gabinetto dei Disegni e Stampe Uffizi Florența Picturi Buna Vestire 1473-1475 Galleria degli Uffizi Florența Madonna Benois 1478 Muzeul Ermitage St Petersburg Adorația magilor 1481-1482 Galleria degli Uffizi Florența Madona din grota cu stânci La Vergine delle rocce 1483 Musée du Louvre Paris Cina cea de Taină 1495-1497 Santa Maria delle Grazie Gioconda sau Mona Lisa 1503-1507 Musée du Louvre Paris Bătălia de la Anghiari 1503-1505 doar copii realizate de Rubens și de un anonim ultima se găsește într-o colecție particulară München Sfântul Ioan Botezătorul 1513-1516 Musée du Louvre Paris Portretul unui muzician Biblioteca Ambroniană din Italia Referințe Bibliografie Michael Rocke Forbidden Friendships Homosexuality and Male Culture in Renaissance Florence Oxford University Press 1998 ISBN 0-19-512292-5 Theodor Lücke traducător și editor Leonardo da Vinci Tagebücher und Aufzeichnungen Deutsche Buch-Gemeinschaft Berlin 1940 scrisurile complete ale lui Leonardo da Vinci traduse după manuscrisele acestuia din limba italiană de Theodor Lücke Lectură suplimentară Domenico Laurenza Mario Taddei Edoardo Zano Mașinăriile lui Leonardo traducere Andrei Niculescu Editura RAO București 2008 Legături externe 13 septembrie 2006 Dorin Marian Revista Magazin 27 octombrie 2010 Revista Magazin 4 noiembrie 2009 Paul Ioan Revista Magazin Leonhard Euler pronunțat în germană v AFI și în română n 15 aprilie 1707 Basel Elveția d 18 septembrie 1783 Sankt Petersburg Rusia a fost un matematician și fizician elvețian Euler este considerat a fi fost forța dominantă a matematicii secolului al XVIII-lea și unul dintre cei mai remarcabili matematicieni și savanți multilaterali ai omenirii Alături de influența considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii și matematizării științelor stau atât calitatea și profunzimea cât și prolificitatea extraordinară a scrierilor sale opera sa exhaustivă putând cu ușurință umple 70 80 de volume de dimensiuni standard dacă ar fi publicată vreodată integral Biografie Tinerețea Euler s-a născut la Basel ca fiu al lui Paul Euler și Marguerite Brucker La puțin timp după nașterea sa familia s-a mutat la Riehen Elveția unde Euler și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei Tatăl său era un prieten al familiei lui Johann Bernoulli unul dintre cei mai faimoși matematicieni ai acelei perioade În 1720 la numai 13 ani Euler intră la Universitatea din Basel unde a studiat filosofia Curios este faptul că această universitate i-a refuzat mai târziu postul de profesor În această perioadă primește lecții de matematică de la Johann Bernoulli care îi descoperise talentul remarcabil și îl convinsese pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică În 1726 Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului În 1727 i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave Sankt Petersburg În această perioadă cei doi fii ai lui Johann Bernoulli Daniel și Nicolas își desfășurau activitatea la Academia Imperială de Științe din Sankt Petersburg În 1726 la moartea lui Nicolas Daniel a preluat catedra de matematică și fizică lăsând liberă catedra de medicină În acea perioadă această Academie abia înființată recruta savanți din toată lumea pentru a lucra acolo și pentru a forma o școală de cercetare Euler a fost propus pentru acest post și s-a mutat în capitala rusă 1727 La scurt timp a trecut de la catedra de medicină la cea de matematică fiind numit șeful Comisiei de matematică a Academiei Grație memoriei sale remarcabile Euler a învățat repede limba rusă În această perioadă a publicat lucrări științifice în „Memoriile Academiei din Petersburg Academia a devenit pentru el și un cadru generos în care el își putea desfășura cu succes activitatea de cercetare matematică stimulat fiind și de colaborarea cu Daniel Bernoulli În plus țarul Petru cel Mare a creat o atmosferă favorabilă pentru apropierea cultural-științifică a Rusiei față de Occident După moartea lui Petru cel Mare și a succesoarei acestuia Ecaterina I a venit la putere Petru al II-lea Din păcate acesta nu agrea oamenii de știință din alte țări și a suprimat fondurile alocate lui Euler și colegilor săi Berlin Mediul politico-social nefavorabil îl obligă pe Euler să părăsească Rusia În 1741 acceptă propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a veni la Academia din Berlin Aici a locuit următorii 25 de ani din viață perioadă foarte prolifică în care a scris peste 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice și a publicat două din cărțile sale de analiză matematică Pierderea vederii O mare nenorocire îl lovește în anul 1735 își pierde complet vederea la un ochi În 1766 s-a reîntors în Rusia dar orbește complet Totuși chiar și în această situație el continuă să creeze lucrări de o excepțională valoare științifică Întoarcerea în Rusia După întoarcerea în Rusia în 1766 lucrează și mai îndârjit Revistele Academiei din Petersburg nu-i mai puteau satisface productivitatea Chiar Euler glumea spunând că după moartea sa lucrările îi vor continua să apară în „Memoriile Academiei din Petersburg încă 20 de ani A murit la 18 septembrie 1783 fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg În discursul funebru ținut pentru Euler la Academia Franceză secretarul acestei prestigioase instituții marchizul de Condorcet spunea „ il cessa de calculer et de vivre „el a încetat să mai calculeze și să trăiască Contribuții în matematică Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii printre care geometrie calcul infinitesimal trigonometrie algebră și teoria numerelor El este o figură reprezentativă în istoria matematicii iar operele sale multe dintre ele de interes fundamental dacă ar fi tipărite integral ar umple între 60 și 80 volume Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte Printre altele a cercetat și a adus în atenția lumii științifice opera matematicianului și enciclopedistului arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni Notații matematice În numeroasele sale manuale Euler a introdus și a popularizat câteva convenții de notare El a introdus noțiunea de funcție și a fost primul care a notat fx pentru aplicarea funcției f elementului x De asemenea el a introdus notația modernă pentru funcțiile trigonometrice litera e pentru baza logaritmului natural cunoscut în prezent drept numărul lui Euler litera grecească ∑ sigma pentru sumă și litera i pentru unitatea imaginară Folosirea literei grecești π pi pentru raportul dintre circumferința unui cerc si diametrul său a fost de asemenea popularizată de Euler chiar dacă ideea nu a pornit de la el Analiză matematică Dezvoltarea calculului infinitesimal a impulsionat cercetarea în matematică în secolul al XVIII-lea iar matematicienii din familia Bernoulli prieteni de familie ai lui Euler au fost printre cei responsabili pentru progresul în acest domeniu Datorită influenței lor calculul infinitesimal a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de standardele moderne ale matematicii ideile sale au condus la mari progrese Astfel el a rămas foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor de puteri exprimarea unor funcții cu ajutorul unor sume cu un număr infinit de termeni ca de exemplu e^x \sum_{n0}^\infty {x^n \over n!} \lim_{n \to \infty}\left\frac{1}{0!} + \frac{x}{1!} + \frac{x^2}{2!} + \cdots + \frac{x^n}{n!}\right< math> Utilizarea seriilor de puteri i-a permis să rezolve faimoasa „problemă Basel în 1735 cu o demonstrație mai riguroasă în 1741< ref> \sum_{n1}^\infty {1 \over n^2} \lim_{n \to \infty}\left\frac{1}{1^2} + \frac{1}{2^2} + \frac{1}{3^2} + \cdots + \frac{1}{n^2}\right \frac{\pi ^2}{6}< math> Euler a introdus utilizarea funcției exponențiale și a celei logaritmice în calculul analitic El a descoperit noi moduri de a exprima diverse funcții logaritmice cu ajutorul seriilor de puteri și a definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe extinzând astfel domeniul de aplicare a logaritmilor< ref> Tot Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile trigonometrice prin celebra sa formulă e^{i\varphi} \cos \varphi + i\sin \varphi\< math> Un caz particular al acestei formule duce la „identitatea lui Euler e^{i \pi} +1 0 \ < math> În 1988 cititorii revistei de specialitate Mathematical Intelligencer au votat această identitate ca fiind „cea mai frumoasă formulă matematică din toate timpurile În plus Euler a elaborat teoria funcțiilor transcendentale superioare prin introducerea funcției gamma și a introdus o nouă metodă pentru rezolvarea ecuațiilor polinomiale de gradul IV El a găsit de asemenea o modalitate de a calcula integralele cu limite complexe prefigurând astfel dezvoltarea analizei complexe moderne și a inventat calculul variațiilor inclusiv bine-cunoscuta ecuație Euler-Lagrange De asemenea Euler a fost primul matematician care a utilizat metode analitice pentru a rezolva probleme de teorie a numerelor În acest sens el a unit două domenii diferite ale matematicii teoria numerelor și analiza introducând un nou domeniu de studiu teoria analitică a numerelor În acest nou domeniu Euler a creat teoria seriilor hipergeometrice teoria funcțiilor trigonometrice hiperbolice și teoria analitică a fracțiilor continue De exemplu el a demonstrat infinitatea numerelor prime utilizând divergența unor serii armonice și a folosit metode analitice pentru a obține o înțelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime Teoria numerelor Interesul lui Euler pentru teoria numerelor poate fi atribuit influenței lui Christian Goldbach prietenul și colegul său de la Academia din Sankt Petersburg Primele lucrări ale lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat dar a și demonstrat că unele dintre conjecturile acestuia erau false Euler a demonstrat „identitatea lui Newton „mica teoremă a lui Fermat „teorema celor două pătrate a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate a lui Lagrange Matematici aplicate Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete din lumea reală prin metode analitice Astfel el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli seriile Fourier diagramele Venn numerele Euler constantele e și π fracțiile continue și integralele A integrat calculul diferențial al lui Leibniz cu metoda fluxurilor a lui Newton și a dezvoltat noi metode pentru aplicarea mai ușoară a calculului diferențial în problemele de mecanică El a făcut pași importanți în îmbunătățirea aproximării numerice a integralelor realizând metoda cunoscută în prezent ca aproximările Euler Euler a demonstrat simultan cu matematicianul scoțian Colin Maclaurin dar independent de acesta formula Euler-Maclaurin De asemenea el a introdus constanta Euler-Mascheroni \gamma \lim_{n \rightarrow \infty } \left 1+ \frac{1}{2} + \frac{1}{3} + \frac{1}{4} + \cdots + \frac{1}{n} \lnn \right< math> Contribuții în alte științe Mecanică În mecanica fluidelor Euler a formulat sistemul de ecuații care descrie mișcarea unui fluid; împreună cu ecuația de continuitate acest sistem este cunoscut în prezent sub numele de „ecuațiile lui Euler pentru fluidele ideale Au fost publicate pentru prima oară în „Mémoires de l'Académie royale des sciences et des belles lettres de Berlin 1757 Ele sunt aplicate și în prezent permițând calculul în ipoteza simplificatoare a fluidelor ideale a numeroase mișcări cum ar fi circulația sanguină aerodinamică aplicată la avioane și automobile hidraulică oceanografie meteorologie etc De asemenea Euler a contribuit la dezvoltarea „teoriei Euler-Bernoulli un model utilizat în domeniul rezistenței materialelor Astronomie În afară de implementarea cu succes a metodelor sale de calcul analitic la problemele de mecanică newtoniană Euler a aplicat de asemenea aceste metode la problemele de astronomie Lucrările sale în acest domeniu au fost recunoscute și prin numeroasele premii decernate de către Academia de Științe din Paris de-a lungul carierei sale Realizările sale includ determinarea cu mare precizie a orbitelor cometelor și a altor corpuri cerești precum și înțelegerea naturii cometelor; de asemenea el a realizat un calcul suficient de precis pentru acea perioadă a paralaxei solare Calculele sale au contribuit printre altele la dezvoltarea tabelelor exacte ale longitudinilor Logică Euler este cel care a ilustrat pentru prima oară în 1768 raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de diagrame Euler Principii filosofice și religioase Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff mai ales în ce privește raționalismul acestora Euler a insistat asupra faptului că științele și cunoașterea în general sunt fondată pe legi precise din punct de vedere cantitativ pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut avea de asemenea o influență asupra antipatiei lui față de această doctrină astfel el a mers atât de departe încât să eticheteze ideile lui Wolff ca fiind „păgâne și atee O mare parte din ceea ce este cunoscut despre convingerile religioase lui Euler poate fi dedusă din opera sa Lettres a une Princesse d'Allemagne sur quelques sujets de physique et de philosophie 1768 scrisă în perioada când activa la Sankt Petersburg precum și dintr-o scriere anterioară a sa Rettung der Göttlichen Offenbahrung Gegen die Einwürfe der Freygeister „Despre apărarea revelației divine împotriva obiecțiunilor liber-cugetătorilor Aceste lucrări arată că Euler a fost un creștin devotat care credea sincer că Biblia a fost inspirată de către Duhul Sfânt O anecdotă celebră inspirată de argumentele filosofice ale lui Euler referitoare la religie este datată în timpul celei de-a doua perioade de activitate a sa la Academia din Sankt Petersburg Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare Împărăteasa era alarmată de faptul că argumentele filosofului pentru ateism ar fi putut influența unele persoane de la curtea imperială L-a solicitat atunci pe Euler să se confrunte cu francezul pe teme religioase Diderot a fost informat că un matematician Euler a realizat o demonstrație a existenței lui Dumnezeu; a vrut atunci să i se prezinte această demonstrație Euler a apărut a avansat spre Diderot și pe un ton convingător a anunțat „Domnule \frac{a+b^n}{n}x< math> prin urmare Dumnezeu există! Diderot pentru care spune povestea matematica era o mare necunoscută a rămas uluit în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs Jenat el a cerut să părăsească Rusia o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă Cu toate că este amuzantă anecdota este totuși apocrifă dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral având un spirit enciclopedic și care a publicat chiar și tratate matematice Opera scrieri publicate separat Dissertatio physica de sono Basel 1727 in quarto Mechanica sive motus scientia analytice St Petersburg 1736 2 volume in quarto Ennleitung in die Arithmetik ibid 1738 2 volume in octavo Tentamen novae theoriae musicae ibid 1739 in quarto Methodus inveniendi lineas curvas maximi minimive proprietate gaudentes Lausanne 1744 in quarto Theoria motuum planetarum et cometarum Berlin 1744 in quarto Beantwortung &c or Answers to Different Questions respecting Comets ibid 1744 in octavo Neue Grundsatze sau „Noile principii ale artileriei cu note și ilustrații ibid 1745 in octavo Opuscula varii argumenti ibid 1746-1751 3 volume in quarto Novae et carrectae tabulae ad loco lunae computanda ibid 1746 in quarto Tabulae astronomicae solis et lunae ibid quarto Gedanken &c or Thoughts on the Elements of Bodies ibid in quarto Rettung der gall-lichen Offenbarung ibid 1747 in in quarto Introductio in analysin infinitorum „Introducere în analiza infinitezimală Lausanne 1748 2 volume in quarto Scientia navalis seu tractatus de construendis ac dirigendis navibus St Petersburg 1749 2 volume in quarto Theoria motus lunae Berlin 1753 in quarto Dissertatio de principio minimae actionis cum examine objectionum cl prof Koenigii ibid 1753 in octavo Institutiones calculi differentialis cum ejus usu in analysi Intuitorum ac doctrina serierum ibid 1755 in quarto Constructio lentium objectivarum &c St Petersburg 1762 in quarto Theoria motus corporum solidoruni seu rigidorum Rostock 1765 in quarto Institutiones calculi integralis St Petersburg 1768-1770 3 volume in quarto Lettres a une Princesse d'Allemagne sur quelques sujets de physique et de philosophie St Petersburg 1768-1772 3 volume in octavo Anleitung zur Algebra sau „Introducere în algebră ibid 1770 in octavo Dioptrica ibid 1767-1771 3 volume in quarto Theoria motuum lunge nova methodo pertractata ibid 1772 in quarto Novae tabulae lunares ibid in octavo La théorie complete de la construction et de la maneuvre des vaisseaux 1773 in octavo Opuscula analytica St Petersburg 1783-1785 2 volume in quarto Note Bibliografie Dunham William 1999 Euler The Master of Us All Washington Mathematical Association of America ISBN 0-88385-328-0 Heimpell Hermann Theodor Heuss Benno Reifenberg editors 1956 Die großen Deutschen volume 2 Berlin Ullstein Verlag Krus DJ 2001 Is normal distribution due to Karl Gauss? Euler his family of gamma functions and place in history of statistics Quality and Quantity International Journal of Methodology 35 445-446 Simmons J 1996 The giant book of scientists The 100 greatest minds of all time Sydney The Book Company Singh Simon 2000 Fermats letzter Satz Munich Deutscher Taschenbuch Verlag Lexikon der Naturwissenschaftler Spektrum Akademischer Verlag Heidelberg 2000 Vodă Viorel Gh Surprize în matematica elementară Editura Albatros București 1981 Simmons J 100 cei mai mari savanți ai lumii traducere din engleză Editura Lider București 1996 Legături externe Vezi și Formula lui Euler Teorema lui Euler Teorema lui Euler geometrie Indicatorul lui Euler Conjectura lui Euler E constantă matematică Constanta Euler–Mascheroni Număr complex Listă de formule matematice Un lichid este o substanță aflată în stare de agregare intermediară între starea solidă și cea gazoasă Într-un câmp de forțe gravitațional sau inerțial curge și ia forma vasului în care se află Note Legături externe 31 ianuarie 2012 Descoperă Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orăștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că "Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orăștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Lungimea este una din mărimile fizice fundamentale din fizică Ea definește întinderea unui corp pe o anumită direcție spațială Definiția lungimii din fizică este practic identică cu cea a segmentului de dreaptă și a unidimensionalității din geometria euclidiană și ca atare conformă postulatului euclidian care afirmă că "prin două puncte neconfundate trece o dreaptă și numai una" Simbolul lungimii în Sistemul Internațional SI este litera minusculă l Unitatea sa de măsură în același sistem este metrul simbol litera mică "m" ceea ce se poate scrie m Simbolul dimensional v dimensiune al lungimii este litera majusculă L L Așa după cum Euclid a construit o întreagă geometrie utilizănd câteva postulate fundamentale absolut analog o întreagă fizică știința cea mai generală a naturii este „construită pe „umerii a doar șapte mărimi fizice fundamentale și a două constante adimensionale fundamentale ce au „funcții de mărimi fizice fundamentale Vezi și Distanță Dimensiune Ordin de mărime lungime Republica Malta este o țară insulară din Europa de Sud aceasta fiind un arhipelag în centrul Mării Mediterane la 93 de km sud de Sicilia Italia și la 288 de km nord de Tunisia Arhipelagul Malta se compune din insulele Malta Gozo Comino și Cominitto nelocuită Aceste insule amplasate strategic au fost cucerite și stăpânite de diferite puteri de-a lungul secolelor< ref> Statul Malta are o suprafață de 316 km² fiind unul dintre cele mai mici și mai dens populate state din lume Țara are două limbi oficiale malteza considerată a fi limba națională și engleza Istorie Ordinul cavaleresc maltez a fost alungat în 1798 din Malta de Napoleon după aproape 270 de ani de dominație după care s-a stabilit la Roma în Via Condotti 68 formând cel mai mic stat din lume cunoscut sub numele de Stăreția de Malta Malta a devenit independentă de Marea Britanie la 21 septembrie 1964 iar de la 1 mai 2004 este membră a Uniunii Europene La Tarxien Ħaġar Qim și Mnajdra se află o serie de temple megalitice din perioada 2000-1500 îHr Politică Alegătorii micii insule mediteraneene arată o divizare politică cum nu se mai găsește altundeva Conservatorii naționaliști și socialiștii se luptă pentru putere ambii ar putea construi o circumscripție stabilă De aceea în Malta diferența de voturi a fost foarte mică Președintele Edward Fenech Adami a sperat de exemplu la o votare cu 57% pentru Referendumul UE și a numit aceasta o mare majoritate Statutul de membru de partid este moștenit din generație în generație în Malta La 12 martie 2003 deci la patru zile de la referendumul pentru extinderea Uniunii Europene în Malta au avut loc alegeri parlamentare După modelul referendumului maltezii au ales conservatorii naționali PN pentru 5179% din locurile din parlament și Partidul Muncii MLP pentru 4752% din locurile din Parlament MLP Al treilea partid Alternattiva Demokratika AD a primit 068% din voturile exprimate și deci nici un loc în Parlament Geografie Malta este un stat cu o populatie de aproximativ 400000 de locuitori având drept capitală orașul La Valetta Statul maltez cuprinde șase insule Malta ca 246 km² Gozo ca 67 km² Comino ca 3 km² insula Filfla care înseamnă "boabă de piper" cele două insule gemene StPaul Insula principală Malta este formată din cinci districte Gozo și Comino constituindu-se împreună într-un al șaselea Cea de-a patra insulă ca mărime nelocuită a fost bază militară britanică bază pe care aceștia au dinamitat-o la părăsirea ei Filfla 006 km² Împărțire administrativă Republica Malta este divizată în 7 regiuni Gozo North North-East East West Central South Demografie Arhipelagul Malta numără cca 400000 locuitori cetățeni ai statului maltez precum și un număr semnificativ de rezidenți în special britanici în vârstă retrași aici la pensie datorită climei și costurilor convenabile pe o suprafață redusă rezultând astfel o densitate a populației ridicată de 1249 locuitori pe kilometrul pătrat Astfel Malta este țara cu cea mai mare densitate din Europa și a treia țară ca densitate din lume 94% din populație locuiește în mediul urban Datorită influențelor siciliene populația malteză aparține și grupei romanice 18% din locuitorii Maltei sunt de o altă naționalitate decât cea malteză Limbile oficiale sunt malteza și engleza Și italiana este vorbită dar într-o pondere nesemnificativă Limba malteză este o limbă cu puternice influențe semite în special arabe Insula Gozo are aproximativ 30000 de locuitori în timp ce pe insula Comino trăiesc numai 3 locuitori permanenți un cuplu de hotelieri soț și soție și un polițist detașat și înlocuit periodic Patrimoniu mondial Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Malta Capitala La Valletta 1980 Hipogeul din Hal Safliéni 1980 Templele megalitice din insulele Malta si Gozo 1980 1992 Vezi și Listă de orașe din Malta Insula Malta Insula Gozo Insula Comino Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Febra de Malta Referințe Diverse Cele mai multe biserici din arhipelagul Malta au 2 turnuri cu ceasuri Conform unei vechi tradiții bisericești locale cele 2 ceasuri ale turnurilor arată totdeauna ore diferite vezi poza alaturată Motivul este de a induce diavolul în eroare prin indicarea unor ore diferite spre a nu deranja slujbele religioase din biserici Legături externe 28 martie 2007 Dorin Marian Revista Magazin 4 aprilie 2006 Revista Magazin 12 mai 2011 Maria Capelos România liberă 10 iulie 2008 Ana-Maria Adamoae Evenimentul zilei Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe În astronomie și cosmologie materia întunecată este în prezent un tip necunoscut de materie despre care se consideră că ar conține o mare parte din masa totală a universului Materia întunecată nu emite și nici nu absoarbe lumina sau radiațiile electromagnetice sau de altă natură și deci nu poate fi observată direct cu telescoapele Existența ei încă nu a putut fi dovedită pe cale experimentală din cauză că ea nu emite radiații Pentru completitudine conform teoriilor actuale 2010 restul materiei universului este format din energie întunecată circa 73% din totalul de masă-energie al universului; aceasta este tot o substanță o materie foarte puțin cunoscută doar că numele ei de „energie este impropriu; barioni circa 5 % aceștia constituie lumea materială obișnuită pe care o percepem direct inclusiv stelele planetele galaxiile etc neutrini circa 01 %; radiația de fond echivalează cu circa 001 % din materia universului date cf revistei germane "Spektrum der Wissenschaft" nr 11 2008 p38 Teorii și deducții științifice despre materia întunecată Există dovezi teoretice stabilite de către cercetătorii Universității din Pittsburg Pennsylvania SUA bazate pe radiația de fond radiația reziduală de la explozia inițială Big Bang despre existența materiei întunecate și a energiei întunecate nedetectate încă Astfel s-a constatat că fotonii din radiația de fond sunt încetiniți la trecerea lor printre galaxii mai mult decât se calculase inițial întârzierea datorându-se trecerii prin materie întunecată Prezența materiei întunecate mai este dedusă și indirect din mișcarea obiectelor astronomice în special a stelelor galaxiilor și roiurilor de galaxii "superclustere" conform lucrărilor lui Martin White De asemenea există teorii bazate pe certitudinea prezenței „găurilor negre prin care se demonstrează existența materiei întunecate care este responsabilă de expansiunea accelerată a universului Pentru prima oară în vremurile noastre s-a observat o gaură neagră care a fost surprinsă aruncând jeturi de energie deși se știa că găurile negre doar aspiră și nu refulează materia Alte teorii ale existenței materiei întunecate se bazează pe abaterile gravitaționale ce s-au detectat cu privire la mișcarea galaxiilor și roiurilor de galaxii în univers abateri altfel inexplicabile Universul se află într-o permanentă expansiune care are loc cu o viteză mai mare decât s-au așteptat cercetătorii spațiului cosmic; această viteză este imprimată de o curioasă forță numită „de chintesență și generată de vidul cosmic Vidul cosmic departe de a fi gol constituie sediul unor nebănuite energii În univers în jurul găurilor negre se îngrămădește așa-numita materie întunecată care este până acum indetectabilă deși constituie 21 % din materia cosmică La începutul anului 2007 astronomii au întocmit o hartă tridimensională a materiei întunecate pe care sunt indicate și stelele și galaxiile Studiul publicat în revista Nature aduce cele mai importante dovezi de până acum că răspândirea galaxiilor corespunde în bună măsură cu distribuția materiei întunecate Explicația constă în faptul că materia întunecată atrage materia obișnuită galaxii stele planete gaze radiații în total 5 % din materia universului prin intermediul câmpului gravitațional Particule elementare care constituie materia întunecată Particulele constitutive ale materiei întunecate nu pot fi nici protoni nici neutroni nici electroni și nici neutrinii obișnuiți; cosmologii care până acum nu le-au detectat experimental le numesc de exemplu axioni și neutrini sterili Câteva date sumare despre neutrini ne pot pregăti pentru ce ar putea fi materia întunecată Neutrinul este o particulă elementară stabilă și foarte ușoară nu are sarcină electrică deci este neutră din punct de vedere electric și are masa de cel puțin zece mii de ori mai mică decât aceea a electronului Existența neutrinilor a fost dovedită teoretic în anul 1936 ei constituind explicația abaterii de la legile de conservare a energiei; experimental ea a fost pusă în evidență în anul 1954 când au fost detectați primii neutrini Câteva trăsături specifice ale neutrinului Articol principal Neutrino Zi și noapte primim de la Soare în fiecare secundă aproape zece miliarde de neutrini pe centimetru pătrat Se pare că neutrinii nu reacționează cu materia iar interacțiunea cu restul universului este slabă Corpul omenesc este străbătut în fiecare secundă de milioane de neutrini Neutrinii traversează cu ușurință volumul planetei noastre fără să se abată de la drum Neutrinii își schimbă starea frecvent Se cunosc trei feluri de neutrini "Neutrinii joacă un rol fundamental la nivelul structurii materiei Domină comportamentul ultimelor vârste stelare Nu este imposibil ca ei să dirijeze expansiunea universului" "Răbdare în azur" Hubert Reeves pag 221 ed Humanitas București 1993 Cercetări experimentale pentru crearea de noi particule elementare Se fac experimente cu acceleratoare gigantice ca de exemplu noul accelerator LHC al Centrului European de Cercetare Nucleară CERN de la Geneva Elveția și cu programe de cercetări în care sunt angrenate forțe științifice numeroase și deosebit de puternice care constau în încercarea de a crea două fascicole de protoni care să se intersecteze și astfel să se bombardeze reciproc La LHC se utilizează energii de ordinul a 12 gigajouli și de mii de miliarde de electroni-volți Se așteaptă ca încă în 2009 să se creeze în laborator condițiile existente în perioada foarte timpurie a Big-Bangului În cursul acestor experimentări se speră să se descopere noi particule elementare precum și mecanismele petrecute imediat după nașterea Universului cu scopul creării unor teorii plauzibile ale formării universului și ale existenței și compoziției materiei întunecate și a energiei întunecate Pe lângă acceleratorul propriu-zis experimentele folosesc numeroase alte dispozitive speciale calculatoare gigantice și instrumentar de laborator special Acestea se află în subteran în medie la circa 100 metri adâncime într-un tunel circular de 27 km lungime construit în 2006 în apropiere de orașul Geneva La Torino aflat la o distanță de circa 700 km de Geneva s-au construit instalații adecvate de recepționare a fasciculelor de neutrini lansate de la CERN Există deja fotograme înregistrate pe discuri dure conținând imagini de la bombardamente de particule efectuate la energii enorme; tipărite pe hârtie și stivuite unele peste altele ele ar atinge înălțimea Turnului Eiffel În aceste fotograme apar extrem de rar și fenomene care se abat de la fenomenele fizice deja cunoscute Aceste „anomalii sunt studiate în mod intensiv pentru a se descoperi mecanismele ce s-au manifestat în Universul timpuriu la începuturile sale imediat după Big Bang Bibliografie Hubert Reeves „Răbdare în azur editura Humanitas București 1993; revista engl „Nature; BBC magazin științific; revista „Magazin; pagini de știință din presă Jurnalul Național Ziua șa Vezi și Univers paralel Cameleon particulă ipotetică Note Legături externe evenimentulro agoniaro 28 februarie 2008 Jurnalul Național Mecanica clasică cunoscută și ca mecanica newtoniană după Isaac Newton și legile mișcării elaborate de el este fizica forțelor ce acționează asupra corpurilor Mecanica clasică este subdivizată în statică care studiază obiectele în echilibru dinamică care studiază forțele ce acționează asupra obiectelor în mișcare și cinematică care studiază mișcarea corpurilor dar fără a pune accent pe cauzele care produc aceste mișcări Bazele dinamicii clasice Isaac Newton a pus bazele dinamicii clasice sub forma a trei principii publicate în cartea sa Principiile matematice ale filozofiei naturale 1686 Principiul inerției Lex prima „Orice corp își păstrează starea de repaus sau de mișcare rectilinie și uniformă dacă nu este constrâns de acțiunile unor corpuri asupra lui să-și schimbe starea Acest principiu a fost enunțat înaintea lui Newton de către Galilei reușind să schimbe viziunea antică aristotelică a mișcării corpurilor Galilei a arătat că mișcarea rectilinie și uniformă și starea de repaus sunt echivalente Sistemele de referință în care este valabil principiul inerției se numesc inerțiale Un sistem de referință care se mișcă rectiliniu și uniform sau este în repaus față de un sistem de referință inerțial este tot inerțial Principiul fundamental al dinamicii newtoniene Lex secunda Newton a definit cantitatea de mișcare astăzi cunoscută sub numele de impuls \vec p m \cdot \vec v < math> Altă noțiune introdusă de Newton a fost cea de forță \vec F \frac{d\vec p}{dt}< math> sau sub altă formă \vec F {dm \vec v \over dt}< math> Dacă masa nu variază în timp atunci \vec F m\vec a< math> Principiul acțiunii si reacțiunii „Dacă un corp acționează asupra altui corp cu o forță numită acțiune cel de-al doilea corp va acționa asupra primului cu o forță egală și de sens contrar numită reacțiune Cele două forțe acționează simultan și sunt aplicate la corpuri diferite Aplicabilitate Mecanica clasică poate aproxima foarte bine evenimentele de zi cu zi cele de la scară umană În cazul unor viteze ce tind la viteza luminii mecanica relativistă explică mult mai bine fenomenele iar în cazul atomilor sau a altor particule de mărime redusă mecanica cuantică descrie mult mai bine fenomenele Domenii ale mecanicii clasice Următoarele domenii teoretice sunt considerate ca alcătuind mecanica clasică Mecanica newtoniană Mecanica analitică Mecanica hamiltoniană Mecanica lagrangiană Mecanica statistică clasică Mecanica cerească Astrodinamica Teoria elasticității Acustica Statică Mecanica solului Mecanica mediilor continue Mecanica fluidelor Hidraulica Hidrostatica Hidrodinamica Aerodinamica Mecanică aplicată sau Inginerie mecanică Biomecanică Legături externe Dumitru Luca Cristina Stan Oceanul Atlantic este al doilea ocean ca mărime de pe Pământ acoperind aproape 20% din suprafața sa Numele oceanului care se trage de la mitologia greacă înseamnă Marea lui Atlas Limite Atlanticul este mărginit de America de Nord și America de Sud în vest și Europa și Africa în est Este legat de Oceanul Pacific prin Oceanul Arctic în nord și prin Pasajul Drake în sud În plus este legat artificial de Pacific prin Canalul Panama Linia de demarcație dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Indian este la meridianul 20°E Atlanticul este separat de Oceanul Arctic printr-o linie care duce de la Groenlanda prin insulele Svalbard până în nordul Norvegiei Atlanticul de Nord Atlanticul de Nord se întinde în emisfera nordică de la ecuator până la Oceanul Arctic El cuprinde insulele Capului Verde insulele Canare Madeira insulele Azore Bermuda Färöer Islanda Groenlanda precum și Terra Nova Este delimitat prin ecuator de Atlanticul de Sud Atlanticul de Sud Atlanticul de Sud este regiunea Atlanticului situată la sud de ecuator între continentele America de Sud Africa Occidentală și Africa Sudică La sud Atlanticul este limitat de Oceanul Antarctic și Antarctida Insulele principale Insulele Falkland Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud São Tomé și Príncipe Annobón din Golful Guinea Ascension Tristan da Cunha Sfânta Elena Mările care fac parte din Oceanul Atlantic sunt considerate adiacente includ Marea Caraibelor Marea Nordului Marea Labrador și Marea Baltică Insulele importante din Oceanul Atlantic sunt Insulele Faroe Svalbard Groenlanda Islanda Rockall Marea Britanie Irlanda Fernando de Noronha Insulele Azore Insulele Madeira Insulele Canare Insulele Capul Verde São Tomé și Príncipe Newfoundland Bermuda Indiile de Vest Ascension Sf Elena Martin Vaz Tristan da Cunha Insulele Falkland și Insula Georgia de Sud Conținut Incluzând mările adiacente Oceanul Atlantic ocupă o suprafață de 106400000 km² iar fără aceste mări are o suprafață de 82400000 km² Volumul oceanului cu mările adiacente este de 354700000 km³ iar fără ele este de 323600000 km³ Adâncimea medie a Atlanticului este de 3332 m incluzând mările adiacente sau 3926 fără mările adiacente Cel mai adânc punct este Groapa Puerto Rico de 9219m Lățimea oceanului variază de la 2848 km între Brazilia și Liberia până la 4830 km între Statele Unite ale Americii și nordul Africii Mările care fac parte din Oceanul Atlantic sunt considerate adiacente includ Marea Caraibelor Marea Mediterană Marea Nordului Marea Labrador și Marea Baltică Insulele importante din Oceanul Atlantic sunt Insulele Faroe Svalbard Groenlanda Islanda Rockall Marea Britanie Irlanda Fernando de Noronha Insulele Azore Insulele Madeira Insulele Canare Insulele Capul Verde São Tomé și Príncipe Newfoundland Bermuda Indiile de Vest Ascension Sf Elena Martin Vaz Tristan da Cunha Insulele Falkland și Insula Georgia de Sud Înțeleptul grec Platon afirma că în Atlantic ar fi existat un continent acum dispărut Atlantida așa cum ar fi existat Pacifida în Pacific Viețuitoarele marine Studiul asupra viețuitoarelor mării arată că au nevoie de circa 20% oxigen și 80% apă pentru asigurarea unei vieți fără riscuri și pentru digerarea hranei Teritoriu și Climat Viețuitoarele marine au nevoie de un teritoriu care să constituie un climat variabilAnimalele marine își schimbă teritoriul în funcție de anotimp și temperaturăPrimăvara și vara ele stau pe un teritoriu cu temperatură medieToamna ele pornesc spre un teritoriu cu temperatură ridicatăpentru a preveni schimbările majore produse în timpul iernii Hrana Hrana este necesară animalelor marinedoar când acestea își pierd energia vitalăstelele de marecaii de marearicii de mare etcUnele animalerechiniiconsumă hrană căt jumătate din greutatea lor Acest fapt este unul grav deoarece contribuie la dispariția multor specii aflate în pericol de extincție Regenerarea viețuitoarelor marine Stelele de mare fac parte din speciile de animale marine care se regenerează Vezi și Listă de strâmtori Oceanul Planetar Bibliografie Simon Winchester Atlantic A Vast Ocean of a Million Stories HarperCollins 2010 ISBN 9780007341375 Legături externe from the Woods Hole Oceanographic Institution Plot and download ocean observations Transatlantice 16 aprilie 2007 Cecilia Stroe Descoperă                         Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Pol Pot ; n 19 mai 1925 d 15 aprilie 1998 născut Saloth Sar a fost un om politic cambodgian care a deținut funcția de prim-ministru al Cambodgiei între 1976-1979 Membru al organizației Khmerii roșii Pol Pot este considerat responsabilul principal pentru asasinarea de către khmerii roșii a două milioane de cambodgieni Deținător al puterii absolute în întreaga Cambodgie în perioada 1976-1979 Pol Pot a instituit o adevărată dictatură a groazei în țara sa Așa-numitul "comunism al epocii de piatră" avea în vedere desființarea orașelor a banilor și edificarea unui stat eminamente agrar Biografie Prima parte a vieții Saloth Sar s-a născut la 19 mai 1925 fiind al optulea din cei nouă copii< ref> Moartea El a murit la 15 aprilie 1998 Potrivit soției sale a murit în patul său noaptea în timp ce aștepta să fie mutat în altă locație Ta Mok o facțiune a Khmerilor Roșii a susținut că moartea sa a fost determinată de insuficiență cardiacă În ciuda solicitărilor guvernului de a inspecta corpul el a fost incinerat câteva zile mai târziu la Anlong Venga o zonă controlată de Khmerii Roșii acest lucru a dus la suspiciuni puternice luându-se în calcul sinuciderea sau chiar otrăvirea acestuia< ref> Referințe Bibliografie Denise Affonço To The End Of Hell One Womans Struggle to Survive Cambodias Khmer Rouge With Introductions by Jon Swain and David Chandler ISBN 978-0-9555729-5-1 David P Chandler Ben Kiernan Chanthou Boua Pol Pot plans the future Confidential leadership documents from Democratic Kampuchea 1976–1977 Yale University Press New Haven Conn 1988 ISBN 0-938692-35-6 David P Chandler Brother Number One A political biography of Pol Pot Westview Press Boulder Col 1992 ISBN 0-8133-3510-8 Stephen Heder Pol Pot and Khieu Samphan Clayton Victoria Centre of Southeast Asian Studies 1991 ISBN 0-7326-0272-6 Ben Kiernan "Social Cohesion in Revolutionary Cambodia" Australian Outlook December 1976 Ben Kiernan "Vietnam and the Governments and People of Kampuchea" Bulletin of Concerned Asian Scholars October–December 1979 Ben Kiernan The Pol Pot regime Race power and genocide in Cambodia under the Khmer Rouge 1975–79 New Haven Conn Yale University Press 1997 ISBN 0-300-06113-7 Ben Kiernan How Pol Pot came to power A history of Cambodian communism 1930–1975 New Haven Conn Yale University Press 2004 ISBN 0-300-10262-3 Ponchaud François Cambodia Year Zero New York Holt Rinehart and Winston 1978 Pescali Piergiorgio Indocina Bologna Emil 2010 Legături externe Elizabeth Becker of The New York Times from the UCLA International Institute A pamphlet published by Democratic Kampucheas foreign ministry material compiled by Dr Stuart D Stein 28 decembrie 2008 Adina Mutar Adevărul 19 aprilie 1998 Evenimentul zilei 29 iulie 2013 Nicu Pârlog Descoperă Premiul Nobel pentru Literatură este acordat anual unui autor din orice țară care cu cuvintele lui Alfred Nobel a produs "cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică" "Opera" în acest caz se referă în general la opera autorului ca un tot nu la o lucrare individuală deși lucrările individuale sunt uneori citate în decernări Academia Suedeză decide cine dacă este cazul primește acest premiu în fiecare an Citatul original al lui Nobel a condus la multe controverse În suedeza originală cuvântul idealisk poate fi tradus fie ca "idealistic" fie "ideal" În anii anteriori Comitetul Nobel a lovit aproape în intenția testamentului omițând anumiți scriitori cu renume mondial precum Lev Tolstoi și Henrik Ibsen probabil din prisma faptului că opera lor nu era îndestul de "idealistică" În anii de mai târziu formularea a fost interpretată mult mai liberal iar premiul este acordat cum adesea se argumentează că ar trebui să se întâmple pentru merit literar de durată Însă distincția continuă să genereze o cantitate de controversă cum multe alte nume faimoase în literatură sunt uneori neglijate în favoarea unora mai puțin vehiculate precum Dario Fo în 1997 Din păcate acest fapt poate fi privit drept inevitabil în toate decernările literare bazate pe opinii subiective Un subiect de discuție este variabilitatea comitetului predispus nejustificat pentru anumite perspective politice Procedura de nominalizare În fiecare an Academia Suedeză trimite cereri de nominalizare a candidaților pentru Premiul Nobel în Literatură Membrii Academiei membri ai academiilor și societăților literare profesori de literatură și limbă foști laureați pentru literatură ai Premiului și președinți de organizații ale scriitorilor au permisiunea de a nominaliza un candidat Însă nu sunt posibile auto-nominalizările Mii de cereri sunt trimise anual iar doar cincizeci de propuneri sunt admise Acestea trebuie admise la Academie până la data de 1 februarie după care sunt examinate de către Comitetul Nobel Până în luna aprilie Academia îngustează cercul la aproximativ douăzeci de candidați și până la ivirea verii lista se reduce la cinci nume În luna octombrie a anului membrii Academiei votează iar candidatul care primește mai mult decât jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură Procesul este similar celorlalte Premii Nobel Răsplata în bani a Premiului Nobel a fluctuat de la inaugurarea sa dar în prezent se află la 10 milioane de coroane suedeze Câștigătorul primește și o medalie de aur și o diplomă Nobel Listă de laureați Nobel pentru literatură Listă a laureaților Premiului Nobel din 1901 până în prezent Note Femeile scriitoare care au obținut această distincție sunt Selma Lagerlöf Grazia Deledda Sigrid Undset Pearl S Buck Gabriela Mistral Nelly Sachs Nadine Gordimer Toni Morrison Wisława Szymborska Elfriede Jelinek Doris Lessing și Herta Müller Premiul Nobel nu măsoară "valoarea absolută" a unui scriitor Există totuși scriitori importanți care nu l-au obținut deși erau eligibili Anna Ahmatova Jorge Amado Tudor Arghezi Antonin Artaud Georges Bataille Lucian Blaga Maurice Blanchot Jorge Luis Borges Bertolt Brecht Paul Celan René Char Anton Pavlovici Cehov Alejandro Ciorănescu Hugo Claus Joseph Conrad Julio Cortázar Jacques Derrida Theodore Dreiser Lion Feuchtwanger Robert Frost Thomas Hardy Willem Frederik Hermans Hans-Georg Gadamer Graham Greene Aldous Huxley Henrik Ibsen James Joyce Franz Kafka Nikos Kazantzakis Arthur Koestler DH Lawrence Norman Mailer William Somerset Maugham André Malraux Sándor Márai Arthur Miller Henry Miller Yukio Mishima Alberto Moravia Harry Mulisch Robert Musil Vladimir Nabokov George Orwell Fernando Pessoa Ezra Pound Marcel Proust Boleslaw Prus Nichita Stănescu Gertrude Stein Wallace Stevens August Strindberg Lev Nicolaevici Tolstoi Arnold J Toynbee Marina Țvetaeva Mark Twain Jules Verne Franz Werfel Thornton Wilder Tennessee Williams sau Virginia Woolf O listă integrală a numelor alternative posibile poate fi descoperită în antologia criticului Laurențiu Ulici Nobel contra Nobel Vezi și Premiul Nobel Laureați ai Premiului Nobel după țară Legături externe http wwwnobelse literature laureates indexhtml Protestele din Piața Tienanmen din 1989 care au culminat în Masacrul din Piața Tienanmen pe 4 iunie 1989 au fost manifestații efectuate de studenți și intelectuali Evenimente au avut loc în același an în care mult dintre guvernele comuniste din lume s-au prăbușit Legături externe 11 Decembrie 2009 Nicolae Drăgușin România liberă 4 Iunie 2009 Andrei Crăciun Evenimentul zilei Horia Nasra Historia accesat la 15 februarie 2012 RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton Anglia cu destinația New York pe 10 aprilie 1912 La trei zile de la plecare la ora 2340 în data de 14 aprilie 1912 s-a ciocnit cu un aisberg și s-a scufundat la ora 230 în dimineața următoare în urma căreia și-au pierdut viața 1514 persoane din 2228 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie Un pachebot din clasa Olympic RMS Titanic a fost deținut de White Star Line și construit la șantierele Harland and Wolff din Belfast A plecat spre New York cu 2228 de oameni la bord Numărul mare de victime a fost cauzat în parte de faptul că deși îndeplinea normele vremii nava avea bărci de salvare suficiente pentru numai 1178 de persoane Un număr mare de bărbați au murit datorită protocolului "femeile și copiii întâi" care a fost urmat Titanic a fost proiectat de unii din cei mai experimentați ingineri și a folosit unele dintre cele mai avansate tehnologii ale vremii A fost un mare șoc pentru lumea întreagă faptul că în ciuda măsurilor de siguranță superioare Titanicul s-a scufundat și faptul că s-a scufundat în timpul călătoriei inaugurale au oferit o notă ironică asupra tragediei Nebunia din media legata de faimoasele victime ale Titanicului legendele despre scufundare schimbările efectuate în legislația maritimă și descoperirea epavei au contribuit la interesul publicului larg În aprilie 2012 s-au împlinit 100 de ani de la scufundarea vasului Construcția Titanicul a fost construit la șantierele Harland and Wolff din Belfast și a fost proiectat pentru a concura cu navele companiei rivale Cunard RMS Mauretania și RMS Lusitania Titanic alături de Olympic și Britannic care inițial a fost numită Gigantic au fost concepute pentru a fi cele mai mari și luxoase nave construite vreodată Proiectanții erau Lord Pirrie director atât la Harland and Wolff cât și la White Star Line arhitectul naval Thomas Andrews managerul în construcții și seful departamentului de proiecție și Alexander Carlisle manager general al șantierului Construcția Titanicului finanțată de JP Morgan și compania sa International Mercantile Marine a început pe 31 martie 1909 Chila navei a fost lansată pe 31 mai 1911 iar echiparea a fost finalizată pe 31 martie 1912 Lungimea Titanicului măsura 2691 m o lățime de 28 de metri un tonaj de 46328 de tone și o înălțime de la punctul de plutire până la puntea principală de 18 m Au fost montate 29 de cazane alimentate de 159 de furnale cu cărbune care îi puteau oferi o viteză maximă de 23 de noduri 43 km h și o putere maximă de 59000 CP Numai trei din cele patru coșuri înalte de 19 metri erau funcționale; al patrulea folosit numai pentru ventilație a fost adăugat pentru a face nava mai impresionantă Nava putea transporta un număr maxim de 3547 de persoane pasageri plus echipaj Caracteristici Titanic a surclasat toate rivalele în lux și opulență Pasagerii de la clasa întâi aveau la dispoziție un bazin de înot o sală de sport un teren de squash băi turcești baie electrică și o cafenea cu verandă Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump mobilă și alte decorațiuni De asemenea cafeneaua pariziană oferea mâncăruri pentru pasagerii de la clasa întâi cu o veranda luminată natural și prevăzută cu gratii Existau biblioteci și frizerii atât la clasa întâi cât și la clasa a doua Camerele de la clasa a treia erau placate cu lambriuri din lemn de pin și mobilă solidă din lemn de tec Nava mai era prevazută cu trei lifturi electrice la clasa întâi și două la clasa a doua De asemenea mai era prevazută cu un subsistem electric cu generatoare propulsate cu abur și două radiouri Marconi folosite pentru a transmite mesajele pasagerilor Pasagerii de la clasa întâi plăteau scump pentru acest lux Cel mai scump bilet pentru o singură călătorie trans-atlantică la clasa întâi costa 875 de lire sterline 64204 la nivelul anului 2011 sau 4375 de dolari 99237 la nivelul anului 2011 Comparația cu nava Olympic Titanicul era aproape identic cu nava-soră Olympic Deși avea mai mult spațiu și ca atare un tonaj mai mare chila avea o lungime aproape identică cu a Olympicului Două dintre cele mai importante diferențe erau faptul că jumătate din puntea de promenadă A sub puntea principală erau închise împotriva vremii neprielnice iar configurația puntei B era diferită decât a Olympicului La construcție Olympicul nu avea cafenea pariziană Aceasta a fost adăugată în 1913 Luminile care în timpul nopții luminau puntea A erau rotunde în vreme ce pe Olympic erau ovale Puntea de comandă a Titanicului era mai lungă și mai îngustă decât a Olympicului Acestea plus alte modificări au făcut ca Titanicul să fie cu 1004 tone mai greu decât Olympicul și ca atare să fie cea mai mare nava de pasageri din lume în timpul călătoriei sale inaugurale Scufundarea La data de 10 aprilie 1912 transatlanticul Titanic a plecat de la Southampton Anglia spre New York în voiajul său de inaugurare După ce a mai primit persoane la bord din Cherbourg Franța și Queenstown Irlanda Titanic înainta în Atlantic cu 2224 de persoane la bord Căpitanul a ordonat viteză maximă 21 Nd 42 Km h apoi după ce a primit avertizări de iceberg a mărit-o la 46 Km h Vaporul genera 59000 de cai putere Viteza a fost unul din factorii principali ai scufundării La acea viteză nava avea nevoie de 3 km pentru a se întoarce la 90 de grade Pe data de 14 04 1912 Titanic a lovit un iceberg la tribord provocând o tăietură în carenă pe o lungime de 90 m din cei 300 m ai navei cinci compartimente După 2 ore și 40 minute pe 15 Aprilie 1912 Titanicul s-a scufundat rupându-se în 2 părți În cele 20 de bărci de salvare au intrat 710 de oameni Restul de 1514 au murit în apa înghețată a Atlanticului În urma impactului cu icebergul patru din compartimentele etanșe au început să fie inundate foarte rapid Căpitanul Smith și Thomas Andrews designerul șef al Titanicului au făcut o evaluare rapidă a situației Thomas Andrews a stabilit că vasul se va scufunda cu siguranță La nici jumătate de oră de la impact ofițerii și echipajul erau mobilizați pentru acțiunea de evacuare de urgență Au început să pregătească bărcile de salvare și pasagerii instruiți prin ordinul căpitanului să iasă pe punte cu vestele de salvare pe ei Din păcate oamenii de la bord nu erau de loc îngrijorați fiind pe un vapor de "nescufundat" se simțeau în deplină siguranță Momentan nu era nici un semn că vasul s-ar scufunda Înăuntrul navei în punțile inferioare apa se ridica vertiginos ajungând la capătul superior al compartimentelor etanșe și de acolo pe punți de unde ajungea cu ușurință în următorul compartiment Pasagerii de la clasa a treia încep să fie inundați și începe panica dar porțile de acces la punțile superioare sunt închise În bărcile de salvare au prioriate pasagerii de la clasa întâi Conștienți că bărcile nu sunt suficiente pentru toți ofițerii încep să pună în bărci doar femeile și copiii Oamenii sunt neîncrezători la ideea de a se sui în bărci și mulți preferă să rămână la bordul navei unde se simțeau mult mai în siguranță mai ales că se spunea că este doar o procedură de precauție și vor fi aduși înapoi la bord Cu toate acestea în jurul orei 0030 prima barcă este lansată cu numai 12 pasageri Bărcile fuseseră testate pentru greutatea a 70 de bărbați Atmosfera este oarecum calmă fără panică pe punte iar vaporul începe încet să se scufunde înclinându-se în prova Oceanul era foarte limpede fără nici un val iar cerul era plin de stele și senin fără Lună Temperatura era foarte scăzută era în aprilie și în mijlocul Atlanticului de Nord Atmosfera nu era la fel de calmă în pântecele navei la clasa a treia unde oamenii sunt ținuți închiși în spatele ușilor din oțel și amenințați cu arma de către ofițeri Oamenii încearcă să iasă pe diferite căi dar se pierd în coridoarele labirintice ale navei sau nu ajung la porțile care erau deschise Din când în când se mai permite accesul femeilor și copiilor Nivelul apei crește tot mai mult iar vasul începe să se scufunde mai repede și înclinația este din ce în ce mai mare Panica începe și pe punțile superioare unde devine evident că vasul chiar se scufunda și nu sunt destule bărci de salvare Orchestra de la clasa întâi continuă să cânte pe punte lucru care a rămas în istorie Unii pasageri de la clasa a treia găsesc calea de ieșire afară Bărcile pleacă una câte una fără a fi umplute la capacitatea maximă Au loc multe incidente legate de coborârea lor la apă care la acea vreme era o operațiune foarte dificilă În jurul orei 0130 este lansată ultima barcă În total 18 bărci au fost lansate Mai sunt însă două bărci pe punte care încep să fie umplute cu oameni dar situația devine tot mai dramatică deoarece vaporul se scufundă din ce în ce mai repede și apa ajunge la nivelul punților unde se află aceste ultime bărci Curând apa ajunge la nivelul primului coș acesta se prăbușește strivind oamenii și generând un val ce răstoarnă una din bărci Această barcă răsturnată este folosită drept plută de mai mulți oameni aflați în apă În vapor apa ajunge la punțile superioare la saloanele elegante de la clasa I inundate în mod violent Mulți oameni mor înecați aici Afară pe punți este haos total și panică toate bărcile au plecat iar oamenii devin conștienți că vor muri Aceste momente au devenit clasice în literatură și filme care le-au portretizat în nenumărate modalități ultimul cântec al orchestrei imnul "Nearer My God To Thee" mai aproape Dumnezeule de Tine care a fost cântat chiar înainte de scufundare preotul care a ținut o predică vesela mobilierul și nenumăratele opere de artă începând să alunece și să se prăbușească Povestea scufundării Titanicului este o poveste de lașitate și eroism un băiat ce a intrat într-o barcă de salvare deghizat în femeie mai mulți bărbați ce s-au furișat în barcă și au stat ascunși sub fustele femeilor Bruce Ismay care după câteva momente de panică și isterie profită de un moment de neatenție al unui ofițer și se urcă în barca de salvare înaintea femeilor și copiilor Însă orchestra care a cântat până la sfârșit multe femei care și-au dat locul din barcă prietenelor sau surorilor Ida Strauss care a refuzat să se ducă în barcă fără soțul ei Isador și hotărăște să rămână cu el pe vas poștașii care au murit înecați în vapor încercând să salveze corespondența și multe alte povești de eroism Căpitanul Smith este văzut ultima dată pe punte după ce toate bărcile au fost lansate Nu se știe ce sa întâmplat cu el cu toate că moartea sa a fost prezentată în diferite feluri în diferite filme Benjamin Guggenhein și Thomas Andrews sunt printre oamenii iluștrii care au rămas în Titanic și s-au dus cu el la fund Cuprins de haos și panică vasul se înclina din ce în ce mai tare până când ajunge la 45 de grade sau chiar mai mult În acest moment pupa este scoasă afară din apă și se pot vedea elicele imense ale navei Practic este ca o clădire de 25 de etaje Luminile se sting dintr-o dată lăsând scena în întunericul unei nopți fără Lună Spatele ridicat al navei aplica o presiune de 25000 de tone cu 50% mai mult decât era conceput să suporte așa că punțile și suprastrucura cedează brusc și nava se rupe în două Felul în care s-a rupt de fapt este controversat noile teorii susțin că ruptura a început mai devreme încetisor însă imaginea din filmul Titanic din 1997 cu vasul rupând-se în două într-un mod foarte violent este probabil aproape de adevăr Apoi partea din față se umple de apă imediat se scufundă Aceasta devine aproape verticală și rămâne așa timp de câteva minute Partea din față se detașeaza și se duce la fund iar peste câteva minute și pupa păstrându-și poziția verticală se scufundă ceea ce este descris de bucătarul șef al vasului care este singurul supraviețuitor ce a stat pe vas până în aceste momente ca o coborâre cu liftul La ora 220 15 aprilie 1912 Titanicul a dispărut complet în ocean Cele două bucăți ale sale se află la o adâncime de 4 km pe fundul mării și se află la o distanță de aproape 2 km una față de alta Partea din față s-a păstrat oarecum intactă iar cea din spate este foarte distrusă 1500 de oameni au ajuns în apele înghețate ale oceanului Supraviețuitorii descriu scena drept terifiantă cu sute de țipete ale oamenilor pe moarte La o temperatura de 2 grade în apa și 5 grade afară era o problemă de minute până când urma să se facă liniste Bărcile de salvare ce pluteau în jur nu au făcut nimic pentru a-i ajuta pe bieții oameni pentru că le era frică de faptul că vor fi scufundați de atâtea sute de oameni Ofițerul Lowe totuși leagă 4 bărci una de alta și transferă oamenii din barca sa în cele 4 Se întoarce la locul scufundării însa este destul de târziu O imagine terifiantă a o mie cinci sute de oameni morți înghețați în apa oceanului îl așteaptă A reușit să salveze șase oameni printre care unul o femeie a povestit toată istorica celebrului Titanicoameni ce mai erau în viață dintre care unul a murit După câteva ore de așteptare vasul Carpathia ajunge și îi ia la bord pe toți cei din bărci După ce câteva ore caută în van alți supraviețuitori se îndreaptă spre New York într-o atmosfera trista și sumbră Carpathia a fost considerată eroul salvator al supraviețuitorilor de pe Titanic Mai multe monumente au fost ridicate peste tot prin lume în memoria celor 1500 de victime Apoi dupa 73 de ani Robert Ballard cu ajutorul navei rusești Keldish a descoperit epava Titanicului Misiunea de cautare a epavei Titanicului a fost de fapt o acoperire pentru o misiune secretă americană in timpul Razboiului Rece Echipajul nord american se afla in realitate in cautarea a două submarine nucleare scufundate in conditii misterioase S-a prezentat o proiect îndrăzneț pentru aprilie 2016 când se va finaliza construcția unei replici Titanicului în varianta modernă Această variantă conține motor electric sisteme radar un spărgător de valuri frontal și alte lucruri Designul va fi 95% același < ref> Statistici Scufundarea vasului RMS Titanic a fost printre cele mai grave naufragii pe timp de pace din lume Români pe Titanic Există documente întocmite de biroul de emigrare american al anului 1912 care arată pe o așa numită "List of races or peoples" și naționalitatea română roumanian Potrivit jurnalistului român Dan Constantin acesta a întâlnit în orașul natal Călărași un fost marinar-Nicolescu- de pe vasul Carpathia Se pare că acesta a întâlnit printre cei care i-a recuperat și români Potrivit celei de a III-a ediții a publicării unei liste cu pasagerii "Triumph and Tragedy semnată de John P Eaton și Charles A Haas ar fi fost doi români mamă și fiu care au supraviețuit pe barca numărul 14 alături de protagonista filmului Titanic Aceștia sunt Bella și Meyer Moor care la origine ar fi fost evrei Vezi și Pachebot Carpathia Filmul Titanic 1997 câștigător a 11 premii Oscar Ghosts of the abyss documentar Teorii alternative despre scufundarea Titanicului Bibliografie Referințe Legături externe 3 mai 2007 Descoperă 17 aprilie 2012 Istvan Deak Jurnalul Național 19 ianuarie 2011 Revista Magazin Ciprian Plăiașu Historia 11 august 2012 Dan Cârlea Ziarul Lumina Un obiect solid este un corp care se găsește într-o stare de agregare a materiei starea solidă caracterizată printr-o structură compactă formă și volum propriu și o mare coeziune rezistență la deformare și la compresiune La scară microscopică un corp solid are următoarele trei proprietăți de bază Atomii sau moleculele care alcătuiesc solidul sunt împachetate compact împreună Solidul mai poate fi definit ca un asemenea corp în care distanțele relative dintre punctele sale nu variază în timp Domeniul șțiinței care cercetează mișcarea de translație și rotație a solidului inclusiv în câmpuri de forță externe se numește mecanica corpului solid Aceste elemente constituente atomi molecule au poziții în spațiu bine precizate în raport cu celelalte elemente caracter ce determină rigiditatea solidului În mineralogie și cristalografie o structură cristalină este un aranjament unic de atomi într-un cristal O structură cristalină este compusă din unități numite cristale care sunt definite printr-un mod bine determinat de aranjament cu proprietăți de periodicitate la distanțe mai mari decât așa numita scară a rețelei cristaline Simetria rețelei cristaline determină majoritatea proprietăților substanței cristaline cum ar fi cele mecanice structura benzii de conductibilitate electrică proprietățile optice care la rândul său sunt caracterizate prin grupul de simetrie specific În cazul aplicării asupra cristalului unei forțe destul de mari are loc deformarea inelastică a lui Vibrația atomilor cristalini oscilația atomilor cristalini în jurul poziției de echilibru determină energia termică a cristalului iar intensitatea acestei vibrații determină temperatura cristalului Această mișcare nu poate fi observată decât în condiții speciale Domeniul fizicii care se ocupă de solid se numește fizica corpului solid Știința materialelor este preocupată de cercetarea proprietăților de duritate a tranzițiilor de fază stărilor de agregareși este într-o anumită suprapunere cu fizica corpului solid Chimia solidului este ca teorie tangentă cu amândouă aceste domenii științifice dar este consacrată îndeosebi sintezei unor materiale noi Cel mai ușor solid este creat de om artificial și se numește aerogel Cel mai ușor aerogel are densitatea de 19 mg cm³ sau 19 kg m³ 1 530 din densitatea apei Vezi și Solid rigid Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke stătea prost cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 decembrie 1935 fiind convocat după ce Ralph Birkett nu a mai putut juca din cauza unei accidentări; Matthews a făcut un meci mai slab față de adversarul său Reinhold Münzenberg atât pe fază ovensivă cât și pe cea defensivă A avut de așteptat pentru o nouă selecție până pe 17 aprilie 1937 jucând pe Hampden Park în fața a 149000 de spectatori într-un meci cu rivala Scoția Jucând acasă scoțienii au reușit să câștige cu 3–1 în ciuda unui meci bun prestat de formația engleză În 1938 a jucat în opt meciuri pentru Anglia începând cu nouă înfrângere în fața Scoției avându-l ca adversar pe tânărul Bill Shankly Meciul în sine a fost unul controversat guvernul britanic cerându-le jucătorilor să îl întâmpine pe Hitler cu salutul nazist ca parte a strategiei de împăciuire Anglia a câștigat cu 6–3 Matthews trecându-și el însuși numele pe tabelă descurcându-se de această dată mult mai bine ca Münzenberg urmată de o victorie cu 4–2 în fața Franței la Paris Pe 15 aprilie 1939 s-a întors pe un Hampden Park mocirlos în care Anglia a câștigat cu 2–1 în fața a 142000 de suporteri servindu-l pe Tommy Lawton cu pasa decisivă care a adus golul victoriei cu patru secunde înainte de finalul meciului Din nou campioni mondiali italienii au terminat partida de pe San Siro la egalitate scor 2–2 înscriind golul egalizator cu un henț clar; de această dată Matthews a părăsit terenul cu o accidentare la șold După război s-a întors în echipa Angliei într-un meci cu Scoția desfășurat la 12 aprilie 1947 pe Wembley într-un meci încheiat la egalitate scor 1-1 În septembrie a jucat unul din cele mai bune meciuri în tricoul Angliei pasând decisiv la toate cele cinci goluri în victoria cu Belgia< ref> În aprilie 1948 a jucat din nou cu Anglia pe Hampden Park ajutându-și naționala să câștige cu 2–0; totuși meciul a făcut subiectul unei anchete ale FA după ce el a pretins că banii pe ceai și biscuiți i-au fost reținuți din diurnă șase pence Se spune că în acea partidă l-ar fi bătut pe Alberto Eliani doar pentru a-i lua pieptenele din buzunarul de la șorț pentru a se pieptăna; el susține că de fapt și-a folosit mâna pentru a-și șterge sprâncenele transpirate din cauza soarelui italian toropitor Spre sfârșitul acelui an a jucat într-un amical fără goluri cu Danemarca într-o victorie cu 6–2 în fața Irlandei de Nord în meciul câștigat cu scorul de 1–0 cu Țăra Galilor și în triumful cu 6–0 cu Elveția< ref> Antrenorul Walter Winterbottom a început să caute o extremă mai defensivă așa că l-a folosit pe Matthews o singură dată în 1949 – în înfrângerea cu 3–1 în fața Scoției din British Home Championship A jucat într-un singur meci în înfrângerea scor 1–0 în fața Spaniei de pe Estádio do Maracanã După ce a jucat în numai două jocuri 4–4 cu Europa XI și 3–1 cu Irlanda de Nord a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953 El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere admirându-i totodată pe unguri mai ales pe Ferenc Puskás A fost convocat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 din Elveția Matthews a ajutat-o pe Anglia să încheie meciul cu Belgia la egalitate scor 4–4 Matthews a mai participat la victoria cu 2–0 în fața galezilor și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci Germania de Vest chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală< ref> Anglia a înins-o pe Scoția cu 7–2 în aprilie 1955 și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie Matthews pe atunci în vârstă de 40 de ani a fost creditat pentru marea diferență de scor în avantajul englezilor Nu a jucat cu Danemarca dar a revenit în echipă în octombrie în meciul terminat la egalitate 1–1 cu Țara Galilor< ref> După ce a câștigat Balonul de Aur în 1956 în luna mai a aceluiași an a fost rechemat la națională pentru confruntarea cu Brazilia; Brazilia avea să ridice câștige mondialul din acel an dar Matthews i-a ajutat pe englezi să câștige cu scorul de 4–1 În următorul meci internațional cel cu Irlanda de Nord din 6 octombrie 1956 a devenit cel mai bătrân jucător englez care a marcat un gol într-un meci internațional la acea dată având vârsta de 41 de ani și 248 de zile A jucat în trei din cele patru meciuri de calificare contând pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1958 5–1 cu Irlanda 5–2 și 4–1 cu Danemarca La 15 mai 1957 Matthews a devenit cel mai bătrân jucător care a reprezentat Anglia La vârsta de 42 de ani și 104 zile el a jucat în victoria obținută în fața danezilor la Copenhaga Niciun alt jucător nu s-a bucurat de o carieră de 23 de ani în tricoul Angliei A fost subiectul emisiunii This Is Your Life în 1956 fiind intervievat de Eamonn Andrews la BBC Television Theatre Stil de joc Franz Beckenbauer a afirmat că viteza și abilitățile pe care le poseda Matthews făceau ca „aproape nimeni din joc să nu poată să-l oprească Johnny Giles a spus că „el avea de toate un control strâns al balonului abilități grozave de dribling și explozie puternică Era de asemenea și un jucător inteligent care știa când să paseze mingea Înainte de sezonul 1937-1938 a înscris 38 de goluri în patru sezoane ceea ce a însemnat că fundașii laterali au început să-i facă un marcaj mult mai strâns; din această cauză el a decis să se retragă mai des pentru a recupera balonul și să-l paseze coechipierilor în loc să marcheze el însuși< ref> Deși nu a mai marcat niciodată mai mult de șase goluri într-un sezon aceasta l-a făcut un jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse În fiecare dimineață începând cu ora 7 și indiferent de vreme el alerga pe plajele din Blackpool El își turna plumb în papuci pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal să-și simtă picioarele mai ușoare dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid Nu fuma și era conștincios în ceea ce privește mâncarea și băuturile consumate menținându-și un regim de antrenament strict din copilărie până la o vârstă înaintată Pe lângă atenția la dietă și fizic el a acordat o mare atenție și echipamentului său de joc În sezonul 1950-1951 Blackpool a încheiat o înțelegere de sponsorizare cu Co-op dar el a insistat să poarte o pereche de ghete mult mai ușoară pe care le-a descoperit jucând la Campionatul Mondial și care la acea vreme nu se găseau de cumpărat în Anglia Fiind pasionat de studiul fotbalului la CM 1950 Matthews a asistat la partidele Braziliei și Uruguayului după eliminarea Angliei Echipa națională antrenorul și presa s-au întors acasă dar el a rămas declarând că restul „și-au îngropat capetele în nisip După ce federația engleză a alocat numai 12000 din cele 100000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau sufletul jocului< ref> Nu a primit niciun cartonaș galben sau roșu în întreaga sa carieră A experimentat toată gama de emoții pe care o experimentează orice fotbalist dar întotdeauna și-a păstrat calmul nelăsând temperamentul sau emoțiile să-i afecteze jocul< ref> Cariera de antrenor și manager Matthews a fost numit manager general al rivalilor lui Stoke Port Vale în iulie 1965 alături de bunul său prieten Jackie Mudie; Matthews nu a fost plătit dar i s-au decontat cheltuielile Matthews a căutat jucători în North East England și în Scoția Centrală unde l-a descoperit pe talentatul atacant Mick Cullerton dar l-a trecut cu vederea pe tânărul Ray Kennedy Primind control managerial deplin după demisia lui Mudie în mai 1967 Matthews nu a putut să-și conducă clubul spre succes Ba mai mult Port Vale a fost amendată cu £4000 în martie 1968 și a fost exclusă din Football League pentru nereguli financiare Și-a dat demisia din poziția de manager în mai 1968 și deși clubul îi datora peste £9000 reprezentând salarii și cheltuieli a fost de acord să rămână pe Vale Park din postura de antrenor al echipei de tineret În decembrie 1970 Matthews a primit doar £3300 din cele £7000 datorate atunci Această experiență „i-a lăsat un gust amar făcându-l să nu mai preia niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud Nigeria Ghana Uganda și Tanzania Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de culoare care a ieșit din Africa de Sud Autoritățile sud-africane nu au vrut să provoace un scandal internațional așa că nu i-a oprit să se îmbarce pe avionul cu destinația Rio de Janeiro unde aveau să-l întâlnească pe legendarul jucător Zico În acea excursie l-a întâlnit și pe Ronnie Biggs La întoarcere căpitanul „Oamenilor lui Stan Gilbert Moiloa l-a numit „omul negru cu fața albă A jucat ultimul meci de fotbal în anul 1985 pentru Veteranii Angliei XI împotriva Veteranilor Braziliei XI în Brazilia la vârsta de 70 de ani; englezii au pierdut cu 6-1 primid goluri de la Amarildo Tostão și Jairzinho Retragerea și moartea Călătorind în jurul lumii ca antrenor în Australia Statele Unite Canada și în special în Africa s-a întors în Stoke-on-Trent cu soția sa Mila în 1989< ref> A mai îndeplinit funcția de președinte al Stoke City și vice-președinte onorific al lui Blackpool Matthews a murit pe 23 februarie 2000 la vârsta de 85 de ani după ce s-a îmbolnăvit într-o vacanță avută în Tenerife Mila murise cu un an mai înainte Boala de care a suferit pentru prima dată în 1997 a revenit de această dată cu consecințe fatale Moartea sa a fost anunțată la radio chiar înainte de meciul amical dintre Anglia și Argentina A fost incinerat și s-a organizat un praznic la care au participat fotbaliști precum Bobby Charlton și Jack Charlton Gordon Banks Nat Lofthouse și Tom Finney Cenușa sa a fost îngropată la centrul terenului stadionului lui Stoke City Britannia care s-a deschis oficial în august 1997 După moartea sa mai mult de 100000 de oameni au umplut străzile din Stoke-on-Trent pentru a-i aduce un ultim omagiu În timp ce cortegiul îl însoțea pe ultimul drum de 20 de kilometri muncitorii au lăsat uneltele jos iar elevii au stat nemișcați pentru a fi martori la acest eveniment Mai mulți fotbaliști i-au adus un omagiu epilogul autobiografiei sale conținând mai multe pagini cu citate Pelé l-a numit „omul care ne-a învățat felul în care trebuie să jucăm fotbal Moștenire Matthews a fost primul jucător inclus în English Football Hall of Fame în 2002 ca recunoaștere a talentului său Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a votat drept al unsprezecelea cel mai mare fotbalist al secolului al XX-lea Asociația Suporterilor lui Blackpool l-au votat ca unul din cei mai buni fotbaliști ai echipei din toate timpurile Au fost incluși câte cinci jucători din fiecare deceniu; Matthews este inclus în anii '50 O statuie reprezentându-l pe Matthews se află în fața stadionului Britannia și o alta în centrul orașului Hanley Pe placa ultimei statui stau scrise următoarele cuvinte „Numele său este simbolic pentru frumusețea jocului celebritatea sa eternă iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional Un jucător magic dintre oameni pentru oameni Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului În februarie 2010 ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38400 unui licitator necunoscut Academia Sir Stanley Matthews din Ormiston este o instituție de învățământ din Blurton Staffordshire care îi poartă numele Familia și viața personală Stanley Matthews s-a născut într-o casă tipic englezească de pe strada Seymour Hanley Stoke-on-Trent Staffordshire A fost al treilea din cei patru fii ai boxerului Jack Matthews care era cunoscut ca „Bărbierul Luptător din Hanley În vara anului 1921 Jack Matthews l-a dus pe Stanley pe atunci în vârstă de șase ani pe Victoria Ground stadionul clubului local Stoke City pentru o întrecere pentru băieții cu vârste sub 14 ani cu o poziție de start diferențiată în funcție de vârstă Tatăl său a pariat că fiul său va câștiga ceea ce s-a și întâmplat A mărturisit că jocurile pe care le juca cu ceilalți copii l-au ajutat să-și îmbunătățească driblingul și pregătindu-i să-și aleagă „un scop să fie disciplinați și să privească jocul ca pe o evadare din cotidian La vârsta de treisprezece ani a decis că vrea să fie fotbalist deși tatăl său ar fi vrut ca fiul să-i calce pe urme și să devină boxer Tatăl său a susținut că ar trebui să fie ales la trialurile pentru England Schoolboys pentru a-și putea continua cariera fotbalistică; în această perioadă antrenorul l-a ales pe Matthews să joace pe poziția de outside-right față de poziția preferată de Matthews cea de fundaș central La moartea tatălui său în 1945 Stanley i-a promis acestuia pe patul de moarte două lucruri va avea grijă de Elizabeth și că va câștiga Cupa Angliei< ref> În vara anului 1934 Matthews s-a căsătorit cu Betty Vallance fiica antrenorului lui Stoke City Jimmy Vallance A înâlnit-o pentru prima dată la vârsta de 15 ani când și-a serbat ziua de naștere în prima zi ca băiat de birou la Victoria Ground A câștigat Wimblendonul la tineret în 1962 în era open fiind ultimul jucător englez care a reușit această performanță În 1965 Matthews a devenit bunic după ce Jean a născut primul fiu Matthew Gough Ea a mai avut doi copii fiicele Samantha și Amanda În 1967 în timpul unui turneu al echipei Port Vale în Cehoslovacia Matthews a întâlnit-o pe Mila interpretul echipei pe atunci în vârstă de 40 de ani Africa de Sud și Canada Au călătorit foarte mult datorită meseriei de antrenor lui Matthews dar și a invitațiilor primite După ce Mila a murit în 1999 la vârsta de 71 de ani conform lui Les Scott care l-a ajutat pe Matthews să-și scrie autobiografia Matthews „nu a mai fost niciodată la fel Autobiografie Autobiografia lui Matthews intitulată The Way It Was a fost lansată de Headline în 2000 Volumul i-a fost dedicat soției sale Mila care a murit cu un an înainte de publicare Titluri Club ;Blackpool Cupa Angliei 1 1953 Finalist al Cupa Angliei 2 1948 1951 Locul secund în Football League First Division 1 1955–1956 ;Stoke City Football League Second Division 2 1932–1933 1962–1963 Națională ;Anglia British Home Championship 9 1935 1938 1939 1947 1948 1950 1952 1954 1955 a Titlul a fost împărțit cu Scoția în 1935 cu Țara Galilor și Scoția în 1939 și cu Țara Galilor în 1952 Individual Fotbalistul FWA al anului 1948 1963 Balonul de Aur 1956 CBE 1957 Knight Bachelor 1965 English Football Hall of Fame 2002 Statistici a Aceste trei meciuri au fost jucate înainte ca fotbalul competițional să fie suspendat datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și nu au fost incluse în total b Statisticile internaționale și naționale sunt preluate din autobiografia lui Stanley Matthews Note ;Specific ;General Legături externe pe site-ul lui Blackpool FC pe site-ul thefacom la English Football Hall of Fame Un stat regim marionetă este o entitate statală guvernamentală care îșî datorează existență sprijinului unei entități mai puternice de obicei o putere străină care în schimb îi dictează orientarea politică Termenul este folosit în disputele politice aproape exclusiv de detractorii regimului considerat a fi doar o marionetă indiferent dacă majoritatea cetățenilor statului respectiv sunt la curent sau nu cu respectiva caracterizare De multe ori un regim proclamat marionetă capătă această caracterizare din partea unui alt regim rival care încearcă să se proclame legitim în comparație cu primul marioneta care ar fi astfel lipsit de legitimitate De exemplu fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri Statele Unite respectiv Uniunea Sovietică Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal o soluție de compromis acceptată de ambele părți Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină sau ca urmare a unei amenințări militare străine sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă Uneori asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat Țări caracterizate ca fiind state marionetă Al doilea război mondial Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii puterile Axei că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite Europa Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare regimuri marionetă în mod special în literatura Aliaților Aceste țări marionetă includ Belgia 1939-1945 Mișcarea Rexistă a reușit să obțină un anumit sprijin electoral în deceniul al patrulea al secolului trecut numeroși dintre membrii ei au sprijinit ocupanții naziști în timpul celui de-al doilea război mondial Olanda 1939-1945 Germanii au instalat un guvern marionetă al Mișcării Național-Socialiste din Olanda în limba olandeză Nationaal-Socialistische Beweging in Nederland NSB în fruntea cu Anton Mussert Albania 1939-1944 stat marionetă al Italiei în timpul domniei regelui Zog și a perioadei ocupației fasciste Slovacia în timpul guvernării Partidului Poporului Slovac 1939-1944 partid naționalist și fascist asociat cu Biserica Romano-catolică Monseniorul Jozef Tiso a devenit șeful statului într-o Slovacie care era formal independentă Franța regimului de la Vichy de sub conducerea lui Philippe Pétain 1940-1944 S-a bucurat de un anumit grad de autonomie până în 1942 Grecia în timpul regimurilor marionetă a colaboraționiștilor Georgios Tsolakoglou Konstantinos Logothetopoulos și Ioannis Rallis1941-1944 Statul Independent al Croației condus de mișcarea Ustaše 1941-1945 Norvegia 1943-1945 sub conducerea lui Vidkun Quisling care încercase o lovitură de stat în timpul invaziei germane pe 9 aprilie 1940 dar care a fost numit în fruntea guvernului pe 1 februarie 1943 Republica Socială Italiană 1943-1945 După ce guvernul lui Pietro Badoglio a scos Italia din rândul Puterilor Axei germanii au ocupat țara proclamând Republica Socială Italiană Ungaria 1944-1945 în timpul regimului lui Ferenc Szálasi Serbia 1941-1944 în timpul regimului generalului Milan Nedić Imperiul Japonez În timpul perioadei războiului din Pacific din care face parte și teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă Manchukuo 1931-1945 creat în Manciuria sub conducerea ultimului împărat chinez Puyi Consiliul Politic Chahar octombrie 1935 – aprilie 1937 Statul Autonom al Hopeiului de Răsărit noiembrie 1935 – iulie 1937 condus de Yin Ju-keng Mengjiang aprilie 1937 – 1945 stat asemănător cu Manchukuo creat în Mongolia Interioară Guvernul Provizoriu al Chinei 14 decembrie 1937 – 30 martie 1940 Guvernul Naționalist din Nanjing 1940 – 1945 format în Nanjing de colaboraționistul Wang Jingwei Statul Burma Myanmar 1942-1945 sub conducerea lui Ba Maw Filipine 1943-1945 conduse de regimul colaboraționist al lui José P Laurel Guvernul Provizoriu al Indiei Libere 1943-1945 format în Singapore în octombrie 1943 de Subhash Chandra Bose Guvernul marionetă a fost format în perspectiva ofensivei japoneze din India Imperiul Vietnamului martie august 1945 sub regimul împăratului Bảo Đại cu prim-ministrul Tran Trong Kim după proclamarea independenței față de Franța Regatul Cambodgiei Cambodgia martie august 1945 regimul regelui Norodom Sihanouk cu prim-ministrul Son Ngoc Thanh după proclamarea independenței față de Franța Regatul Laosului regimul regelui Sisavang Vong după proclamarea independenței față de Franța Războiul Rece În timpul Războiului Rece acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri În conformitate cu această tendință blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului" Pe de altă parte Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii în special în America Latină în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea al șaselea al șaptelea și al optulea ale secolului trecut "Statele satelit" La terminarea celuli de-al doilea război mondial a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului Teritoriile ocupate de Statele Unite Regatul Unit și Franța au devenit democrații cu economii de piață aliate cu SUA în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat aliate cu URSS Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană care a devenit Republica Democrată Germană iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană care avea să devină Republica Federală Germania Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia – Republica Populară Polonia Republica Socialistă Cehoslovacia Republica Populară Ungaria Republica Socialistă România Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice Deși liderii sovietici afirmau că națiunile din Pactul de la Varșovia erau entități egale în drepturi care erau membre ale unei alianțe democratice realitatea era cu totul alta – URSS-ul își impunea deciziile prin utilizarea forței sau a amenințării cu forța De exemplu când comuniștii polonezi au încercat să-l aleagă pe Władysław Gomułka în fruntea partidului liderii sovietici le-a ordonat polonezilor să anuleze alegerea făcută sau urmau să fie zdrobiți de tancurile sovietice Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia cu excepția României într-o acțiune coordonată de URSS Ca justificare pentru această invazie Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit aflate în sfera sa de influență Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor încât afirmația contrară a candidatului la alegerile prezidențiale americane din 1976 Gerald Ford făcută în campania electorală a fost considerată o gafă de proporții care a dus la câștigarea alegerilor de oponentul său Jimmy Carter Acesta a replicat că dorește să-l vadă pe Ford cum îi poate convinge pe americanii de origine cehă sau poloneză că țările lor de origine nu se află sub dominația sovietică În 1987 președintele Ronald Reagan într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului nu l-a provocat pe liderul est-german ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "dărâme acel zid" Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra" referire la cântecul "My Way" datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice regimurile est-europene au căzut statele respective orientându-se către integrarea în structurile NATO UE abandonând URSS Războaiele din Coreea și Vietnam În perioada războiului din Coreea 1950-1953 Coreea de Sud a fost acuzată de Coreea de Nord că a fost statul marionetă a SUA În același timp SUA și aliații lor afirmau că nord-coreenii sunt marionetele sovieticilor Sfârșitul războiului și anii care au trecut nu au dus și la încetarea acuzațiilor reciproce Coreea de Nord reiterând acuzațiile la adresa Coreii de Sud citând legea carea plasează armata sud-coreeană sub comanda americană pe timp de război Războiul din Vietnam a fost văzut de multă lume ca un război prin delegație cu acuzații din partea superputerilor că părțile beligerante ar fi de fapt regimuri marionetă În zilele noastre majoritatea istoricilor sunt de acord că guvernul sud-vietnamez nu era decât un regim marionetă sprijinit de americani Calea nealinierii Datorită dorinței multor state pentru o independență reală acestea s-au alăturat Mișcării de Nealiniere încercând să se îndepărteze de politica Războiului Rece Chiar și printre statele socialiste au existat participanți la această mișcare țări care au ales să nu se alieze cu Moscova Exemplul cel mai cunoscut a fost Iugoslavia care a fost fondatoare a Mișcării de Nealiniere România deși era membră a Tratatului de la Varșovia a simpatizat cu nealiniații uneori opunându-se politicii sovietice Coreea de Nord a fost o țară socialistă care a căutat să aibă o cale politică independentă adoptând izolaționismul ideologiei Juche Când Partidul Comunist Chinez a reușit să înfrângă în cele din urmă Kuomintangul în 1949 în războiul civil din China mulți observatori occidentali au crezut că sprijinul oferit de Stalin comuniștilor chinezi va transforma Republica Populară Chineză într-un stat marionetă al sovieticilor Ruptura chino-sovietică a pus capăt prejudecăților occidentalilor iar China s-a dovedit o putere independentă ceea ce i-a permis președintelui american Richard Nixon să profite de pe urma disensiunilor chino-sovietice și deschidă calea normalizării relațiilor americano-chineze În 1972 Nixon a vizitat China și s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Zedong Vedeți și Diplomația ping-pong Albania comunistă are o istorie interesantă a schimbării alianțelor de-a lungul întregului război rece La începutul existenței sale Albania a fost un aliat al Uniunii Sovietice și al lui Stalin împotriva Iugoslaviei titoiste Albania și-a modificat orientarea politicii externe către China în 1956 iar de la jumatea deceniului al optulea către Iugoslavia "Războiul împotriva terorismului" În ultimii ani invazia Statelor Unite în Afghanistan și invazia Statelor Unite în Irak au dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă Statele Unite și Israelul Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un stat satelit înarmat de Statele Unite care-și duce "războaiele imperialiste" din Orientul Mijlociu și își promovează politica de americanizare și impunere a "culturii imperialiste americane" prin intermediul interpușilor israelieni Statele separatiste – state marionetă Există o serie de state nerecunoscute pe plan internațional a căror existență este datorată exclusiv protecției unor state puternice din vecinătate De exemplu Abhazia Ciprul de Nord Osetia de Sud Republica Moldovenească Transnistreană etc Foste state marionetă nerecunoscute din Africa de Sud În deceniile al optulea și al nouălea în Africa de Sud au fost proclamate patru bantustane Toate patru au fost reincorporate în Africa de Sud în 1994 State marionetă istorice Listă incompletă a statelor marionetă Irlanda de Nord controlată de Marea Britanie 1921 1969 Polonia Congresului controlată de Imperiul Rus Marele Ducat al Finlandei controlat de Imperiul Rus Ducatul Varșoviei controlat de Primul Imperiu Francez Regatul Olandei controlat de Primul Imperiu Francez Republica Batavă controlată de Franța Revoluționară Principatele române Valahia și Moldova controlate de Imperiul Otoman Al Doilea Imperiu Mexican condus de împăratul Maximilian 1864-1867 instalat de Al Doilea Imperiu Francez după Intervenția franceză din Mexic Regatul Granadei din timpul ultimei faze a Reconquistei stat vasal al Castiliei Honduras aflat sub controlul de facto al Guatemalei în 1876-1891 Dinastia Goryeo din Coreea a fost într-o anumită perioadă controlată de Imperiul Mongol Iudeea vasală a Imperiului Roman Armenia vasală a Imperiului Roman Macedonia vasală a Imperiului Persan Nubia controlată de Egiptul Antic Vezi și Republică bananieră Stat satelit Stat tampon Comintern Cominform Imperiul Sovietic Războiul Rece Pactul de la Varșovia CAER Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Biedermeier este numele unui stil artistic de tranziție predominant în Europa Centrală care s-a manifestat între anii 1815 Congresul de la Viena și 1848 începutul revoluției A fost propriu mai multor genuri artistice precum pictura designul interior și literatura Se vorbește și de o Epocă Biedermeier O caracteristică definiorie este retragerea în idilă și privat Tensiunea superficială este proprietatea generală a lichidelor de a lua o formă geometrică de arie minimă în lipsa forțelor externe datorată acțiunii forțelor de coeziune dintre moleculele lichidului Această proprietate face ca porțiunea de suprafață a lichidului să fie atrasă de altă suprafață cum ar fi cea a unei alte suprafețe de lichid ca în cazul fuzionării picăturilor de apă sau a formării de sfere din picăturile de mercur Aplicând fizica newtoniană forțelor ce apar din cauza tensiunii superficiale se obțin predicții precise pentru numeroase comportamente ale lichidelor comportamente atât de comune încât sunt în general luate ca atare Aplicând termodinamica acelorași forțe rezultă predicții pentru alte comportamente mai subtile ale lichidelor Mărimea fizică ce caracterizează tensiunea superficială este coeficientul de tensiune superficială notată de regulă cu litera grecească σ sigma uneori cu γ gamma care este o mărime fizică intensivă caracteristică fiecărei substanțe omogene în condiții fizice date constantă de material Coeficientul de tensiune superficială are dimensiune de forță pe unitatea de lungime sau de energie pe unitatea de arie Cele două sunt echivalente — dar când se face referire la energie pe unitatea de arie se preferă termenul de energie superficială — termen mai general în sensul că se aplică și solidelor nu doar lichidelor Cauze Tensiunea superficială se datorează atracției dintre moleculele lichidului prin intermediul forțelor intermoleculare În interiorul masei lichidului fiecare moleculă este atrasă în egală măsură în toate direcțiile de către moleculele învecinate în condiții de echilibru termodinamic din care cauză rezultanta tuturor forțelor este nulă în raport cu centrul de masă al moleculei considerate La suprafața lichidului moleculele sunt atrase înspre interior de alte molecule aflate în adâncimea lichidului și mai puțin de moleculele din mediul învecinat fie el vid aer sau un alt lichid Astfel toate moleculele de la suprafață sunt supuse unei forțe rezultante de atracție moleculară îndreptate spre interior echilibrată în celălalt sens doar de rezistența la compresie a lichidului ceea ce înseamnă o forță rezultantă nulă Există însă o forță ce determină diminuarea suprafeței libere a lichidului și în acest sens suprafața unui lichid se aseamănă cu o membrană elastică Din cauza aceasta sub acțiunea forțelor moleculare din partea masei de lichid suprafața liberă a lichidului tinde să ia forma ce corespunde celei mai mici suprafețe locale Din alt punct de vedere se constată că o moleculă în contact cu o altă moleculă vecină este într-o stare de energie mai mică decât dacă nu ar fi în contact cu acea a doua moleculă Moleculele interioare au toate numărul maxim de vecini pe care îl pot avea Dar moleculele de la margine au mai puțini vecini decât cele interioare și deci sunt într-o stare de energie mai mare Pentru ca lichidul să-și minimizeze starea energetică el trebuie să minimizeze numărul de molecule de la margine și deci să-și minimizeze aria suprafeței Ca rezultat al minimizării ariei suprafața unui lichid va prelua forma cea mai uniformă pe care o poate avea demonstrația matematică a faptului că formele „uniforme minimizează aria suprafeței se bazează pe ecuația Euler–Lagrange Cum orice curbură a formei suprafeței duce la mărirea ariei va rezulta și o energie mai mare În consecință suprafața va împinge înapoi înspre orice curbură în același fel în care o minge împinsă la deal va împinge înapoi pentru a-și mimiza energia potențială gravitațională Efecte vizibile în viața de zi cu zi Efectele tensiunii superficiale pot fi văzute în cazul apei Formarea de picături de apă pe suprafața caroseriei ceruite a unui automobil Apa are aderență slabă cu ceara și puternică cu ea însăși și astfel apa se adună în picături Tensiunea superficială le dă o formă cvasisferică fiindcă sfera are cel mai mic raport între aria suprafeței și volum Formarea de picături are loc atunci când o masă de lichid este întinsă Animația arată apa care aderă la gura robinetului și care câștigă în masă până când greutatea ei crește dincolo de punctul în care tensiunea superficială nu o mai poate ține legată de robinet După aceea ea se separă și tensiunea superficială formează picătura sferică Dacă din robinet ar fi curs un flux continuu de apă acesta s-ar fi dezmembrat în picături pe parcursul căderii Gravitația întinde fluxul de apă după care tensiunea superficială îl strânge în sfere< ref> Plutirea de obiecte mai dense ca apa are loc când obiectul nu se umezește și greutatea sa este suficient de mică pentru a fi contrabalansată de forțele ce rezultă din tensiunea superficială Separarea uleiului de apă este cauzată de o diferență între tensiunile superficiale ale lichidelor diferite Lacrimile de vin reprezintă formarea de picături și curgeri pe marginea unui pahar ce conține o băutură alcoolică Cauzele sale se regăsesc în interacțiunile complexe dintre tensiunile superficiale diferite între apă și etanol Tensiunea superficială apare și în alte fenomene comune mai ales când se folosesc unele substanțe care o reduc Baloanele de săpun au suprafețe foarte mari cu volum foarte mic Baloanele de apă pură sunt instabile Adăugarea de surfactanți însă poate avea efect stabilizator asupra baloanelor efectul Marangoni Surfactanții reduc tensiunea superficială a apei de cel puțin trei ori Emulsiile sunt un tip de soluție în care joacă un rol și tensiunea superficială Mici fragmente de ulei suspendate în apă pură se adună spontan în mase mult mai mari Dar prezența unui surfactant duce la scăderea tensiunii superficiale care permite stabilitatea micilor picături de ulei în masa apei sau viceversa
Bazele fizice Două definiții Dintre toate corpurile geometrice forma sferică posedă la un volum determinat cea mai mică arie Din acest motiv schimbarea formei nesferice ale unei mase determinate de lichid într-o formă sferică atrage după sine micșorarea ariei suprafeței de delimitare a lichidului de mediul înconjurător Prin urmare efectul forțelor presiunii moleculare sub influența cărora lichidul ia forma sferică este analoagă acțiunii care ar apărea dacă suprafața lichidului ar reprezenta o membrană elastică ce tinde să se contracte strângă Pentru menținerea unei membrane întinsă în echilibru static la marginea ei trebuie să existe o forță F tangentă la suprafața lichidului și normală la marginea suprafeței; forța aceasta se numește forță de tensiune superficială Acestă forță este direct proporțională cu lungimea l a marginii membranei de lichid; pentru a scrie expresia matematică a forței de tensiune superficială se introduce un coeficient de proporționalitate numit coeficientul de tensiune superficială reprezentat prin simbolul σ și care depinde de natura lichidului Cu alte cuvinte coeficientul \scriptstyle \sigma< math> este numeric egal cu forța aplicată pe unitatea de lungime a marginii suprafeței membranei de lichid Un mod intuitiv de a înțelege dependența forței de lungime este exemplul dat de o peliculă plană de săpun delimitată de o buclă de ață întinsă de lungime l Ața va fi trasă spre interiorul peliculei membranei de o forță egală cu 2\scriptstyle\sigma< math>L factorul numeric 2 apare din cauză că pelicula de săpun are două fețe și deci două suprafețe astfel încât ața se „racordează de două ori la membrană O dină cm corespunde la 0001 N m O definiție echivalentă pentru coeficientul de tensiune superficială utilă în termodinamică este lucrul mecanic efectuat pe unitatea de suprafață Astfel pentru a crește aria suprafeței libere a unei mase de lichid cu o cantitate ΔA este necesară o cantitate de lucru mecanic \scriptstyle\sigma< math>ΔA Acest lucru mecanic se transformă în energie potențială Cum sistemele mecanice izolate încearcă să găsească o stare de energie potențială minimă potrivit principiului minimei acțiuni o picătură liberă de lichid preia în mod natural o formă sferică formă de suprafață minimă pentru un volum dat Pentru deducerea relației corecte dintre energia membranei variația ariei și coeficientul de tensiune superficială se consideră o membrană de lichid dreptunghiulară întinsă pe un cadru rigid de înălțime l având una din înălțimi o latură mobilă și de masă neglijabilă vezi figura din dreapta În vederea determinării lucrului mecanic necesar pentru a mări aria membranei superficiale de lichid cu o cantitate ΔA se deplasează prin translație latura mobilă a membranei pe o distanță ΔS sub acțiunea unei forțe externe F Procesul de întindere a membranei este unul cvasistatic de aceea această forță este permanent în echilibru cu rezultanta forțelor de tensiune superficială care se opun deplasării spre dreapta În aceste condiții lucrul mecanic efectuat de către forța F împotriva forțelor de tensiune superficială este \scriptstyle LF\Delta S< math> Conform relației de definiție a forței de tensiune superficială \scriptstyle F\sigma l< math>; din aceste două relații rezultă expresia lucrului mecanic corespunzător creșterii ariei membranei \ L\sigma l\Delta S< math> Produsul \scriptstyle\ l \Delta S< math> este egală cu variația ΔA a ariei membranei astfel încât \ L\sigma \Delta A< math> Lucrul mecanic efectuat asupra membranei contribuie la creșterea energiei potențiale a membranei adică \scriptstyle L\Delta E< math> de unde \ \Delta E\sigma \Delta A< math> Relație din care se scrie o a doua definiție pentru coeficientul de tensiune superficială Energia potențială E este fracțiunea din energia internă a membranei care pe parcursul unei transformări izoterme poate fi transformat în lucru mecanic În termodinamică această parte a energiei se numește energie liberă generalizat potențialul Gibbs Ultima relație dă definiția fizică a coeficientului \scriptstyle\sigma < math> și anume coeficientul de tensiune superficială este numeric egal cu variația energiei libere a membranei superficiale raportat la variația ariei acestei membrane Formulă dimensională și unități de măsură Conform analizei dimensionale formula dimensională pentru \scriptstyle\sigma < math> după prima definiție se scrie sub forma \frac { }{} M \cdot T^{-2}< math> Adică dimensiunea fizică a coeficientului de tensiune superficială este masa ori timpul la puterea minus doi În Sistemul Internațional de Măsuri forța se măsoară în N iar lungimea în m rezultă că unitatea de măsură pentru coeficientul tensiunii superficiale în SI este _{SI} \frac { _{SI}}< math> \scriptstyle P_v^o< math> este presiunea standard a vaporilor pentru lichidul respectiv la presiunea și temperatura respective \scriptstyle V< math> este volumul molar \scriptstyle R< math> este constanta gazelor r_k< math> este raza Kelvin raza picăturilor Efectul explică suprasaturația vaporilor În absența punctelor de nucleație trebuie să se formeze mici picături înainte ca ele să evolueze în picături mai mari Aceasta necesită o presiune a vaporilor de multe ori mai mare decât presiunea vaporilor în punctul tranziției de fază Această ecuație este folosită și în chimia catalizatorilor pentru a evalua mezoporozitatea solidelor Acest efect poate fi văzut în termeni de număr mediu de vecini moleculari ai moleculelor de la suprafață vezi diagramă Tabelul următor prezintă câteva valori calculate pentru acest efect în cazul apei la diferite dimensiuni ale picăturilor Efectul devine mai clar pentru picături de dimensiune foarte mică întrucât pe o rază de 1 nm se află aproximativ 100 de molecule cantitate suficient de mică pentru a impune o analiză cuantică Tabel de date Galerie de efecte Vezi și Presiune de vapori Unde capilare Bibliografie în limba română M-I Sălăjan A Mocanu M Tomoaia-Cotișel Progrese în termodinamica hidrodinamica și biofizica straturilor subțiri Presa Universitară Clujeană 2004 Dima Ion și alții Dicționar de fizică Editura enciclopedică română București 1980 pag46-47 448-449 Florea J și Panaitescu V Mecanica Fluidelor Editura didactică și pedagogică București 1986 capitolul I Statica fluidelor pag34-45 Friș SE și Timoreva AV Curs de Fizică Generală vol I traducere din limba rusă Editura Tehnică București 1964 capitolul IX Fenomene moleculare în lichide pag389-407 Iacob Caius și alții Dicționar de mecanică Editura științifică și enciclopedică București 1980 pag59285461-462 Murgulescu IG și Segal E Introducere în chimia fizică volII1 Teoria molecular cinetică a materiei Editura Academiei RSR București 1979 secțiunea a V-a Starea Lichidă capitolul XXVIII Proprietăți de echilibru pag723-739 în limbi străine {{Listănote|2}} Legături externe {{commons|Surface tension}} slideshow audio de la National High Magnetic Field Laboratory în care se explică coeziunea tensiunea superficială și legăturile de hidrogen {{Articol de calitate}} Relativitatea generală sau teoria relativității generale este teoria geometrică a gravitației publicată de Albert Einstein în 1916 Ea constituie descrierea gravitației în fizica modernă unifică teoria relativității restrânse cu legea gravitației universale a lui Newton și descrie gravitația ca o proprietate a geometriei spațiului și timpului spațiu-timp În particular curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul materiei respectiv a radiației Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de câmp ale lui Einstein un sistem de ecuații cu derivate parțiale Predicțiile relativității generale diferă semnificativ de cele ale fizicii clasice mai ales în ce privește structura mărimilor fizice timpul metrica spațiului fizic real energia dar și asupra teoriei propagării luminii în spațiul fizic Exemple de astfel de diferențe sunt dilatarea temporală gravitațională deplasarea spre roșu gravitațională a luminii și întârzierea gravitațională Previziunile relativității generale au fost confirmate de observațiile empirice efectuate în toate domeniile științelor experimentale Deși relativitatea generală nu este singura teorie relativistă a gravitației ea reprezintă cea mai simplă teorie în acord cu datele experimentale Totuși teoria nu oferă răspuns la câteva dileme teoretice cea mai fundamentală dintre acestea fiind modalitatea în care se poate unifica teoria gravitației generale cu legile mecanicii cuantice care să conducă la o teorie completă și consistentă cu ea însăși a gravitației cuantice Teoria lui Einstein are implicații astrofizice importante Din ea decurge posibilitatea existenței găurilor negre — regiuni ale Universului în care spațiul și timpul sunt distorsionate într-o măsură atât de pronunțată încât nimic nici măcar lumina nu mai pot emerge de acolo — ca stare finală a evoluției stelelor masive Există indicii că astfel de găuri negre stelare precum și alte tipuri mai masive de găuri negre sunt răspunzătoare pentru radiațiile intense emise de unele tipuri de obiecte astronomice cum ar fi nucleele galactice active sau microquasarii Curbura traiectoriei luminii sub efectul gravitației poate conduce la apariția de lentile gravitaționale prin care se văd pe cer mai multe imagini ale aceluiași obiect astronomic Relativitatea generală prezice existența undelor gravitaționale care au fost măsurate indirect O măsurare directă a acestora este scopul mai multor proiecte între care și LIGO În plus relativitatea generală stă la baza modelelor cosmologice actuale ale unui univers în expansiune Istoric Curând după publicarea în 1905 a teoriei relativității restrânse Einstein a început să se gândească la cum ar putea fi inclusă gravitația în noul context al mecanicii relativiste Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur de la explorarea unor consecințe ale principiului de echivalență cum ar fi influența gravitației și accelerației asupra propagării luminii publicată în 1907 până la principalele lucrări din anii 1911—1915 cu constatarea rolului geometriei diferențiale cu ajutorul fostului său coleg de facultate Marcel Grossmann și o lungă căutare cu multe ocolișuri și porniri pe piste false a ecuațiilor de câmp care leagă geometria cu conținutul de masă-energie al spațiu-timpului În noiembrie 1915 aceste eforturi au culminat cu prezentarea de către Einstein la Academia Prusacă de Științe a ecuațiilor lui Einstein care descriu corect modul în care cantitatea de materie prezentă într-o regiune a spațiului fizic determină geometria spațiului și timpului Încă din 1916 Schwarzschild a găsit o soluție a ecuațiilor de câmp ale lui Einstein soluție cunoscută astăzi după numele acestuia descriind o stare extremă a materiei cunoscută sub numele de gaură neagră În același an au fost făcuți primii pași către generalizarea soluției acestor ecuații prin extinderea lor la obiecte încărcate electric rezultând soluția Reissner-Nordström În 1917 Einstein și-a aplicat teoria asupra universului în ansamblu Totuși în acord cu concepțiile unanim acceptate ale vremii el a descris un univers static pentru aceasta adăugând la ecuațiile originale un nou parametru constanta cosmologică Când în 1929 datorată lucrărilor lui Hubble și ale altora a devenit clar că universul se extinde și astfel este mai bine descris de soluțiile cosmologice cu extindere găsite de Friedmann în 1922 Lemaître a formulat prima versiune a modelelor big bang De-a lungul acestei perioade relativitatea generală a rămas oarecum o curiozitate printre teoriile fizicii Au existat dovezi că era preferabilă în raport cu descrierea anterioară a gravitației cea datorată lui Newton Einstein însuși arătase în 1915 că precesia periheliului planetei Mercur inexplicabilă până la acea dată prin considerente de mecanică newtoniană poate fi explicată prin noua sa teorie O expediție din 1919 condusă de Eddington care avea scopul de a face măsurători de mare precizie asupra paralaxei stelelor îndepărtate cu ocazia unei eclipse solare totale a reușit să pună în evidență prin măsurători directe fenomenul curbării razelor luminoase atunci când ele trec în vecinătatea Soarelui în perfectă concordanță cu predicțiile relativității generale aducându-i imediat lui Einstein o faimă mondială În ciuda acestor confirmări timpurii teoria a devenit o componentă importantă și unanim acceptată din cadrul fizicii teoretice și astrofizicii abia în perioada dintre 1960 și 1975 cunoscută astăzi ca Epoca de aur a relativității generale devenind baza teoretică a existenței și descrierii găurilor negre făcând posibilă și clarificarea deplină a aplicațiilor astrofizice ale acestora quasari În același timp măsurători din ce în ce mai precise efectuate asupra sistemului solar au confirmat puterea de predicție a teoriei iar cosmologia relativistă a devenit verificabilă prin teste direct observabile De la mecanica clasică la relativitatea generală Relativitatea generală se înțelege cel mai bine prin analiza asemănărilor și deosebirilor față de fizica clasică Primul pas îl constituie conștientizarea faptului că mecanica clasică și legea gravitației a lui Newton admit o descriere geometrică Unificarea acestei descrieri cu legile relativității restrânse conduc pe cale euristică la construcția teoriei relativității generalizate Geometria gravitației newtoniene La baza mecanicii clasice se află ideea că mișcarea unui corp poate fi descrisă ca o combinație de mișcare liberă sau inerțială și deviații de la această mișcare liberă Deviațiile sunt cauzate de forțe externe care acționează asupra unui corp în conformitate cu legea a doua a lui Newton care afirmă că forța rezultantă ce acționează asupra unui corp este egală cu masa inerțială a acelui corp înmulțită cu accelerația Mișcările inerțiale posibile sunt legate de geometria spațiului și timpului în sistemul de referință standard al mecanicii clasice corpurile în mișcare liberă în absența unei forțe aplicate se mișcă rectiliniu și uniform cu viteză constantă În termeni moderni se spune că traiectoriile lor sunt geodezice ale spațiului tetraridimensional și cronotopic adică linii de univers drepte în spațiu-timp Analog ar fi de așteptat ca mișcările inerțiale odată identificate prin observarea mișcărilor efective ale corpurilor și cu acceptarea posibilității existenței forțelor externe cum ar fi cele datorate electromagnetismului sau frecării pot fi utilizate pentru a defini atât geometria spațiului cât și o coordonată temporală Atunci însă când este prezentă și gravitația apar ambiguități Conform legilor gravitației din mecanica clasică fapt verificat de experimente cum ar fi cel al lui Eötvös și al discipolilor săi experimentul Eötvös există o universalitate a căderii libere cunoscut și ca principiul echivalenței slabe sau echivalența universală a masei inerțiale cu masa gravitațională pasivă traiectoria unui corp de test în cădere liberă aflat într-un câmp gravitațional depinde numai de poziția și viteza sa inițială fiind independentă de oricare dintre proprietățile sale materiale O versiune simplificată a acesteia este inclusă în experimentul imaginar al lui Einstein cu liftul ilustrat în figura din dreapta pentru un observator aflat într-o cameră închisă este imposibil de decis doar prin observarea traiectoriilor corpurilor cum ar fi o minge în cădere dacă acea cameră sistemul de referință al observatorului se află în repaus într-un câmp gravitațional sau se mișcă accelerat în spațiul lipsit de câmp gravitațional de exemplu într-o rachetă accelerată Dată fiind universalitatea căderii libere nu se poate face o distincție observabilă între mișcarea inerțială și mișcarea sub influența câmpului gravitațional Aceasta sugerează posibilitatea definirii unei noi clase de mișcare inerțială și anume cea a mișcării în cădere liberă sub influența gravitației Această nouă clasă de mișcări posibile definește și ea în termeni matematici o geometrie a spațiului și timpului care este o mișcare geodezică asociată cu o anume legătură ce depinde de gradientul potențialului gravitațional Spațiul în această construcție își păstrează structura euclidiană Totuși spațiul-timp ca întreg devine mai complicat După cum se poate arăta cu un simplu experiment imaginar urmând traiectoria în cădere liberă a diferitelor particule de test rezultanta vectorilor spațiu-timp care pot reprezenta viteza unei particule vectori temporali variază cu traiectoria particulei; în termeni matematici legătura newtoniană nu este integrabilă De aici se poate deduce că spațiul-timp este curbat Rezultatul este o formulare geometrică a gravitației newtoniene doar pe baza conceptelor de covarianță adică o descriere validă în orice sistem de coordonate În această descriere geometrică efectele mareice—accelerația relativă a corpurilor în cădere liberă—sunt legate de derivata legăturii demonstrând că geometria modificată este cauzată de prezența masei Generalizarea relativistă Oricât de stranie ar părea gravitația geometrică newtoniană baza ei și anume mecanica clasică este doar un caz limită de mecanică relativistă În limbajul simetriilor unde nu poate fi neglijată gravitația legile fizicii sunt invariante Lorentz ca în relativitatea restrânsă și nu invariante Galilei ca în mecanica clasică Simetria definitorie a relativității restrânse este grupul Poincaré care include atât translațiile cât și rotațiile Diferențele existente între cele două devin semnificative când avem de-a face cu viteze care se apropie de viteza luminii și cu fenomene care au loc la energii mari Cu simetria Lorentz intră în joc și alte structuri Ele sunt definite prin mulțimea conurilor de lumină vezi imaginea din stânga Conurile de lumină definesc o structură a cauzalității pentru orice eveniment A există o mulțime de evenimente care ar putea în principiu fie să influențeze fie să fie influențate de A prin intermediul semnalelor sau interacțiunilor care nu pot să se propage cu viteză mai mare decât a luminii cum ar fi evenimentul B din imagine și o mulțime de evenimente pentru care o astfel de influență este imposibilă cum ar fi evenimentul C din imagine Aceste mulțimi sunt independente de observator În conjuncție cu liniile de univers ale particulelor în mișcare liberă conurile luminoase pot fi utilizate pentru a reconstrui metrica semiriemanniană a spațiu-timpului cel puțin până la un factor scalar pozitiv În termeni matematici aceasta definește o structură conformă Relativitatea restrânsă este definită în absența gravitației astfel că în aplicațiile practice este un model potrivit pentru situațiile în care gravitația poate fi neglijată Introducând și gravitația în ecuație și presupunând universalitatea căderii libere mișcările geodezice se aplică un raționament analog celui din secțiunea anterioară nu există sistem de referință inerțial preferat În schimb există sisteme inerțiale aproximative care se mișcă împreună cu particulele aflate în mișcare pe geodezice Tradus în termeni de spațiu-timp liniile drepte temporale care definesc un sistem inerțial fără gravitație sunt deformate și devin linii curbe una față de alta sugerând că includerea gravitației necesită o schimbare a geometriei spațiu-timpului A priori nu este clar dacă noile sisteme de referință locale în mișcare geodezică coincid cu cele în care legile relativității restrânse rămân valabile—această teorie se bazează pe propagarea luminii și deci pe electromagnetism care ar putea avea o altă mulțime de sisteme preferate În ipotezele diferite cu privire la sistemele de referință din relativitatea restrânsă cum ar fi că sunt legate solidar de Pământ sau de corpul în mișcare pe geodezică se pot obține noi predicții privind deplasarea gravitațională spre roșu adică modificarea frecvenței luminii pe măsură ce aceasta se propagă printr-un câmp gravitațional Măsurătorile efective arată că sistemele în mișcare geodezică sunt cele în care lumina se propagă așa cum prevede teoria relativității restrânse Generalizarea acestei propoziții și anume că legile relativității restrânse sunt valabile într-o bună aproximație în sistemele de referință nerotative aflate în mișcare geodezică cădere liberă este denumită principiul de echivalență al lui Einstein un principiu esențial pentru generalizarea fizicii relativiste restrânse cu includerea gravitației Aceleași date experimentale arată că timpul măsurat de ceasurile aflate într-un câmp gravitațional—timpul propriu cum este el denumit—nu respectă regulile relativității restrânse În termenii geometriei spațiu-timpului timpul nu este măsurat conform metricii Minkowski Ca și în cazul newtonian aceasta sugerează o geometrie mai generală La nivel local toate sistemele de referință în mișcare geodezică sunt echivalente și cvasi–minkowskiene În consecință acum avem de-a face cu o generalizare a spațiului Minkowski Tensorul metric care definește geometria—în particular felul în care se măsoară distanțele și unghiurile—nu este metrica Minkowski din teoria relativității restrânse ci o generalizare a sa despre care se știe că este o metrică semi- sau pseudoriemanniană Mai mult toate metricile riemanniene sunt asociate în mod natural cu un anume tip de legătură și anume cu legătura Levi-Civita și aceasta este de fapt legătura care satisface principiul de echivalență și face spațiul local să fie minkowskian adică în coordonate local inerțiale metrica este minkowskiană și primele sale derivate parțiale și coeficienții de legătură dispar Ecuațiile lui Einstein După ce s-a formulat versiunea relativistă geometrică a efectelor gravitațonale mai rămâne problema cauzeisursei gravitației În teoria newtoniană sursa generatoare a câmpului gravitațional o reprezintă masa În teoria relativității restrânse masa se dovedește a fi o componentă a unei mărimi mai generale denumită tensorul energie-impuls care include atât densitatea de energie cât și pe cea de impuls precum și tensiunea mecanică presiunea și forțele deformatoare Utilizând principiul de echivalență acest tensor se poate generaliza la un spațiu-timp curbat Pe baza analogiei cu gravitația newtoniană geometrică se poate presupune că ecuația de câmp a gravitației leagă acest tensor de tensorul Ricci care descrie o clasă particulară de efecte mareice schimbarea volumului unui nor mic de particule de test aflate inițial în repaus și apoi puse în mișcare geodezică cădere liberă în raport cu un sistem de referință inerțial În relativitatea restrânsă teoremele conservării energiei și a impulsului corespund afirmației că tensorul energie-impuls nu are divergență Această formulă poate fi și ea generalizată la un spațiu-timp curbat prin înlocuirea derivatelor parțiale cu corespondentele lor din varietatea curbată și anume derivatele covariante studiate în domeniul geometriei diferențiale Utilizând noua condiție care impune ca divergența covariantă a tensorului energie-impuls să se anuleze rezultă că membrul stâng al ecuației devine implicit egal cu zero Astfel se obține cel mai simplu set de ecuații ale câmpului gravitațional numite ecuațiile de câmp ale lui Einstein R_{ab} {\textstyle 1 \over 2}R\g_{ab} \kappa T_{ab}\< math> În membrul stâng se află o combinație lineară de divergență zero între tensorul Ricci \scriptstyle R_{ab}< math> și tensorul metric denumit tensorul Einstein În particular RR_{cd}g^{cd}\< math> este constanta curburii Tensorul Ricci este și el legat de tensorul mai general de curbură Riemann deoarece \quad R_{ab}{R^d}_{adb}\< math> În membrul drept \scriptstyle T_{ab}< math> este tensorul energie-impuls Toți tensorii sunt scriși în notație abstractă Punerea în corespondență a previziunilor teoriei cu rezultatele observate pentru orbitele planetelor sau echivalent asigurarea că la limită când gravitația este foarte slabă și vitezele sunt foarte mici în comparație cu cea a luminii teoria este echivalentă cu mecanica clasică constanta de proporționalitate poate fi fixată la valoarea \scriptstyle \kappa 8 \pi \frac {G}{c^4}< math> unde \scriptstyle G < math> este constanta gravitațională iar \scriptstyle c < math> este viteza luminii în vid Dacă nu este prezentă materia astfel încât tensorul energie-impuls devine nul se obțin ecuațiile Einstein în vid R_{ab}0\< math> Există teorii alternative la relativitatea generală teorii construite pe premise similare și care includ reguli și sau constrângeri suplimentare conducând la alte ecuații de câmp Astfel de exemple sunt teoria Brans-Dicke teleparalelismul și teoria Einstein-Cartan Definiție și aplicații simple Ecuația din secțiunea anterioară conține toată informația necesară pentru definirea relativității generale pentru descrierea proprietăților sale de bază și pentru tratarea unei probleme de importanță crucială în fizică felul cum ar putea fi folosită această teorie pentru construirea de modele Definiția și proprietățile de bază Relativitatea generalizată este o teorie metrică a gravitației La baza sa stau ecuațiile lui Einstein care descriu relația dintre geometria unei varietăți tetradimensionale semi-riemanniene care reprezintă spațiu-timpul pe de o parte și energia și impulsul conținute în acel spațiu-timp pe de altă parte Fenomenele care în mecanica clasică sunt explicate prin acțiunea forței gravitaționale cum ar fi căderea liberă mișcarea pe orbită și traiectoriile navelor spațiale în relativitatea generală corespund mișcării inerțiale într-o geometrie curbă a spațiu-timpului pentru care nu există o forță gravitațională care să devieze obiectele de la traiectoria lor naturală dreaptă În schimb gravitația corespunde schimbărilor proprietăților spațiului și timpului care la rândul lor schimbă traiectoriile drepte de lungime minimă pe care obiectele le urmează în mod natural Curbura este la rândul ei cauzată de energia și impulsul materiei Parafrazându-l pe fizicianul relativist John Archibald Wheeler spațiu-timpul îi spune materiei cum să se miște; materia îi spune spațiu-timpului cum să se curbeze În timp ce teoria relativității generale înlocuiește potențialul gravitațional scalar din fizica clasică cu un tensor simetric de rangul al doilea tensorul se reduce la scalar în anumite cazuri-limită Pentru câmpuri gravitaționale slabe și pentru viteze reduse în raport cu viteza luminii predicțiile teoriei converg înspre cele ale legii gravitației a lui Newton Întrucât este construită folosind tensori relativitatea generală prezintă covarianță generală legile sale—și alte legi formulate în context relativistic general—iau aceeași formă în toate sistemele de coordonate Mai mult teoria nu conține nicio structură geometrică de bază care să fie invariantă Astfel teoria satisface un principiu general al relativității mai restrictiv anume cel ca legile fizicii să fie aceleași pentru toți observatorii postulat de către Einstein în teoria relativității restrânse Local după cum se specifică în principiul de echivalență spațiu-timpul este minkowskian iar legile fizicii prezintă invarianță Lorentz locală Construirea de modele Conceptul de bază al construirii de modele general-relativiste este acela de soluție a ecuației lui Einstein Date fiind ecuațiile lui Einstein și ecuațiile ce determină proprietățile materiei o astfel de soluție constă dintr-o varietate semiriemanniană de regulă definită prin metrica acesteia într-un anume sistem de coordonate și din câmpuri de materie definite pe acea varietate Materia și geometria trebuie să satisfacă ecuațiile lui Einstein astfel ca în particular tensorul energie-impuls al materiei să aibă divergența zero Materia trebuie desigur să satisfacă și ea ecuațiile suplimentare impuse asupra proprietăților ei Pe scurt o astfel de soluție este un model de univers care satisface legile relativității generale eventual și alte legi care guvernează materia prezentă Ecuațiile lui Einstein sunt ecuații cu derivate parțiale neliniare și ca atare sunt dificil de rezolvat Cu toate acestea se cunosc mai multe soluții exacte însă numai câteva dintre acestea sunt interpretabile din punct de vedre fizic Cele mai bine cunoscute soluții exacte și în același timp cele mai interesante din punct de vedere fizic sunt soluția Schwarzschild soluția Reissner-Nordström și metrica Kerr fiecare corespunzând unui anume tip de gaură neagră aflată într-un univers altfel gol și universurile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker și de Sitter fiecare descriind un univers aflat în proces de expansiune Printre soluțiile exacte de interes teoretic se numără universul Gödel care deschide posibilitatea călătoriei în timp printr-un continuum spațiu-timp curbat soluția Taub-NUT un model de univers care este omogen dar anizotrop și spațiul Anti-de Sitter care a devenit cunoscut în contextul a ceea ce se numește conjectura Maldacena Dată fiind dificultatea de a găsi soluții exacte ecuațiile de câmp ale lui Einstein sunt rezolvate adesea prin integrare numerică pe calculator sau folosind teoria perturbațiilor soluțiilor ecuațiilor diferențiale neliniare aplicată la una din soluțiile exacte ale ecuației lui Einstein În domeniul relativității numerice se folosesc calculatoare puternice pentru a simula geometria spațiu-timpului și pentru a rezolva ecuațiile lui Einstein în situații interesante cum ar fi ciocnirea de găuri negre În principiu astfel de metode se pot aplica oricărui sistem dacă ar fi disponibilă suficientă putere de calcul și ar putea rezolva chestiuni fundamentale cum ar fi singularitățile goale Soluții aproximative pot fi găsite și prin teoriile perturbațiilor cum ar fi gravitația liniarizată și generalizările sale extinderea post-newtoniană ambele dezvoltate de Einstein Cea de-a doua furnizează o abordare sistematică a rezolvării pentru geometria unui spațiu-timp ce conține o distribuție de materie ce se mișcă lent în comparație cu viteza luminii Extinderea post-newtoniană implică o serie de termeni; primii reprezintă gravitația newtoniană pe când ultimii termeni reprezintă corecții și mai mici ale teoriei lui Newton datorate relativității generale Extinderea aceasta introduce o serie nouă de termeni în ecuație; primii reprezintă gravitația newtoniană pe când ultimii reprezintă corecții fine ale teoriei lui Newton datorate relativității generale Formalismul parametrizat postnewtonian este o generalizare a acestei extinderi ceea ce permite efectuarea unor comparații cantitative între previziunile relativității generale și alte teorii alternative Consecințe ale teoriei lui Einstein Teoria relativității generale are mai multe consecințe fizice Unele rezultă direct din axiomele teoriei pe când altele au devenit clare doar de-a lungul zecilor de ani de cercetări care au urmat primei publicări a teoriei lui Einstein Dilatarea temporală gravitațională și deplasarea frecvenței Presupunând că principiul de echivalență este valabil gravitația influențează scurgerea timpului Lumina trimisă în jos într-un puț gravitațional este deplasată spre albastru pe când lumina trimisă în sens opus adică cea care iese din puțul gravitațional este deplasată spre roșu; împreună aceste două efecte constituie deplasarea gravitațională a frecvenței Mai general procesele apropiate de un corp masiv se desfășoară cu viteză mai mică decât cele care se desfășoară mai departe de acesta; acest efect reprezintă dilatarea temporală gravitațională Deplasarea gravitațională spre roșu a fost măsurată în laborator și cu ajutorul observațiilor astronomice Dilatarea temporală gravitațională ce are loc în câmpul gravitațional al Pământului a fost măsurată de multe ori cu ajutorul ceasurilor atomice în vreme ce validarea este furnizată ca efect secundar al funcționării sistemului GPS Testele efectuate în câmpuri gravitaționale mai puternice provin din observarea pulsarilor binari Toate rezultatele sunt în concordanță cu teoria relativității generale Totuși aceste observații nu pot distinge între teoria relativității generale și alte teorii în care este considerat valid principiul de echivalență Devierea luminii și întârzierea gravitațională Relativitatea generală prezice curbarea traiectoriei luminii într-un câmp gravitațional; lumina care trece pe lângă un corp masiv este deviată către acel corp Acest efect a fost confirmat prin observarea luminii stelelor sau a quasarilor îndepărtați prin măsurători asupra paralaxei lumină care este deviată atunci când trece pe lângă Soare Această predicție și altele în legătură cu ea rezultă din faptul că lumina urmează ceea ce se numește geodezică luminoasă sau geodezică nulă—o generalizare a liniilor drepte de-a lungul cărora se deplasează lumina în fizica clasică Astfel de geodezice sunt generalizarea invarianței vitezei luminii în teoria relativității restrânse Examinând modele corespunzătoare de spațiu-timp fie soluția Schwarzschild exterioară sau pentru mai multe mase extinderea postnewtoniană ies în evidență mai multe efecte ale gravitației asupra propagării luminii Deși curbarea luminii poate fi obținută și prin extinderea conceptului de universalitate a căderii libere și asupra luminii unghiul de deviere rezultat din calcule este doar jumătate din valoarea dată de relativitatea generală Întârzierea gravitațională sau efectul Shapiro este și ea strâns legată de devierea luminii Acest fenomen constă în faptul că semnalele luminoase au nevoie de un timp mai îndelungat pentru a se propaga printr-un câmp gravitațional decât în absența acelui câmp Această predicție a fost confirmată de numeroase teste În formalismul postnewtonian parametrizat măsurătorile devierii luminii și a întârzierii gravitaționale determină un parametru numit \scriptstyle \gamma< math> care codifică influența gravitației asupra geometriei spațiului Unde gravitaționale Una din mai multele analogii între gravitația de câmp slab și electromagnetism este aceea că similar undelor electromagnetice există unde gravitaționale perturbații ale metricii spațiu-timpului care se propagă cu viteza luminii Ipoteza existenței undelor gravitaționale a apărut pentru prima oară într-o lucrare cu titlul Gravitationswellen Unde gravitaționale publicată de către Einstein în anul 1918 Cel mai simplu tip de astfel de undă poate fi exemplificată prin acțiunea sa asupra unui inel de particule care plutesc liber imaginea din dreapta sus O undă sinusoidală care se propagă printr-un astfel de inel distorsionează inelul într-o manieră caracteristică ritmică imaginea animată din dreapta jos Întrucât ecuațiile lui Einstein sunt neliniare undele gravitaționale arbitrar de puternice nu se supun superpoziției liniare aspect ce complică descrierea lor Totuși pentru câmpurile slabe se poate face o aproximare liniară Astfel de unde gravitaționale liniarizate oferă o descriere suficient de precisă a undelelor slabe care sunt așteptate să apară pe Pământ provenind de la evenimente cosmice îndepărtate și care au ca rezultat creșterea și scăderea distanțelor relative cu \scriptstyle 10^{-21}< math> sau mai puțin Metodele de analiză a datelor folosesc faptul că aceste unde liniarizate pot fi dezvoltate în serie Fourier Unele soluții exacte descriu undele gravitaționale fără aproximări de exemplu un tren de undă care se deplasează prin vid sau așa-numitele universuri Gowdy varietăți de univers în expansiune saturate cu unde gravitaționale Dar pentru undele gravitaționale generate în situații cu relevanță astrofizică cum ar fi fuziunea a două găuri negre metodele numerice reprezintă singura modalitate de a construi modele potrivite Efectele orbitale și relativitatea direcției Relativitatea generală diferă de mecanica clasică prin mai multe predicții privind corpurile aflate pe orbite din jurul altor corpuri Ea prezice o rotație generală precesie a orbitelor planetare precum și degenerarea orbitelor cauzată de emisia de unde gravitaționale și de efecte legate de relativitatea direcției Precesia apsidelor În relativitatea generală apsidele oricărei orbite punctul în care obiectul se apropie cel mai mult de centrul de masă al sistemului suferă o precesie—orbita nu este o elipsă ci ceva asemănător cu o elipsă ce se rotește în jurul unui focar având ca rezultat o curbă asemănătoare cu roza polară Einstein a obținut pentru prima oară acest rezultat folosind o metrică aproximativă ce reprezintă limita newtoniană și tratând corpul în mișcare de revoluție ca pe o particulă test Pentru el faptul că teoria sa dădea o explicație directă a deplasării anormale a periheliului planetei Mercur deplasare descoperită de Urbain Le Verrier în 1859 a fost o dovadă importantă că în sfârșit identificase forma corectă a ecuațiilor câmpului gravitațional Efectul poate fi calculat și pe baza metricii Schwarzschild exacte care descrie spațiu-timpul din jurul unei mase sferice sau formalismul postnewtonian mai general Din cauza influenței gravitației asupra geometriei spațiului și din cauza contribuției energiei proprii la gravitația unui corp codificată în neliniaritatea ecuațiilor lui Einstein Precesia relativistă a fost observată la toate planetele ce permit măsurători precise ale ei Mercur Venus și Pământ dar și în sistemele binare de pulsari unde măsura ei este cu cinci ordine de mărime mai mare Degenerarea orbitelor Conform relativității generale un sistem binar va emite unde gravitaționale pierzând astfel energie Din cauza acestei pierderi distanța dintre cele două corpuri scade ca și perioada de orbitație În sistemul solar sau pentru stelele duble efectul este prea mic pentru a putea fi observat Nu și pentru un pulsar binar un sistem de două stele neutronice din care una este pulsar de la pulsar observatorii de pe Pământ primesc o serie regulată de impulsuri radio ce pot servi ca ceas de precizie ceea ce permite măsurători ale perioadei orbitale Deoarece stelele neutronice sunt foarte masive ele emit cantități semnificative de energie sub formă de radiație gravitațională Primele observații asupra scăderii perioadei orbitale cauzate de emisia de unde gravitaționale a fost realizată de Hulse și Taylor folosind pulsarul binar PSR1913+16 pe care îl descoperiseră în 1974 Aceasta a fost prima dată când s-au detectat undele gravitaționale deși indirect Cei doi au primit în 1993 Premiul Nobel pentru Fizică De atunci au fost descoperiți și alți pulsari binari în particular pulsarul dublu PSR J0737-3039 în care ambele stele sunt pulsari Precesia geodetică și gravitomagnetismul Unele efecte relativiste sunt legate direct de relativitatea direcției Unul este precesia geodetică direcția axei unui giroscop în cădere liberă în spațiu-timp curb se modifică atunci când este comparată de exemplu cu direcția luminii provenite de la stele îndepărtate—chiar dacă un astfel de giroscop are proprietatea de a-și conserva direcția axei de rotație Pentru sistemul Lună-Pământ acest efect a fost măsurat cu ajutorul laserilor Mai recent a fost măsurat pentru mase de test aflate pe satelitul Gravity Probe B la o precesie mai bună de 1 procent În apropierea unei mase în rotație apar așa-numitele efecte gravitomagnetice Un observator aflat la distanță va observa că obiectele mai apropiate de masă sunt antrenate în mișcarea de rotație Acest efect este mai pronunțat la găurile negre în rotație unde pentru orice obiect care intră într-o zonă denumită ergosferă antrenarea în rotație este inevitabilă Astfel de efecte pot fi și ele analizate prin influența orientării giroscoapelor în cădere liberă Alte analize oarecum controversate au fost efectuate cu ajutorul sateliților LAGEOS care confirmă previziunile relativiste O măsurare de mare precizie a fost scopul principal al misiunii Gravity Probe B ale cărui rezultate au fost publicate în septembrie 2008 Aplicații în astrofizică Lentile gravitaționale Devierea luminii de către câmpurile gravitaționale este răspunzătoare pentru o nouă clasă de fenomene astronomice Dacă un obiect masiv se situează între astronom și un alt obiect aflat la distanță astronomul va vedea mai multe imagini distorsionate ale obiectului din depărtare Aceste efecte se numesc „lentile gravitaționale În funcție de configurație scară și distribuție de masă pot apărea două sau mai multe imagini un inel luminos denumit inel Einstein sau inele parțiale denumite arce Primul exemplu a fost descoperit în 1979; de atunci au fost observate peste o sută de lentile gravitaționale Chiar dacă imaginile multiple sunt prea apropiate pentru a fi distinse efectul tot poate fi măsurat de exemplu ca o intensificare a strălucirii obiectului observat; s-au observat mai multe astfel de evenimente Lentilele gravitaționale au dus la crearea astronomiei observaționale utilizată pentru a detecta prezența și distribuția materiei întunecate drept „telescop natural pentru observarea galaxiilor îndepărtate și pentru a obține o estimare independentă a constantei lui Hubble Evaluări statistice ale datelor obținute cu ajutorul lentilelor gravitaționale furnizează informații valoroase despre evoluția structurală a galaxiilor Astronomia undelor gravitaționale Observarea pulsarilor binari furnizează dovezi indirecte pentru existența undelor gravitaționale Totuși undele gravitaționale care ajung pe Pământ din regiunile îndepărtate ale cosmosului nu au putut fi detectate direct acesta fiind în prezent unul dintre scopurile principale ale cercetărilor legate de relativitatea generală Pe plan mondial funcționează câteva detectoare terestre de unde gravitaționale cele mai cunoscute fiind detectoarele interferometrice GEO 600 LIGO trei detectoare TAMA 300 și VIRGO Un detector spațial euro-american LISA este în dezvoltare precursoarea ei fiind misiunea LISA Pathfinder aceasta urma a fie lansată la sfârșitul lui 2009 Observarea undelor gravitaționale promite să completeze observațiile din spectrul electromagnetic Se așteaptă obținerea de informații despre găurile negre și despre alte obiecte dense cum ar fi stelele neutronice și piticele albe despre unele feluri de implozii supernova și despre procesele ce se desfășurau la începutul genezei universului inclusiv urmele unor ipotetice corzi cosmice Găurile negre și alte obiecte compacte Când un obiect devine suficient de dens relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre o regiune din spațiu din care nimic nici măcar lumina nu mai poate emerge ieși În modelele acceptate ale evoluției stelare stelele neutronice cu aproximativ mase solare și așa-numitele găuri negre stelare cu o masă de câteva până la câteva zeci de mase solare sunt considerate etapa finală de evoluție a stelelor masive Găuri negre supermasive cu o masă de ordinul milioanelor până la ordinul miliardelor de mase solare sunt considerate a fi în centrul fiecărei galaxii iar prezența lor a jucat un rol important în formarea galaxiilor și structurilor cosmice mai mari Astronomic cea mai importantă proprietate a obiectelor dense este aceea că furnizează un mecanism deosebit de eficient de conversie a energiei gravitaționale în energie electromagnetică Acreția căderea de praf sau materie gazoasă într-o gaură neagră stelară sau supermasivă este considerată a fi răspunzătoare pentru câteva obiecte de o luminozitate spectaculoasă în special câteva feluri de nuclee galactice active și de obiecte de dimensiunea stelelor cum ar fi microquasarii În particular acreția poate conduce la jeturi relativiste raze de particule cu energii mari constituite din particule emise în spațiu la viteze apropiate de cea a luminii Relativitatea generală joacă un rol central în modelarea tuturor acestor fenomene și observațiile furnizează dovezi clare pentru existența găurilor negre cu proprietățile prezise de teorie Sistemele binare de două găuri negre în coliziune ar trebui să genereze unele dintre cele mai puternice semnale de unde gravitaționale care ar putea ajunge la detectoarele de pe Pământ iar faza chiar de dinainte de unirea lor poate fi utilizată ca standard pentru a deduce distanța până la evenimentele de unire și ar putea astfel servi drept metodă de explorare a expansiunii cosmice la mari distanțe Undele gravitaționale produse de o gaură neagră stelară ce se prăbușește într-o supermasivă ar trebui să dea informații directe despre geometria găurilor negre supermasive Cosmologia Modelele cosmologice de la începutul secolului al XXI-lea sunt bazate pe ecuațiile lui Einstein inclusiv pe constanta cosmologică \scriptstyle \Lambda< math> care are o importantă influență asupra dinamicii globale a cosmosului R_{ab} {\textstyle 1 \over 2}R\g_{ab} + \Lambda\ g_{ab} \kappa\ T_{ab} < math> unde \scriptstyle g_{ab} < math> este metrica spațiu-timpului Soluțiile omogene și izotrope ale acestor ecuații soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker le permit fizicienilor să modeleze evoluția universului de-a lungul ultimilor 14 miliarde de ani încă din primele faze ale Big Bangului Odată ce se fixează prin observații astronomice un număr mic de parametri de exemplu densitatea medie de materie din univers se pot folosi și alte date pentru testarea modelelor Printre predicții toate confirmate se numără presupunerea existenței unei abundențe inițiale de elemente chimice formate într-o perioadă de nucleosinteză primordială structura la scară mare a universului și existența respectiv proprietățile unui „ecou termic al cosmosului tânăr și anume radiația cosmică de fond Observațiile astronomice asupra vitezei de expansiune cosmologice permit estimarea cantității totale de materie din univers deși natura acestei materii rămâne parțial acoperită de mister Aproximativ 90% din toată materia pare a fi așa-numita materie întunecată care are masă sau echivalent influență gravitațională dar nu interacționează electromagnetic și deci nu poate fi observată direct Nu există nicio descriere general acceptată pentru acest tip de materie în cadrul fizicii particulelor sau altfel Studii asupra deplasării spre roșu a supernovelor îndepărtate și măsurătorile asupra radiației cosmice de fond arată și că evoluția universului este profund influențată de o constantă cosmologică ce are ca rezultat accelerarea expansiunii cosmice sau echivalent de o formă de energie cu o ecuație neobișnuită a stării energie numită energie întunecată a cărei natură încă este neclară În 1980 a apărut ipoteza unei așa-numite faze inflaționare „de umflare o fază adițională de expansiune cosmică puternic accelerată de aproximativ 10^{-33}< math> secunde Ea ar putea soluționa unele neclarități rezultate din observații ce nu pot fi explicate de modelele cosmologice clasice cum ar fi omogenitatea cvasiperfectă a radiației cosmice de fond Măsurătorile recente asupra radiației cosmice de fond au avut ca rezultat primele dovezi în sensul acestui scenariu Totuși există o largă varietate de scenarii posibile care nu pot să nu fie contrazise de rezultatele observațiilor O chestiune și mai dificilă este fizica universului dinainte de faza inflaționară în perioada imediat următoare celei în care modelele clasice plasează singularitatea big bangului Un răspuns complet ar necesita o teorie completă a gravitației cuantice teorie care nu a fost încă dezvoltată Concepte avansate Cauzalitatea și geometria globală În relativitatea generală niciun corp material nu poate ajunge din urmă sau depăși un impuls luminos Astfel un eveniment A nu poate influența niciun alt loc X mai înainte ca lumina acțiunea trimisă de la A să ajungă în locul X În consecință explorarea liniilor de univers ale luminii poate da informații importante despre structura cauzalității spațiu-timpului Această structură poate fi analizată cu ajutorul diagamelor Penrose-Carter în care regiuni infinit de mari de spațiu și intervalele infinite de timp sunt reduse la un domeniu bidimensional finit și mărginit al unui grafic spațiu-timp în vreme ce lumina se deplasează pe diagonale ca în diagramele spațiu-timp din mecanica clasică Conștienți de importanța structurilor cauzalității Roger Penrose și alții au dezvoltat ceea ce se numește geometria globală În geometria globală obiectul de studiu nu este o anume soluție sau o anume familie de soluții a ecuațiilor lui Einstein În schimb pentru a obține rezultate generale se folosește de relații valabile pentru toate geodezicele cum ar fi ecuația Raychaudhuri și alte presupuneri nespecifice privind natura materiei de regulă de forma așa-numitelor condiții de energie Orizonturi Folosind geometria globală se poate arăta că unele spațiu-timpuri conțin niște limite denumite orizonturi care separă o regiune de restul spațiu-timpului Cele mai cunoscute exemple sunt găurile negre dacă masa obiectului cosmic este concentrată într-o regiune suficient de restrânsă din spațiu după cum se specifică în conjectura inelului scara de lungime relevantă este raza Schwarzschild lumina din interiorul regiunii de materie densă nu poate părăsi regiunea Potrivit postulatului al doilea din teoria relativității restrânse nici un obiect nu poate depăși viteza luminii prin urmare materia aflată în interior nu poate ieși nici ea Trecerea din exterior spre interior este posibilă ceea ce arată că limita orizontul găurii negre nu este o barieră fizică inpenetrabilă Primele studii asupra găurilor negre se bazau pe soluțiile explicite ale ecuațiilor lui Einstein și anume pe soluția Schwarzschild sferic-simetrică utilizată pentru a descrie o gaură neagră statică și soluția Kerr cu simetrie axială folosită pentru a descrie o gaură neagră staționară și în rotație și introducând anumite concepte specifice cum ar fi ergosfera Cu ajutorul geometriei globale studiile ulterioare au arătat proprietăți mai generale ale găurilor negre În ansamblu ele sunt obiecte cosmice relativ simple caracterizate prin unsprezece parametri reprezentând energia impulsul momentul cinetic poziția în timp și sarcina electrică Aceasta este arătată de teorema unicității găurilor negre nu există atribute distinctive diferite de la o gaură neagră la alte Indiferent de complexitatea unui obiect care se transformă într-o gaură neagră obiectul rezultat după ce a emis unde gravitaționale dobândește o structură foarte simplă Există un ansamblu general de legi care alcătuiesc o ramură numită mecanica găurilor negre analog legilor termodinamicii De exemplu conform legii a doua a mecanicii găurilor negre suprafața unui orizont de evenimente al unei găuri negre nu se va reduce niciodată în timp analog entropiei unui sistem termodinamic Aceasta limitează energia ce poate fi extrasă prin metode clasice dintr-o gaură neagră în roatație de exemplu printr-un proces Penrose Există dovezi puternice că legile mecanicii găurilor negre sunt de fapt cazuri particulare ale legilor termodinamicii și că suprafața orizontului de evenimente al unei găuri negre este proporțională cu entropia acesteia Această teorie conduce la o modificare a legilor inițiale ale mecanicii găurilor negre de exemplu după cum a doua lege a mecanicii găurilor negre devine parte a celei de-a doua legi a termodinamicii este posibil ca suprafața unei găuri negre să scadă—atât timp cât alte procese asigură în ansmblu creșterea entropiei Tratate ca sisteme termodinamice cu temperatură absolută nenulă găurile negre ar trebui să emită radiație termică Calculele semiclasice indică faptul că ele într-adevăr emit radiație termică iar gravitația de la suprafață joacă rolul temperaturii în legea lui Planck Această radiație este denumită radiație Hawking Există și alte tipuri de orizonturi Într-un univers în expansiune un observator ar putea găsi că unele regiuni din trecut nu mai pot fi observate „orizont de particule și că unele regiuni din viitor nu pot fi influențate orizont de evenimente Chiar și într-un spațiu Minkowski plat descris de un observator accelerat spațiu Rindler vor fi orizonturi asociate cu o radiație semiclasică denumită radiație Unruh Singularități O altă caracteristică generală a acestei teorii o reprezintă apariția în spațiu-timp a unor discontinuități numite singularități Continuum-ul poate fi explorat urmărind geodezice luminoase și temporale—toate modurile posibile în care lumina și particulele se pot deplasa în mișcare liberă Dar unele soluții ale ecuațiilor lui Einstein admit existența unor regiuni numite singularități spațio-temporale unde căile luminii și ale particulelor în mișcare se opresc brusc iar geometria acestora nu mai este corect definită În cele mai interesante cazuri acestea sunt „singularități de curbură unde mărimile geometrice care caracterizează curbura spațiu-timpului cum ar fi scalarul Ricci iau valori infinite Printre exemplele de spațiu-timp cu singularități viitoare—la care liniile de univers se termină—se numără soluția Schwarzschild care descrie o singularitate în cadrul unei găuri negre permanent statice sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri au singularități în trecut de unde încep liniile de univers și anume singularități big bang unele având și singularități viitoare big crunch Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor Celebrele teoreme ale singularităților demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei globale spun altfel singularitățile sunt o caracteristică generică a relativității generale inevitabilă odată ce colapsul unui obiect masiv—având proprietăți fizice reale ale materiei—a depășit o anumită fază și la începutul unei clase largi de universuri în expansiune Totuși aceste teoreme oferă puține informații despre proprietățile singularităților; o mare parte din cercetările din domeniu sunt dedicate caracterizării structurii generice a acestor entități de exemplu conjectura BKL Ipoteza cenzurii cosmice afirmă că toate singularitățile viitoare reale fără simetrii perfecte materie cu proprietăți reale sunt ascunse în spatele unui orizont și astfel sunt invizibile pentru observatorii de la distanță Deși nu există nicio demonstrație pentru aceasta simulările numerice aduc dovezi în sprijinul său Ecuații de evoluție Fiecare soluție a ecuațiilor lui Einstein cuprinde întreaga istorie a unui univers—nu este doar o imagine a stadiului momentan al universului ci un spațiu-timp complet populat eventual cu materie Ele descriu starea materiei și geometria în orice loc și în orice moment în respectivul univers Prin aceasta teoria lui Einstein este diferită de majoritatea celorlalte teorii care specifică ecuații de evoluție pentru sisteme fizice dacă sistemul se află într-o stare dată la un anumit moment legile fizicii permit extrapolarea înspre trecut și înspre viitor Altă diferență remarcabilă între gravitația einsteiniană și diverse câmpuri este că prima este neliniară chiar și în absența altor câmpuri și că nu are o structură fixă apriorică Pentru a înțelege ecuațiile lui Einstein ca ecuații cu derivate parțiale ele se pot formula într-o manieră care descrie evoluția universului în timp Aceasta se face în așa-numitele formulări „3+1 în care spațiu-timpul este împărțit în trei dimensiuni spațiale și una temporală Cel mai cunoscut exemplu îl constituie formalismul ADM Aceste descompuneri arată că ecuațiile de evoluție ale spațiu-timpului din relativitatea generală se comportă bine soluțiile există întotdeauna și sunt unic definite cu condiția specificării unor condiții inițiale Asemenea formulări ale ecuațiilor de câmp ale lui Einstein stau la baza relativității numerice Cantități globale și cvasilocale Noțiunea de ecuație de evoluție este strâns legată de un alt aspect al fizicii relativiste generale În teoria lui Einstein se dovedește că este imposibil de găsit o definiție generală pentru o proprietate aparent simplă cum ar fi masa totală a sistemului sau energia totală Aceasta în primul rând deoarece câmpul gravitațional—ca orice câmp—trebuie să aibă o anumită energie asociată dar acea energie se dovedește a fi imposibil de localizat Cu toate acestea se poate defini masa totală a unui sistem fie folosind o noțiune ipotetică de „observator aflat la distanță infinită masă ADM fie folosind unele simetrii utile masa Komar Dacă se exclude din masa totală a sistemului energia transportată spre infinit de undele gravitaționale rezultatul este așa-numita masă Bondi Ca și în fizica clasică se poate arăta că aceste mase sunt mărimi pozitiv definite Alte definiții globale corespunzătoare există pentru impuls și moment cinetic Au existat o serie de alte încercări pentru definirea unor mărimi cvasilocale cum ar fi masa unui sistem izolat definită numai pe baza cantităților determinate într-o regiune finită de spațiu în care se află sistemul respectiv în speranța de a obține o mărime utilă pentru afirmațiile generale despre sistemele izolate cum ar fi o formulare mai precisă a conjecturii inelului Relațiile cu teoria cuantică Dacă relativitatea generală este considerată a fi unul dintre cei doi stâlpi ai fizicii moderne teoria cuantică baza înțelegerii materiei de la particule elementare la fizica stării solide este celălalt Totuși întrebarea dacă pot fi conceptele teoriei cuantice reconciliate cu cele ale relativității generale rămâne deschisă Teoria cuantică a câmpurilor în spațiu-timp curb Teoriile cuantice ale câmpului clasice care stau la baza fizicii moderne a particulelor elementare sunt definite într-un spațiu Minkowski plat care este o aproximare excelentă atunci când se descrie comportamentul particulelor microscopice în câmpuri gravitaționale slabe cum sunt cele de pe Pământ Pentru a descrie situațiile în care gravitația este suficient de puternică pentru a influența materia cuantică dar nu atât de puternică încât să necesite ea însăși cuantificarea fizicienii au formulat teorii cuantice ale câmpului în spațiu-timp curb Aceste teorii se bazează pe relativitatea generală clasică pentru a descrie un spațiu-timp curb de fond și definesc o teorie cuantică a câmpului generalizată pentru a descrie comportamentul materiei cuantice în cadrul acestui spațiu-timp Folosind acest formalism se poate arăta că găurile negre emit un spectru de corp negru de particule cunoscut sub numele de radiație Hawking ceea ce conduce la posibilitatea ca ele să se „evapore cu timpul După cum se menționează mai sus această radiație joacă un rol important în termodinamica găurilor negre Gravitația cuantică Nevoia de consistență între o descriere cuantică a materiei și o descriere geometrică a spațiu-timpului ca și apariția singularităților unde scara de lungime a curburii devine microscopică induce necesitatea creării unei teorii complete a gravitației cuantice pentru o descriere adecvată a interiorului găurilor negre și a universului la începuturile existenței lui adică este necesară o teorie în care gravitația și geometria spațiu-timpului asociată sunt descrise în limbajul fizicii cuantice În ciuda unor eforturi considerabile nu este cunoscută nicio teorie completă și consistentă a gravitației cuantice deși există mai multe teorii promițătoare Tentativele de a generaliza teoriile cuantice ale câmpului obișnuite utilizate în fizica particulelor elementare pentru a descrie interacțiunile fundamentale astfel încât să includă și gravitația au condus la dificultăți serioase La energii mici această abordare se dovedește de succes prin aceea că generează o teorie cuantică efectivă a gravitației La energii foarte mari însă rezultă modele lipsite de orice posibilitate de predicție O tentativă de a depăși aceste limitări o constituie teoria corzilor o teorie cuantică nu a particulelor punctiforme ci a obiectelor unidimensionale extinse Teoria promite să devină o descriere unificată a tuturor particulelor și interacțiunilor inclusiv a gravitației; Inconvenientul fiind acela că apar unele caracteristici neobișnuite cum ar fi șase dimensiuni suplimentare ale spațiului în plus față de cele trei În ceea ce se numește a doua revoluție a supercorzilor s-a propus ca atât teoria corzilor cât și o unificare a relativității generale și a supersimmetriei cunoscută ca supergravitație să formeze părți ale unui ipotetic model cu unsprezece dimensiuni denumit teoria M care ar constitui o teorie a gravitației cuantice consistentă și unic definită O altă abordare pornește de la procedurile de cuantificare canonică din teoria cuantică Folosind formularea cu valori inițiale a relativității generale rezultatul este ecuația Wheeler-deWitt analogă ecuației Schrödinger care însă se dovedește a fi impropriu definită Totuși prin introducerea a ceea ce astăzi se numesc variabilele Ashtekar aceasta conduce la un model promițător cunoscut ca gravitație cuantică cu bucle Spațiul este reprezentat de o structură sub formă de plasă denumită rețea de spin care evoluează în timp în pași discreți În funcție de care dintre caracteristicile relativității generale și ale teoriei cuantice sunt acceptate ca neschimbate și de la ce nivel se introduc schimbările există numeroase alte tentative de a ajunge la o teorie viabilă a gravitației cuantice printre exemple numărându-se triangulările dinamice mulțimile cauzale modelele cu twistori sau modele bazate pe integrala de drum ale cosmologiei cuantice Toate teoriile propuse au încă de depășit probleme formale și conceptuale majore Ele au și problema comună că deocamdată nu se pot realiza teste experimentale ale predicțiilor gravitației cuantice și deci nu se poate alege vreuna din propuneri acolo unde predicțiile diferă deși se speră ca acest lucru să se schimbe pe măsură ce devin disponibile date din observațiile cosmologice și din experimentele de fizica particulelor Statutul actual Relativitatea generală a devenit un model de mare succes al gravitației și cosmologiei model care a fost validat de toate testele experimentale și observaționale Chiar și așa există indicii solide că teoria este incompletă Problema gravitației cuantice și chestiunea existenței singularităților spațio-temporale rămân deschise Datele empirice acceptate ca dovadă pentru existența energiei întunecate și materiei întunecate pot sugera nevoia elaborării unei noi fizici în vreme ce așa-numita anomalie Pioneer ar putea totuși să admită o explicație convențională și aceasta ar putea deveni punctul de pornire pentru dezvoltarea unei construcții de nouă fizică Chiar și luată ca atare relativitatea generală abundă de posibilități de explorare Matematicienii relativiști caută să înțeleagă natura singularităților și a proprietăților fundamentale ale ecuațiilor lui Einstein și pe calculatoare din ce în ce mai puternice se rulează simulări cum ar fi cele care descriu fuziunea găurilor negre Cursa pentru prima detecție directă a undelor gravitaționale continuă în speranța de a crea oportunități pentru testarea validității teoriei în câmpuri gravitaționale mult mai puternice decât a fost posibil înainte La peste nouăzeci de ani de la publicare relativitatea generală rămâne o zonă de cercetare intens exploatată Radek Wojtak de la Dark Cosmology Centre din cadrul Universității din Copenhaga a publicat la doar câteva zile după experimentul OPERA în revista științifică britanică Nature un studiu în care a confirmat că teoria relativității generale funcționează fiind acum testată la scară cosmică< ref> Note Bibliografie limba română Constantin Vrejoiu Electrodinamică și teoria relativității Litografia Universității București 1987 Mircea Vasiu Electrodinamica si Teoria Relativitatii ET 1979 limbi străine ; original paper in Russian Legături externe la Google Video ținute în 2006 la Institutul Henri Poincaré cursuri introductive și avansate ale lui John Baez de pe Scientia 31 octombrie 2008 Diac Dr Adrian Sorin Mihalache Ziarul Lumina Termodinamica se ocupă cu studiul macroscopic al fenomenelor de orice natură în care are loc un transfer de energie sub forma de căldură și lucru mecanic Numele este derivat din limba greacă θέρμη therme căldură δύναμις dynamis forță și a fost creat de lordul Kelvin care a formulat și prima definiție a termodinamicii În germană termodinamica mai poartă și numele de Wärmelehre teoria căldurii creat de Rudolf Clausius in lucrările sale despre teoria mecanică a căldurii Termodinamica reprezintă în zilele noastre una din cele mai bine structurate logic ramuri ale fizicii Născută la începutul secolului al XIX-lea din necesitatea practică de a optimiza randamentul motoarelor cu abur termodinamica a devenit una din disciplinele clasice ale fizicii teoretice Baza teoretică a termodinamicii o constituie un număr restrâns de principii care sunt generalizări și abstractizări ale unor fapte experimentale Caracterul general al acestor principii care nu conțin ipoteze referitor la natura forțelor implicate sau la structura microscopică a sistemelor studiate face ca metodele termodinamicii să fie aplicabile unei clase largi de fenomene Operele lui Josiah Willard Gibbs au extins domeniul de preocupare al termodinamicii de la orientarea spre randamentul mașinilor termice către studiul caracteristicilor substanțelor și sistemelor Câteva exemple alese oarecum la întâmplare proprietățile fluidelor și ale soluțiilor echilibrul stărilor de agregare polarizarea dielectrică și magnetizarea radiația termică Aplicațiile practice sunt și ele numeroase și variate de la frigider și încălzire centrală la energie regenerabilă și prognoză meteorologică O abordare alternativă a fenomenelor termodinamice o reprezintă mecanica statistică Pornind de la structura microscopică molecule și atomi luând în considerare interacțiunile forțele dintre aceste componente și folosind metode statistice aplicabile sistemelor alcătuite dintr-un număr foarte mare de componente mecanica statistică poate prin intermediul unor calcule laborioase să deducă și prin aceasta să confirme rezultatele obținute de termodinamică pe cale fenomenologică Există diverse incercări de axiomatizare a acestei discipline Prima dintre ele a fost cea a lui Constantin Carathéodory publicată in 1909 intr-un periodic de matematică Axiomatizarea lui Carathéodory a fost relativ ignorată de fizicieni datorită publicării intr-un periodic de matematică și nu a fost bine primită de Max Planck După accentul pus pe anumite domenii aplicative din termodinamica generală sau fundamentală se individualizează ramurile termodinamica sistemelor fizice termodinamica sistemelor chimice și termodinamica tehnică Stări și transformări Pentru orice disciplină a fizicii obiectul de studiu este un sistem În contextul termodinamicii acesta va fi un sistem termodinamic o porțiune finită precis delimitată din realitatea materială care poate include atât substanță cât și radiație Delimitarea conceptuală a unui sistem de lumea înconjurătoare nu exclude ci în general presupune interacțiunea acestor două elemente; în cazul termodinamicii această interacțiune se manifestă sub forma de fenomene termice și mecanice Calitativ se numește stare a unui sistem la un moment dat totalitatea proprietăților lui la acel moment Pentru precizarea cantitativă a acestei noțiuni se recurge la valorile pe care le au diferite mărimi fizice în starea respectivă Între mărimile care exprimă proprietăți ale unui sistem există relații cantitative bine determinate; există însă un număr limitat de mărimi fizice independente care caracterizează complet starea sa alte proprietăți ale sistemului putând fi derivate din acestea Alegerea mărimilor care să servească drept variabile independente este un pas preliminar necesar în studiul oricărui sistem O stare în care proprietățile sistemului termodinamic nu variază în timp se numește stare de echilibru termodinamic Principiul zero al termodinamicii Pentru ca un sistem să se afle în echilibru termodinamic este necesar dar în general nu și suficient ca lumea înconjurătoare cu care se află în contact să ofere condiții neschimbate în timp Următoarea constatare de natură experimentală este numită uneori principiul zero al termodinamicii Un sistem termodinamic situat în condiții externe invariabile în timp va atinge după un timp suficient de lung o stare de echilibru termodinamic Se numește transformare orice schimbare a stării unui sistem Un interes teoretic deosebit îl prezintă transformările care conduc de la o stare inițială de echilibru la o stare finală de echilibru trecând printr-o înșiruire continuă de stări intermediare de echilibru Întrucât orice schimbare de stare se petrece într-un timp finit astfel de transformări nu pot fi realizate riguros în realitate Dar conform principiului zero al termodinamicii dacă transformarea se produce suficient de lent ea se poate apropia oricât de mult de acest model ideal Astfel de transformări se numesc cvasistatice pentru a indica faptul că ele sunt o înșiruire de stări de echilibru; dacă este posibilă transformarea în care aceeași înșiruire de stări să fie parcursă în sens invers ele se numesc reversibile O transformare se numește ciclică dacă starea finală coincide cu starea inițială Lucru mecanic O stare de echilibru mecanic a unui sistem cu \scriptstyle n \< math> grade de libertate este caracterizată complet de valorile pe care le au variabilele de poziție \left 1 \right < math>< span> x \left x_1 x_n \right < math> variabilele de forță corespunzătoare fiind funcții cunoscute de precedentele \left 2 \right < math>< span>\ X_i X_i \left x_1 x_n \right \quad i 1 n < math> O transformare în care configurația sistemului este modificată sub acțiunea forțelor are loc cu producere de lucru mecanic Lucrul mecanic elementar efectuat de aceste forțe pentru modificări infinitezimale ale pozițiilor \left 3 \right < math>< span> dx \left dx_1 dx_n \right < math> este \left 4 \right < math>< span>\delta L \sum_{i1}^n X_i \ dx_i \ < math> Lucrul mecanic produs într-o transformare finită de la starea inițială \scriptstyle a \left a_1 a_n \right \< math> la starea finală \scriptstyle b \left b_1 b_n \right \ < math> trecând prin stări intermediare înșiruite de-a lungul curbei continue \scriptstyle C \< math> în spațiul variabilelor de poziție \scriptstyle \left x_1 x_n \right \< math> este \left 5 \right < math>< span>L_C \int_{C} \ \sum_{i1}^n X_i \ dx_i \ < math> unde integrala curbilinie este calculată urmând curba \scriptstyle C \< math> în sensul de la \scriptstyle a \< math> spre \scriptstyle b \< math> Relația de mai sus definește lucrul mecanic primit algebric de sistem el nu este o mărime de stare ci o funcție de transformare a cărei valoare depinde în general de stările inițială și finală respectiv de curba \scriptstyle C \< math> delimitată de punctele \scriptstyle a \< math> și \scriptstyle b \< math> Principiul întâi al termodinamicii Energie internă O serie de experimente esențiale pentru fundamentarea teoretică a termodinamicii au fost efectuate asupra unor sisteme separate de lumea înconjurătoare printr-un înveliș adiabatic Un asemenea înveliș are însușirea că odată aplicat unui sistem aflat în echilibru termodinamic starea acestui sistem poate fi schimbată numai prin efectuarea de lucru mecanic de către forțe acționând din exterior asupra sistemului O transformare a unui sistem închis în înveliș adiabatic se numește transformare adiabatică Sinteza rezultatelor experimentelor amintite constituie formularea clasică a principiului întâi al termodinamicii În orice transformare adiabatică a unui sistem lucrul mecanic efectuat de forțele exterioare depinde numai de starea inițială și de starea finală a sistemului Conform unei teoreme fundamentale din geometria diferențială rezultă că lucrul mecanic \scriptstyle L_C \< math> produs într-o transformare adiabatică de la o stare inițială \scriptstyle a \< math> la o stare finală \scriptstyle b \< math> este independent de stările intermediare curba \scriptstyle \ \< math> și există o funcție \scriptstyle U \left x \right \< math> astfel încât \scriptstyle U \left b \right U \left a \right L_C \ < math> Funcția \left 6 \right < math>< span> U U \left x_1 x_n \right < math> este o funcție de stare a sistemului care se numește energie internă Ea este definită până la o constantă aditivă care poate fi fixată alegând ca origine o stare de referință pornind de la care orice stare a sistemului să poată fi obținută printr-o transformare adiabatică Cantitate de căldură Într-o transformare diatermică neadiabatică lucrul mecanic depinde în general de stările intermediare iar \scriptstyle U \left b \right U \left a \right \ne L_C \ < math> Mărimea definită prin relația \left 7 \right < math>< span> Q_C U \left b \right U \left a \right L_C< math> se numește cantitatea de căldură transferată sistemului primită sau cedată în cursul transformării Rearanjând termenii se poate scrie \left 8 \right < math>< span>U \left b \right U \left a \right L_C + Q_C \ < math> ceea ce în cazul unei transformări infinitezimale devine \left 9 \right < math>< span>\ dU \delta L + \delta Q \ < math> Relațiile 8 și 9 sunt expresii matematice ale principiului întâi al termodinamicii în forma sa generală Pentru orice sistem termodinamic există o funcție de stare numită energie internă În orice transformare prin care trece sistemul variația energiei interne este egală cu suma dintre lucrul mecanic efectuat asupra sistemului și cantitatea de căldură transferată către sistem Așadar lucrul mecanic și cantitatea de căldură sunt forme ale schimbului de energie între un sistem și lumea înconjurătoare Măsurarea cantității de căldură face obiectul calorimetriei Metodele calorimetrice deduc cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul de un sistem oarecare comparând starea sa inițială cu cea finală Deoarece însă cantitatea de căldură schimbată depinde în general de stările intermediare măsurătoarea poate fi univocă numai dacă procesul de măsurare e specificat în mai mult detaliu În măsurători calorimetrice la variabile de poziție constante lucrul mecanic efectuat de sistem este nul și cantitatea de căldură schimbată este egală cu variația energiei sale interne \scriptstyle U \< math> Aceasta este o funcție de stare și variația ei este unic determinată de stările inițială și finală ale sistemului În măsurători calorimetrice la variabile de forță constante cantitatea de căldură schimbată se dovedește a fi egală cu variația unei alte funcții de stare numită entalpie care este legată de energie prin relația \left 10 \right < math>< span> H U \sum_{i1}^n X_i \ x_i \ < math> Temperatură empirică Existența schimbului de căldură arată că starea unui sistem termodinamic nu este complet caracterizată de variabilele mecanice \scriptstyle x \left x_1 x_n \right ; < math> principiul întâi al termodinamicii indică existența unei noi variabile de stare energia internă măsurabilă prin metode calorimetrice În practică este preferată o altă variabilă care exprimă cantitativ senzațiile familiare de „cald și „rece Este vorba despre temperatură care poate fi definită empiric pe baza unui experiment numit contact termic Fie două sisteme reunite într-un singur sistem acesta fiind izolat de exterior printr-un înveliș adiabatic Cele două subsisteme sunt însă separate printr-o interfață diatermă neadiabatică Variabilele de poziție ale ambelor subsisteme sunt fixate În aceste condiții nu există schimb de lucru mecanic nici cu exteriorul nici între subsisteme; nu există schimb de căldură cu exteriorul dar subsistemele pot schimba căldură între ele Se zice că cele două subsisteme se află în contact termic; iar dacă s-a stabilit conform principiului zero al termodinamicii echilibrul termodinamic se zice că cele două subsisteme se află în echilibru termic S-a dovedit în mod empiric corectitudinea următorului enunț numit principiul tranzitivității echilibrului termic Dacă sistemul A este în echilibru termic cu sistemul B și sistemul B este în echilibru termic cu sistemul C atunci sistemul A este în echilibru termic cu sistemul C Din aceste considerații rezultă pe cale deductivă că pentru orice sistem aflat în echilibru termic există o funcție \left 11 \right < math>< span> \theta \theta \left x_1 x_n U \right < math> care pentru valori fixate ale variabilelor de poziție este o funcție monoton crescătoare de energia internă; se spune că relația 11 definește o scară de temperatură pentru sistem Temperatura empirică astfel definită nu este univocă relația \scriptstyle \theta \phi \left \theta \right \< math> unde \scriptstyle \phi \left \theta \right \< math> este o funcție monoton crescătoare de argumentul său face trecerea de la o scară de temperatură \scriptstyle\theta \< math> la altă scară de temperatură posibilă \scriptstyle \theta \< math> Două sisteme aflate în echilibru termic au temperaturi egale Acest fapt stă la baza termometriei care se ocupă cu măsurarea temperaturilor Într-o măsurătoare de temperatură corpul a cărui temperatură urmează a fi măsurată și instrumentul de măsură sunt puse în contact termic și se așteaptă un timp suficient pentru ca ele să ajungă în echilibru termic Este necesar ca primul să aibă o capacitate termică suficient de mare ca temperatura sa să nu fie modificată apreciabil în cursul transferului de căldură care duce la stabilirea echilibrului termic un sistem care satisface aceste condiții se numește termostat pe când al doilea trebuie să-și adapteze temperatura la aceea a primului fără a i-o modifica apreciabil un astfel de sistem se numește termometru Ecuații de stare Ținând cont de existența unei variabile de stare termică pe lângă cele mecanice și alegând ca nouă variabilă temperatura mai intuitivă și mai ușor accesibilă măsurătorii decât energia internă relațiile 2 devin \left 12 \right < math>< span>\ X_i X_i \left \theta x_1 x_n \right \quad i 1 n ;< math> ele se numesc ecuații de stare termice Relația 6 completată și ea cu variabila temperatură devine ecuația de stare calorică \left 13 \right < math>< span> U U \left \theta x_1 x_n \right < math> Termodinamica nu poate stabili forma acestor ecuații de stare sau ecuații caracteristice care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic În aplicații ele sunt determinate experimental Mecanica statistică le poate calcula în principiu dacă este cunoscută structura microscopică a sistemului Principiul al doilea al termodinamicii Studiul schimbului de căldură între sisteme s-a dezvoltat din necesitatea practică de a îmbunătăți funcționarea mașinilor termice Din punct de vedere teoretic o mașină termică este un sistem care într-o transformare ciclică primește căldură și cedează lucru mecanic În cursul transformării mașina termică schimbă căldură cu un număr de sisteme numite surse de căldură care se presupune că sunt termostate având temperaturi cunoscute Transformarea se numește monotermă bitermă sau politermă după numărul de surse de căldură; sunt imaginabile și transformări în care se schimbă căldură cu o infinitate de surse de căldură ale căror temperaturi variază continuu Formularea primară a principiului al doilea al termodinamicii este echivalentă cu constatarea experimentală că nu poate exista o mașină termică cu o singură sursă de căldură Într-o transformare ciclică monotermă independent de natura sistemului cantitatea de căldură primită de sistem este negativă sau nulă; ea este nulă dacă și numai dacă transformarea este reversibilă Cazul unei transformări ciclice biterme reversibile poate fi redus la precedentul printr-un artificiu sistemului considerat A i se adaugă un al doilea sistem B ambele sisteme fiind supuse unor transformări ciclice reversibile repetate care sunt ajustate astfel ca sistemul rezultat prin reunirea celor două subsisteme să sufere o transformare ciclică monotermă Concluzia este o formulare modificată a principiului al doilea al termodinamicii Într-o transformare ciclică bitermă reversibilă raportul cantităților de căldură schimbate de sistem cu cele două termostate nu depinde de natura sistemului; el depinde numai de temperaturile celor două termostate Notând cu \scriptstyle \theta_1 \< math> și \scriptstyle \theta_2 \< math> temperaturile termostatelor iar cu \scriptstyle Q_1 \< math> și \scriptstyle Q_2 \< math> cantitățile de căldură respective avem așadar \left 14 \right < math>< span> \frac{Q_1}{Q_2} f \left \theta_1 \theta_2 \right < math> unde funcția \scriptstyle f \left \theta_1 \theta_2 \right \ < math> nu depinde de natura sistemului Mașina termică bitermă reversibilă descrisă poartă numele istoric de mașină Carnot ea funcționând după un ciclu Carnot iar enunțul precedent este echivalent cu teorema lui Carnot randamentul unui ciclu Carnot depinde numai de temperaturile celor două surse de căldură Temperatură termodinamică Analiza detaliată a schimbului de căldură în transformări ciclice biterme reversibile și ireversibile arată că funcția \scriptstyle f \left \theta_1 \theta_2 \right \< math> definită prin relația 14 poate fi factorizată în forma \left 15 \right < math>< span> f \left \theta_1 \theta_2 \right \frac{\phi \left \theta_1 \right }{\phi \left \theta_2 \right } \ < math> unde \scriptstyle \phi \phi \left \theta \right < math> este o funcție continuă monoton crescătoare cu valori strict pozitive și mărginită nu se poate anula și nu poate deveni infinită de temperatura \scriptstyle \theta \< math> definită până la o constantă multiplicativă pozitivă Ea definește așadar o scară de temperatură Odată fixat prin convenție factorul multiplicativ temperatura definită prin relația \left 16 \right < math>< span> T \phi \left \theta \right < math> se numește temperatura termodinamică sau temperatura absolută corespunzătoare temperaturii empirice \scriptstyle \theta \< math> Introducând temperaturile absolute \scriptstyle T_1 \< math> și \scriptstyle T_2 \< math> ale termostatelor cu care se schimbă cantitățile de căldură \scriptstyle Q_1 \< math> și \scriptstyle Q_2 \< math> într-o transformare ciclică bitermă reversibilă relația 14 poate fi rescrisă ca \left 17 \right < math>< span> \frac{Q_1}{T_1} + \frac{Q_2}{T_2} 0 \ < math> Acest rezultat se generalizeză la cazul unei transformări ciclice politerme reversibile cu \scriptstyle s \< math> surse de căldură sub forma \left 18 \right < math>< span> \sum_{i1}^s \frac{Q_i}{T_i} 0 \< math> numită egalitatea lui Clausius Conform formulării primare a principiului al doilea al termodinamicii într-o transformare ciclică monotermă ireversibilă cantitatea de căldură primită de sistem este strict negativă Pe de altă parte o transformare complexă care conține atât porțiuni reversibile cât și porțiuni ireversibile este în ansamblu ireversibilă Pornind de la aceste constatări se obține pe cale deductivă inegalitatea lui Clausius pentru cazul unei transformări ciclice politerme ireversibile \left 19 \right < math>< span> \sum_{i1}^s \frac{Q_i}{T_i} < 0 < math> Entropie Considerăm acum cazul unei transformări ciclice reversibile care constă dintr-o înșiruire de transformări elementare în fiecare dintre acestea sistemul schimbând cantitatea de căldură \scriptstyle \delta Q \< math> cu un termostat de temperatură \scriptstyle T \< math> Reducând „pasul acestor transformări elementare și crescând numărul lor se obține la limită o transformare ciclică reversibilă în care se schimbă căldură cu termostate ale căror temperaturi variază continuu În această limită egalitatea lui Clausius 18 devine \left 20 \right < math>< span> \oint_{C} \ \frac{\delta Q}{T} 0 \ < math>într-o transformare reversibilă< span> unde integrala în spațiul variabilelor de stare se calculează de-a lungul unei curbe închise \scriptstyle C \< math> care conține numai stări de echilibru Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare definită până la o constantă aditivă numită entropie și notată tradițional cu \scriptstyle S \< math> a cărei diferențială totală este \left 21 \right < math>< span> dS \frac{\delta Q}{T} \ < math>într-o transformare reversibilă< span> iar integrala acesteia de la o stare inițială \scriptstyle a \< math> la o stare finală \scriptstyle b \< math> este independentă de drumul urmat \scriptstyle C \< math> și reprezintă variația funcției între starea inițială și starea finală \left 22 \right < math>< span> \int_{C} \ \frac{\delta Q}{T} S \left b \right S \left a \right \ < math>într-o transformare reversibilă< span> Aplicând același raționament în cazul unei transformări ireversibile se obține pe baza inegalității lui Clausius 19 \left 23 \right < math>< span> \int_{C} \ \frac{\delta Q}{T} < S \left b \right S \left a \right \ < math>într-o transformare ireversibilă< span> Utilizând noțiunea de entropie se poate da o formulare generală principiului al doilea al termodinamicii Pentru orice sistem termodinamic există o funcție de stare numită entropie În orice transformare prin care trece sistemul variația entropiei este mărginită inferior de cantitatea \scriptstyle \int_{C} \ \frac{\delta Q}{T} \< math> unde drumul de integrare este curba \scriptstyle C \< math> care unește starea inițială cu starea finală trecând prin stări intermediare în care se schimbă cantități de căldură \scriptstyle \delta Q \ < math> cu o înșiruire continuă de termostate la temperaturi \scriptstyle T \< math> Marginea inferioară este atinsă dacă și numai dacă transformarea este reversibilă Stări de echilibru Potențiale termodinamice În ecuațiile caracteristice 12 și 13 transcrise acum în scara termodinamică de temperatură \left 24 \right < math>< span> X_i X_i \left T x_1 x_n \right \quad i 1 n < math> \left 25 \right < math>< span> U U \left T x_1 x_n \right < math> variabilele de stare independente sunt temperatura și variabilele de poziție Dar alegerea variabilelor independente utilizate pentru caracterizarea stărilor de echilibru poate fi schimbată după necesitățile problemei; acest lucru se realizează în termodinamică printr-o schimbare simultană de variabile independente și de funcție numită transformare Legendre Efectuând o transformare Legendre asupra perechilor de variabile \scriptstyle \left T \leftrightarrow S \right \< math> sau și \scriptstyle \left X \leftrightarrow x \right < math> se rearanjează expresia diferențială \left 26 \right < math>< span>dU X \ dx \ + T \ dS \< math> obținută combinând formulele 9 4 și 21 după diferențialele noilor variabile identificând astfel noua funcție Această funcție este un potențial termodinamic derivatele ei parțiale furnizează noile ecuații caracteristice termică și calorice Unele tratate de termodinamică folosesc termenul de funcție termodinamică pentru desemnarea potențialului termodinamic Potențialele termodinamice utilizate curent sunt enumerate mai jos împreună cu diferențialele lor totale și ecuațiile caracteristice care derivă din ele Energie internă U S x \left 27 \right < math>< span>dU T \ dS + X \ dx ; \quad \left \frac{\partial U}{\partial S} \right _x T \ \quad \left \frac{\partial U}{\partial x} \right _S X \ < math> Entropie S U x \left 28 \right < math>< span>dS \frac{dU}{T} \ \frac{X \ dx}{T} ; \quad \left \frac{\partial S}{\partial U} \right _x \frac{1}{T} \ \quad \left \frac{\partial S}{\partial x} \right _U \frac{X}{T} \ < math> Entalpie H S X \left 29 \right < math>< span>H U X \ x \ ; \quad dH T \ dS x \ dX \ ; \quad \left \frac{\partial H}{\partial S} \right _X T \ \quad \left \frac{\partial H}{\partial X} \right _S x \ < math> Energie liberă F T x \left 30 \right < math>< span>F U T S \ ; \quad dF S \ dT + X \ dx \ ; \quad \left \frac{\partial F}{\partial T} \right _x S \ \quad \left \frac{\partial F}{\partial x} \right _T X \ < math> Entalpie liberă G T X \left 31 \right < math>< span>G U Xx T S \ ; \quad dG S \ dT x \ dX \ ; \quad \left \frac{\partial G}{\partial T} \right _X S \ \quad \left \frac{\partial G}{\partial X} \right _T x \ < math> Schimb de căldură Parametrizările de mai jos ale cantității de căldură schimbată într-o transformare elementară reversibilă definesc proprietăți ale sistemului numite impropriu constante de material Ele se determină prin metode calorimetrice și sunt importante în aplicațiile practice Capacitatea termică la variabile \scriptstyle x \< math> constante \scriptstyle \left C_x \right \ < math> și căldura latentă la variația variabilei \scriptstyle x_i \ \left \lambda_i \right < math> \left 32 \right < math>< span>\delta Q C_x \left T x \right \ dT + \sum_{i1}^n \lambda_i \left T x \right \ dx_i \ \quad C_x \left \frac{\partial U}{\partial T} \right _x > 0 \ < math> Capacitatea termică la variabile \scriptstyle X \< math> constante \scriptstyle \left C_X \right \ < math> și căldura latentă la variația variabilei \scriptstyle X_i \ \left \lambda_i ' \right < math> \left 33 \right < math>< span>\delta Q C_X \left T X \right \ dT + \sum_{i1}^n \lambda_i ' \left T X \right \ dX_i \ \quad C_X \left \frac{\partial H}{\partial T} \right _X \ < math> Schimb de substanță Există transformări în care pe lângă schimb de căldură și lucru mecanic are loc un schimb de substanță De exemplu o cantitate de fluid schimbă substanță cu exteriorul în cursul proceselor de evaporare și condensare Noțiunea de sistem termodinamic poate fi l