Secole Secolul al XIII-lea Secolul al XIV-lea Secolul al XV-lea Decenii Anii 1290 Anii 1300 Anii 1310 Anii 1320 Anii 1330 Anii 1340 Anii 1350 Anii 1360 Anii 1370 Anii 1380 Anii 1390 Ani 1337 1338 1339 1340 1341 1342 1343 1344 1345 1346 1347 __FARACUPRINS__ Evenimente Mai Charles de Blois devenit duce de Bretagne cucerește orașul Rennes; o parte din trupele sale sunt comandate de Bertrand Du Guesclin 20 mai Sub comanda lui Walter de Masny o expediție engleză debarcă la Brest susținând pe Jeanne de Flandre la conducerea ducatului Bretagne împotriva lui Charles de Blois Mai-iunie Sosirea la Pekin Beijing a legatului papal Giovanni di Marignolli Iunie Charles de Blois este nevoit să renunțe la asedierea localității Hennebont 6 iulie Orașul Lucca este cucerit de către pisani 14 august Robert al III-lea de Artois sosește în Bretagne susținut de trupele engleze 19 august Giovanni di Marignolli este primit în audiență de marele han Toghan Timur Octombrie Regele Eduard al III-lea al Angliei debarcă la Brest și asediază orașul Vannes Patriarhia de Antiohia este transferată la Damasc Gruparea zeloților preia puterea în Salonic alungându-i pe aristocrați din oraș și declarându-se de partea regenților în războiul civil din Bizanț Exemplul este preluat de alte orașe Verria Adrianopol care se revoltă împotriva aristocrației și a pretendentului Ioan al VI-lea Cantacuzino Timișoara este menționată pentru prima oară cu titlul de "civitas" oraș Stabilirea de relații diplomatice între Bengalul musulman și China; portul Chittagong devine un important centru al comerțului cu Extremul Orient Crah al companiilor bancare din Florența Arte Știință Literatură și Filozofie Pietro Lorenzetti pictează "Nașterea fecioarei" Înscăunări 22 ianuarie Pierre duce de Bourbon până la 1356 19 mai Papa Clement al VI-lea laic Pierre Roger episcop de Rouen până la 1352 21 iulie Ludovic I de Anjou rege al Ungariei 15 august Ludovic "Copilul" rege al Siciliei și duce de Atena 4 septembrie Ioan al III-lea Comnen împărat bizantin de Trapezunt 15 septembrie Ludovic I de Anjou rege al Siciliei Djanibeg han al Hoardei de Aur până la 1357 Guy de Lusignan fratele regelui Henric al II-lea al Ciprului rege al Armeniei sub numele de Constantin al IV-lea Nașteri 15 ianuarie Filip al II-lea duce de Burgundia d 1404 8 noiembrie Juliana din Norwich mistică din Anglia d 1413 Clement al VII-lea antipapă d 1394 Leon al VI-lea rege al Armeniei d 1393 Decese 22 ianuarie Ludovic I duce de Bourbon n 1279 24 martie Napoleone Orsini Frangipani cardinal italian 24 aprilie Papa Benedict al XII-lea n 1285 16 iulie Carol I Robert de Anjou rege al Ungariei 15 august Pietro al II-lea rege al Siciliei 29 noiembrie Bartolomeo Gradenigo doge al Veneției n 1260 Noiembrie Robert al III-lea de Artois n 1287 în urma rănilor suferite la asediul orașului Vannes Tinibeg han al Hoardei de Aur Al-Jaldaki doctor și alchimist persan Marsilio di Padova savant și teoretician italian n 1270 Matteo Silvatico medic italian n 1285 Suverani conducători Europa Ahaia Robert de Tarent principe din dinastia de Anjou 1333-1364; totodată împărat titular de Constantinopol 1346-1364 Anglia Eduard al III-lea rege din dinastia Plantagenet 1327-1377 Aragon Petru al IV-lea Ceremoniosul rege din dinastia de Barcelona 1336-1387 Austria Albert al II-lea cel Șchiop duce din dinastia de Habsburg 1330-1358 Bavaria Ludovic al IV-lea duce din dnastia de Wittelsbach 1340-1347; anterior duce în Bavaria Superioară 1294-1347; totodată rege al Germaniei 1314-1347; totodată împărat occidental 1328-1347 Bizanț Ioan al V-lea împărat din dinastia Paleologilor 1341-1376 1379-1390 Bosnia Ștefan al II-lea ban din dinastia Kotromanic 1314-1353 Brabant Ioan al III-lea duce 1312-1355 Brandenburg Ludovic I cel Bătrân markgraf din dinastia de Wittelsbach 1323-1361; ulterior duce de Bavaria 1347-1361 Bretagne interregnum 1341-1365 Bulgaria Ivan Aleksandăr țar din dinastia Șișmanizilor 1331-1371 Burgundia Eudes al IV-lea duce din dinastia Capețiană 1315-1349 Castilia Alfonso al XI-lea rege 1312-1350 Cehia Ioan rege din dinastia de Luxemburg 1310-1346; totodată conte de Luxemburg 1310-1346; totodată senior de Modena 1331-1333 Cipru Hugues al IV-lea rege din dinastia de Antiohia-Lusignan 1324-1359 Constantinopol Catherine a II-la de Valois împărăteasă titulară 1308-1346 Danemarca Valdemar al IV-lea Atterdag rege din dinastia Valdemar 1340-1375 Ferrara Obizzio al III-lea senior din casa dEste 1335-1352 și Niccolo I senior din casa dEste 1335-1344 Flandra Ludovic I de Nevers conte din dinastia de Dampierre 1322-1346 Franța Filip al VI-lea rege din dinastia de Valois 1328-1350; anterior conte de Anjou 1325-1328 Genova Simone Boccanegra doge 1339-1344 1356-1363 Germania Ludovic al V-lea rege din dinastia de Wittelsbach 1314-1347; totodată duce de Bavaria Superioară 1294-1347; ulterior împărat occidental 1328-1347; ulterior duce de Bavaria Inferioară 1340-1347 Gruzia Gheorghe al VI-lea cel Ilustru rege din dinastia Bagratizilor 1314-1346 Hainaut Guillaume al II-lea conte din casa de Avesnes 1337-1345; totodată conte de Olanda 1337-1345 Hoarda de Aur Ghias ad-Din Muhammad Ozbeg Uzbek han din dinastia Batuizilor 1313-1342 Tinibeg han din dinastia Batuizilor 1341-1342 și Djanibeg I han din dinastia Batuizilor 1342-1357 Imperiul occidental Ludovic al V-lea împărat din dinastia de Wittelsbach 1328-1347; totodată duce de Bavaria Superioară 1294-1347; totodată rege al Germaniei 1314-1347; ulterior duce de Bavaria Inferioară 1340-1347 Lituania Gediminas mare duce 1316-1341 și Jaunutis mare duce 1341 1342-1345 Lorena Superioară Raul cel Viteaz duce din casa Lorena-Alsacia 1329-1346 Luxemburg Ioan conte 1310-1346; totodată rege al Cehiei 1310-1346; totodată senior de Modena 1331-1333 Mantova Luigi I Gonzaga căpitan general din casa Gonzaga 1328-1370 Marinizii Abu'l-Hassan Ali ibn Usman II emir din dinastia Marinizilor 1331-1348 1351 Milano Luchino senior din familia Visconti 1339-1349 și Giovanni senior din familia Visconti 1339-1354 Monaco Carlo I senior din casa Grimaldi 1331-1357 Montferrat Giovanni al II-lea marchiz din dinastia Paleologilor 1338-1372 Moscova Simeon Ivanovici cel Mândru mare cneaz 1340-1353; totodată mare cneaz de Vladimir 1340-1353 Nasrizii Abu'l-Hadjdjadj Iusuf I an-Niar ibn Ismail emir din dinastia Nasrizilor 1333-1354 Navarra Ioana a II-a regină 1329-1349 și Filip al III-lea cel Nobil rege din dinastia de Evreux 1329-1343 Neapole Robert cel Înțelept rege din dinastia de Anjou 1309-1343 Norvegia Magnus al VII-lea Eriksson rege din dinastia Folkung 1319-1355; totodată rege al Suediei 1319-1363 Olanda Willem al IV-lea conte din casa de Avesnes 1337-1345; totodată conte de Hainaut 1337-1345 Ordinul teutonic Ludolf Konig mare maestru 1341-1345 Polonia Cazimir al III-lea cel Mare rege din dinastia Piasti 1333-1370 Portugalia Afonso al IV-lea rege din dinastia de Burgundia 1325-1357 Reazan Ivan al II-lea Korotopol mare cneaz 1327-1342 Savoia Aimon cel Blând conte 1329-1343 Saxonia Rudolf I duce din dinastia Askaniană 1298-1356 Saxonia Frederic al II-lea markgraf din dinastia de Wettin 1324-1349 Scoția David al II-lea Bruce rege 1329-1371 Serbia Ștefan Uroș al IV-lea Dușan rege din dinastia Nemanja 1331-1355; împărat din 1345 Sicilia Ludovic rege din dinastia de Barcelona 1341-1355 Statul papal Avignon Benedict al XII-lea papă 1334 1335-1342 și Clement al VI-lea papă 1342-1352 Suedia Magnus al II-lea Eriksson rege din dinastia Folkung 1319-1363; totodată rege al Norvegiei 1319-1355 Suzdal Konstantin Vasilievici cneaz 1332-1355; mare cneaz din 1350 Transilvania Toma de Szecseny voievod 1322-1342 și Nicolae de Siroka voievod 1342-1344 Tver Konstantin Mihailovici cneaz 1327-1338 1339-1345 Ungaria Carol I Robert rege din dinastia de Anjou 1308-1342 și Ludovic I cel Mare rege din dinastia de Anjou 1342-1382; ulterior rege al Poloniei 1370-1382 Valahia Basarab I voievod din dinastia Basarabilor cca 1310-1352 Veneția Bartolomeo Gradenigo doge 1339-1342 Vladimir Simeon Ivanovici cel Mândru mare cneaz 1340-1353; totodată mare cneaz de Moscova 1340-1353 Africa Benin Ohen obba cca 1334-cca 1370 Califatul abbasid Egipt Abu'l-Abbas Ahmad al-Hakim ibn al-Mustakfi calif din dinastia Abbasizilor 1340-1352 Ethiopia 'Amda Seyon I Gabra Maskal împărat 1314-1344 Hafsizii Abu Iahia Abu Bakr al-Mutauakkil ibn Iahia III calif din dinastia Hafsizilor 1312-1346 Kanem-Bornu Idris I sultan cca 1329-cca 1353 Mali Mansa Sulaiman rege din dinastia Keyta cca 1341-1360 Mamelucii al-Așraf Ala ad-Din Kucuk ibn Muhammad sultan din dinastia Bahrizilor 1341-1342 an-Nasir Șihab ad-Din Ahmad ibn Muhammad sultan din dinastia Bahrizilor 1342 și as-Salih Imad ad-Din Ismail ibn Muhammad sultan din dinastia Bahrizilor 1342-1345 Marinizii Abu'l-Hassan Ali ibn Usman II emir din dinastia Marinizilor 1331-1348 1351 Songhay Ali Kolen rege din dinastia Sonni 1339-? Asia Orientul Apropiat Armenia Mică Gui de Lusignan sau Constantin al II-lea rege din dinastia de Lusignan 1342-1344 Ayyubizii din Hisn Kaifa și Amid al-Malik al-Adil Șihab ad-Din Ghazi ibn Muhammad sultan din dinastia Ayyubizilor ?-? ? Bizanț Ioan al V-lea împărat din dinastia Paleologilor 1341-1376 1379-1390 Bizanț Imperiul de Trapezunt Ana Anașutlu împărăteasă 1341 1341-1342 și Ioan al III-lea împărat din dinastia Marilor Comneni 1342-1344 Cipru Hugues al IV-lea rege din dinastia de Antiohia-Lusignan 1324-1359 Djalairizii Tadj ad-Din Hassan Buzurg ibn Hussain sultan din dinastia Djalairizilor 1336-1356 Imperiul otoman Orhan Ghazi sultan din dinastia Osmană 1326-1359 1360 Mamelucii al-Așraf Ala ad-Din Kucuk ibn Muhammad sultan din dinastia Bahrizilor 1341-1342 an-Nasir Șihab ad-Din Ahmad ibn Muhammad sultan din dinastia Bahrizilor 1342 și as-Salih Imad ad-Din Ismail ibn Muhammad sultan din dinastia Bahrizilor 1342-1345 Asia Orientul Îndepărat Bengalul de est Fahr ad-Din Mubarak Șah sultan 1337 1338-1349 1350 Bengalul de nord Ala ad-Din Ali Șah sultan 1339 1340-1345 1346 Bengalul de sud Șams ad-Din Ilias Șah sultan 1339 1340-1358 1359 Birmania statul Mon Binnya E Law rege 1331-1353 Birmania statul Șanilor Uzana rege 1324-1343 Cambodgea Imperiul Kambujadesa Angkor Preah Bat Samdech Preah Barom Nipean-bat împărat din dinastia Neay-Trasac-Paem 1340-1346 Cambodgea statul Tjampa Che Anan vicerege din cea de a douăsprezecea dinastie 1318-1342 și Tra Hoa rege din cea de a douăsprezecea dinastie 1342-? China Shundi sau Huizong Toghan Temur împărat din dinastia Yuan 1332-1368 Ciaghataizii Esun Temur han cca 1338-cca 1342 și Muhammad han cca 1342-1343 Coreea statul Koryo Ch'unghye wang rege din dinastia Wang 1331-1332 1340-1344 Hoarda de Aur Ghias ad-Din Muhammad Ozbeg Uzbek han din dinastia Batuizilor 1313-1342 Tinibeg han din dinastia Batuizilor 1341-1342 și Djanibeg I han din dinastia Batuizilor 1342-1357 India statul Delhi Ghias ad-Din Ulugh Han sau Jauna Muhammad Șah ibn Tughluk sultan din dinastia Tughlukizilor 1325-1351 India statul Hoysala Ballala al III-lea rege 1300-1342; anterior rege în Hoysala de nord 1291-1342 India statul Vijayanagar Harihara I conducător din dinastia Sangama 1336-1356 Japonia Go-Murakami împărat din dinastia din sud 1339-1368 și Takauji principe imperial din familia Așikaga 1338-1358 Kashmir Șams ad-Din Șah Mir sultan din casa lui Șah Mir 1339 1346-1349 Statul Madjapahit Tribhuvana Mahapati regină 1328-1350 Mongolii Toghan-Temur mare han 1333-1370 Nepal în Bhadgaon Nayakadevi regină din dinastia Malla 1326-1347 Nepal în Patan Jayarimalla rege din dinastia Malla 1330-1344 Nepal în Purang Punyamalla rege din dinastia Malla cca 1338 1376 Sri Lanka Vijayabahu al V-lea rege din dinastia Silakala 1335-1344 1347 și Bhuvanekabahu al IV-lea rege din dinastia Silakala 1342 1347-1352 1353 Sri Lanka statul Jaffna Marthanda Parajasekaran al III-lea rege 1325-1348 Thailanda statul Sukhotai Ngua Namthom rege 1339-1347 Vietnam statul Dai Viet Tran Du-tong rege din dinastia Tran timpurie 1341-1369 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Ani 1840 1841 1842 1843 1844 1845 1846 1847 1848 1849 1850 __FARACUPRINS__ Anul 1845 MDCCCXLV a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 3 februarie Karl Marx este somat să părăsească Parisul din cauza activităților sale revoluționare Se refugiază la Bruxelles unde organizează și dirijează o rețea de grupuri revoluționare împrăștiate în toată Europa și cunoscute sub numele de Comitete de comuniști de corespondență 28 februarie Congresul Statelor Unite aprobă anexarea Texasului 3 martie Florida este admis ca cel de-al 27-lea stat SUA 4 martie James K Polk îi succede lui John Tyler ca președinte al Statelor Unite 18 mai Infantele Carlos Conte de Molina renunță la drepturile sale asupra tronului Spaniei în favoarea fiului său cel mare Carlos 10 octombrie Se fondează Academia Navală a SUA 10 noiembrie Sora mai mare a Contelui de Chambord pretendentului legitimist la tronul Franței Luisa Maria Tereza de Bourbon-Artois se căsătorește cu Ferdinando de Bourbon-Parma viitorul Duce de Parma 10 decembrie A fost patentată prima anvelopă pneumatică creată de inginerul britanic Robert Thompson Nedatate Declanșată de apariția manei de cartof în Irlanda începe Marea Foamete Populația Irlandei a culminat cu 83 milioane de locuitori Ca urmare a foametei și a emigrării scade la 69 milioane în 1850 și 6 milioane în 1855 Dimitrie Bolintineanu pleacă la studii la Paris având o bursă oferită de "Societatea literară" Eftimie Murgu este arestat pentru a doua oară în urma denunțului preotului Ioan Blidariu din Găvojdia că ar agita spiritele românești împotriva ungurilor și integrității statului Este trimis sub escortă la închisoarea Neugebaude din Buda Va fi condamnat la 4 ani de închisoare însă va fi eliberat în aprilie 1848 Arte științe literatură și filozofie "Corbul" The Raven de Edgar Allan Poe este publicat pentru prima dată în "New York Evening Mirror" Soeren Kierkegaard scrie Etape pe drumul vieții Richard Wagner scrie opera sa Tannhauser Robert Schumann scrie Concert pentru pian în la minor Are loc premiera Concertului pentru vioară a lui Felix Mendelssohn Bartholdy Concertul a fost foarte bine primit încă de la început și a devenit unul dintre cele mai bune concerte pentru vioară din istorie Friedrich Engels și Karl Marx publică lucrarea Sfânta familie Apare nuvela Carmen de Prosper Mérimée care va deveni foarte populară după ce va fi adaptată sub formă de libret în 1875 pentru opera Carmen de Georges Bizet Alexandre Dumas publică "După douăzeci de ani" "Regina Margot" și "Contele de Monte-Cristo" Nicolae Bălcescu și August Treboniu Laurian publică prima revistă de istorie românească numită „Magazin istoric pentru Dacia Eugène Delacroix pictează Sultanul Marocului Efectul Doppler a fost testat pentru undele sonore de catre olandezul Buys Ballot Nașteri 7 ianuarie Regele Ludwig al III-lea al Bavariei d 1921 17 februarie Infanta Antónia a Portugaliei fiica reginei Maria a II-a a Portugaliei și mama regelui Ferdinand al României d 1913 3 martie Georg Cantor matematician german d 1918 10 martie Țarul Alexandru III al Rusiei d 1894 15 martie Prințesa Sofia de Saxonia d 1867 16 martie George C Cantacuzino-Râfoveanu ministru de finanțe al României d 1898 25 martie Ettore Ferrari sculptor italian d 1929 27 martie Wilhelm Röntgen fizician german laureat al primului Premiu Nobel pentru Fizică d 1923 1 aprilie Prințesa Eugenia Maximilianovna de Leuchtenberg d 1925 24 aprilie Carl Spitteler poet nuvelist romancier dramaturg critic și eseist elvețian laureat Nobel d 1924 12 mai Henri Brocard matematician francez d 1922 12 mai Gabriel Fauré compozitor francez d 1924 30 mai Amadeo al Spaniei rege al Spaniei d 1890 15 iulie Arhiducesa Maria Theresa de Austria d 1927 18 iulie Tristan Corbière poet francez d 1875 8 august Ludwig August de Saxa-Coburg-Kohary d 1907 10 august Abai Kunanbaev scriitor și poet iluminist kazah d 1904 16 august Gabriel Lippmann fizician francez laureat al Premiului Nobel d 1921 22 august Wilhelm Prinț de Wied d 1907 25 august Ludovic al II-lea al Bavariei d 1866 9 septembrie Ignác Acsády Ignác Adler scriitor publicist și istoric maghiar de origine evreiască d 1906 21 septembrie Ernest Augustus Prinț de Hanovra prinț Moștenitor de Hanovra d 1923 11 noiembrie Vasile Stroiescu cărturar de frunte om politic român basarabean filantrop d 1926 15 noiembrie Vasile Conta filozof scriitor ministru român d 1882 17 noiembrie Prințesa Marie de Hohenzollern-Sigmaringen sora regelui Carol I al României d 1912 24 decembrie George I al Greciei d 1913 Decese 28 ianuarie Marea Ducesă Elisabeta Mihailovna a Rusiei n 1826 17 martie Pierre François Marie Auguste Dejean entomolog francez n 1780 7 aprilie Julie Clary regină a Spaniei n 1771 3 mai Thomas Hood poet și umorist englez de origine scoțiană n 1799 11 mai Carl Filtsch pianist și compozitor sas n 1830 12 mai August Wilhelm Schlegel poet istoric critic și teoretician literar german n 1767 26 mai Jónas Hallgrímsson scriitor și naturalist islandez n 1807 17 iulie Charles Grey politician britanic prim ministru al Marii Britanii n 1764 21 august Vincent-Marie Viénot de Vaublanc conte de Vaublanc om politic scriitor francez n 1756 18 octombrie Dominique conte de Cassini astronom francez n 1748 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Ferdinand I împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată rege al Cehiei 1835-1848; totodată rege al Ungariei 1835-1848 Bavaria Ludovic I Karl Ludovic August rege din dinastia de Wittelsbach 1825-1848 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Ferdinand al V-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată împărat al Austriei 1835-1848; totodată rege al Ungariei 1835-1848 Danemarca Christian al VIII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1839-1848 Franța Ludovic-Filip rege din dinastia de Bourbon-Orleans 1830-1848 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Liechtenstein Alois al II-lea principe 1836-1858 Luxemburg Wilhelm al II-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1840-1849; totodată rege al Olandei 1840-1849 Modena Francesco al IV-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1814-1846 Moldova Mihail Sturdza domnitor 1834-1849 Monaco Florestan principe 1841-1856 Muntenegru Petru al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1830-1851 Olanda Wilhelm al II-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1840-1849; totodată mare duce de Luxemburg 1840-1849 Parma Maria Luisa ducesă din dinastia de Habsburg 1814 1816-1847 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Carlo Alberto Magnanimul rege din casa de Savoia ramura Carignan 1831-1849 Saxonia Frederic August al II-lea Albert Marie Klemens Josef Vinzenz Alois Nepomuk Johann Baptist Nikolaus Rafael Peter Xaver Franz de Paul Vinentius Felix rege din dinastia de Wettin 1836-1854 Serbia Aleksandru principe din dinastia Karagheorghevic 1842-1858 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Grigore al XVI-lea papă 1831-1846 Suedia Oskar I rege din dinastia Bernadotte 1844-1859 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Iosif Teleki de Szek guvernator 1842-1848 Ungaria Ferdinand al V-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată împărat al Austriei 1835-1848; totodată rege al Cehiei 1835-1848 Valahia Gheorghe Bibescu domnitor 1842 1843-1848 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Sebitwane litunga cca 1840-1851 Benin Ogbebo obba cca 1816-? ? și Osemwende obba ?-ca 1850 ? Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Nyabongo al II-lea Mugenyi mukama cca 1835-cca 1848 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Sahla Dengel împărat 1832-1840 1842-1855 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kanem-Bornu Ibrahim al IV-lea sultan din dinastia Saifawa 1817-1846 și Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Atiba rege cca 1836-1859 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Ahmad I ibn Mustafa bey din dinastia Husseinizilor 1837 1838-1855 Wadai Muhammad Șarif ibn Saleh sultan 1835-1858 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Mohammad șah din dinastia Kajarilor 1834-1848 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mutawakkil Muhammad imam 1844-1849 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Tharrawaddy rege din dinastia Alaungpaya 1837-1846 Brunei Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam sultan 1822-1852 Cambodgea Preah Ang Duong Nho Ong Don Samdech Preah Harirak Reamea Esora Thippadey rege 1842 1845-1859 și Neac Ang Mey regină 1834-1840 1844-1845 China Xuanzong Minning împărat din dinastia manciuriană Qing 1821-1850 Coreea statul Choson Honjong Yi Whan rege din dinastia Yi 1835-1849 India Henry Hardinge guvernator general 1844-1847 India statul Moghulilor Siraj ad-din Bahadur Șah al II-lea împărat 1837-1858 Japonia Ninko împărat 1817-1846 și Ieyoși principe imperial din familia Tokugaua 1837-1853 Laos statul Champassak Chao Nak rege 1841-1850 Laosul superior Sukha-Som rege 1836 1839-1850 1851 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Rajendra Bikram Șah rege 1816-1847 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Nangklao Choayuhua Rama al III-lea rege din dinastia Chakri 1824-1851 Tibet bLo-bzang mKhas-grub rgya-mtsho dalai lama 1841-1855 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Thieu Tri Nguyen Hien-To împărat din dinastia Nguyen 1841-1847 America Argentina Juan Manuel de Rosas dictator 1835-1852 Bolivia Jose Ballivian președinte 1841-1847 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Bulnes președinte 1841-1851 Columbia Pedro Alcantara Herran președinte 1841-1845 și Tomas Cipriano de Mosquera y Arboleda președinte 1845-1849 1862-1864 1866-1867 Costa Rica Rafael Moya Murillo președinte 1844-1845 și Jose Rafael de Gallegos președinte 1845-1846 Republica Dominicană Pedro Santana dictator 1844-1848 1853-1856 1859-1861 Ecuador Juan Jose Flores președinte 1830-1835 1839-1845 și Vicente Ramon Roca Rodriguez președinte 1845-1849 El Salvador Joaquin Eufrasio Guzman președinte 1844 1844-1845 1845-1846 și Fermin Palacios președinte 1844 1845 1846 1846 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Haiti Philippe Guerrier președinte 1844-1845 și Jean Louis Pierrot președinte 1845-1846 Honduras Coronado Chavez președinte 1845-1847 Mexic Jose Joaquin de Herrera președinte 1844 1844-1845 1848-1851 Nicaragua Manuel Perez președinte 1843-1845 Blas Antonio Saenz președinte 1845 și Jose Leon Sandoval președinte 1845-1847 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Manuel Menendez y Gorozabel președinte 1841-1842 1844-1845 și Ramon Castilla y Marquesado președinte 1845-1851 1855-1862 Statele Unite ale Americii John Tyler președinte 1841-1845 și James Knox Polk președinte 1845-1849 Uruguay Joaquin Suarez del Rondelo președinte 1828 1830 1843-1852 Venezuela Carlos Valentin Soublette președinte 1837-1839 1843-1847 Oceania Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Noua Zeelandă Robert FitzRoy guvernator 1843-1845 și George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Ani 1851 1852 1853 1854 1855 1856 1857 1858 1859 1860 1861 __FARACUPRINS__ Anul 1856 MDCCCLVI a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 8 februarie Barbu Știrbei decretează desființarea robiei în Țara Românească 19 martie Ultimele trupe austriece se retrag din București fiind nevoite să se retragă în urma presiunilor Rusiei și Franței după Tratatul de pace de la Paris Țara Românească și Moldova sunt plasate sub suzeranitate otomană Sudul Basarabiei este cedat Moldovei de Rusia 8 aprilie S-a semnat la Paris Tratatul de pace care a încheiat Războiul Crimeei 23 iunie Domnitorul Barbu Știrbei părăsește Bucureștii sub pretextul efectuării unei inspecții iar la 25 iunie semnează actul renunțării la tron 17 iunie În locul domnitorului Barbu Știrbei este numit caimacam Alexandru D Ghica fostul domn "regulamentar" al Țării Românești Contele Walewski ministrul de externe al Franței și președinte al Congresului de Pace fiul natural al lui Napoleon I propune în timpul Congresului de pace de la Paris unirea Moldovei cu Muntenia sub conducerea unui prinț străin Începutul războiului din Caucaz Descoperirea primul colorant chimic care a fost obținut negrul de anilină Arte științe literatură și filozofie Vasile Alecsandri a publicat în revista "Steaua Dunării" poezia Hora Unirii În exil romancierul francez Victor Hugo scrie Mizerabilii Romancierul francez Gustave Flaubert publică Madame Bovary Prima reprezentare a operei Traviata de Giuseppe Verdi Prima fosilă de Neanderthal om preistoric este descoperită aproape de Düsseldorf Nașteri 25 ianuarie Friedrich Grünanger arhitect transilvănean d 1929 4 mai Theodor Dimitrie Speranția scriitor și folclorist român d 1929 6 mai Sigmund Freud psihiatru austriac d 1939 10 iulie Nikola Tesla inventator fizician inginer mecanic și inginer electrician d 1943 26 iulie George Bernard Shaw scriitor irlandez d 1950 18 decembrie Sir Joseph John Thomson fizician englez laureat al Premiului Nobel d 1940 28 decembrie Woodrow Wilson al 28-lea președinte al SUA d 1924 Decese 17 februarie Heinrich Heine poet german n 1797 9 iulie Amedeo Avogadro chimist și fizician italian n 1776 29 iulie Robert Schumann pianist german n 1810 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Maximilian al II-lea Josef rege din dinastia de Wittelsbach 1848-1864 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1848-1863 Elveția Jakob Stampfli președinte 1856 1859 1862 Franța Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Liechtenstein Alois al II-lea principe 1836-1858 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Modena Francesco al V-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1846-1859 Moldova Grigore Alexandru Ghica domnitor 1849-1853 1854-1856 și Teodor Balș caimacam 1856-1857 Monaco Florestan principe 1841-1856 și Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Danilo al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1851-1860; principe din 1852 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Parma Robert I duce din dinastia de Bourbon 1854-1859 Portugalia Pedro al V-lea rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1853-1861 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Sardinia Vittorio Emmanuele al II-lea rege din casa de Savoia ramura Carignan 1849-1861; ulterior rege al Italiei 1861-1878 Saxonia Johann Nepomuk Marie Josef Anton Xaver Vinzenz Ludwig Franz de Paula Stanislaus Bernhard Paul Felix Damasus rege din dinastia de Wettin 1854-1873 Serbia Aleksandru principe din dinastia Karagheorghevic 1842-1858 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar I rege din dinastia Bernadotte 1844-1859 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Karl Borromaeus Schwarzenberg guvernator 1851-1858 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Valahia Barbu Știrbei domnitor 1849-1853 1854-1856 și Alexandru Ghica caimacam 1856-1858 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abd al-Kadir al II-lea mbang 1846-1858 Barotse Sekeletu litunga 1851-1863 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 și Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Kyebambe al IV-lea Kamurasi mukama cca 1852-1869 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Muhammad Said Pașa conducător 1854-1863 Ethiopia Theodoros al II-lea împărat 1855-1868 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 și Stephen Allen Benson președinte 1856-1864 Lunda Mulaji al II-lea a Mbala mwato-yamvo 1852-1857 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Atiba rege cca 1836-1859 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Muhammad al II-lea ibn Hussain bey din dinastia Husseinizilor 1855-1859 Wadai Muhammad Șarif ibn Saleh sultan 1835-1858 Zanzibar Madjid ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1856-1870 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 și Suwaini ibn Said imam din dinastia Bu Said 1856-1866 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 și al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Duong Nho Ong Don Samdech Preah Harirak Reamea Esora Thippadey rege 1842 1845-1859 China Wenzong Yizhu împărat din dinastia manciuriană Qing 1851-1861 Coreea statul Choson Ch'oljong Yi Chung rege din dinastia Yi 1849-1863 India James Andrew Broun guvernator general 1848-1856 și Charles John Canning guvernator general 1856-1862; vicerege din 1858 India statul Moghulilor Siraj ad-din Bahadur Șah al II-lea împărat 1837-1858 Japonia Komei împărat 1847-1866 și Iesada principe imperial din familia Tokugaua 1853-1858 Laos statul Champassak Chao Kham-Nhai Yutti Thammathone I rege 1856-1858 Laosul superior Tiantharat Chantha Kuman rege 1851-1870 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chomklao Chaoyuhua Mongkut Rama al IV-lea rege din dinastia Chakri 1851-1868 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Justo Jose de Urquiza director 1852-1860; președinte din 1854 Bolivia Jose Cordova președinte 1855-1857 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Montt președinte 1851-1861 Columbia Manuel Maria Mallarino președinte 1855-1857 Costa Rica Juan Rafael Mora Porras președinte 1849-1859 Republica Dominicană Pedro Santana președinte 1844-1848 1853-1856 1859-1861 Manuel de Regla-Motta președinte 1856 și Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 Ecuador Jose Maria Urbina Viteri conducător suprem 1851-1856 și Francisco Robles președinte 1856-1859 El Salvador Jose Maria San Martin y Ulloa președinte 1854 1854-1856 Francisco Duenas președinte 1851 1851-1852 1852-1854 1856 1856 1863-1871 și Rafael Campo președinte 1856 1856-1858 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Haiti Faustin Soulouque Faustin I președinte 1847-1859; împărat din 1849 Honduras Francisco Aguilar președinte 1855-1856 și Santos Guardiola președinte 1856-1862 Mexic Ignacio Comonfort președinte 1855-1858 Nicaragua Jose Maria Estrada președinte 1855-1856 Nicolas del Castillo președinte 1856 și Patricio Rivas președinte 1856-1857 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Ramon Castilla y Marquesado președinte 1845-1851 1855-1862 Statele Unite ale Americii Franklin Pierce președinte 1853-1857 Uruguay Manuel Basilio Bustamante președinte 1855-1856 Jose Maria Pla președinte 1856 și Gabriel Antonio Pereira președinte 1856-1860 Venezuela Jose Tadeo Monagas președinte 1847-1851 1855-1858 1868 Oceania Hawaii Kamehameha al IV-lea Alexander Liholiho rege 1854-1863 Noua Zeelandă Thomas Gore Browne guvernator 1855-1861 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Ani 1855 1856 1857 1858 1859 1860 1861 1862 1863 1864 1865 __FARACUPRINS__ Anul 1860 MDCCCLX a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie Abolirea sclaviei în Indonezia 19 ianuarie Shogunul Japoniei a trimis nava de război Kanrin Maru într-o misiune diplomatică în Statele Unite cu intenția de a demonstra lumii că Japonia are acum tehnologia construcțiilor navale La 19 ianuarie nava ajunge la San Francisco Obiectivul oficial al misiunii a fost de a trimite prima ambasadă a Japoniei în Statele Unite și de asemenea să ratifice noul tratat de prietenie comerț și navigație între cele două guverne 8 februarie Printr-un ordin semnat de Ion Ghica primul ministru al Țării Românești în Muntenia este adoptat oficial alfabetul latin 25 februarie Tratatul Mapasingue Sfârșitul războiului dintre Peru și Ecuador 1859-1860 22 martie Marele Ducat al Toscanei este anexat noului format Regat al Italiei 13 mai Bătălia de la Catalafim trupele conduse de Giuseppe Garibaldi înfrâng armata napoletană 24 iunie La spitalul Sf Toma din Londra se deschide "Școala de asistente" cu 15 elevi între 25 și 35 de ani cu finanțare de la Fondul Florence Nightingale Este prima școală de formare progesională a asistentelor medicale 2 iulie Este întemeiat orașul rusesc Vladivostok 13 iulie Începe guvernarea cabinetului Emanoil Manolache Costache Epureanu până în aprilie 1861 26 septembrie Moartea lui Miloș Obrenovici Prinț al Serbiei care lasă tronul fiului său Mihailo Obrenovici cu acordul tacit al Constantinopolului 1 octombrie Este înființat la Iași Conservatorul de Muzică și Declamațiune Primul director al instituției a fost Francisc Caudella 6 octombrie Deschiderea publică a Grădinii Zoologice din Paris 19 octombrie Moartea lui Ang Duong Începutul domniei lui Norodom I rege al Cambodgiei până în 1904 20 octombrie Împăratul Franz Joseph al Austriei promulgă Diploma din Octombrie care pune capăt regimului neoabsolutist de după Revoluția de la 1848 și deschide era de guvernare constituțională "regimul liberal" 1860-1867 Regimul militar austriac din Transilvania încetează iar Marele Principat al Transilvaniei redevine stat autonom în cadrul Imperiului Austriac cu parlament la Sibiu 24-25 octombrie Sfârșitului celui de-Al Doilea Război al Opiului prin Tratatul de la Beijing China trebuie să ofere concesii britanicilor și să deschidă pentru comerț unsprezece porturi Marea Britanie a anexat Peninsula Kowloon în timp ce Franța a devenit patron al școlilor catolice 26 octombrie A fost inaugurată în prezența lui Alexandru Ioan Cuza Universitatea din Iași cu patru facultăți Drept Filosofie Științe și Teologie Primul rector al acestei universități a fost Ion Strat 3 noiembrie Forțele combinate ale lui Giuseppe Garibaldi și ale regelui Victor Emmanuel al II-lea înving forțele regelui Francisc al II-lea al celor Două Sicilii la Gaeta ultimul său bastion 6 noiembrie Abraham Lincoln îi învinge pe John C Breckinridge Stephen A Douglas și John Bell și este ales cel de-al 16-lea președinte al Statelor Unite primul republican care ocupă această funcție Nedatate București Începe pavarea străzilor cu piatră cubică în locul bolovanilor de râu Coloniile britanice din Australia și Noua Zeelandă primesc o largă autonomie Primul cod penal în India Franța începe expansiunea sa în Africa Occidentală Hărți istorice și orașe în 1860 Arte științe literatură și filozofie Nașteri 25 ianuarie Prințesa Carolina Matilda de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg d 1932 29 ianuarie Anton Pavlovici Cehov scriitor rus d 1904 18 februarie Anders Zorn pictor și gravor suedez d 1920 21 februarie Karel Matěj Čapek-Chod scriitor și jurnalist ceh d 1927 29 mai Isaac Albéniz compozitor spaniol d 1909 2 iunie Gustav Killian medic german d 1921 10 iunie Hariclea Hartulari Darclée cântăreață română de operă d 1939 13 iunie Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei d 1919 24 iunie Mercedes d'Orléans prima soție a regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei d 1878 7 iulie Gustav Mahler compozitor austriac d 1911 20 iulie Alexandru Obregia medic psihiatru și profesor universitar d 1937 24 iulie Emile Achard medic francez membru de onoare al Academiei Române d 1944 24 iulie Charlotte Ducesă de Saxa-Meiningen d 1919 25 iulie Luise Margarete a Prusiei d 1917 28 iulie Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei d 1922 16 august Jules Laforgue poet francez d 1887 20 august Raymond Poincaré avocat și om politic francez prim-ministru și președinte al Franței d 1934 5 septembrie Arhiducele Karl Stephen de Austria d 1933 3 octombrie Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei d 1919 12 decembrie Jan Kasprowicz scriitor critic literar și traducător polonez d 1926 16 decembrie Ioan Dragalina general român d 1916 Decese 27 ianuarie János Bolyai matematician maghiar din Transilvania n 1802 29 ianuarie Stéphanie de Beauharnais Mare Ducesă de Baden n 1789 20 februarie Henry Drummond poet canadian n 1851 4 martie Honoré Charles Reille general și mareșal al Franței n 1775 24 iunie Jérôme Bonaparte rege al Westfaliei fratele mai mic al lui Napoleon n 1784 15 august Prințesa Juliane de Saxa-Coburg-Saalfeld n 1781 6 septembrie Georg Mare Duce de Mecklenburg n 1779 12 septembrie William Walker aventurier american n 1824 21 septembrie Arthur Schopenhauer filozof german n 1788 26 septembrie Miloș Obrenovici Prinț al Serbiei n 1780 1 noiembrie Charlotte a Prusiei soția Țarului Nicolae I al Rusiei n 1798 14 decembrie George Hamilton-Gordon politician britanic prim ministru al Marii Britanii n 1784 17 decembrie Désirée Clary regină a Suediei n 1777 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Maximilian al II-lea Josef rege din dinastia de Wittelsbach 1848-1864 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1848-1863 Elveția Friedrich Frey-Herosee președinte 1854 1860 Franța Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Modena Luigi Carlo Farini dictator 1859-1860; totodată dictator în Parma 1859-1860 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Danilo al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1851-1860; principe din 1852 și Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Parma Carlo Luigi Farini dictator 1859-1860; totodată dictator în Modena 1859-1860 Portugalia Pedro al V-lea rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1853-1861 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 România Alexandru Ioan Cuza domnitor 1859-1866 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Sardinia Vittorio Emmanuele al II-lea rege din casa de Savoia ramura Carignan 1849-1861; ulterior rege al Italiei 1861-1878 Saxonia Johann Nepomuk Marie Josef Anton Xaver Vinzenz Ludwig Franz de Paula Stanislaus Bernhard Paul Felix Damasus rege din dinastia de Wettin 1854-1873 Serbia Miloș principe din dinastia Obrenovic 1815-1839 1858-1860 și Mihail principe din dinastia Obrenovic 1839-1842 1860-1868 Sicilia Francisc al II-lea rege din dinastia de Bourbon 1859-1860 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Carol al XV-lea rege din dinastia Bernadotte 1859-1872 Transilvania Friedrich Liechtenstein guvernator 1858-1861 și Emeric Miko de Hidveg guvernator 1860-1861 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abu-Sekkin Muhammad mbang 1858-1871 Barotse Sekeletu litunga 1851-1863 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Kyebambe al IV-lea Kamurasi mukama cca 1852-1869 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Muhammad Said Pașa conducător 1854-1863 Ethiopia Theodoros al II-lea împărat 1855-1868 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Stephen Allen Benson președinte 1856-1864 Lunda Cakasekene mwato-yamvo 1857-? ? Maroc Sidi Mohammed al IV-lea ibn Abd ar-Rahman sultan din dinastia Alaouită 1859-1873 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Adelu rege 1859-1875 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 și Mutara al II-lea Rwoogera rege cca 1860-cca 1865 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Ali ibn Muhammad sultan 1858-1874 Zanzibar Madjid ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1856-1870 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kuwait Sabbah al II-lea ibn Jabir emir din dinastia as-Sabbah 1859-1866 Oman Suwaini ibn Said imam din dinastia Bu Said 1856-1866 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 și al-Mansur Hussayn imam 1859-1863 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Wenzong Yizhu împărat din dinastia manciuriană Qing 1851-1861 Coreea statul Choson Ch'oljong Yi Chung rege din dinastia Yi 1849-1863 India Charles John Canning guvernator general 1856-1862; vicerege din 1858 Japonia Komei împărat 1847-1866 și Iemochi principe imperial din familia Tokugaua 1858-1866 Laos statul Champassak interregnum 1858-1863 Laosul superior Tiantharat Chantha Kuman rege 1851-1870 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubowono al VIII-lea Angabehi sultan 1858-1861 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chomklao Chaoyuhua Mongkut Rama al IV-lea rege din dinastia Chakri 1851-1868 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Phrin-las rgya-mtsho dalai lama 1858-1875 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Justo Jose de Urquiza director 1852-1860; președinte din 1854 și Santiago Derqui președinte 1860-1862 Bolivia Jose Maria Linares președinte 1857-1861; dictator din 1858 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Montt președinte 1851-1861 Columbia Mariano Ospina Rodriguez președinte 1857-1861 Costa Rica Jose Maria Montealegre Fernandez președinte 1859-1863 Republica Dominicană Pedro Santana președinte 1844-1848 1853-1856 1859-1861 Ecuador Gabriel Garcia Moreno președinte 1859-1865 1869-1875 El Salvador Gerardo Barrios Espinosa președinte 1859-1860 1861-1863 și Jose Maria Peralta președinte 1859 1860-1861 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Haiti Nicholas Fabre Geffrard președinte 1859-1867 Honduras Santos Guardiola președinte 1856-1862 Mexic Benito Pablo Juarez președinte 1858-1872 și Miguel Miramon președinte 1859-1860 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Ramon Castilla y Marquesado președinte 1845-1851 1855-1862 Statele Unite ale Americii James Buchanan președinte 1857-1861 Uruguay Gabriel Antonio Pereira președinte 1856-1860 și Bernardo Prudencio Berro președinte 1852 1860-1864 Venezuela Manuel Felipe de Tovar președinte 1859-1861 Oceania Hawaii Kamehameha al IV-lea Alexander Liholiho rege 1854-1863 Noua Zeelandă Thomas Gore Browne guvernator 1855-1861 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Ani 1856 1857 1858 1859 1860 1861 1862 1863 1864 1865 1866 __FARACUPRINS__ 1861 MDCCCLXI a fost un an comun al calendarului gregorian Evenimente 2 ianuarie Friedrich Wilhelm al IV-lea al Prusiei moare și este succedat de Wilhelm I al Germaniei 17 ianuarie În perioada 17 ianuarie 23 septembrie Principatul Moldovei este guvernat de Guvernul Anastasie Panu 9 februarie Domnitorul Alexandru Ioan Cuza stabilește aspectul stemei Principatelor Unite 26 februarie Împăratul Franz Joseph promulgă Patenta din Februarie constituția "erei liberale" a Imperiului Austriac 1860-1867 27 februarie Armata rusă deschide focul asupra unor manifestanți ostili la Varșovia Polonia provocând un masacru 4 martie Debutul mandatului președintelui american Abraham Lincoln 14 martie Victor Emanuel al II-lea este proclamat rege al Italiei 12 aprilie A început războiul de secesiune din SUA încheiat la 9 aprilie 1865 12 mai Începe guvernarea cabinetului Ștefan Golescu 11 noiembrie Începutul domniei lui Ludovic I rege al Portugaliei până în 1889 11 decembrie AlI Cuza în Proclamația către Națiune aduce la cunoștință în mod oficial că "Unirea este îndeplinitănaționalitatea română este întemeiată" Țarul Alexandru II a abolit sclavia în Rusia Sibiu Un grup de intelectuali români din Transilvania înființează societatea ASTRA Arte științe literatură și filozofie La Teatrul cel Mare din București se joacă pentru prima dată Hamlet de Shakespeare cu Mihail Pascaly în rolul titular aprilie Apare la București Revista română sub conducerea lui Alexandru Odobescu continuatoarea revistei România Literară Charles Dickens publică romanul Marile speranțe Nașteri 6 ianuarie Victor Horta arhitect și designer belgian d 1947 27 ianuarie Constantin Prezan mareșal român d 1943 15 februarie Charles Edouard Guillaume fizician elvețian laureat al Premiului Nobel d 1938 27 februarie Rudolf Steiner filosof austriac d 1925 27 martie József Koszta pictor maghiar d 1949 6 mai Rabindranath Tagore poet și scriitor indian d 1941 11 septembrie Juhani Aho scriitor finlandez d 1921 28 septembrie Aristide Caradja entomolog și jurist român d 1955 10 octombrie Fridtjof Nansen explorator și om de știință norvegian laureat al Premiul Nobel pentru Pace d 1930 28 octombrie Antal Acsay scriitor istoric critic literar maghiar d 1918 7 decembrie Henri Mathias Berthelot general francez d 1931 8 decembrie Georges Méliès regizor francez d 1938 19 decembrie Italo Svevo scriitor italian d 1928 21 decembrie Constantin Mille ziarist nuvelist poet avocat român d 1927 Decese 10 martie Taras Șevcenko poetul național al Ucrainei n 1814 6 iunie Camillo Benso Conte de Cavour politician al Italiei înainte de unificare n 1810 14 decembrie Prințul Albert de Saxa-Coburg-Gotha soțul reginei Victoria n 1819 Nicolae Istrati scriitor om politic român n 1818 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Maximilian al II-lea Josef rege din dinastia de Wittelsbach 1848-1864 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1848-1863 Elveția Melchior Josef Martin Knusel președinte 1861 1866 Franța Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 și Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Italia Victor Emmanuel al II-lea rege din dinastia de Savoia 1861-1878; anterior rege al Sardiniei 1849-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Pedro al V-lea rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1853-1861 și Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 și Wilhelm I rege din dinastia de Hohenzollern 1861-1871; ulterior împărat al Germaniei 1871-1888 România Alexandru Ioan Cuza domnitor 1859-1866 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Sardinia Vittorio Emmanuele al II-lea rege din casa de Savoia ramura Carignan 1849-1861; ulterior rege al Italiei 1861-1878 Saxonia Johann Nepomuk Marie Josef Anton Xaver Vinzenz Ludwig Franz de Paula Stanislaus Bernhard Paul Felix Damasus rege din dinastia de Wettin 1854-1873 Serbia Mihail principe din dinastia Obrenovic 1839-1842 1860-1868 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Carol al XV-lea rege din dinastia Bernadotte 1859-1872 Transilvania Friedrich Liechtenstein guvernator 1858-1861 Emeric Miko de Hidveg guvernator 1860-1861 și Ludovic Folliot de Crenville guvernator 1861-1867 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abu-Sekkin Muhammad mbang 1858-1871 Barotse Sekeletu litunga 1851-1863 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Kyebambe al IV-lea Kamurasi mukama cca 1852-1869 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Muhammad Said Pașa conducător 1854-1863 Ethiopia Theodoros al II-lea împărat 1855-1868 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 și Radama al II-lea Rakoto rege 1861-1863 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 și Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Stephen Allen Benson președinte 1856-1864 Lunda Cakasekene mwato-yamvo 1857-? ? Maroc Sidi Mohammed al IV-lea ibn Abd ar-Rahman sultan din dinastia Alaouită 1859-1873 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Adelu rege 1859-1875 Rwanda Mutara al II-lea Rwoogera rege cca 1860-cca 1865 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Ali ibn Muhammad sultan 1858-1874 Zanzibar Madjid ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1856-1870 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 și Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kuwait Sabbah al II-lea ibn Jabir emir din dinastia as-Sabbah 1859-1866 Oman Suwaini ibn Said imam din dinastia Bu Said 1856-1866 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 și al-Mansur Hussayn imam 1859-1863 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 și Si Vatha pretendent 1861-1862 China Wenzong Yizhu împărat din dinastia manciuriană Qing 1851-1861 Coreea statul Choson Ch'oljong Yi Chung rege din dinastia Yi 1849-1863 India Charles John Canning guvernator general 1856-1862; vicerege din 1858 Japonia Komei împărat 1847-1866 și Iemochi principe imperial din familia Tokugaua 1858-1866 Laos statul Champassak interregnum 1858-1863 Laosul superior Tiantharat Chantha Kuman rege 1851-1870 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubowono al VIII-lea Angabehi sultan 1858-1861 și Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chomklao Chaoyuhua Mongkut Rama al IV-lea rege din dinastia Chakri 1851-1868 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Phrin-las rgya-mtsho dalai lama 1858-1875 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Santiago Derqui președinte 1860-1862 Bolivia Jose Maria Linares președinte 1857-1861; dictator din 1858 și Jose Maria de Acha președinte 1861-1865 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Montt președinte 1851-1861 și Jose Joaquin Perez Mascayano președinte 1861-1871 Columbia Mariano Ospina Rodriguez președinte 1857-1861 Julio Arboleda președinte 1861 și Bartolome Calvo președinte 1861-1862 Costa Rica Jose Maria Montealegre Fernandez președinte 1859-1863 Republica Dominicană Pedro Santana președinte 1844-1848 1853-1856 1859-1861 Ecuador Gabriel Garcia Moreno președinte 1859-1865 1869-1875 El Salvador Jose Maria Peralta președinte 1859 1860-1861 și Gerardo Barrios Espinosa președinte 1859-1860 1861-1863 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Haiti Nicholas Fabre Geffrard președinte 1859-1867 Honduras Santos Guardiola președinte 1856-1862 Mexic Benito Pablo Juarez președinte 1858-1872 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Ramon Castilla y Marquesado președinte 1845-1851 1855-1862 Statele Unite ale Americii James Buchanan președinte 1857-1861 și Abraham Lincoln președinte 1861-1865 Uruguay Bernardo Prudencio Berro președinte 1852 1860-1864 Venezuela Manuel Felipe de Tovar președinte 1859-1861 și Jose Antonio Paez dictator 1839-1843 1861-1863 Oceania Hawaii Kamehameha al IV-lea Alexander Liholiho rege 1854-1863 Noua Zeelandă Thomas Gore Browne guvernator 1855-1861 și George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Ani 1860 1861 1862 1863 1864 1865 1866 1867 1868 1869 1870 __FARACUPRINS__ Anul 1865 MDCCCLXV a fost un an al calendarului gregorian Evenimente ianuarie Apare legea prin care Biserica Română se declară autocefală față de Patriarhia din Constantinopol martie Are loc cea mai catastrofală inundație a Bucureștiului; ambele maluri ale Dâmboviței de la Grozăvești până în Titan au fost acoperite cu un strat de apă care atingea pe alocuri și 3 metri 14 aprilie Asasinarea președintelui Lincoln 5 decembrie În fața mișcărilor anticuziste domnitorul AlI Cuza reiterează că este gata oricând să cedeze puterea 10 decembrie Începutul domniei regelui Leopold al II-lea al Belgiei până în anul 1909 La Primăria Bucureștiului se creează Oficiul de Stare Civilă Până acum actele de stare civilă se întocmeau și se păstrau la biserica care efectua botezul căsătoria sau decesul În urma demisiei guvernului Mihail Kogălniceanu este numit un cabinet prezidat de Constantin Bosianu Intră în vigoare Codul Penal aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864 A fost impusă pentru prima oară în lume o limită de viteză două mile pe oră în Marea Britanie În SUA nava cu aburi "Sultana" purtând 2 300 de pasageri a explodat și s-a scufundat în Mississippi omorând 1700 de oameni În iunie s-a sfârșit Războiul civil american În SUA se întemeiază Ku Klux Klan Arte științe literatură și filozofie Jules Verne publică De la terre à la lune De pe Pământ pe Lună Lewis Carroll publică Alice's Adventures in Wonderland Alice în Țara Minunilor Fiodor Dostoievski publică Crimă și pedeapsă Nașteri 21 februarie Anton Bacalbașa ziarist prozator și traducător creatorul personajului literar "Moș Teacă" m 1899 13 martie Dragomir Hurmuzescu fizician inventator român d 1954 13 martie Endre Aczél Ármin Adler scriitor jurnalist și redactor maghiar d 1935 1 aprilie Ștefan Cicio Pop politician român ministru de Externe și președinte al Camerei Deputaților d 1934 1 iunie Constantin Stere d 1936 3 iunie Regele George al V-lea al Angliei d 1936 13 iunie William Butler Yeats poet englez laureat al Premiului Nobel d 1939 31 iulie Afonso Prinț Regal al Portugaliei d 1920 24 august Regele Ferdinand al României d 1927 11 septembrie Árpád Abonyi Csiba scriitor poet și jurnalist maghiar d 1918 23 septembrie Suzanne Valadon pictoriță franceză prima femeie admisă în Societatea Nationala de Arte Frumoase și mama pictorului Maurice Utrillo d 1938 28 septembrie Amélie de Orléans soția regelui Carlos I al Portugaliei d 1951 30 decembrie Rudyard Kipling scriitor englez d 1936 Decese 17 februarie George Phillips Bond astronom american n 1825 1 martie Marea Ducesă Anna Pavlovna a Rusiei soția regelui William al II-lea al Olandei n 1795 15 aprilie Abraham Lincoln al 16-lea președinte al SUA n 1809 6 septembrie Nicolae Filimon n 1819 10 decembrie Regele Leopold I al Belgiei n 1790 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 și Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Karl Schenk președinte 1865 1871 1874 1878 1885 1893 Franța Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Italia Victor Emmanuel al II-lea rege din dinastia de Savoia 1861-1878; anterior rege al Sardiniei 1849-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 Prusia Wilhelm I rege din dinastia de Hohenzollern 1861-1871; ulterior împărat al Germaniei 1871-1888 România Alexandru Ioan Cuza domnitor 1859-1866 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Saxonia Johann Nepomuk Marie Josef Anton Xaver Vinzenz Ludwig Franz de Paula Stanislaus Bernhard Paul Felix Damasus rege din dinastia de Wettin 1854-1873 Serbia Mihail principe din dinastia Obrenovic 1839-1842 1860-1868 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Carol al XV-lea rege din dinastia Bernadotte 1859-1872 Transilvania Ludovic Folliot de Crenville guvernator 1861-1867 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abu-Sekkin Muhammad mbang 1858-1871 Barotse Sipopa Lutangu litunga 1864-1876 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Kyebambe al IV-lea Kamurasi mukama cca 1852-1869 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Ismail conducător 1863-1870; vicerege din 1867 Ethiopia Theodoros al II-lea împărat 1855-1868 Imerina Rasoherina Rakoto regină 1863-1868 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Daniel Bashiel Warner președinte 1864-1868 Lunda Cakasekene mwato-yamvo 1857-? ? Maroc Sidi Mohammed al IV-lea ibn Abd ar-Rahman sultan din dinastia Alaouită 1859-1873 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Adelu rege 1859-1875 Rwanda Mutara al II-lea Rwoogera rege cca 1860-cca 1865 și Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Ali ibn Muhammad sultan 1858-1874 Zanzibar Madjid ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1856-1870 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șir Ali Khan suveran din dinastia Barakzay 1863-1866 1869-1879 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 și Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kuwait Sabbah al II-lea ibn Jabir emir din dinastia as-Sabbah 1859-1866 Oman Suwaini ibn Said imam din dinastia Bu Said 1856-1866 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 și al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 Ang Phim pretendent 1862-1866 și Pukombo pretendent 1865-1867 China Muzong Zai Chun împărat din dinastia manciuriană Qing 1862-1874 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India John Laird Mair Lawrence vicerege 1863-1869 Japonia Komei împărat 1847-1866 și Iemochi principe imperial din familia Tokugaua 1858-1866 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Tiantharat Chantha Kuman rege 1851-1870 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chomklao Chaoyuhua Mongkut Rama al IV-lea rege din dinastia Chakri 1851-1868 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Phrin-las rgya-mtsho dalai lama 1858-1875 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Bartolome Mitre președinte 1862-1868 Bolivia Jose Maria de Acha președinte 1861-1865 și Jose Mariano Melgarejo președinte 1865-1871; dictator din 1869 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Jose Joaquin Perez Mascayano președinte 1861-1871 Columbia Manuel Murillo Toro președinte 1864-1866 1872-1874 Costa Rica Jesus Jimenez Zamora președinte 1863-1866 1868-1870 Republica Dominicană Pedro Antonio Pimental președinte 1865 Jose Maria Cabral președinte 1865 1866-1868 și Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 Ecuador Gabriel Garcia Moreno președinte 1859-1865 1869-1875 Francisco J Salazar președinte 1865 și Jeronimo Carrion y Palacio președinte 1865-1867 El Salvador Francisco Duenas președinte 1851 1851-1852 1852-1854 1856 1856 1863-1871 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Pedro de Aycinena președinte 1865 și Vicente Cerna președinte 1865-1871 Haiti Nicholas Fabre Geffrard președinte 1859-1867 Honduras Jose Maria Medina președinte 1862 1863 1864 1864-1865 1866-1867 1867-1868 1870-1871 1871 1871-1872 1875-1876 1876 și Crescensio Gomez președinte 1864 1865-1866 1872 1876 1876 Mexic Benito Pablo Juarez președinte 1858-1872 și Maximilian I împărat din dinastia de Habsburg 1864-1867 Paraguay Francisco Solano Lopez dictator 1862-1870 Peru Juan Antonio Pezet y Rodriguez președinte 1863-1865 Pedro Diez Canseco președinte 1863 1865 1868 și Mariano Ignacio Prado dictator 1865-1868; președinte din 1867 Statele Unite ale Americii Abraham Lincoln președinte 1861-1865 și Andrew Johnson președinte 1865-1869 Uruguay Atanasio Cruz Aguirre președinte 1864-1865 Tomas Villalba președinte 1865 și Venancio Flores dictator 1854-1855 1865-1868 Venezuela Juan Crisostomo Falcon președinte 1863-1868 Oceania Hawaii Kamehameha al V-lea Lot Kamehameha rege 1863-1872 Noua Zeelandă George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Ani 1872 1873 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 1881 1882 __FARACUPRINS__ 1877 MDCCCLXXVII a fost un an nebisect al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie Regina Victoria a Marii Britanii este proclamată împărăteasă a Indiei 2 martie Comisia Electorală formată din cauza controversatelor alegeri prezidențiale din SUA din 1876 pentru a verifica numărarea voturilor decide că alegătorii au înclinat balanța pentru candidatul republican Rutherford B Hayes care trei zile mai târziu este inaugurat în calitate de președinte al Statelor Unite 31 martie Românii În Consiliul de Miniștri s-a hotărât mobilizarea armatei 2 aprilie În Consiliul de Coroană domnitorul se pronunță pentru participarea alături de trupele rusești și se decretează mobilizarea generală 4 aprilie Mihail Kogălniceanu cu procură din partea domnitorului și consulul rus la București D Stuart cu procură din partea țarului Alexandru semnează Convenția în legătură cu trecerea trupelor rusești pe teritoriul României 10 aprilie România rupe relațiile diplomatice cu Turcia 11 aprilie Trupele ruse încep trecerea frontierei române pe neașteptate fără să prevină autoritățile române 12 aprilie Rusia declară război Turciei 14 aprilie Are loc ultima ședință a Societății Studenților în Medicină din București înainte de Războiul de independență în care se hotărăște participarea pe front a membrilor săi 21 aprilie Brăila ocupată de ruși este bombardată de turci provocând pagube populației civile 21 aprilie Se inaugurează Podul Eiffel podul feroviar de peste Prut de la Ungheni construit după proiectul arhitectului francez Gustave Eiffel 3 mai Este primit oficial în București Marele Duce Nicolae fratele țarului Rusiei comandantul suprem al trupelor ruse Mare Duce este însoțit de fiul său Ducele Nicolae de generalul Nepokoicinski și consilierul de stat contele Nelidov 8 mai În săpăturile de la Templul lui Hera conduse de germanul Ernst Curtius s-a descoperit statuia lui "Hermes ținându-l pe micul Dionysos" Lucrarea a fost atribuită sculptorului Praxiteles și a fost construită în jurul anului 340 îHr 9 mai În Parlamentul României Mihail Kogălniceanu în numele guvernului a proclamat independența expresie a dorinței întregului popor Independența va fi recunoscută în 1881 11 mai Guvernul român anulează tributul către Turcia 914 000 lei sumă pusă la dispoziția Ministerului de Război 16 mai În Franța începe o criza politică și instituțională a celei de a Treia Republici Franceze în care s-au confruntat președintele republicii mareșalul monarhist Patrice de Mac Mahon pe de o parte și Camera Deputaților aleasă în 1876 majoritar republicană și condusă de președintele ei Léon Gambetta pe de altă parte 24 mai Țarul Alexandru al II-lea intră în România fiind întâmpinat la frontieră de Mihail Kogălniceanu și la Iași de primul ministru IC Brătianu 2 iunie Cancelarul Gorceakov îi spune Prințului Carol al României că Rusia n-are nevoie de concursul armatei române și că Rusia vrea brațul Chilia ceea ce presupunea preluarea sudului Basarabiei 12 iunie Țarul Alexandru este de acord cu participarea armatei române pe câmpul de luptă 4 iulie Are loc Bătălia de la Nicopole terminată cu victoria rusă bătălie din cadrul Războiului Ruso-Turc între trupele țariste și cele otomane 16 iulie stil nou 8 iulie Osman Pașa obține o primă victorie asupra rușilor la Plevna cărora le provoacă pierderi grele 9 iulie S–a desfășurat prima ediție a Campionatului de tenis de la Wimbledon 17 iulie Primele trupe românești au trecut în corăbii de la Turnu Măgurele spre Nicople sub comanda colonelului Rosnovanu 18 iulie Rușii sunt din nou învinși la Plevna unde pierd 170 de ofițeri și alți 7000 de soldați Apar zvonuri insistente despre o iminentă trecere a Dunării de către turci 19 iulie Marele Duce Nicolae solicită insistent Prințului Carol ca armata română să treacă Dunărea 20 iulie A trecut Dunărea și restul diviziei a 4-a a armatei române 30 iulie A doua bătălie din „Asediul Plevnei 17 august Prințul Carol preia comanda trupelor româno-ruse de la Plevna secondat de generalul rus Zotov și generalul Alexandru Cernat 1 septembrie A treia bătălie din „Asediul Plevnei 5 septembrie Este adus în București drapelul capturat pe 30 august la Plevna de către soldatul Grigore Ion Locțiitorul primarului Bucureștilor a dăruit soldatului un ceas de aur 4 octombrie La cererea domnitorului Carol Prusia a trimis 8 medici militari cu condiția să nu fie folosiți pe front iar regina Saxoniei a trimis la București un număr de surori Alberine 7 octombrie Trupele române cuceresc cu pierderi mari reduta Grivița 2 însă din greșeli de comandament acasta este recucerită de turci Colonelul Anghelescu va fi suspendat din funcție și trimis în spatele frontului 28 noiembrie A patra bătălie finală din „Asediul Plevnei 9 decembrie stil nou Căderea Plevnei a însemnat practic sfârșitul războiului chiar dacă ostilitățile au mai continuat circa trei luni 29 noiembrie Țarul Alexandru al II-lea îi conferă lui Carol I ordinul "Sf Andrei" cu spade distincție rară care mai fusese conferită până atunci doar de trei ori 15 decembrie Trece prin București în drum spre Rusia principalul prizonier de la Plevna generalul Osman Pașa care este găzduit trei zile în București la "Grand Hotel Broft" de pe Podul Mogoșoaiei 25 decembrie În seara de Crăciun este furată prin spargerea tavanului "Cloșca cu pui" principalul exponat al Muzeului de Antichități Hoțul a fost prins și condamnat dar după ce a reușit să vândă una din piese unui ceasornicar pe care a topit-o Nedatate București Orașul numără 177302 locuitori Arte știință literatură și filozofie Ion Creangă publică Povestea lui Stan-Pățitul Povestea lui Harap-Alb Fata babei și fata moșneagului "Gazeta de Transilvania" publică scrisoarea lui George Barițiu – Epistolă respectuoasă către femeile noastre prin care îndeamnă pe româncele din Ardeal să formeze comitete de strângere a donațiilor pentru ajutorarea armatei române și a răniților de pe front Claude Monet pictează Gara Saint-Lazare Debutul baletului Lacul lebedelor a lui Piotr Ilici Ceaikovski care fost aproape un dezastru; abia în 1895 a devenit o producție de succes 4 martie Emile Berliner a inventat microfonul Thomas Alva Edison inventează fonograful pe care în 1878 fizicianul Alexander Graham Bell îl realizează practic Astronomul american Asoph Hall 1829-1907 descoperă cei doi sateliți ai planetei Marte Phobos și Deimos Nașteri 4 ianuarie Sextil Pușcariu filolog lingvist pedagog publicist român d 1948 12 februarie Louis Renault industriaș francez d 1944 14 februarie Edmund Landau matematician german d 1938 26 februarie Carel Steven Adama van Scheltema poet olandez d 1924 2 aprilie Tiberiu Brediceanu compozitor și folclorist român d 1968 10 aprilie Prințesa Maria Cristina a celor Două Sicilii d 1947 27 mai Isadora Duncan dansatoare americană d 1927 3 august László Székely arhitect maghiar d 1934 4 iunie Heinrich Otto Wieland chimist german laureat al Premiului Nobel d 1957 27 iunie Charles Glover Barkla fizician englez laureat al Premiului Nobel d 1944 2 iulie Hermann Hesse scriitor german laureat Nobel d 1962 15 august Francisc Șirato pictor și grafician român d 1953 17 august Prințesa Matilda de Bavaria d 1906 1 septembrie Francis William Aston chimist englez laureat al Premiului Nobel d 1945 2 septembrie Frederick Soddy chimist englez laureat al Premiului Nobel d 1956 5 octombrie Ștefan Petică primul poet simbolist român d 1904 15 octombrie Francisco Villaespesa poet spaniol d 1936 9 noiembrie Mohammed Iqbal filosof indian d 1938 22 noiembrie Endre Ady poet maghiar d 1919 24 noiembrie Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei d 1943 28 noiembrie Jean Bart scriitor român d 1933 19 decembrie Prințesa Pauline de Württemberg prințesă de Wied d 1965 31 decembrie István Auer scriitor poet și traducător maghiar d 1938 Decese 18 ianuarie Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach prințesă a Prusiei n 1808 13 februarie Costache Caragiale actor regizor și dramaturg primul director al Teatrului Mare Național din București n 1815 20 martie Karl de Hesse și de Rin n 1809 3 iunie Sofia de Württemberg regină a Țărilor de Jos n 1818 13 iunie Ludovic al III-lea Mare Duce de Hesse n 1806 2 august Karl Friedrich von Steinmetz feldmareșal prusac n 1796 5 august Gustav Prinț de Vasa fiul regelui Gustav al IV-lea al Suediei n 1799 30 august Nicolae Valter Mărăcineanu ofițer român căzut la reduta Grivița n 1840 13 septembrie Maria Anna de Bavaria regină a Saxoniei n 1805 13 septembrie Alexandre Herculano scriitor istoric și jurnalist portughez n 1810 23 septembrie Urbain Le Verrier matematician astronom francez n 1811 26 septembrie Hermann Grassmann savant german n 1809 23 octombrie Alexandru Papiu-Ilarian istoric lingvist revoluționar ministru român n 1827 8 noiembrie Prințesa Amalie Auguste de Bavaria regină a Saxoniei n 1801 10 decembrie Nicolae Golescu prim-ministru al României n 1810 12 decembrie José de Alencar scriitor brazilian n 1829 31 decembrie Franz Hübner entomolog german n 1846 31 decembrie Gustave Courbet pictor francez n 1819 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Joachim Heer președinte 1877 Franța Marie Edme Patrice Maurice de Mac-Mahon președinte 1873-1879 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Victor Emmanuel al II-lea rege din dinastia de Savoia 1861-1878; anterior rege al Sardiniei 1849-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Mwanawina al II-lea litunga 1876-1878 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia James Springs Payne președinte 1868-1870 1876-1878 Lunda Mbumba așantehene 1874-1883 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șir Ali Khan suveran din dinastia Barakzay 1863-1866 1869-1879 Arabia Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 și al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India Edward Robert Bulwer-Lytton guvernator general 1876-1880 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 și Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Nicolas Avellaneda președinte 1874-1880 Bolivia Hilarion Daza președinte 1876-1879 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada Frederick Temple Hamilton-TBlackwood guvernator general 1872-1878 Chile Anibal Pinto Germendia președinte 1876-1881 Columbia Aquileo Parra președinte 1876-1878 Costa Rica Vicente Herrera Zeledon președinte 1876-1877 și Tomas Guardia Gutierrez președinte 1870-1876 1877-1881 1882 Republica Dominicană Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 Ecuador Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 El Salvador Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 Haiti Boisrond Canal președinte 1876-1879 Honduras Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Pedro Joaquin Chamorro președinte 1875-1879 Paraguay Juan Bautista Gill președinte 1874-1877 și Higinio Uriarte președinte 1877-1878 Peru Mariano Ignacio Prado președinte 1876-1879 Statele Unite ale Americii Ulysses Sidney Grant președinte 1869-1877 și Rutherford Birchard Hayes președinte 1877-1881 Uruguay Lorenzo Latorre dictator 1876-1879 1879-1880 Venezuela Antonio Guzman Blanco caudillo 1870-1877 1879-1884 1886-1887 și Francisco Linares Alcantara președinte 1877-1878 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă George Augustus Constantine Phipps administrator 1874-1879 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani 1910 1911 1912 1913 1914 1915 1916 1917 1918 1919 1920 __FARACUPRINS__ 1915 MCMXV a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie Societatea Studenților în Medicină din București aniversează 40 de ani de la înființare sub conducerea lui Victor Papilian 13 ianuarie Un cutremur 68 pe scara Richter la Avezzano Italia 32610 morți 24 ianuarie A 56-a aniversare a Unirii este sărbătorită sub lozinca „Unirea de ieri Unirea de mâine 27 ianuarie Marina Statelor Unite ocupă Haiti 27 ianuarie Președintele chinez Yuan Shikai se declară împărat 19 martie Pluto este fotografiată pentru prima dată dar nu este recunoscută ca planetă 22 aprilie Primul atac cu gaze asfixiante din Primul război mondial efectuat de germani pe frontul din Flandra 7 mai Pachebotul RMS Lusitania este scufundat de submarinul german U-20 pe timp de ceață la șase zile după ce plecase din New York cu destinația Liverpool 30 mai Primul genocid al secolului XX comis prin aplicarea Ordinul general de deportare a armenilor din Imperiul Otoman spre deșerturile din Siria și Irak Sute de mii de oameni au murit în urma epidemiilor 5 iunie Danemarca modifică constituția pentru a permite și femeilor să voteze 5 octombrie Bulgaria intră în război împotriva Serbiei 23 octombrie 25000 de femei au mărșăluit prin New York solicitând astfel autorităților dreptul de a vota Nedatate Italia intră în război de partea Antantei Producția de petrol a României este de 1673145 tone mai mică decât în 1913 și 1914 fiind pe locul 3 în lume după SUA și Rusia Arte științe literatură și filozofie 15 martie A avut loc la București prima audiție a Simfoniei a II-a în La major op 17 de George Enescu dirijată de compozitor 25 noiembrie Este formulată teoria relativității generale decembrie După 40 de ani de activitate scenică Constantin Nottara își ia adio de la scenă interpretând „Oedip rege 20 decembrie Prima audiție la Ateneul Român din București sub bagheta lui Dimitrie Dinicu a primului poem simfonic românesc "Acteon" de Alfred Alessandrescu Franz Kafka publică Metamorfoza Apare Revista istorică sub directoratul lui Nicolae Iorga Mihail Sadoveanu publică Neamul Șoimăreștilor Nașteri 2 februarie Abba Eban diplomat și om politic israelian d 2002 8 februarie Robert Arhiduce de Austria-Este al doilea fiu al împăratului Carol I al Austriei d 1996 12 februarie Vasili Nikolaevici Ajaev scriitor rus d 1968 2 aprilieGică Petrescu cântăreț de muzică ușoară și lăutărescă d 2008 1 mai Hanns-Martin Schleyer șeful patronilor vest-germani d 1977 10 iunie Saul Bellow scriitor de origine canadiană laureat al Premiului Nobel d 2005 16 iunie John Wilder Tuckey statistician american d 2000 2 august Gellu Naum scriitor român d 2001 17 octombrie Arthur Miller dramaturg american d 2005 25 noiembrie Augusto Pinochet dictator chiliand 2006 12 decembrie Frank Sinatra cântăreț american d 1998 19 decembrie Edith Piaf cântăreță franceză d 1963 Decese 4 ianuarie Anton von Werner pictor german n 1843 13 martie Serghei Witte om politic rus n 1849 23 aprilie Rupert Brooke poet englez n 1887 20 august Paul Ehrlich om de știință german laureat al Premiului Nobel n 1854 28 noiembrie Neculai Culianu matematician român n 1832 19 decembrie Alois Alzheimer psihiatru și neuropatolog german n 1864 Premii Nobel Fizică William Bragg Lawrence Bragg Chimie Richard Willstätter Medicină Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Literatură Romain Rolland Pace Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Suverani conducători Europa Albania Esad Pașa Toptani președinte 1914-1916 Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al III-lea Leopold Josef Maria Alois Alfred rege din dinastia de Wittelsbach 1913-1918 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Giuseppe Motta președinte 1915 1920 1927 1932 1937 Franța Raymond Poincare președinte 1913-1920 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia Constantin I rege din dinastia Glucksburg 1913-1917 1920-1922 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Marie-Adelaide mare ducesă din dinastia de Nassau 1912-1919 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Manuel de Arriaga Brum da Silveira președinte 1911-1915 Joaquim Teofilo Fernandes Braga președinte 1910-1911 1915 și Bernardino Luis Machado Guimaraes președinte 1915-1917 1925-1926 România Ferdinand I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1914-1927 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Saxonia Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Benedict al XV-lea papă 1914-1922 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Africa de sud Sydney Charles Buxton guvernator general 1914-1920 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Eweka al II-lea obba 1914-1933 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mutaga al IV-lea Nbikije mwami din a patra dinastie 1908-1915 și Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Darfur Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl sultan 1898-1916 Egipt Hussein Kamil sultan 1914-1917 Ethiopia Lij Iyasu Lej Jeassu Josua împărat 1913-1916 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Daniel Edward Howard președinte 1912-1919 Maroc Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kuwait Mubarak ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1896-1915 și Jabir al II-lea ibn Mubarak emir din dinastia as-Sabbah 1915-1917 Oman Taimur ibn Faisal emir din dinastia Bu Said 1913-1932 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Yuan Shikai președinte 1912-1916 India Charles Hardinge vicerege 1910-1916 Japonia Taiso împărat 1915-1926 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu hakan 1912-1924 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Duy Tan Nguyen Vinh-San împărat din dinastia Nguyen 1907-1916 America Argentina Victorino de la Plaza președinte 1914-1916 Bolivia Ismael Montes președinte 1904-1909 1913-1917 Brazilia Wenceslao Bras Pereira Gomes președinte 1914-1918 Canada Arthur William guvernator general 1911-1916 Chile Ramon Barros Luco președinte 1911-1915 și Juan Luis Sanfuentes președinte 1915-1920 Columbia Jose Vicente Concha președinte 1914-1918 Costa Rica Alfredo Gonzalez Flores președinte 1914-1917 Cuba Mario Garcia Menocal președinte 1913-1921 Republica Dominicană Juan Isidro Jimenez președinte 1899-1902 1903-1904 1914-1916 Ecuador Leonidas Plaza Gutierez președinte 1905-1906 1912-1916 El Salvador Alfonso Quinones Molina președinte 1914-1915 1918-1919 1923-1927 și Carlos Melendez președinte 1913-1914 1915-1918 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Joseph Davilmar Theodore președinte 1914-1915 Jean Velbrunne-Guillaume Sam președinte 1915 și Philippe Sudre d'Artiguenave președinte 1915-1922 Honduras Alberto Membreno președinte 1913-1916 Mexic Venustiano Carranza președinte 1914-1920 Nicaragua Adolfo Diaz președinte 1911-1916 Panama Belisario Porras președinte 1912-1916 1918-1920 1920-1924 Paraguay Eduardo Schaerer președinte 1912-1916 Peru Oscar Reimundo Benavides președinte 1914-1915 și Jose Pardo y Barreda președinte 1904-1908 1915-1919 Statele Unite ale Americii Thomas Woodrow Wilson președinte 1913-1921 Uruguay Jose Batlle y Ordonez președinte 1899 1903-1907 1911-1915 și Feliciano A Viera președinte 1915-1919 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Henry William guvernator general 1914-1925 Noua Zeelandă Arthur William de Brito Savile Foljambe guvernator 1912-1920; guvernator general din 1917 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 Secole Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Secolul al XXII-lea Decenii Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Ani 1937 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 __FARACUPRINS__ 1942 MCMXLII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente Ianuarie-Aprilie 2 ianuarie Al doilea război mondial Armata japoneză a ocupat Manila Filipine 11 ianuarie Al doilea război mondial Japonezii capturează Kuala Lumpur 19 ianuarie Al doilea război mondial Trupele japoneze invadează Burma 20 ianuarie Al doilea război mondial Naziștii coordonează "soluția finală a problemei evreiești" la Conferința Wannsee 11 februarie Întâlnirea mareșalului Ion Antonescu cu Hitler la Cartierul general al acestuia din Prusia orientală Conducătorului român i s–au dat asigurări că Germania nu va permite Ungariei și Bulgariei să atace România și i s–a cerut sporirea contribuției de război 15 februarie Al doilea război mondial Singapore se predă forțelor japoneze 24 februarie Inaugurarea postului de radio american Vocea Americii martie Al doilea război mondial Peste 70000 foști prizonieri de război polonezi și persoane aflate în exil se adună la Buzuluk URSS ca membri ai Armatei lui Wladyslaw Anders Evacuați în Iran ei vor fi echipați de către Marea Britanie și vor forma al II-lea Corp polonez luptând în Orientul Mijlociu și Italia 13 martie Al doilea război mondial Primul transport de evrei ajunge la Belzec al doilea lagăr al morții după Chelmno în care victimele sunt ucise pe loc 15 martie Al doilea război mondial Poliția ucraineană și forțele germane execută 145 polonezi 19 ucraineni 7 evrei și 9 prizonieri de război sovietici în orășelul Koszyszce 26 martie Al doilea război mondial În Polonia la Auschwitz ajung primele prizoniere femei aprilie Al doilea război mondial Prima evacuare în masă a polonezilor din URSS Nave sovietice supraîncărcate traversează Marea Caspică de la Krasnovodsk către Iran 77200 soldați și 373000 civili inclusiv 15000 copii sunt eliberați de către URSS 8 aprilie Al doilea război mondial Polonezii necapturați alertează Londra privind gazarea evreilor la Chelmno de către naziști Mai-Iunie 12 mai Al doilea război mondial Prima gazare în masă datată cu exactitate din lagărul de concentrare Auschwitz în urma căreia au fost uciși 1500 de evrei polonezi 19 mai Al doilea război mondial Poliția lituaniană execută 1200 polonezi în case și pe stradă pentru a revendica asasinarea a trei ofițeri ai Wehrmachtului de către partizanii sovietici 4 iunie Al doilea război mondial Victoria americană în bătălia aeronavală cu japonezii de la Midway 9 iunie Al doilea război mondial Sikorski amenință în discursul de la Londra că evreii din Polonia "sunt sortiți distrugerii în conformitate cu pronunțările naziste ale distrugerii evreilor indiferent de rezultatul războiului" 12 iunie Viitoarea eseistă Anne Frank primește un jurnal la aniversarea a 13 ani 22 iunie Al doilea război mondial Sikorski îl îndeamnă pe Churchill să ia măsuri drastice împotriva cetățenilor germani din țările Aliației și să bombardeze la scară majoră ținte civile germane în compensație pentru atrocitățile naziste 26 iunie Al doilea război mondial BBC transmite că 700000 evrei au fost uciși de către naziști bazându-se pe o informație de la polonezi necapturați aflați în Germania 27 iunie Al doilea război mondial Administratorul german al județului Przemysl decretează că "fiecare ucrainean sau polonez care ajută la ascunderea unui evreu va fi împușcat pe loc" Iulie-Septembrie iulie Al doilea război mondial Naziștii încep lichidarea Ghetoului Krzemieniec 15000 evrei sunt uciși 1 iulie 27 iulie Al doilea război mondial Prima bătălie de la El Alamein Egipt terminată cu victoria Aliaților 7 iulie Al doilea război mondial Consiliul Național polonez din Anglia cere raiduri împotriva Germaniei din partea Aliaților și îi condiționează spunând că în cazul unui refuz vor retrage Trupele Aeriene poloneze din Aviația Regală și le va ordona să atace Statele Unite și Marea Britanie refuză 22 iulie Miliția poloneză recomandă Aliaților să predea germanii din țările lor guvernului polonez în exil Pentru fiecare polonez omorât vor pieri 100 de germani 23 iulie Al doilea război mondial Lagărul de exterminare Treblinka își începe operațiunea 25 iulie Al doilea război mondial Germanii transportă 7000 evrei la Treblinka și de atunci o rată zilnică de minimum 10000 În medie un polițist evreu în ghetoul Varșoviei preda germanilor 2000 evrei către moarte 9 august Liderul indian Mahatma Gandhi este arestat în Bombay de forțele britanice 10 august 15 octombrie Al doilea război mondial Un număr estimativ de 150000 evrei sunt uciși de către germani și colaboratorii acestora în timpul lichidării ghetourilor din Wolyn 22 august Al doilea război mondial Brazilia declară război Germaniei și Italiei 12 septembrie Al doilea război mondial Se formează armata poloneză în Irak din comandamente din Orientul Mijlociu și trupele militare poloneze evacuate de către URSS în Iran În 1943 armata este transferată în Palestina în vederea pregătirii pentru campania italiană iar al II-lea Corp polonez pleacă de aici în Europa Octombrie-Decembrie octombrie Al doilea război mondial Jan Karski trece ilegal în ghetoul din Varșovia pentru a obține informații privind ananghia evreilor informații pe care le va pasa mai apoi către Londra și Washington 8 octombrie Al doilea război mondial AK neutralizează 6 linii ferate din Varșovia folosite de germani ca metodele lor principale de transportare a militarilor către Frontul de Est în URSS 16 octombrie Al doilea război mondial Germanii spânzură 50 de prizonieri ai închisorii Pawiak după împușcarea a 43 prizonieri politici în despăgubire pentru liniile ferate Taifun în India; 40000 de morți 23 octombrie – 3 noiembrie Al doilea război mondial Începe a doua bătălie de la El Alamein Egipt care se sfârșește cu victoria Aliaților 24 octombrie Al doilea război mondial Clubul Cafe centru de recreere german în Varșovia este bombardat de către Gărzile Oamenilor trupă poloneză în despăgubire pentru execuția publică a celor 50 polonezi 8 noiembrie Al doilea război mondial Americanii se alătură britanicilor în războiul din Africa Germanii masacrează peste 70 persoane din 22 familii cu numele Trusiewicz și Domalewski pentru adăpostirea evreilor în Oborki în apropiere de Luck 18 noiembrie Al doilea război mondial Gestapo ucide 200 polonezi într-o închisoare din Kazimierz Dolny 19 noiembrie Bătălia de la Stalingrad Forțele rusești sub comanda generalului Gheorghi Jukov lansează operațiunea "Uranus" contraatacând și întorcând soarta bătăliei în favoarea trupelor sovietice 22 noiembrie Bătălia de la Stalingrad Generalul german Friedrich Paulus îi trimite lui Adolf Hitler o telegramă spunând că armata a 6 germană este înconjurată 4 decembrie Al doilea război mondial Se formează Comitetul Zegota de către polonezii clandestini dedicat cu solemnitate salvării evreilor Mii de copii evrei vor fi ascunși în mănăstiri în timp ce alți evrei sunt salvați de către polonezi expuși la un risc major Polonia devine singura țară unde întrajutorarea evreilor este pedepsită cu moartea 6 decembrie Al doilea război mondial SS închide 23 de polonezi bărbați femei și copii într-o căsuță și un hambar apoi îi arde de vii pentru suspiciunea de-a fi adăpostit evrei 7 decembrie Al doilea război mondial Germanii împușcă 96 polonezi care locuiau în Bialka pentru adăpostirea evreilor 12 decembrie Al doilea război mondial Se formează Armata rebelă ucraineană UPA în Polesie 16 decembrie Al doilea război mondial Experimente de castrare sunt executate pe 90 polonezi închiși la Auschwitz trimiși apoi către camere de gazare Sikorski într-un discurs la New York declară "Pentru a realiza imensitatea masacrului evreilor imaginați-vă Manhattan închis între ziduri de ghetou înăuntrul său fiind toți evreii din emisfera de vest iar aici urmează să fie gradat și metodic exterminați de către pistoale mitralieră sau camere de gazare" 17 decembrie Al doilea război mondial Guvernele britanic american și sovietic au somat Germania să pună capăt măsurilor de exterminare a evreilor sub amenințarea cu represalii; în acel moment în urma aplicării „soluției finale adoptată la Conferința de la Wannsee din 20 ian 1942 fuseseră ucise deja aproape două milioane de persoane 24 decembrie Al doilea război mondial Germanii execută 300 de polonezi pentru activități partizanale în satul Bialowieza Arte științe literatură și filozofie 20 septembrie Publicarea la Paris a primului număr al revistei literare Les Lettres Françaises 26 noiembrie Filmul Casablanca are premiera la New York 2 decembrie La Universitatea din Chicago SUA a fost efectuată prima explozie nucleară în lanț controlată Mircea Vulcănescu publică Două tipuri de filosofie medievală Schița unui conflict de ordin problematic Mircea Eliade publică Mitul reîntegrării Lucian Blaga publică Religie și spirit Știință și creație Nașteri 1 ianuarie Ovidiu Iuliu Moldovan actor român d 2008 1 ianuarie Country Joe McDonald muzician 1 ianuarie Gennadi Sarafanov cosmonaut 4 ianuarie John McLaughlin chitarist de jazz 8 ianuarie Stephen Hawking fizician profesor american 17 ianuarie Cassius Clay Muhammad Ali boxer american 27 februarie Gheorghe Gabor politician român 5 martie Mike Resnick scriitor american de literatură științifico-fantastică 18 martie Ionel Drîmbă campion olimpic la scrimă 23 martie Michael Haneke regizor austriac 25 martie Ana Blandiana scriitoare disidentă anticomunistă 1 aprilie Gabriela Adameșteanu scriitoate jurnalistă 15 aprilie Lucian Bolcaș politician român 23 mai Gabriel Liiceanu filosof scriitor eseist și editor român 26 mai Corneliu Ioan Dida politician român 9 iunie Mircea Coșea politician român 18 iunie Paul McCartney muzician englez The Beatles 8 iulie Șerban Foarță poet 3 septembrie Mihai Cimpoi critic eminescolog istoric literar redactor literar și eseist basarabean 10 august Nicolae Prelipceanu poet publicist 5 octombrie Angela Buciu politician român 7 noiembrie Helen Garner romancieră și jurnalistă australiană 17 octombrie Dumitru Puzdrea politician român 14 noiembrie Ioan Bivolaru politician român 17 noiembrie Martin Scorsese regizor de film american 27 noiembrie Jimi Hendrix muzician american d 1970 31 decembrie Andy Summers chitarist și compozitor englez The Police Decese 6 ianuarie Aleksandr Beleaev scriitor rus n 1884 16 ianuarie Carole Lombard actriță americană n 1908 2 februarie Daniil Harms autor rus considerat precursorul absurdului n 1905 sv 15 februarie Vasile Demetrius prozator poet și traducător român n1 octombrie 1878 22 februarie Stefan Zweig scriitor austriac n 1881 8 martie Jose Raul Capablanca jucător de șah cubanez 10 martieWilliam Henry Bragg fizician și chimist englez laureat al Premiului Nobel n1862 17 martie Josef Svatopluk Machar scriitor ceh n 1864 21 martie Olha Kobîleanska scriitoare ucraineană n 1863 28 martie Miguel Hernández poet și dramaturg spaniol n 1910 4 aprilie Gheorghe Adamescu istoric literar român membru al Academiei Române n 1869 12 aprilie Marco Brociner publicist și scriitor evreu de limbă germană și română n 1852 15 aprilie Robert Musil scriitor austriac n 1880 17 aprilie Jean Baptiste Perrin fizician francez laureat al Premiului Nobel n 1870 24 aprilie Lucy Maud Montgomery scriitoare canadiană n 1874 2 iulie Evgheni Petrovici Kataev prozator rus n 1903 12 iulie Petre Ștefănucă folclorist pedagog și sociolog basarabean 26 iulie Roberto Arlt prozator și dramaturg argentinean n 1900 23 octombrie Husik Zohrabian episcop al Bisericii Armene din România 19 noiembrie Bruno Schulz scriitor și pictor polonez de origine evreu n 1892 23 decembrie Konstantin Balmont poet rus n 1867 25 decembrie Aurel Stodola inginer fizician și inventator slovac n 1859 decembrie Emil Gulian poet și traducător n 1907 Laurențiu Bran traducător al lui Eminescu în limba maghiară n 1865 Henri Stahl stenograf și scriitor român n 1877 Alexandru Cristea preot și compozitor n 1890 Ernest Abason matematician și inginer constructor n 1897 Premii Nobel Fizică O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Chimie O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Medicină O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Literatură O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii PaceO treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Suverani conducători Europa Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Philipp Etter președinte 1939 1942 1947 1953 Finlanda Risto Heikki Ryti președinte 1940-1944 Franța Henri Philippe Petain șef al statului 1940-1944 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Wladislaw Raczkiewicz președinte 1939-1945 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Mihai I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringe 1927-1930 1940-1947 Spania Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Patrick Duncan guvernator general 1937-1943 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Moshoeshoe al II-lea Constantine Bereng Seeiso rege 1940-1990 1995-1996 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 și Muhammad al VII-lea ibn Muhammad V al-Munsif bey din dinastia Husseinizilor 1942-1943 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 și Salman al II-lea ibn Hamad emir din dinastia al-Khalifah 1942-1961 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr șah din dinastia Pahlavi 1941-1979; șahinșah din 1967 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Alfred Naccache președinte 1941-1943 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Siria Taj ad-Din al-Hassani președinte 1941-1943 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Norodom Sihanuk Varman Reach Harivong Uphato Sucheat Visothipong Akamohaborasrat Nikarodom Thammik Mohareachea-thireach Baromaneat Baromabopit Preah Chau Krung Kampuchea Thippadey rege 1941-1955 China Liu Sen președinte 1932-1943 și Wang Jingwei președinte 1940-1944 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 India Victor Alexander John Hope vicerege 1936-1938 1938-1943 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al IX-lea Hamanku Buwono Senepati Injatigo Abd ar-Rahman Saiydi Pandogorno Halifa sultan 1940-1949 Mataram Surakarta Pakubowono al XI-lea Senapati Ingaloyo Abd ar-Rahman Saiyid ad-Din Panolugono sultan 1939-1945 Mongolia Goncighiin Bumatende președinte 1940-1953 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Tibet Panchen bLo-bzang Prin-las lHun-grub Chos-kyi rgyal-mtshan Choskyi Gyaltsen panchen lama din 1940 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Ramon S Castillo președinte 1940-1943 Bolivia Enrique Penaranda del Castillo președinte 1940-1943 1943 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada Alexander A F Cambridge guvernator general 1940-1946 Chile Jeronimo Mendez Arancibia președinte 1941-1942 și Juan Antonio Rios Morales președinte 1942-1946 Columbia Eduard Santos Montejo președinte 1938-1942 și Alfonso Lopez Pumarejo președinte 1934-1938 1942-1945 Costa Rica Rafael Angel Calderon Guardia președinte 1940-1944 Cuba Fulgencio E Batista y Zaldivar dictator 1940-1944 1952-1954 1954-1958 Republica Dominicană Manuel de Jesus Troncoso de la Concha președinte 1940-1942 și Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 Ecuador Carlos Alberto Arroyo del Rio președinte 1940-1944 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Elie Lescot președinte 1941-1946 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Manuel Avila Camacho președinte 1940-1946 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Ricardo Adolfo de la Guardia președinte 1941-1945 Paraguay Higinio Morinigo președinte 1940-1948 Peru Manuel Prado y Ugarteche președinte 1939-1945 1956-1962 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Alfredo Baldomir președinte 1938-1943; dictator din 1942 Venezuela Isaias Medina Angarita președinte 1941-1945 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă Cyrill Louis Norton Newall guvernator general 1941-1946 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Ani 1955 | 1956 | 1957 | 1958 | 1959 | 1960 | 1961 | 1962 | 1963 | 1964 | 1965 __FARACUPRINS__ 1960 MCMLX este un an bisect al calendarului gregorian care începe într-o vineri Evenimente 2 ianuarie Temperatura din Oodnadatta Australia de Sud ajunge la 507 °C la umbră rămânând cea mai înaltă temperatură înregistrată în Australia 13 februarie Franța testează cu succes prima sa bombă atomică în Sahara și devine a patra putere nucleară a lumii Testul a purtat numele de cod Gerboise Bleue 18 februarie Se deschid Jocurile Olimpice de Iarnă la Squaw Valley California La Jocuri au participat 740 de sportivi din 30 de țări 24 februarie A început procesul intentat pentru "crimă de uneltire contra ordinii sociale" unor intelectuali acuzați că au citit și răspândit operele lui Mircea Eliade; principalii inculpați erau Constantin Noica Constantin Dinu Pillat Al O Teodoreanu și Nicolae Steinhardt 29 februarie Un cutremur de 76 grade pe scara Richter a distrus total orașul Agadir Maroc 2 martie Papa Ioan al XXIII-lea numește primii cardinali ne-albi un african un japonez și un filipinez 5 martie Elvis Presley se întoarce acasă după satisfacerea stagiului militar de doi ani în Germania 6 martie SUA anunță că 3500 de soldați americani sunt gata să fie trimiși în Vietnam 7 martie Primii 20 de cosmonauți sovietici au fost selectați pentru pregătirea zborului spațial 30 martie Intră în funcțiune prima stație meteorologică automată din România 18 aprilie Prima apariție publică a trupei The Beatles mai Inaugurarea Sălii Palatului din București România 1 mai Un avion de recunoaștere american de tipul U2 avion-spion s-a abătut deasupra teritoriului sovietic 7 mai Sovietul Suprem îl alege pe Leonid Brejnev în funcția de președinte al Prezidiului în locul mareșalului Kliment Vorosilov care la 79 de ani s–a retras din viața publică 7 mai Rusul Mihail Tal câștigă Campionatul Mondial de Șah 9 mai SUA au devenit primul stat care a legalizat pilula contraceptivă 13 mai Prima ascensiune a vârfului Dhaulagiri 8167 m Nepal cel de-al șaptelea munte ca înălțime din lume 15 mai URSS lansează Sputnik 4 16 mai Nikita Hrușciov anunță că așteaptă scuze de la președintele american Dwight Eisenhower pentru zborul avionului spion U-2 deasupra URSS 22 mai Un cutremur de 95 pe scara Richter a lovit Chile la ora locală 311 pm Este cel mai puternic cutremur din secolul XX; cutremurul ucide 1655 de oameni imediat și după șoc încă 4000 de oameni Două milioane de oameni rămân fără case iar șocul a dus la formarea de tsunami care a ucis oameni și în locuri îndepărtate ca Japonia 23 mai Primul ministru al Israelului David Ben-Gurion anunță că nazistul Adolf Eichmann criminal de război a fost capturat 30 iunie Congo își câștigă independența față de Belgia 4 iulie A fost inaugurat noul steag american în urma admiterii statului Hawai ca cel de-al 50-lea stat al SUA în august 1959 10 iulie URSS învinge Iugoslavia cu 2-1 și câștigă primul Campionat European de Fotbal 21 iulie Navigatorul și aviatorul britanic Francis Chichester a sosit la New York la bordul vasului "Gypsy Moth II" după o călătorie în jurul lumii ce a durat doar nouă luni și o zi 7 august Proclamarea independenței Coastei de Fildeș Cote d'Ivoire 19 august Războiul Rece La Moscova pilotul american al avionului spion U2 este condamnat la 10 ani închisoare pentru spionaj 19 august URSS lansează Sputnik 5 cu cățeii Belka și Strelka 40 de șoareci 2 șobolani și o varietate de plante la bord A doua zi la întoarcerea pe Pământ toate animalele erau sănătoase 24 august "Cea mai scăzută temperatură înregistrată pe Pământ" a fost de −883 °C la stația sovietică Vostok Actualul record este de −892 °C înregistrată la aceeași stație la 21 iulie 1983 10 septembrie La Jocurile Olimpice de la Roma Iolanda Balaș supranumită de gazde la grande bionda a sărit 185 metri și a câștigat medalia olimpică de aur la o diferență de 14 cm față de următoarea clasată În total România a obținut 10 medalii 3 aur 1 argint 6 bronz 7 octombrie Nigeria devine a 99-a membră a Națiunilor Unite 8 noiembrie Într-o cursă electorală strânsă John F Kennedy este ales la 43 de ani președinte al Statelor Unite ale Americii 28 noiembrie Mauritania devine independentă față de Franța Începutul mișcării Hippy S-a introdus de IBM RPG limbaj de programare în economie Populația lumii Populația lumii 3021475000 100% Asia 1701336000 563% Europa 604401000 200% Africa 277398000 918% America Latină 218300000 722% America de Nord 204152000 675% Oceania 15888000 052% Arte științe literatură și filozofie În Franța Emil Cioran publică Istorie și utopie Premiera piesei Rinocerii de Eugen Ionescu Jean-Paul Sartre publică Critique de la raison dialectique Nichita Stănescu debutează cu volumul Sensul iubirii Cezar Baltag debutează cu columul Comuna de aur La ceremonia premiilor Oscar filmul Ben Hur câștigă 11 premii inclusiv pe cel de Cel mai bun film Nașteri 10 ianuarie Ioana Pârvulescu critic literar eseist traducător 23 ianuarie Aurel Olărean politician român 19 februarie Prințul Andrew Duce de York al doilea fiu al reginei Elisabeta a II-a 23 februarie Naruhito Prințul Moștenitor al Japoniei 7 martie Ivan Lendl jucător ceh de tenis de câmp 21 martie Ayrton Senna pilot brazilian de Formula 1 d 1994 15 aprilie Filip al Belgiei actualul monarh al Belgiei 8 mai Franco Baresi fotbalist italian 23 mai Horea Dorin Uioreanu politician român 24 mai Guy Fletcher instrumentist britanic Dire Straits 22 iunie Rovana Plumb politician român 30 iunie Marin Almăjanu politician român 2 iulie Dan Nica politician român 9 iulie Adrian Emanuil Semcu politician român 10 august Antonio Banderas actor spaniol 15 august Mircea Ciopraga politician român 17 august Sean Penn actor american 8 septembrie Marian Sorin Paveliu politician român 9 septembrie Hugh Grant actor britanic 10 septembrie Colin Firth actor britanic 17 septembrie Dorina Mihăilescu politician român 6 octombrie Iulian Iancu politician român 18 octombrie Ion Stoica politician român 29 octombrie Marian Florian Săniuță politician român 30 octombrie Diego Maradona fotbalist argentinian 8 decembrie Niculae Bădălău politician român 14 decembrie Florin Iordache politician român Decese 1 ianuarie Aristide Blank economist și finanțist român din perioada interbelică n 1883 4 ianuarie Albert Camus scriitor francez laureat al Premiului Nobel accident automobil n 1913 13 ianuarie Sibilla Aleramo scriitoare italiană n 1876 8 februarie J L Austin filosof și pragmatician englez specialist în filozofia limbajului n 1911 1 martie Florica Cristoforeanu cântăreață de operă n 1886 24 aprilie Max von Laue fizician german laureat al Premiului Nobel n 1879 8 mai J H C Whitehead matematician englez n 1904 30 mai Boris Pasternak poet și scriitor rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură n 1890 21 iulie Massimo Bontempelli scriitor italian n 1878 10 august Oswald Veblen matematician american n 1880 17 octombrie Aurel Bărglăzan inginer român membru al Academiei Române n 1905 31 octombrie Mircea Florian filosof român n 1888 16 noiembrie Clark Gable actor american n 1901 7 decembrie Clara Haskil pianistă originară din România n 1895 Premii Nobel Fizică Donald Arthur Glaser Chimie Willard Frank Libby Medicină Frank Macfarlane Burnet Peter Brian Medawar Literatură Saint-John Perse Pace Albert John Lutuli Note Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Ani 1959 | 1960 | 1961 | 1962 | 1963 | 1964 | 1965 | 1966 | 1967 | 1968 | 1969 __FARACUPRINS__ 1964 MCMLXIV a fost an bisect al calendarului gregorian care a început într-o miercuri Evenimente 5 ianuarie Prima întâlnire după secolul al XV-lea dintre liderii Bisericii Romano Catolice și ai celei Ortodoxe; papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras I s-au întâlnit la Ierusalim 29 ianuarie Jocurile Olimpice de Iarnă se deschid la Innsbruck Austria 29 ianuarie URSS lansează doi sateliți științifici Elektron I și II dintr-o singură rachetă februarie Vizita premierului român Ion Gheorghe Maurer la Beijing 6 martie Constantin II devine rege al Greciei 27 martie Cutremur de 92 grade în Alaska care omoară 125 de oameni și provoacă mari distrugeri materiale în orașul Anchorage 26 aprilie Tanganika și Zanzibar formează Tanzania 12 iunie Nelson Mandela militant al luptei împotriva apartheid-ului din Africa de Sud a fost condamnat la închisoare pe viață Vara Decret de grațiere a deținuților politici din România comunistă 15 iulie S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 27 iulie Războiul din Vietnam încă 5000 de soldați americani sunt trimiși în Vietnamul de Sud ridicând numărul total al forțelor americane în Vietnam la 21000 21 iunie Spania învinge URSS cu 2-1 în finala Campionatului European de Fotbal din Spania septembrie Au început lucrările la Sistemul hidroenergetic Porțile de Fier I 10 octombrie Jocurile Olimpice de Vară se deschid la Tokyo Japonia; Iolanda Balaș și Mihaela Peneș cuceresc medalii de aur În total România a obținut 11 medalii 2 aur 4 argint 5 bronz 12 octombrie Sovieticii au lansat Voskhod I în spațiu prima navă spațială capabilă să transporte trei persoane pe orbita Pământului 14 octombrie Dr Martin Luther King devine cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace 14 octombrie Nikita Hrușciov este deposedat de putere în URSS; Leonid Brejnev își asumă puterea 16 octombrie China a detonat prima bombă nucleară 10 decembrie Jean-Paul Sartre refuză Premiul Nobel pentru Literatură Arte știință literatură și filozofie 13 ianuarie The Beatles lansează I Want to Hold Your Hand în SUA; acesta devine primul lor hit în SUA și reprezintă începutul Beatlemania 20 ianuarie Membrii trupei britanice The Beatles au lansat primul lor album din SUA Meet the Beatles 26 iunie The Beatles lansează albumul A Hard Day's Night 10 septembrie Prima audiție în țară a poemului simfonic Vox Maris de George Enescu interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române dirijată de Iosif Conta 24 decembrie Inaugurarea Teatrului "Ion Creangă" din București cu premiera "Povestea lui Harap Alb" în regia lui Ion Lucian 21 ianuarie Eugène Ionesco dramaturg francez de origine română este ales membru al Academiei Franceze La Paris apare Căderea în timp de Emil Cioran Marin Sorescu debutează cu volumul Singur printre poeti Nașteri 7 ianuarie Nicolas Cage actor american 4 februarie Oleg Protasov fotbalist și antrenor rus 5 februarie Duff McKagan fost basist al trupei Guns N' Roses 17 ianuarie Michelle Obama sotia celui de al 40-lea președinte a SUA Barack Obama 17 februarie Dragoș Petre Dumitriu politician român 10 martie Edward Conte de Wessex al treilea fiu al reginei Elisabeta a II-a 8 aprilie George Spaiuc pictor român figurativ 22 aprilie Liliana Zaharia hidrolog român 20 mai Miodrag Belodedici fotbalist român 15 iunie Michael Laudrup fotbalist danez 22 iunie Dan Brown scriitor american 26 iunie Tommi Mäkinen campion de formula 1 30 iulie Jürgen Klinsmann fotbalist și antrenor german 30 septembrie Monica Bellucci actriță italiană 3 octombrie Clive Owen actor britanic 14 octombrie Cristiano Bergodi fotbalist și antrenor italian 15 octombrie Roberto Vittori astronaut italian 31 octombrie Marco van Basten fotbalist olandez 9 noiembrie Nicolae Păun deputat din partea etniei rome 13 noiembrie Christian Tămaș scriitor filosof și traducător român 16 decembrie Heike Drechsler campioană olimpică Decese 18 februarie Fredrik Ljungström inginer constructor și industriaș suedez n 1875 6 martie Regele Paul I al Greciei n 1901 12 martie Abbas el-Akkad scriitor egiptean n 1889 14 martie Păstorel avocat scriitor epigramist român n 1894 11 aprilie Alexandru Ghika matematician și pedagog român n 1902 17 aprilie George Vraca actor român n 1896 21 mai Tudor Vianu critic literar filosof român n 1897 21 mai James Franck fizician german laureat al Premiului Nobel n 1882 3 iunie Frans Eemil Sillanpää scriitor finlandez n 1888 6 iulie Ion Vinea poet român n 1895 25 iulie Cornel Medrea sculptor român n 1888 17 august Mihail Ralea filosof psiholog sociolog diplomat n 1896 1 septembrie George Georgescu dirijor român director al Orchestrei Filarmonice din București n 1887 10 octombrie Jacques Byck lingvist și filolog român n 1897 24 decembrie Kukșa al Odessei sfânt ortodox din Imperiul Rus n 1875 Premii Nobel Fizică Charles Hard Townes Nicolay Gennadiyevich Basov Alexandr Mihailovici Prohorov Chimie Dorothy Crowfoot Hodgkin Medicină Konrad Bloch Feodor Lynen Literatură Jean-Paul Sartre Pace Martin Luther King Jr Secole Secolul XIX Secolul XX Secolul XXI Decenii Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 __FARACUPRINS__ 1990 MCMXC a fost un an nebisect al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Alfabetizării Evenimente Ianuarie martie 1 ianuarie Se reînființează Societatea Studenților în Medicină din București 2 ianuarie România Ia ființă Asociatia Foștilor Deținuți Politici AFDP 3 ianuarie Fostul lider al Panama Manuel Noriega se predă forțelor americane 11 ianuarie Ia fiinta Federatia Romana de Culturism si Fitness 12 ianuarie Zi de doliu național în memoria victimelor Revoluției din decembrie 1989 18 ianuarie Decret–Lege CFSN nr 30 privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului PCR 20 ianuarie A apărut la București primul număr al revistei „22 editată de Grupul pentru Dialog Social 28 ianuarie La București în Piața Victoriei are loc un miting organizat de PNȚ-CD PNL PSDR și alte partide care protestează împotriva hotărârii ca FSN să participe la alegeri În paralel se desfășoară o contramanifestație organizată de FSN și susținută de muncitorii de la IMGB ICTB IMMR și IIRUC 29 ianuarie Prima mineriadă Peste cinci mii de mineri din Valea Jiului sosesc în Capitală în urma apelurilor lansate în mass-media de către președintele Ion Iliescu 2 februarie Este reînființată Societatea Română de Filosofie Tribunalul Militar Teritorial București pronunță sentința în procesul a patru dintre colaboratorii apropiați ai lui Nicolae Ceaușescu Manea Mănescu Tudor Postelnicu Emil Bobu Ion Dincă – detenție pe viață și confiscarea totală a averii personale 5 februarie S-a înființat la București Muzeul Țăranului Român 6 februarie Transformarea CFSN în partid politic sub forma Frontului Salvarii Nationale FSN 11 februarie Liderul sud-african Nelson Mandela a fost eliberat din închisoare după 27 de ani petrecuți în arest 15 februarie A fost înființată Uniunea Teatrelor din România UNITER avându-l ca președinte pe actorul Ion Caramitru 28 februarie A doua mineriadă La București sosesc circa 4000 de mineri din Valea Jiului 11 martie Începe manifestația populară din Piața Operei din Timișoara la care a fost adoptată la 12 martie 1990 Proclamația de la Timișoara Patricio Aylwin depune jurământul ca președinte al statului Chile în primele alegeri democrate din 1970 Lituania își declară independența față de Uniunea Sovietică 15 martie Începutul unor confruntări violente între cele aproximativ 10000 de persoane sosite în România pentru aniversarea Revoluției ungare de la 1848 și români Mihail Gorbaciov este ales primul președinte executiv al Uniunii Sovietice URSS anunță că declarația de independență a Lituaniei este invalidă 18 martie În Germania de Est au loc primele alegeri libere din 1932 Doi bărbați îmbrăcați în ofițeri de poliție au furat 12 pânze din care trei semnate Rembrandt de la Muzeul Boston din Massachusetts în valoare totală estimată de 100-300 milioane de dolari Autorii faptei nu au fost depistați întrucât au distrus casetele cu înregistrările din muzeu și nu au lăsat amprente iar operele furate au rămas definitiv pierdute 21 martie România a solicitat aderarea la Consiliul Europei cerere acceptată la 7 octombrie 1993 Namibia devine independentă după 75 de ani aflată sub controlul Africii de Sud 26 martie A luat ființă Serviciul Român de Informații Aprilie-iunie 6 aprilie Ion Rațiu este ales candidat la președinție din partea PNȚCD 7 aprilie Ion Iliescu este ales președinte al FSN 11 aprilie Înființarea Centrului European de Cultură din București 20 aprilie Este lansat telescopul Hubble 22 aprilie Manifestațiile din Piața Universității După un miting electoral al PNȚCD o parte dintre manifestanți se baricadează în Piața Universității din București 24 aprilie Manifestațiile din Piața Universității La ședința CPUN Ion Iliescu afirmă că în Piața Universității manifestă "golani" și "grupuri de huligani" 3 mai Manifestațiile din Piața Universității Demonstranții din Piața Univesității primesc un mesaj de solidaritate din partea lui Eugen Ionescu care se declara „academician golan" 16 mai A luat ființă prima societate pe acțiuni din România după Revoluția din decembrie 1989 20 mai Au avut loc primele alegeri libere din România de după cel de-al doilea război mondial Participarea la vot a fost de peste 90% Ion Iliescu a fost ales ca președinte din primul tur de scrutin primind 85% din totalul voturilor FSN 66% din voturi UDMR-ul 8% PNL 75% PNȚCD 25% 22 mai Microsoft lansează Windows 30 24 mai A fost înființat Teatrul "Masca" de către actorul Mihai Mălaimare 13 iunie Mineriada din iunie 1990 Începutul represiunii violente a ceea ce s-a numit "Fenomenul Piața Universității" începutul celei de-a treia mineriade din anul 1990 cea mai sângeroasă dintre toate 14 iunie Mineriada din iunie 1990 Urmare a evenimentelor din 13 iunie circa 10000 de mineri din Valea Jiului au descins în București pentru a restabili "ordinea" Au fost atacate sediile partidelor din opoziție lideri ai acestora studenți Franța Germania și BENELUX au semnat Convenția de la Schengen privind libera circulație a persoanelor 23 iunie Republica Moldova își declară independența Iulie-august 3 iulie Adunarea generala a Academiei Române primește 72 de membri corespondenți literați istorici oameni de știință cărora li s–a retras această calitate sau care au fost privați de ea pe nedrept între 1948–1989 8 iulie Germania de Vest învinge Argentina cu scorul de 1-0 și câștigă Campionatul Mondial de Fotbal din Italia 24 iulie Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare națională a României ziua 1 decembrie zi în care în anul 1918 prin unirea Transilvaniei cu România s–a încheiat procesul constituirii statului național unitar român 27 iulie Proclamarea suveranității Republicii Belarus Sărbătoare națională 28 iulie Alberto Fujimori devine președinte al statului Peru A câștigat alegerile în turul doi de scrutin unde l-a drept contracandidat pe scriitorul Mario Vargas Llosa 2 august Invadarea Kuweit-ului de către Irak 6 august Organizația Națiunilor Unite decretează un embargou împotriva Irakului și autorizează la 25 august 1990 recurgerea la forță împotriva regimului de la Bagdad 12 august Echipa de fotbal Dacia Unirea Brăila revine în Divizia A dupa jumatate de secol petrecut în ligile inferioare 19 august Leonard Bernstein dirijează ultimul său concert sfârșind cu Simfonia nr 7 de Ludwig van Beethoven 27 august Moldova își declară independența față de Uniunea Sovietică Septembrie-decembrie 21 septembrie Tribunalul Militar Teritorial București l-a condamnat pe Nicu Ceaușescu la 20 de ani de închisoare 10 ani de interdicție a unor drepturi și degradare militară În noiembrie 1992 va rămâne în picioare doar acuzația de port ilegal de armă pentru care va primit 5 ani de detenție și va fi pus în libertate condiționată pe motive medicale A murit în 1996 3 octombrie Germania de Est și Germania de Vest se reunifică formând o singură Germanie 21 octombrie Ayrton Senna își câștigă al doilea titlu mondial în Formula 1 15 octombrie Liderul URSS Mihail Gorbaciov primește Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale de a detensiona Războiul Rece și pentru reformele din URSS 13 noiembrie A fost scrisă prima pagină World Wide Web cunoscută 15 noiembrie A avut loc la Brașov o demonstrație de mari proporții cu prilejul aniversării a trei ani de la revolta anticomunistă a muncitorilor și locuitorilor din Brașov În frunte cu membrii Asociației "15 noiembrie" demonstranții au parcurs vechiul traseu al manifestației din 1987 28 noiembrie Marea Britanie Margaret Thatcher demisionează din postul de premier 9 decembrie Lech Wałęsa câștigă turul doi al alegerilor prezidențiale din Polonia Slobodan Milošević devine președinte al Serbiei Regiunea transnistreană și-a autodeclarat independența față de Republica Moldova Arte științe literatură și filozofie Pentru prima dată medalia Fields este decernată unui fizician Edward Witten Premiul Oscar pentru cel mai bun film este acordat filmului Dances With Wolves Dansând cu lupii Se publică postum Jurnal de idei de Constantin Noica 27 ianuarie Mihai Onicaș fotbalist român 9 februarie Alina Bercu pianistă română 23 martie Prințesa Eugenie de York nepoata reginei Elisabeta a II-a 18 iunie Sandra Izbașa gimnastă română 27 iulie Indiana Evans actrițǎ australianǎ 17 octombrie Marius Copil jucător de tenis de câmp român 23 noiembrie Rita Ora cântăreață si actriță din Kosovo stabilita in SUA 20 decembrie Joanna „JoJo Levesque cântăreață americană de muzică pop R&B 13 aprilieLodovica Comelloactrita italiana 6 ianuarie Pavel Alexeevici Cerenkov fizician sovietic laureat al Premiului Nobel n 1904 25 ianuarie Ava Gardner actriță americană n 1922 31 ianuarie Alexandru Tatos regizor român n 1937 23 februarie Florin Pucă grafician desenator român n 1932 27 februarie Alexandru Rosetti filolog lingvist istoric al limbii române n 1895 24 martie Tanți Cocea actriță română n 1909 15 aprilie Greta Garbo actriță de origine suedeză n 1905 7 mai Prințul Andrei de Iugoslavia n 1929 2 iunie Rex Harrison actor englez n 1908 17 august Béla Abody scriitor critic literar traducător redactor maghiar n 1931 30 septembrie Patrick White scriitor australian laureat al Premiului Nobel n 1912 14 octombrie Leonard Bernstein dirijor american n 1918 27 octombrie Prințesa Sophie von Hohenberg n 1901 7 noiembrie Lawrence Durrell romancier poet eseist dramaturg englez n 1912 14 decembrie Johannes Prinț de Thurn și Taxis n 1926 Premii Nobel Fizică Jerome I Friedman Henry W Kendall Richard E Taylor Chimie Elias James Corey Medicină Joseph E Murray E Donnall Thomas Literatură Octavio Paz Pace Mihail Sergheievici Gorbaciov Medalia Fields Vladimir Drinfeld URSS Vaughan Frederick Randal Jones Noua Zeelandă Shigefumi Mori Japonia Edward Witten SUA Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 24 mai Ion Hîncu arheolog român n 1931 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 22 aprilie 23 aprilie 24 aprilie 25 aprilie 26 aprilie 24 aprilie este a 114-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1184 îHr Războiul troian Potrivit legendei grecii intră în Troia folosind un cal 1434 Prima atestare documentară a funcției de spătar la Curtea Moldovei – funcție de înalt demnitar care purta la festivități sabia și buzduganul domnului 1558 Maria Stuart regină a Scoției se căsătorește cu Delfinul Franței François la Notre Dame de Paris 1800 Președintele american John Adams semnează un act prin care era alocată suma de 5000$ în vederea achiziționării de cărți "pentru uzul Congresului" Astfel s-au pus bazele Bibliotecii Congresului SUA 1846 Începutul războiului mexicano-american 1870 S–a pus piatra de temelie a Capelei Sf Elisabeta ale carei picturi murale au fost executate în 1874 de Gheorghe Tăttărescu 1877 Începe războiul ruso–turc la care ia parte și România dornică să–și consfințească independența de stat deplină 1898 SUA invadează Cuba declanșând Războiul Hispano-American care se încheie prin Tratatul de pace de la Paris 10 decembrie 1898 prin care Cuba este proclamată independentă 1915 Începe genocidul armeanîn care 2 milioane de armeni sunt ucişi de către otomani 1916 A început la Dublin revolta de Paști; repede înăbușită mișcarea a avut un rol determinant în modificarea statutului Irlandei ca republică independentă 1918 Tratatul de pace de la București dintre România pe de o parte și Germania Austro–Ungaria Bulgaria și Turcia pe de altă parte Pacea înrobitoare pentru țara noastră nu a fost niciodată ratificată de către regele Ferdinand tratatul devenind nul 1945 Al Doilea Război Mondial A început Bătălia de la Halbe în pădurea Spree lângă orășelul Halbe în sud-estul Berlinului și s-a terminat cu victoria sovieticilor 1967 Cosmonautul sovietic Vladimir Komarov moare în naveta Soyuz 1 când parașuta nu se deschide Este primul om care moare în timpul misiunilor spațiale 1970 Este lansat primul satelit chinez "Dong Fang Hong I" 1990 Telescopul spaţial Hubble a fost lansat la bordul navetei spaţiale Discovery 1998 Sârbii aprobă prin referendum 9473% respingerea de către președintele Slobodan Miloșevici a unei medieri a conflictului din Kosovo propuse de comunitatea internațională 2001 S–a desfășurat "Gala Hagi" marcând retragerea lui Gică Hagi – „unul dintre cei mai buni fotbaliști români din toate timpurile" 2002 Eugen Simion a primit distincția Doctor Honoris Causa din partea Universității din Craiova 2004 S–a deschis la Viena un nou muzeu "Sisi" la palatul imperial Hofburg Nașteri 1533 Wilhelm Taciturnul d 1584 1777 Arhiducesa Maria Clementina a Austriei ducesă de Calabria d 1801 1794 Mihail Sturza Domn al Moldovei d 1884 1824 Zsigmond Ács scriitor și traducător maghiar d 1898 1830 Prințesa Eugenie a Suediei d 1889 1845 Carl Spitteler scriitor elvețian laureat al Premiului Nobel d 1924 1846 Marcus Clarke romancier și poet australian d 1881 1856 Philippe Pétain mareșal francez d 1951 1868 Gheorghe Balș inginer și istoric de artă român d 1934 1886 Ștefan Bezdechi filolog și traducător român d 1958 1904 Willem de Kooning pictor american de origine olandeză d 1997 1906 Prințesa Vera Constantinovna a Rusiei d 2001 1911 Eugen Jebeleanu poet român d 1991 1917 Emma Beniuc traducătoare română soția poetului Mihai Beniuc 1919 Mihu Dragomir Mihail G Dragomirescu poet român d 1964 1926 Nelly Merola pictor de costume 1932 Florin Pucă artist plastic din România d 1990 1934 Shirley MacLaine actriță americană 1942 Barbra Streisand actiță cântăreață americană 1943 Florin Medeleț istoric arheolog român d 2005 1945 Doug Clifford toboșar și compozitor american Creedence Clearwater Revival 1947 Roger D Kornberg chimist american laureat Nobel 1952 Jean-Paul Gaultier designer francez de modă 1955 Cristian Sorin Dumitrescu politician român 1960 Marian Truță scriitor român 1975 Cristian Adomniței politician român 1981 Gualberto Campos fotbalist venezuelean 1987 Serdar Tașçı fotbalist german Decese 1342 Papa Benedict al XII-lea n 1285 1731 Daniel Defoe scriitor englez n 1660 1852 Vasili Jukovski poet rus n 1783 1891 Helmuth Carl Bernhard conte von Moltke feldmareșal n 1800 1953 Gheorghe I Brătianu istoric om politic român n 1898 1960 Max von Laue fizician german laureat al Premiului Nobel n 1879 1980 Alejo Carpentier scriitor cubanez n 1904 1995 Gilda Marinescu actriță română n 1933 1996 Mircea Ciobanu poet și prozator n 1940 1967 Vladimir Komarov cosmonaut sovietic n 1927 1986 Wallis Simpson soția americană a lui Eduard al VIII-lea al Regatului Unit n 1896 2004 Estée Lauder fondatoarea companiei de cosmetice Estée Lauder Companies n 1906 2005 Ezer Weizman politician israelian n 1924 2008 Cezar Ivănescu poet român n 1941 2008 Marcel Chirnoagă grafician român n 1930 Sărbători Ziua Mondială a Protecției Animalelor de Laborator Armenia Ziua victimelor genocidului religios din anul 1915 În calendarul creștin-ortodox Sf Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest și Sava Mitropoliții Transilvaniei; Sf Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sf Mc Pasicrat și Valentin din Durostorum; Sf Cuv Elisabeta Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alegerile pentru postul de bașcan al Găgăuziei au avut loc în data de 22 martie 2015 în cadrul autonomiei Gagauz-Yeri din sudul Republicii Moldova În urma acestora a fost ales guvernatorul regiunii autonome bașcanul pentru o perioadă de 4 ani Efectuarea alegerilor Adunarea Populară a luat decizia cu privire la petrecerea alegerilor în cadrul ședinței extraordinare din 27 decembrie 2014 Cel de-al doilea tur de scrutin dacă ar fi fost necesar s-ar fi organizat pe 5 aprilie 2015 În cadrul aceleeași ședințe Adunarea Populară a Găgăuziei a făcut modificări în legislația privind alegerea bașcanului Potrivit modificărilor operate candidații pentru funcția de bașcan au fost nevoiți să prezinte cel puțin 5000 de semnături în susținerea lor dar nu mai mult de 6000 Votul s-a făcut cu aplicarea ștampilei „Seçtim am ales La 23 februarie 2015 buletinele de vot au fost aprobate de către Comisia Electorală Centrală din Găgăuzia Numele candidatului electoral va fi amplasat pe foaie în conformitate cu numărul extras în urma tragerii la sorți „Buletinele vor fi tipărite în trei limbi Consiliile locale vor scrie cereri prin care vor solicita numărul de buletine de vot necesare și ulterior acestea vor fi tipărite în găgăuză română și rusă a afirmat Valentin Cara președinte CEC Găgăuzia Candidați Conform rapoartelor de până la 19 februarie cel mai mult a cheltuit pe campania electorală candidatul independent Irina Vlah circa 145000 de lei Ea este urmată de Alexandr Stoianoglo cu circa 50000 de lei Ruslan Garbalî – circa 40000 de lei și Nicolai Dudoglo – circa 21000 de lei Restul candidaților au avut cheltuieli nesemnificative sau nu le-au avut deloc Rezultate preliminare Prezența la vot Referințe Legături externe Jurnal TV Accesat la 16022015 Alpii Apuseni germ "Westalpen" sunt despărțiți la este de Alpii Răsăriteni prin linia linia care unește lacul Constanța de-a lungul Rinului peste pasul Splügenpass ital Passo dello Spluga 2113 m cu Lacul Como În comparație cu Alpii Răsăriteni Alpii Apuseni sunt mai înalți Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc 4810 m Alpii Apuseni sau Occidentali se află în Italia Franța și Elveția ei se împart în Alpii Ligurici Alpii Maritimi Alpii Cotici Alpii Dauphiné Alpii Graici Alpii Pennini Alpii Bernezi Alpii Lepontini Alpii Glarus Alpii Elvețieni de Nord-Est Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Dmitri Șostakovici Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 23 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Algoritmul lui Euclid Pi 2 articole< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Conform art 14 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri Nr344-XIII din 23 decembrie 1994 Guvernatorul bașcanul< ref> este persoana oficială supremă a Găgăuziei Lui i se subordonează toate autoritățile administrației publice ale Găgăuziei Guvernatorul Găgăuziei este ales prin vot universal egal direct secret și liber exprimat pentru un mandat de 4 ani pe bază alternativă Aceeași persoană este reeligibilă în funcția de Guvernator al Găgăuziei pentru două mandate consecutiv El trebuie să fie cetățean al Republicii Moldova care a împlinit vârsta de 35 de ani și cunoaște limba găgăuză Guvernatorul Găgăuziei este confirmat în funcția de membru al Guvernului Republicii Moldova printr-un decret al Președintelui Republicii Moldova Guvernatorul Găgăuziei exercită conducerea activității autorităților administrației publice și poartă răspundere pentru exercitarea atribuțiilor cu care este învestit prin lege Guvernatorul Găgăuziei emite hotărîri și dispoziții care sînt executorii pe tot teritoriul Găgăuziei Suspendarea din funcție înainte de termen a Guvernatorului Găgăuziei are loc în cazul dacă acesta nu respectă Constituția Republicii Moldova Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri legile locale și hotărîrile Adunării Populare sau dacă a comis o infracțiune Decizia de destituire a Guvernatorului Găgăuziei se ia cu votul a două treimi din deputații aleși ai Adunării Populare Statutul Găgăuziei Autonomia găgăuză a fost consfințită în Constituția Republicii Moldova din iulie 1994 în articolul 111 care prevede și autonomia Transnistriei Ulterior Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege și mai largă care conferă un statut special autonom Găgăuziei la 23 decembrie 1994 Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor este parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova Conform art 111 al Constituției Republicii Moldova UTA Găgăuzia soluționează de sine stătător în limitele competenței sale în interesul întregii populații problemele cu caracter politic economic și cultural Pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituția și legislația Republicii Moldova În Găgăuzia activează organe reprezentative și executive potrivit legii Istoric La data de 19 august 1990 etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud în jurul orașului Comrat „Republica Găgăuză Gagauz-Yeri în limba găgăuză În anul 1990 Stepan Topal devine unul din liderii mișcării separatiste din sudul Republicii Moldova La data de 31 octombrie 1990 Stepan Topal este ales în funcția de președinte al Sovietului Suprem al autoproclamatei RSS Găgăuze Deși Sovietul Suprem al Republicii Moldova a declarat imediat aceste proclamații nule în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri La 1 decembrie 1991 Stepan Topal este ales "președinte" al autoproclamatei "Republici Găgăuze" iar între anii 1991 și 1995 a stat în fruntea așa-zisulului "Soviet Suprem" al "Republicii Găgăuze" În paralel Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună Alegerile din mai-iunie 1995 La 17 ianuarie 1995 Guvernul Republicii Moldova aprobă prin HG 35 1995 Regulamentul provizoriu privind alegerea Guvernatorului Bașcanului Găgăuziei După ce autonomia Găgăuziei a fost acceptată de Parlamentul Moldovei la 25 mai 1995 a avut loc primul tur al alegerilor pentru funcția de Guvernator al Găgăuziei concomitent cu alegerile în Adunarea Populară a autonomiei Nici unul din cei 4 candidați pentru funcția de guvernator Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Dumitru Croitor și Stepan Topal nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi ales din primul tur Ca urmare la data de 11 iunie 1995 în turul doi de scrutin au participat cei doi candidați mai bine clasați Gheorghe Tabunșcic și Mihail Kendighelean iar cu 64% de voturi în funcția de Guvernator al Găgăuziei a fost ales Gheorghe Tabunșcic inaugurarea în funcție a avut loc la 19 iunie 1995 Stepan Topal nu a reușit nici măcar calificarea în al doilea tur de scrutin Alegerile din august 1999 La data de 22 august 1999 se desfășoară alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia în primul tur participând 6 candidați Dumitru Croitor Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Constantin Taușanji Ilia Stamat Piotr Sarî În cel de-al doilea tur de scrutin desfășurat la 5 septembrie 1999 Dumitre Croitor viceministru al afacerilor externe este ales cu 6154% din voturi câștigând confruntarea cu bașcanul în funcție Gheorghe Tabunșcic A fost învestit în funcția de Bașcan la 24 septembrie 1999 Dumitru Croitor participase la alegeri cu o platformă reformistă la data de 22 august 1999 la alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia Interimatul iulie-noiembrie 2002 La 31 ianuarie 2002 un grup din 21 de deputați din Adunarea Populară a Găgăuziei i-au acordat un vot de neîncredere Guvernatorului Găgăuziei și au stabilit pentru data de 24 februarie 2002 organizarea referendumului de revocare din funcție a lui Dumitru Croitor În ziua respectivă majoritatea secțiilor de votare au fost închise autoritățile locale executive din autonomie luând măsuri pentru zădărnicirea referendumului Pentru aceste acțiuni ulterior lui Dumitru Croitor Mihail Kendighelean Ivan Burgudji le-au fost intentate dosare penale însă numai Ivan Burgudji a fost condamnat la închisoare celelalte dosare fiind mai târziu clasate La 21 iunie 2002 sub presiunile interne și ale autorităților centrale Dumitru Croitor demisionează din funcția de Guvernator al Găgăuziei motivând oficial prin faptul că Adunarea Populară ignoră opinia sa în cazul adoptării deciziilor și îi respinge orice inițiative Adunarea Populară a UTA Gagauz Yeri din 26 iulie 2002 a anulat decizia ei anterioară de a-l numi pe președintele Adunării Ivan Kristioglo ca guvernator interimar după demisia lui Dumitru Croitor și l-a desemnat ca guvernator interimar al Găgăuziei pe Gheorghi Mollo Această decizie a fost adoptată după ce procurorul general al regiunii autonome Gheorghi Leiciu a trimis o scrisoare Adunării Populare a Găgăuziei afirmând că numirea lui Ivan Kristioglo ca guvernator interimar al UTA Gagauz Yeri la 10 iulie 2002 a fost ilegală deoarece a încălcat principiul separării puterilor în stat Alegerile din octombrie 2002 Deși a încercat să se înscrie la noile alegeri din 6 octombrie 2002 Comisia electorală centrală din Găgăuzia a refuzat la 9 septembrie 2002 înregistrarea lui Dumitru Croitor în calitate de candidat la funcția de Guvernator al Găgăuziei din partea Partidului Democrat motivând că dosarul prezentat nu era complet La data de 6 octombrie 2002 au avut loc alegerile anticipate pentru funcția de Guvernator al autonomiei la care au participat 5 candidați Gheorghe Tabunșcic fost bașcan în perioada 1995-1999; Ilia Stamat fost șef al Direcției pentru relații economice externe al executivului din autonomia găgăuză; Mihail Formuzal primarul de Ceadîr Lunga; Stepan Topal fost președinte al "Republicii Găgăuze" în perioda 1990-1995 și Constantin Taușanji primarul de Comrat La scrutin au participat doar 4143 % de alegători alegerile fiind invalidate La 16 octombrie 2002 președintele Vladimir Voronin l-a numit prin decret pe Dumitru Croitor în funcția de Reprezentant Permanent a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva Totodată Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului OMC O nouă rundă de alegeri au loc la data de 20 octombrie 2002 la care participă doar 3 candidați Gheorghe Tabunșcic Mihail Formuzal Constantin Taușanji Fostul bașcan Stepan Topal este exclus din competiție de către Comisia electorală locală care invocă încălcări în listele de subscripție ale candidatului În sondajele de opinie efectuate în regiunea găgăuză pentru alegerile din 2002 Stepan Topal era creditat cu șanse mari de a intra în al doilea tur de scrutin datorită utilizării unei retorici "național-patriotice" El era prezentat drept arhitect al autonomiei găgăuze care se opunea planurilor comuniștilor și al candidatului acestora de a submina însăși existența autonomiei găgăuze Programul electoral al lui Topal se baza pe succesele guvernării lui Dumitru Croitor La data de 9 noiembrie 2002 are loc inaugurarea în funcție a Guvernatorului Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic a demisionat din funcția de deputat în Parlament mandatul său fiind ocupat de următorul candidat supleant pe lista Partidului Comuniștilor din Republica Moldova Alegerile din decembrie 2006 La data de 3 decembrie 2006 s-au desfășurat noi alegeri pentru funcția de bașcan al UTA Gagauz Yeri Acestea au avut loc ca urmare a expirării mandatului de patru ani al guvernatorului Gheorghe Tabunșcic În cursa electorală pentru alegerea bașcanului au fost înregistrați patru candidați înregistrați ca independenți și anume bașcanul în funcție al Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic adjunctul procurorului general al Rep Moldova Alexandru Stoianoglo primarul orașului Comrat Nicolai Dudoglo și primarul de Ceadâr Lunga Mihail Formuzal Partidul Comuniștilor din Republica Moldova partid de guvernământ și-a exprimat susținerea de la început pentru Gheorghe Tabunșcic "Din ziua creării autonomiei comuniștii din R Moldova contribuie sincer și ferm la dezvoltarea temeliilor acesteia la progresul economic social și cultural al Gagauz Yeri Nu este întîmplător faptul că deja de mai bine de opt ani PCRM rămîne a fi singurul partid care include în rîndul deputaților reprezentanți ai autonomiei găgăuze Nu este întîmplător că anume propunerile legislative ale fracțiunii parlamentare a PCRM au extins substanțial drepturile constituționale ale Găgăuziei prin acordarea către autonomie a dreptului de inițiativă legislativă în Parlamentul național Este absolut limpede că tot ce a fost pozitiv în ultimii ani trebuie continuat și dezvoltat intens< ref> Deși a fost susținut de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova PCRM și de Partidul Agrar din Moldova beneficiind în plus și de mediatizarea excesivă a candidaturii sale bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Pierderea alegerilor s-a datorat slabelor realizări ale bașcanului în cel de-al doilea mandat și izolării tot mai mult a UTA Gagauz Yeri În acest scrutin Formuzal a fost sprijit de alianța partidelor pro-Rusia Ravnopravie-Patria Rodina În campania electorală Formuzal a promis să deschidă reprezentanțe comercial-economice și culturale ale Găgăuziei în Turcia Rusia Bulgaria și Ucraina și să pună în aplicare un proiect numit "readucerea acasă a compatrioților" vizându-i pe găgăuzii care lucrează peste hotare Noul guvernator al UTA Găgăuzia Mihail Formuzal a fost învestit la 29 decembrie 2006 în funcția de bașcan la Casa de Cultură din Comrat El va trebui să colaboreze în mod constructiv cu Adunarea Populară din Unitatea Teritorială Autonomă Gagauz Yeri în care majoritatea mandatelor este deținută de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova În temeiul art 88 lit j din Constituția Republicii Moldova și al art 14 alin 4 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri printr-un decret din 16 ianuarie 2007 al președintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin Mihail Formuzal a fost confirmat în funcția de membru al Guvernului În primul tur al alegerilor din 3 decembrie 2006 Mihail Formuzal și Nicolai Dudoglo au acumulat 3389% și respectiv 3140% din sufragiile alegătorilor Bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Celălalt candidat Alexandr Stoianoglo Procurorul General adjunct al Republicii Moldova s-a clasat pe ultimul loc cu 1058% din voturi La turul II din 17 decembrie 2006 primarul orașului Ceadîr-Lunga Mihail Formuzal a repurtat victoria pentru postul de bașcan guvernator al Găgăuziei cu 5623% din voturi Au participat la aceste alegeri 628% din numărul alegătorilor Lista președinților „Republicii Găgăuze În perioada 1990-1995 autoproclamata „Republică Găgăuză a avut următorii președinți Lista guvernatorilor UTA Gagauz Yeri Guvernatorii Bașcanii UTA Gagauz Yeri au fost următorii Vezi și Lista președinților Adunării Populare a UTA Gagauz-Yeri Referințe Legături externe @ alegerimd @ alegerimd Barbra Joan Streisand născută Barbara Joan Streisand; 24 aprilie 1942 este o cântăreață autoare actriță regizoare și producătoare de film americană laureată a 2 premii Oscar 5 premii Emmy și Peabody și este una din cele 12 artiste care au câștigat premii Oscar Emmy Grammy și Tony câte cel puțin unu de fiecare Premii muzicale Lucrările lui Streisand au fost nominalizate de 40 de ori la Premiile Grammy dintre care ea a câștigat 8 premii inclusiv două premii speciale Ea a fost inclusă de trei ori în Grammy Hall of Fame În 2011 Barbra a fost onorată cu MusiCares Person of the Year de către Fundația Grammy Premii de film Apariții Broadway West End Special-uri de televiziune Turnee Discografie 1963 The Barbra Streisand Album 1963 The Second Barbra Streisand Album 1964 The Third Album 1964 People 1965 My Name Is Barbra 1965 My Name Is Barbra Two 1966 Color Me Barbra 1966 Je m'appelle Barbra 1967 Simply Streisand 1967 A Christmas Album 1969 What About Today? 1971 Stoney End 1971 Barbra Joan Streisand 1973 Barbra StreisandAnd Other Musical Instruments 1974 The Way We Were 1974 ButterFly 1975 Lazy Afternoon 1976 Classical Barbra 1976 A Star is Born 1977 Streisand Superman 1978 Songbird 1979 Wet 1980 Guilty 1981 Memories 1984 Emotion 1985 The Broadway Album 1987 One Voice 1988 Till I Loved You 1993 Back to Broadway 1997 Higher Ground 1999 A Love Like Ours 2001 Christmas Memories 2003 The Movie Album 2005 Guilty Pleasures 2009 Love Is the Answer 2011 What Matters Most 2012 Release Me 2013 Back to Brooklyn Cărți 2010 My Passion for Design Filmografie Referințe Lectură suplimentară Legături externe video 9 min 1 februarie 2013 Alina Grozea Revista Tango Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Biserica veche din deal de la Ieud a fost construită de familia nobilă locală Balea la începutul secolului al XVII-lea Biserica datată din a doua decadă a secolului al XVII-lea fiind cu un secol mai veche decât biserica de lemn din șes a doua biserică de lemn din sat și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș În podul bisericii de la Ieud a fost găsit în anul 1921 Codicele de la Ieud sau Zbornicul de la Ieud document ce a iscat polemici fiind considerat de unii istorici prima scriere românească< ref> În austeritatea ei exterioară încălzită în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei și tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureș Valoarea ei este dublată de un ansamblu pictural de cea mai bună calitate cea mai reprezentativă operă a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi Biserica a fost inclusă în 1999 de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial împreună cu alte șapte biserici de lemn din Maramureș Documentare Biserica cea bătrână din deal în Ieud a intrat în centrul atenției încă de la începuturile cercetării românești în Maramureș în urmă cu un secol Ioan Mihalyi de Apșa a remarcat-o în 1900 printre cele mai frumoase din Maramureș În 1909 Ioan Bîrlea a adunat inscripțiile din biserică în valoroasa sa colecție de însemnări din bisericile maramureșene Doi ani mai târziu Tit Bud a datat biserica din 1364 considerând-o cea mai veche biserică din Maramureș Etnograful Tache Papahagi a remarcat biserica din Ieud Deal în cercetarea sa în Maramureș în primii ani după primul război mondial pentru picturile murale bine conservate pe care le-a ilustrat în unul din puținele clișee apărute în cartea sa Structura și mai ales pictura au fost descrise mai pe larg de Victor Brătulescu în 1941 care a publicat și 18 imagini și 8 schițe Tot atunci au fost făcute primele relevee ale bisericii de arhitectul N Chioreanu Mult mai târziu în 1968 I D Ștefănescu a reluat descrierea temelor principale din pictura bisericii Tot de pictura murală dar mult mai sistematizat s-a ocupat și Anca Pop Bratu în 1982 Biserica a fost documentată studiată și datată dendrocronologic în 1997 în timpul ultimei restaurări Între 2007-2009 pictura bisericii a trecut printr-un proces de restaurare și conservare Datarea bisericii Pentru datarea bisericii de lemn a fost adeseori menționat anul 1364 Datarea aceasta a apărut pentru prima dată în șematismul Diocezei Gherla din 1900 care foarte probabil a folosit ca sursă datele culese și trimise de Tit Bud vicarul Maramureșului Tit Bud a reafirmat această datare în 1911 făcând trimitere la o însemnare pe „grinda din podul bisericii Datarea aceasta a fost de la el preluată și perpetuată atât prin publicații cât și prin tradiția orală creată în sat Istoricul medievist Radu Popa a pus sub semnul întrebării datarea lui Tit Bud afirmând că aceasta ca și altele asemănătoare „se întemeiază pe creații livrești sugerând în schimb datarea după invazia tătară din 1717 Tendința aceasta de a data majoritatea bisericilor de lemn din Maramureș după invazia tătară din 1717 se reflectă în fișa monumentului întocmită pentru înscrierea în patrimoniul mondial UNESCO Istoricul de artă Marius Porumb mai echidistant față de amândouă pozițiile a susținut că biserica de lemn din Ieud Deal „este probabil din secolul al XVII-lea cu refaceri din secolul al XVIII-lea Poziția istoricilor mai mult sau mai puțin echilibrată nu a înlocuit tradiția creată de Tit Bud lăsând să circule mai multe posibile datări Această problemă a fost rezolvată definitiv în 1997 prin metoda dendrocronologică de către cercetătorul islandez Ólafur Eggertsson care a datat ferm biserica de lemn din Ieud Deal din al doilea deceniu al secolului al XVII-lea În podul bisericii există într-adevăr o inscripție în chirilice pe tălpile de susținere ale turnului Inscripția începe pe talpa longitudinală lângă fereastra vestică „În anul Domnului 18 Autorul inscripției se pare că s-a răzgândit și a reluat inscripția pe talpa transversală luminată mai bine de fereastra vestică „În anul Domnului 1827 maistori Cionca Alexa cu Iusco Ion crâsnicu Inscripția menționată de Tit Bud surprinde așadar o refacere sau reparație a turnului bisericii la 1827 Pictarea bisericii Pictura murală acoperă întreaga suprafață interioară a bisericii în altar naos și pronaos Ansamblul picturii murale remarcat de istoricul de artă Anca Pop-Bratu pentru bogăția programului iconografic complexitatea rezolvărilor compoziționale și varietatea decorativă nu este nici datat nici semnat Anca Pop-Bratu a atribuit corect lucrarea pictorului itinerant de biserici maramureșean Alexandru Ponehalschi al cărui stil caracteristic se poate distinge din alte ansambluri murale semnate în Călinești Căeni 1754 Sârbi Susani 1760 Budești Susani 1760 Berbești 1769 Desești 1780 Ea a forțat însă datarea picturii din Ieud Deal în anul 1782 sprijinindu-se pe o icoană datată ce poate fi atribuită lui Alexandru Ponehalschi Prin această datare Anca Pop-Bratu a încadrat pictura murală din Ieud Deal în perioada de final a creației artistului imaginându-și o evoluție progresivă spre acest punct culminant din creația sa Se știe însă că o icoană mobilă poate fi completată inventarului ulterior și nu poate data cu fermitate o pictură murală Istoricul de artă Marius Porumb a notat mai reținut că „în 1782 pictorul zugrăvește mai multe icoane în biserica din deal din Ieud fără să cuprindă și ansamblul mural Documentele de arhivă aduc mai multă lumină în jurul datării picturii murale din Ieud Deal În conscripția parohială din 1774 apare informația că amândouă bisericile din Ieud au fost renovate în anii 1764-65 de nobilul Mihai Balea Cercetările dendrocronologice au indicat la Ieud Deal schimbarea tălpilor în acel moment fie pictate ca o definitivare a unei noi construcții Biserica din Ieud Deal nu a fost din această perspectivă o excepție mai ales într-un sat de nobili ambițioși Prin urmare pictura a finalizat lucrările de renovare din 1764-65 cel mai probabil în 1765 Ansamblul pictural de excepție din Ieud Deal este rezultatul unei comenzi concrete din partea patronului bisericii Patronul a fost binecunoscuta familie nobilă Balea din care se distingea în epocă vicecomitele Maramureșului Mihai Balea Este posibil ca lui să i se datoreze amploarea ansamblului de pictură și nu meșterului zugrav care a investit totuși talent și pricepere în realizarea lui Texte aflate în pictura murală Textele în română cu caractere chirilice încadrate în pictura navei aflate sub ferestrele de jos îndeosebi cea a crâsnicului spre nord și a diacului spre sud conțin îndemnuri teologice către credincioși deosebit de interesante în contextul frământărilor religioase din acea epocă în Maramureș Pe fondul temelor pictate împrejur în navă textele de sub ferestre apar drept manifeste ale păstrării tradiției ortodoxe în Maramureș Textul lor trebuie cu mai mare atenție documentat acolo unde mai este lizibil și analizat Sub fereastra crâsnicului peretele de nord în navă "Înpotriva sf sau zugrăvit pravoslavnica beserecă aceștie să cum cinstiților și întru HS iți preoți și dascăli și mireani această dmnazăescă să nu cumva hulum înpotriva cine ști mai bene să îndireptaze pre noi mult et jitie a sfinților pe" Sub fereastra diacului peretele de sud în navă " care era întru începutu care amu auzitu care văzutu cu ochii noștri la ceea ce și mâinile noastre au pipăitu arătat ș'am văzutu și mărturisit cu sămnulu a tuturora sfnților" Structură Această biserică a fost concepută la vremea ei ca una din lăcașurile mari 715 m largă și 11 87 m lungă cu o capacitate maximă de circa 340 credincioși spațiul fiind egal împărțit între femei și bărbați Biserica este dispusă de la vest la est cu o tindă pentru femei pronaos biserica bărbaților navă și altar E bine de observat că la începutul secolului al XVII-lea în Maramureș nu erau ridicate pridvoare iar la această biserică această parte nu a fost adusă nici mai târziu Intrarea se face din vest printr-un portal fără decor repetat și la intrarea în navă Pronaosul sau tinda femeilor este tăvănită sub tălpile turnului și deschisă spre biserica bărbaților prin goluri în perete de fiecare parte a ușii Biserica bărbaților sau nava este principala încăpere subliniată de cerul înalt al bisericii bolta De remarcat că înălțimea navei este egală cu lărgimea ei o proporție remarcată și la alte biserici de la începutul secolului al XVII-lea în Maramureș Spre altar sunt trei uși iar în fața iconostasului există o solee ce marchează trecerea dinspre profan spre sacru Altarul este decroșat și încheiat cu cinci laturi exterioare scurte El are 415 m lățime și 36 m adâncime Interiorul este luminat de ferestre mărunte în unghi ascuțit care inițial au fost și mai mici Tehnică Butea bisericii din Ieud Deal este ridicată din bârne de molid legate cu cheotori netede în dinte ascuns Tălpile și portalele mai expuse la umezeală sunt făcute din lemn de stejar Pereții sunt ridicați drepți cu bârne fasonate din secure și bardă apoi rigidizați cu cuie de lemn Între bârne sunt făcute scobituri „cuptytye pentru etanșeizarea pereților Din fotografiile de epocă reiese că chetorile au fost o perioadă acoperite cu scânduri Este posibil ca la una din reparațiile anterioare sau prin tasare o parte din cheotori să fi fost distruse Reparațiile din colțul de sud-est al navei datează din 1959 Cu toate acestea cheotorile din celelalte colțuri arată o calitate deosebită a execuției și participarea unor meșteri de biserici specializați Note Bibliografie Ioan Mihalyi de Apșa "''" Sighet 1900 ediție online ;Studii despre bisericile din Maramureș ;Studii despre pictura bisericii PoirotEliane 2014Triada Dreptului Enoh a Sfântului Profet Ilie și a Sfântului Ioan Teologul în ciclul lui Ilie din biserica Ieud-DealTabor 2014 nr 7 p 13-26 Vezi și Locuri din patrimoniul mondial Ieud Maramureș Biserici de lemn din Maramureș Codicele de la Ieud Legături externe 22 decembrie 2007 Jurnalul Național 13 decembrie 2011 Adrian Nicolae Petcu Ziarul Lumina Imagini din exterior FileIeudDealMM2012 156JPG FileIeudDealMM2012 155JPG FileIeudBisDinDeal 73JPG FileIeudDealMM2012 160JPG FileIeudBisDinDealJPG FileIeudDealMM2012 161JPG FileIeudBisDinDeal 71JPG FileIeudDealMM2012 154JPG FileIeudDealMM2012 152JPG FileIeudDealMM2012 150JPG FileIeudDealMM2012 153JPG < gallery> Icoanele pictate de Alexandru Ponehalschi pentru biserica din Ieud FileIeudBisDinDeal 44JPG FileIeudBisDinDeal 45JPG FileIeudBisDinDeal 46JPG FileIeudBisDinDeal 43JPG FileIeudBisDinDeal 41JPG FileIeudBisDinDeal 42JPG FileIeudBisDinDeal 39JPG FileIeudBisDinDeal 40JPG FileIeudBisDinDeal 5JPG FileIeudBisDinDeal 38JPG FileIeudBisDinDeal 22JPG < gallery> Imagini din interior FileIeudBisDinDeal 69JPG FileIeudBisDinDeal 67JPG|Sfântul Cristofor detaliu FileIeudBisDinDeal 66JPG|Parabola Fecioarelor FileIeudBisDinDeal 68JPG|Cei trei patriarhi în rai FileIeudBisDinDeal 65JPG|Pronaos latura de sud FileIeudBisDinDeal 64JPG|Proorocul Elisei investit de proorocul Ilie FileIeudBisDinDeal 62JPG FileIeudBisDinDeal 61JPG|Pronaos latura de vest – detaliu FileIeudBisDinDeal 59JPG|Ceata săhaștrilor FileIeudBisDinDeal 57JPG|Deisis; Îngeri trâmbițând FileIeudBisDinDeal 58JPG|Ceata călugărițelor FileIeudBisDinDeal 55JPG|SfEnoh SfIlie SfIoan FileIeudBisDinDeal 54JPG|Înălțarea proorocului Ilie FileIeudBisDinDeal 56JPG|Soarele FileIeudBisDinDeal 51JPG|Alungarea din rai FileIeudBisDinDeal 53JPG|Cain îl ucide pe Avel; Cain fuge din fața Domnului FileIeudBisDinDeal 52JPG|Adam lucrează pământul și Eva toarce FileIeudDealMM2012 73JPG FileIeudBisDinDeal 50JPG|Dumnezeu-tatăl FileIeudBisDinDeal 49JPG|Iisus-Viță-de-Vie FileIeudBisDinDeal 48JPG FileIeudBisDinDeal 47JPG FileIeudBisDinDeal 37JPG|Batjocorirea lui Iisus FileIeudBisDinDeal 36JPG|Proorocul Ghedeon; SfPetru eliberat de înger SfMaria Magdalena SfSofia FileIeudBisDinDeal 35JPG FileIeudBisDinDeal 34JPG|Buna Vestire FileIeudBisDinDeal 29JPG|Lupta lui Nestor cu Lie păgânul; Sfprooroc Ilie FileIeudBisDinDeal 30JPG FileIeudBisDinDeal 31JPG|Cei trei patriarhi în rai FileIeudBisDinDeal 28JPG|Botezul eunucului FileIeudBisDinDeal 26JPG| Lameh îl ucide pe Cain FileIeudBisDinDeal 27JPG FileIeudBisDinDeal 20JPG|Lapidarea arhidiaconului Ștefan FileIeudBisDinDeal 21JPG|Icoana prestolului și pictura altarului FileIeudBisDinDeal 13JPG|Schimbarea hainelor FileIeudBisDinDeal 7JPG FileIeudBisDinDeal 6JPG|Tâmpla cu trei frize registre delimitate prin chenare FileIeudBisDinDeal 2JPG FileIeudBisDinDeal 4JPG FileIeudBisDinDeal 8JPG|Samson omorând leul FileIeudDealMM2012 74JPG FileIeudDealMM2012 75JPG FileIeudDealMM2012 77JPG|SfDimitrie călare; Lupta lui Nestor cu Lie păgânul; Lie aruncat în țepi FileIeudDealMM2012 49JPG FileIeudDealMM2012 72JPG < gallery> Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară cunoscută mai ales prin acronimul CERN păstrat de la vechea denumire în limba franceză Conseil européen pour la recherche nucléaire Consiliul European pentru Cercetare Nucleară; CERN se pronunță în franceză v AFI este cel mai mare laborator din lume pentru cercetarea particulelor elementare Laboratorul este situat la câțiva kilometri de Geneva la granița dintre Elveția și Franța Funcția primară a complexului CERN este de a furniza acceleratoare de particule elementare și alte tipuri de infrastructuri necesare fizicii particulelor de energii înalte La CERN au fost realizate numeroase experimente de diferite tipuri implicând colaborarea internațională Istoric În 1952 11 guverne europene au convenit să facă demersuri pentru înființarea unui consiliu provizoriu pentru construirea unui laborator de cercetare nucleară Acronimul CERN însemna în original în limba franceză Conseil européen pour la recherche nucléaire „Consiliul European pentru Cercetare Nucleară Convenția internațională privind fondarea CERN a fost semnată la 29 septembrie 1952 de un număr inițial de 12 state fondatoare Acronimul a fost reținut pentru noul laborator și după dizolvarea consiliului chiar dacă numele institutului s-a schimbat în Organisation européenne pour la recherche nucléaire „Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară Conform spuselor unui fost director CERN atunci când s-a schimbat numele se putea schimba și acronimul în afonul OERN dar Werner Heisenberg a zis "But the acronym can still be CERN even if the name is " "Dar acronimul poate rămâne CERN chiar dacă numele nu mai este acela" La scurt timp după înființare activitățiile laboratorului au depășit studiul nucleului atomic și au intrat în domeniul fizicii energiilor înalte domeniu care se ocupă în principal cu interacțiunile particulelor subatomice Prin urmare laboratorul CERN a primit o nouă denumire Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Laboratoire européen pour la physique des particules nume care descrie mai bine activitățile curente de la CERN Acronimul CERN a fost însă păstrat După înființare la CERN au aderat și alte state astfel încât numărul țărilor membre a ajuns în prezent la 20 CERN-ul a devenit astfel un exemplu de colaborare internațională În momentul de față CERN are aproximativ 2600 de angajați cu normă întreagă și pe lângă aceștia alți 7931 de cercetători și ingineri care reprezintă 500 de universități și 80 de naționalități diferite Aproximativ jumătate din comunitatea mondială a fizicii particulelor lucrează la experimente ce au loc la CERN Pentru că este un centru de cercetare internațional cercetările CERN nu se află în mod oficial nici sub jurisdicția Franței nici sub jurisdicția Elveției iar unele vehicule ale companiei au numere diplomatice de înmatriculare Printre aceste vehicule se află și mașinile de pompieri Domenii de activitate Cercetare fundamentală Experimentele de la CERN au condus la multe descoperiri științifice printre care 1973 Descoperirea curenților neutri în camera cu bule Gargamelle 1983 Descoperirea Bosonilor W și Z în experimentele UA1 și UA2 1989 Determinarea numărului familiilor de neutrino în acceleratorul de particule Large Electron-Positron Colider LEP 1995 Prima obținere pe cale artificială a antimateriei și anume a antihidrogenului în cadrul experimentului PS210 2001 Punerea în evidență a violării simetriei CP în cadrul experimentelor NA48 Activitățile de cercetare fundamentală din cadrul CERN au avut ca rezultat și atribuirea a două Premii Nobel Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1984 acordat fizicienilor Carlo Rubbia și Simon van der Meer pentru descoperirea bosonilor W și Z și Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1992 acordat cercetătorului francez de la CERN Georges Charpak pentru inventarea și dezvoltarea detectoarelor de particule în particular a camerei proporționale multi-fir Cercetare aplicată și dezvoltare tehnologică Laboratorul joacă un rol vital în dezvoltarea tehnologiilor viitorului inclusiv cele necesare propriei activități care presupune tehnologii de cea mai înaltă performanță Formare de specialiști CERN dispune de o gama largă de forme de instruire și specializare care atrag mulți cercetători și ingineri tineri Dotări Complexul de acceleratoare CERN are în dotare o rețea formată din șase acceleratoare de particule și un singur decelerator de particule Fiecare accelerator din complex accelerează particulele până la o anumită energie după care le trimite următorului accelerator care urmează să accelereze particulele către energii mai mari Dispozitivele folosite în prezent sunt următoarele Două acceleratoare lineare care creează particule de energii joase pentru a fi introduse în Sincrotronul de Protoni Linac2 de o putere de 50 MeV este folosit pentru protoni și Linac3 42 MeV u este folosit la accelerarea ionilor grei< ref> Boosterul Sincrotronic de Protoni accelerează energia particulelor generate de către Linac2 înainte de a fi transferate către alte dispozitive Acceleratorul Circular de Ioni de Energii joase în engleză "Low Energy Ion Ring" având acronimul LEIR accelerează ionii proveniți din Linac3 înainte de a-i transfera în Sincrotronul de Protoni Acceleratorul acesta a fost pus în funcțiune în anul 2005 fiind de fapt fostul Accelerator Circular de Anti-protoni de Energii Joase LEAR reconfigurat Sincrotronul de Protoni de 28 GeV în engleză "Proton Synchrotron" având acronimul PS construit în 1959 este încă în funcțiune ca un accelerator ce precede acceleratorul SPS și aduce particulele la energii destul de înalte pentru a fi introduse în acesta Super Sincrotronul de Protoni SPS este un accelerator circular de particule cu un diametru de 2km construit într-un tunel pus în funcțiune din anul 1976 A fost proiectat pentru a genera energii de maxim 300 GeV dar a fost adus la zi treptat până când a ajuns la puterea maximă de 450 GeV El a fost folosit pentru ciocnirile perechilor de particule antiparticule proton antiproton și pentru a accelera perechile de particule antiparticule electron pozitron de energii înalte și a le introduce apoi în "Large Electron-Positron Colider" LEP O dată cu terminarea acceleratorului "Large Hadron Collider" LHC SPS va fi folosit ca un accelerator ce precede LHC și accelerează protoni și ioni grei pentru a-i putea introduce în acesta Separatorul de Masă Izotopică On-line ISOLDE este folosit la studierea nucleelor instabile Particulele sunt accelerate prima dată în PS Booster înainte de a intra în ISOLDE El a fost pus în funcțiune pentru prima dată în anul 1967 și a fost reconstruit cu îmbunătățiri importante în anul 1974 și a doua oară în anul 1992 Deceleratorul de Antiprotoni AD reduce impulsul antiprotonilor până la aproximativ 10% din viteza luminii pentru a putea fi efectuate cercetări despre antimaterie Centrul de informatică Principalul centru de cercetare de la Meyrin are de asemenea un centru mare de informatică dotat cu computere de ultimă generație pentru a interpreta digital datele obținute experimental Datorită faptului că rezultatele cercetărilor trebuie făcute publice tuturor cercetătorilor din lume centrul de computere de la CERN găzduieste un Internet Exchange denumit CIXP CERN Internet Exchange Point care se interconectează cu alte Internet Exchange-uri și furnizori de servicii internet din Europa CERN este cunoscut de altfel ca locul unde a fost creat web-ul Aici există primul server din lume un computer care avea lipit pe el un bilet "This machine is a server! Do not power down!" "Acest aparat este un server! Nu îl opriți!" Statele fondatoare ale CERN pe atunci Germania de Vest State care s-au alăturat ulterior CERN din 1959 stat fondator retras din CERN în 1961 1961-1969 apoi din 1983 din 1985 din 1991 din 1991 din 1992 din 1993 din 1993 din 1999 din 2013 Țări și organizații cu statut de observator CERN Comisia Europeană UNESCO Rezultate recente majore Experimentul OPERA Articol principal Neutrino Cercetătorii de la CERN au făcut public faptul că ar fi observat că neutrinii se deplasează cu o viteză superioară celei a luminii și mai mult decât atât au proprietatea de a-și schimba aroma Potrivit teoriei restrânse a relativității niciun corp cu masa de repaus nenulă nu poate depăși viteza luminii Experimentul efectuat la CERN a constat în trimiterea cu viteză mare a unor fluxuri de neutrini dintr-un accelerator aflat la sediul CERN din apropierea Genevei către un detector aflat la Laboratorul Național Gran Sasso din Italia la o depărtare de circa 732 de kilometri Neutrinii sunt particule subatomice elementare despre care se știe că ar călători în general cu o viteză apropiată de cea a luminii dar asupra cărora nu se înțelege foarte bine cum se aplică conceptul de masă și cel de masă de repaus Ei sunt neutri din punct de vedere electric și sunt capabili să treacă prin materie fără a interacționa cu ea În urma experimentului s-a observat că neutrinii au ajuns la destinație cu 60 de nanosecunde mai repede decât în cazul în care ar fi călătorit cu viteza luminii și că și-au schimbat aroma Echipa de cercetători a repetat testul de 15000 de ori pe parcursul a trei ani pentru a ajunge la această concluzie după care în 2011 a cerut ca experimentul să fie repetat și supus analizei specialiștilor din exterior Acest rezultat nu a fost acceptat de cercetatori Ulterior in urma unei revizii interne in cadrul experimentului s-a dovedit a fi un rezultat eronat datorat conectarii defectuoase a unor cabluri de fibra optica Despre bosonul Higgs Articol principal Bosonul Higgs În perioada 2011 2012 oamenii de știință de la CERN au făcut progrese majore pentru a dovedi existența bosonului Higgs până acum doar presupusă Note Bibliografie François de Rose Nature vol 455 nr 7210 pag 174-175 11 September 2008 Legături externe California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Carl Spitteler n 24 aprilie 1845 Liestal d 29 decembrie 1924 a fost un poet nuvelist romancier dramaturg critic și eseist elvețian laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1919 considerat "cel mai cunoscut scriitor elvețian de la începutul secolului" Motivația Juriului Nobel "drept apreciere deosebită pentru epopeea sa "Primăvara olimpică" " Date biografice Carl Spitteler s-a născut la Liestal Elveția pe 24 aprilie 1845 După studiul dreptului la Basel predă un timp teologia la Zürich și Heidelberg catedră pe care o părăsește datorită convingerilor sale ateiste Este un timp profesor particular apoi de liceu la o școală de fete din Bern în cele din urmă redactor la Neue Züricher Zeitung Din 1892 trăiește ca scriitor liber profesionist În anul 1905 își ia doctoratul în filosofie la Zürich La începutul primului război mondial pledează pentru neutralitatea patriei sale fiind de aceea atacat de cercurile naționaliste din Germania Opera sa pledează în exclusivitate pentru umanism încearcă modernizarea unor simboluri antice și a unor idei mitice "cosmice" este influențată de gândirea filosofică a lui Schopenhauer Nietzsche Jacob Burckhardt și ar putea chiar fi criticată de estetism și elitarism exagerat Opera Prometheus und Epimetheus Prometeu și Epimeteu 1881 Extramundana 1883 Ei Ole 1887 Samojeden 1887 Hund und Katze 1887 Olaf 1887 Bacillus 1888 Das Bombardement von Åbo 1889 Schmetterlinge Fluturi 1889 Der Parlamentär 1889 Das Wettfasten von Heimligen 1890 Friedli der Kolderi 1891 Gustav 1891 Literarische Gleichnisse Ecuații literare 1892 Der Ehrgeizige 1892 Jumala Ein finnisches Märchen 1893 Balladen Balade 1896 Der Gotthard 1897 Conrad der Leutnant locotenentul Conrad 1898 Lachende Wahrheiten 1898 Die Auffahrt 1900 Hera die Braut 1901 Die hohe Zeit 1903 Ende und Wende 1904 Olympischer Frühling Primăvara olimpică epopee vol I 1900; vol II 1910 Imago 1906 Glockenlieder Cântece de clopote 1906 Die Mädchenfeinde 1907 Meine Beziehunger zu Nietzsche Relațiile mele cu Nietzsche 1908 Meine frühesten Erlebnisse 1920 Prometheus der Dulder Prometeu răbdătorul 1924 Note Legături externe Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Constituția Statelor Unite ale Americii în engleză United States Constitution este legea supremă a Statelor Unite ale Americii A fost concepută între 21 februarie și 17 septembrie 1787 fiind definitivată în 17 septembrie 1787 odată cu adoptarea sa de către Convenția Constituțională a Statelor Unite ale Americii în engleză care a avut loc în Philadelphia Pennsylvania urmând ca să intre în vigoare în ziua de 4 martie 1789 A creat o uniune federală de state suverane și un guvern federal care să opereze conducerea acesteia înlocuind vechea uniune mai neclar definită și cu o constituție mai ambiguă Articolele Confederației Imediat după adoptare a fost supusă ratificării tuturor celor treisprezece foste colonii britanice fiind votată și acceptată de adunările celor treisprezece state originare la date diferite între 7 decembrie 1787 de către statul Delaware primul și 29 mai 1790 de către statul Rhode Island al treisprezecela și ultimul dintre cele treisprezece state originare După intrarea sa efectivă în aplicare la 4 martie 1787 exact așa cum a fost inițial preconizat de către un grup al Părinților Fondatori respectiv validând Uniunea și Constituția însăși la 21 iunie 1788 când "pragul critic" de nouă state semnatare a fost atins prin ratificarea sa de către statul New Hampshire Constituția Statelor Unite a servit ca model multor națiuni Astăzi constituția Statelor Unite este cea mai veche constituție de tip federal din lume fiind efectiv în vigoare de peste 226 de ani În același timp este cea mai veche constituție scrisă din lume care funcționează neîntrerupt de la adoptarea sa< ref> Istorie Pentru detalii vedeți Istoria Constituției Statelor Unite ale Americii În timpul Războiului de Independență în engleză ca urmare a Declarației de independență a Statelor Unite ale Americii cele treisprezece colonii britanice care s-au răsculat contra Imperiului Britanic au format pentru început un guvern central foarte slab și nu foarte eficient având Congresul Continental în engleză ca unica sa entitate componentă conform Articolelor Confederației Congresul Continental era un organ strict legislativ care adeseori nu putea nici măcar să producă legi datorită absenteismului frecvent al membrilor acestuia Puterile executivă și judiciară nu existau Congresul Continental fiind de fapt doar un organ legislativ nu avea nici o putere ca să impună nici un fel de legi incluzând colectarea de taxe Inexistența unor ramuri executive și juridice care să aplice legile și respectiv să-i pedepsească pe cei care nu le respectau făcea ca puterea Congresului Continental să fie nu doar foarte limitată dar de cele mai multe ori să fie nerespectată ignorată sau chiar ridiculizată Absenteismul membrilor săi era de multe ori intenționat pentru a nu se realiza quorumul necesar trecerii unei legi Astfel în mod frecvent chiar și cele mai moderate propuneri sau schimbări erau blocate În septembrie 1786 reprezentanți a cinci state s-au întâlnit în ceea ce urma a fi numită Annapolis Convention pentru a discuta modificările necesare care urmau a fi aduse Articolelor Confederației pentru a netezi relațiile economice și în special comerțul Cu această ocazie participanții i-au invitat pe toți reprezentanții celor 13 state să se întâlnească ulterior în Philadelphia Pennsylvania ca să discute ce ar trebui să facă pentru îmbunătățirea și nuanțarea creării organelor necesare conducerii federale După terminarea Convenției de la Annapolis Maryland Congresul Confederației a aprobat un plan de revizuire a Articolelor Confederației prevăzut a avea loc în ziua de 21 februarie 1787 Preambulul Constituției „Noi Poporul Statelor Unite in vederea realizării unei Uniuni mai strânse așezării dreptății asigurării Liniștii interne înzestrării pentru apărarea obștească promovării Prosperității generale si asigurării Binecuvântărilor Libertății pentru noi înșine si pentru Urmașii noștri decretăm și promulgăm Constituția de față pentru Statele Unite ale Americii Preambulul Constituției SUA nici nu recunoaște vreo putere nici nu oprește vreo acțiune; el doar explică motivația din spatele Constituției Este o declarație de bază ce precede Constituția Preambulul în special primele două cuvinte noi poporul este una dintre cele mai menționate secțiuni ale Constituției Sunt cu adevărat cele mai importante cuvinte din Constituție deoarece arată că aceasta nu vine de la un rege sau împărat ci de la poporul însuși Expresia „noi poporul Statelor Unite este de o importanță singulară Se prevede astfel că puterea și autoritatea guvernământului federal al Statelor Unite ale Americii nu vine de la mai multe state sau de la popoarele mai multor state ci de la o entitate identificată ca fiind popor al Statelor Unite ale Americii cu Constituția servind ca un contract între poporul SUA mulțimea de state și noua entitate creată guvernământul federal al SUA Dorința fondatorilor era aceea de a asigura un sistem de echilibre și contraponderi între puteri Legislativ vs Executiv vs Judiciar Articolul I Puterea legislativă -este deținută de Congres care se împarte în două camere Camera Senatului și Camera Reprezentanților Articolul II Puterea executivă -este deținută de Președinte și Vicepreședinte Puterea executivă va fi țncredințată unui președinte al Statelor Unite ale Americii Președintele va fi comandantul superm al armatei și al marinei va putea încheia tratate cu avizul și consimțământul Senatului dacă doua treimi din senatorii prezenti își vor da acordul Articolul IV Puterea Statelor și limitele lor Articol V Procesul de schimbare al constituției Articol VI Puterea federală Articol VII Procesul de ratificare Amendamente Constituția Statelor Unite are 27 de amendamente primele zece ratificate simultan intre anii 1789 și 1791 sunt cunoscute sub denumirea de United States Bill of Rights și urmăresc limitarea puterii guvernului federal Primul Amendament Acesta interzice Congresului să voteze legi prin care să se instituie o religie oficială de stat sau prin care o religie este preferată în locul alteia să promulge legi prin care s-ar împiedica libertatea religioasă legi care să îngrădească libertatea de exprimare libertatea presei legi care să limiteze dreptul la adunare pașnică și la a trimite petiții guvernului Textul amendamentului spune "Congress shall make no law respecting an establishment of religion or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech or of the press; or the right of the people peaceably to assemble and to petition the Government for a redress of grievances" Clauza Instituirii "Congress shall make no law respecting an establishment of religion" Primului Amendament are ca scop apărarea libertății de conștiință a libertății religioase și a libertății de exprimare iar Clauza Instituirii eng Establishment Clause contribuie la atingerea acestui scop prin ridicarea "unui zid de separație între Biserică și Stat"< ref> Această clauză poate fi interpretată fie într-un mod "separaționist" caz în care această clauză ar interzice orice fel de ajutor oferit de Congres pentru Biserică indiferent de confesiune fie într-un mod "non-preferențialist" interzicând doar ajutarea unei religii în favoarea alteia nu și intervenția în domeniul religios cu scopul de a facilita accesul la religie privește acomodarea conflictelor ce ar apărea între separarea bisericii de stat și datoria statului de a asigura libera alegere și accesul cetățenilor la religie eng Free Exercise Clause Trebuie remarcat că "această clauză are un caracter absolut" Cere să nu existe nici o lege no law și de asemenea trebuie remarcat că această clauză nu interzice doar instituirea de către guvernul federal a unei religii oficiale de stat ci orice fel de lege respecting an establishment of religion" majoritatea deciziilor Curții Supreme și a membrilor ei au susținut că Clauza Instituirii interzice guvernului promovarea religiei în general cât și favorizarea unei religii în raport cu alta sau a religiei în raport cu nonreligiile În speța devenită celebră pentru dezbaterile cu privire la Clauza Instituirii Everson v Board of Education 1947 Curtea Supremă s-a pronunțat asupra interpretării ei astfel „Clauza cu privire la instituirea unei religii a Primului Amendament înseamnă cel puțin asta Nici un stat și nici guvernul federal nu pot înființa o biserică Nici unul nu poate da legi în sprijinul unei religii a tuturor religiilor sau să prefere o religie în favoarea alteia Nici unul nu pot forța sau influența o persoană să urmeze sau să renunțe la o anume biserică împotriva voinței sale sau să fie forțat să-și declare credința sau necredința într-o religie Nici o persoană nu poate fi pedepsită datorită sau declarării credințelor religioase sau nonreligioase pentru prezența sau absența de la biserică Nici o taxă indiferent de sumă mare sau mică nu poate fi îndreptată spre susținerea activităților sau instituțiilor religioase indiferent de numele și forma aleasă pentru învățarea sau urmarea învațăturilor religioase Nici un stat nici guvernul federal nu pot în mod deschis sau secret participa în activitățile organizațiilor și grupurilor religioase și viceversa< ref> Cazurile ajunse la Curtea Supremă cu privire la Clauza Instituirii au atins toate zonele de conflict de intersectare dintre statul secular și biserică religie existând acum o serie de precedente ce se doresc a trasa această graniță fină între sferele celor două< ref> De exemplu în ceea ce privește asistența financiară a organizațiilor religioase Bradfield v Roberts 1899 Curtea Supremă a găsit constituțională finanțarea unui spital administrat de o instituție romano-catolică deoarece spitalul a fost considerat o instituție seculară a cărei sprijinire cu bani bugetari nu constituie o sprijinire directă a Bisericii Romano-Catolice În Everson v Board of Education 1947 s-a considerat a fi constituțională o hotărâre locală prin care era finanțat transportul copiilor la școală fie că e parohială sau nu în ciuda Clauzei Instituiste asta pentru că legea se aplică tuturor cetățenilor indiferent de religie În Lemon v Kurtzman1971 s-au considerat a fi neconstituționale două legi una care permitea statului să "cumpere" servicii în sectoare seculare de la școlile religioase iar alta ce permitea statului să plătească un procentaj din salariul profesorilor din școlile private inclusiv cele religioase O linie de demarcație pare a considera neconstituțional ajutorul direct către organizațiile religioase vezi Sloan v Lemon 1973 Mueller v Allen 1983 cu folosirea veniturilor din taxe pentru ajutorarea colegiilor parohiale pentru ajutorarea studenților în a urma aceste cursuri; insă este considerată constituțională posibilitatea statului de a acorda ajutoare unice pentru construirea acestor colegii sau ca girant pentru creditele studenților ce doresc să urmeze un astfel de colegiu ajutorul acordat fiind indirect către organizațiile religioase În problema rugăciunile în orele din școlile publice s-a considerat în Engel v Vitale 1962 ca neconstituțională rostirea unei rugăciuni chiar dacă era non-confesională Justice Black scriind că "nu este parte a îndatoririlor oficiale ale guvernului să compună rugăciuni oficiale pentru orice fel de grup de cetățeni americani pe care aceștia să le poată recita ca parte a unui program religios intreprins de către guvern" În Wallace v Jaffree 1985 Curtea a găsit neconstituționlă hotărârea cu privire la necesitatea unui moment de tăcere pentru rugăciune privată—nu atât tăcerea a fost considerată neconstituțională cât faptul că aceasta promova religia iar în Lee v Weisman 1992 tot neconstituțională a fost decisă și recitirea de rugăciuni religioase în cadrul ceremoniilor de absolvire sau alte tipuri unde prezența nu este neapărat obligatorie În Santa Fe Independent School Dist v Doe 2000 Curtea a decis că nici măcar un vot al corpului de studenți nu ar autoriza o rugăciune condusă de studenți înaintea orelor de curs Și exemplele ar putea continua dar merită spus că din aceste serii de precedente s-au putut extrage o serie de teste în vederea interpretării constituționalității dacă o lege respectă sau nu Clauza Instituirii1 Testul Lemon numit așa după speța din 1971 unde s-a hotărât că pentru a fi în acord cu această clauză o lege trebuie a să aibă un scop secular legitim; b să fie neutră față de religie efectul primar nu trebuie să fie acela de a încuraja sau inhiba dezvoltarea unei religii; și c să nu implice guvernul în mod însemnat în treburile religiei2 Testul Coerciției asociat de regulă cu Justice Anthony Kennedy și soluționarea din County of Allegheny v ACLU afirmă că guvernul nu violează Clauza Instituirii decât dacă 1 oferă sprijin direct unei religii astfel încât să contribuie la instituirea unei biserici de stat; și 2 obligă oamenii să sprijine sau să participe la o religie împotriva voinței lor; 3 Testul Instituirii interpretare în care o lege încalcă Clauza și Primul Amendament dacă aceasta favorizează o religie în favoarea alteia într-un mod în care îi face pe unii să se simtă out-sideri iar alții să se simtă in-sideri privilegiați În ciuda clarității Primului Amendament la Constituție și al caracterului absolut al Clauzei Instituirii în Statele Unite ale Americii există totuși o veche și puternică tradiție a nerespectului Constituției în această privință și prin asta în fond a disprețului pentru legea fundamentală a țării care astfel ea devine doar o simplă literă moartă A trecut astfel mai bine de o jumătate de secol deja de când spețele relevante 1962 1963 au fost tranșate de Curtea Supremă a SUA însă de atunci și până azi atât membrii legislativului cât și angajații statului din școli dar și populația deservită de aceste instituții însăși au încălcat și mai continuă și acum să încalce sistematic practic de manieră zilnică prevederile constituționale privitoare la religia în școlile publice Astfel parlamentele statelor federației americane au adoptat în mod repetat numeroase legi care eludează hotărârile Curții Supreme și astfel transformă în literă moartă prevederile constituționale asta în timp ce minoritatea care protestează sau ar dori sa protesteze contra acestor încălcări flagrante și sistematice ale Constituției SUA suportă din partea mediului o colosală presiune întru conformism fiind intimidați și reduși astfel la tăcere Chiar și anumite instituții federale importante s-au lasat antrenate în tentative de eludare de ocolire a deciziilor Curții Supreme parlamentul federal american "Congresul" de ex a adoptat în 1993 "Legea de Reabilitare a Libertății Religioase" LRLR prin care guvernul federal era obligat să justifice limitarea libertății religioase doar prin invocarea și firește dovedirea eventuală a amenințării unui interes național major asta în ciuda faptului că SCOTUS decisese deja în 1990 că guvernul nu e obligat să invoce vreun "interes național major" atunci când limitează libertatea religioasă pentru asta fiind suficient apelul la o simplă lege cu aplicare generală Curtea Supremă a considerat că prin adoptarea acestei legi care practic abolește decizia ei puterea legislativă încearcă să-i dicteze drept pentru care cu prima ocazie 1997 a abolit LRLR pe motiv că prin adoptarea acestei legi Congresul se face vinovat de "nerespectarea separării puterilor în stat" Note Bibliografie Levy Leonard Wed Encyclopedia of the American Constitution 5 vol; 1992 3000 p; US Law Dictionary; Tribe Laurence H American Constitutional Law 1999; Gregory Casey The Supreme Court and Myth An Empirical Investigation Law &Society Review vol8 no3 p 385-420; Marshall Thurgood The Constitution A living document Howard Law Journal 1987 p 28; Rakove Jack N Original Meanings Politics and Ideas in the Making of the Constitution Knopf 1996p 455; Amar Akhil Reed 2005 In the beginning America’s Constitution A Biography New York Random House Legături externe Arhivele naționale ale SUA National Archives Surse oficiale ale guvernului Statelor Unite Annotated constitution with descriptions of important cases official publication of US Senate Library of Congress Website-uri neguvernamentale Research and public education on the principles of An overview of constitutional law from the Legal Information Institute Full text of Constitution with some history and annotation Museum and education center Study on the treatment of the Constitution in public education from by the Congressional Research Service of the US Library of Congresshyperlinked version published by LII http wwwlawumkcedu faculty projects ftrials conlaw estabintohtm Website-uri activiste Site advocating small government and strict constitutional construction Site advocating an increase in the size of the House of Representatives Online book arguing that the Supreme Court's interpretation of the First Amendment has created a virtual First Amendment" that is radically different from the true amendment Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Günter Grass n 16 octombrie 1927 Danzig-Langfuhr Orașul Liber Danzig – d 13 aprilie 2015 Lübeck a fost un scriitor sculptor pictor și grafician german Grass a fost membrul grupului Grupul 47 și este considerat unul din cei mai importanți autori de limbă germană ai prezentului Cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi În anul 1999 primește Premiul Nobel pentru Literatură Lirica sa abstractă cultivă umorul expresia șocantă calamburul Romanele sale de critică socială sunt novatoare prin tehnica narativă iar viziunea asupra lumii unește absurdul grotesc cu miticul și arhetipalul Date biografice Günter Grass s-a născut în orașul Danzig actualmente Gdańsk Polonia Era fiul lui Willy Graß n 1899 – d 1979 etnic german protestant și al Helenei Grass n 1898 – d 1954 romano-catolică de origine poloneză Günter Grass a fost crescut în conformitate cu preceptele religiei catolice Avea încă o soră care s-a născut în 1930 Günter Grass a urmat gimnaziul Conradinum în Danzig S-a oferit voluntar în cadrul serviciului Kriegsmarine în 1943 devine Luftwaffenhelfer se înrolează în Reichsarbeitsdienst iar în noiembrie 1944 la 17 ani s-a înrolat în Waffen-SS trupa paramilitară de elită a SS A fost rănit la picior și luat prizonier de americani la 20 aprilie 1945 După eliberare a fost cioplitor în piatră pentru morminte ceea ce avea să-i slujească drept mijloc de subzistență în timpul studenției la grafică și sculptură în Düsseldorf și Berlin A mai fost traficant pe piața neagră și baterist într-o formație de jazz De asemenea el a lucrat în calitate de autor și a călătorit în mod frecvent S-a căsătorit în 1954 iar din anul 1960 a locuit la Berlin precum și temporar în landul Schleswig-Holstein Divorțat în 1978 s-a recăsătorit anul următor Între anii 1983 1986 a deținut președinția Academiei de Arte din Berlin Opere Romane nuvele și povestiri Trilogia Danzigului Die Blechtrommel „Toba de tinichea ISBN 978-973-46-0598-9 roman 1959 Katz und Maus „Pisica și șoarecele ISBN 978-973-46-1296-3 nuvele 1961 Hundejahre „Ani de câine roman 1963 örtlich betäubt „Anestezie locală ISBN 978-973-46-1090-7 roman 1969 Aus dem Tagebuch einer Schnecke „Din jurnalul unui melc roman 1972 Der Butt „Calcanul roman 1977 Das Treffen in Telgte „Întâlnire în Telgte proză scurtă 1979 Kopfgeburten oder Die Deutschen sterben aus „Rubrica nașteri sau germanii sunt pe moarte proză scurtă 1980 Die Rättin „Șobolanul roman 1986 Unkenrufe „Apel către broasca râioasă povestire 1992 Ein weites Feld „Un câmp larg roman 1995 Mein Jahrhundert „Secolul meu ISBN 978-973-46-1922-1 roman 1999 Im Krebsgang „În mers de crab ISBN 978-973-46-3895-6 nuvelă 2002 Beim Häuten der Zwiebel „Decojind ceapa memorii 2006 Die Box „Caseta roman 2008 Unterwegs von Deutschland nach Deutschland Jurnal 1990 „Călătorie în Germania din Germania ISBN 978-973-46-2834-6 memorii 2009 Grimms Wörter Eine Liebeserklärung „Cuvintele Fratilor Grimm ISBN 978-973-46-3636-5 memorii 2010 Drame Die bösen Köche Ein Drama „„Bucătăriile răulu teatru 1956 Hochwasser Ein Stück in zwei Akten „Inundațiile O piesă în două acte teatru 1957 Onkel Onkel Ein Spiel in vier Akten „Unchiul unchiul O piesă în patru acte teatru 1958 Noch zehn Minuten bis Buffalo Ein Spiel in einem Akt teatru 1958 Die Plebejer proben den Aufstand Ein deutsches Trauerspiel „Plebeul de revoltă O tragedie germană teatru 1966 Lirică Die Vorzüge der Windhühner „Avantajele găinilor-giruetă 1956 Gleisdreieck poezii 1960 Ausgefragt „Întrebat 1967 Gesammelte Gedichte 1971 Letzte Tänze 2003 Lyrische Beute 2004 Dummer August 2007 Was gesagt werden muss 2012 Europas Schande 2012 Eintagsfliegen 2012 Poesiealbum 302 Märkischer Verlag Wilhelmshorst 2012 ISBN 978-3-943708-02-8 Diverse Über das Selbstverständliche „Despre ce e evident discursuri-articole-scrisoare deschisă-comentarii 1968 Der Bürger und seine Stimme Reden Aufsätze Kommentare „Cetățeanul și vocea lui Discursuri-eseuri-comentarii 1974 Denkzettel Politische Reden und Aufsätze 1965 1976 Discursuri politice și eseuri 1965-1976 eseuri 1978 Widerstand lernen Politische Gegenreden 1980-1983 „Studiu de rezistență Discursuri politice 1980-1983 eseuri polemici politice 1984 Zunge zeigen „Limba Un jurnal din desene jurnal 1988 Legături externe ;Articole biografice 12 octombrie 2010 Simona Chițan Adevărul 11 iulie 2012 Gabriela Lupu România liberă Genocidul armean cunoscut odată ca Holocaustul armenilor Masacrul armenilor în limba armeană Metz Yeghern Marele Rău sau Genocidul uitat se referă la două evenimente distincte dar care au legătură între ele primul este campania condusă de Sultanul Abdul-Hamid II între anii 1894-1896 și a doua este deportarea și eliminarea armenilor de către guvernul Junilor turci între anii 1915-1916 Termenul genocid e asociat celui de-al doilea episod care este comemorat de către armeni pe 24 aprilie În acest genocid au fost omorâți aproape 2 milioane de armeni Primul masacru armean Până în secolul al XVIII-lea situația armenilor nu prezenta modificări substanțiale dar începutul declinului otoman și nașterea sentimentului național armean deschideau noi posibilități armenilor care până atunci erau necunoscute Aspirația popoarelor caucaziene la propria independență și anexarea Armeniei Orientale la Imperiul Rus duc la pierderea echilibrului existent În acest climat destul de agitat acțiunea armeană se explică pe doua fronturi primul la Constantinopol unde Patriarhul Armean susținea problema recunoașterii armenilor și a doua în Armenia unde se nasc primele partide revoluționare clandestine În 1890 în Imperiul Otoman existau în jur de 2 milioane de armeni majoritatea creștini orientali sau catolici Sultanul Abdul Hamid II preocupat de activismul armean dar și de dezvoltarea economică pe care acest popor începea să o cunoască decide punerea în mișcare a unui pogrom cu ocazia căruia sunt uciși 200000 de armeni începând cu anul 1895Totul se petrece sub ochi puterilor europene care cum vor face și mai târziu nu reușesc să ia nici o inițiativă în a apăra popoarele asuprite Reacția armeană a fost aceea de a crea Federația Revoluționară Armeană numită și Dachnak cu baze în apropiata Armenie Rusă și susținută de populațiile locale Armenii erau susținuți de Rusia în lupta lor pentru independență aceasta aspirând să anexeze teritorii otomane și eventual să-și aproprie Constantinopolul Pentru a înăbuși mișcarea autonomistă armeană guvernul otoman i-a încurajat pe kurzi cu care împărțise teritoriul Armeniei istorice la sentimente de ură anti-armeană Asuprirea pe care trebuiau să o suporte de la kurzi și creșterea taxelor impuse de guvernul turc i-au exasperat pe armeni până la revoltă Armata otomană împreună cu armata kurdă au răspuns revoltei ucigând mii de armeni și arzând satele 1894 După doi ani probabil pentru a obține atenția internațională câțiva revoluționari armeni au ocupat banca otomană de la Istanbul Reacția a dus la un pogrom anti-armenesc din partea turcilor musulmani în care și-au pierdut viața în jur de 50000 de armeni "Junii turci" O nouă speranță a fost mișcarea revoluționară a "Junilor turci" caracterizată de un puternic naționalism turc Aceștia păreau intenționați să combată sistemul imperialist și să creeze o federație formată din toate popoarele care fuseseră anterior cuprinse în imperiu Însă conceptele naționalismului turc precum și crearea unei federații otomane au fost cu totul contrare comportamentului lor aceștia considerând elementul armean ca un pericol intern ce trebuia combătut Deja în 1909 au loc primele masacre în Cilicia unde sunt uciși în jur de 30000 de armeni de către forțele partidului Ittihad ve Tarakki Uniune și Progres Totul fusese consecința ideologiei turce care avea la baza panturcismul curent puternic naționalist și iredentist și turanismul care caracteriza independența națională și rasa pură Al doilea masacru armean 1879-1936 un ofițer venezuelan care a lucrat în armata otomană a scris o dare de seamă detaliată a masacrelor în cartea sa Cuatro años bajo la media luna În preajma primului război mondial Imperiul Otoman era condus de guvernul Junilor turci Aceștia se temeau că armenii ar putea să se alieze cu Rusia rivala de secole a otomanilor pentru supremația în Peninsula Balcanică și în Caucaz În 1915 când războiul deja începuse câteva batalioane armenești ale armatei ruse au început să recruteze dintre armeni pe cei care în trecut fuseseră în armata otomană În acest timp armata armeană era ajutată și înarmată și de Franța care i-a îndemnat la revoltă împotriva proaspetei puteri republicane Justificându-și actele proprii ca reacție la amenințarea proaspătului stat Junii turci au executat imediat în jur de 300 de naționaliști armeni și au dat ordine de deportare a unei bune părți a populației armenești din Anatolia unde trăiau de milenii spre deșerturile din Siria și Mesopotamia Peste 1200000 de persoane au murit de foame boli și extenuare Recunoașterea genocidului Majoritatea istoricilor tind să considere comportamentul adoptat de Junii turci ca propagandă subliniind proiectul politic de creare în Anatolia al unui stat turc omogen din punct de vedere etnic Alții în schimb susțin inexistenta unui proiect de genocid atenționând asupra faptului că nu toți armenii din Istanbul fuseseră victime ale masacrului Guvernul turc continuă și astăzi să nege genocidul acesta fiind unul dintre cauzele principale a controverselor dintre Uniunea Europeană și Turcia O lege recentă franceză pedepsește cu închisoarea negarea genocidului armean Pe de altă parte de mai mult timp magistratura turcă pedepsește cu arest și închisoare până la trei ani pe cei care vorbesc în public despre genocidul armenilor considerându-l un gest nepatriotic Pe 24 aprilie 2015 președintele Germaniei Joachim Gauck a ținut o cuvântare în cursul căreia pentru prima dată s-a referit la masacru cu termenul genocid precizând că Germania poartă și ea o parte din răspundere În primul Război Mondial armenii din Imperiul otoman au fost acuzați de colaborare cu inamicul și expulzați sau uciși sistematic Nu trebuie să ne temem de adevăr și nu acuzăm pe nimeni din cei ce sunt acum în viață pentru acele fapte a precizat președintele< ref> Numărul de morți Numărul exact de morți este controversat Sursele din Turcia tind să minimalizeze cifra în schimb sursele armenești o măresc În 1896 guvernul otoman înregistra 1440000 de armeni rezidenți în Anatolia Istoricul Arnold J Toynbee care fusese oficial in Anatolia în primul război mondial estimează că numărul de armeni morți era în jur de 1800000 Encyclopædia Britannica indică un număr de 1750000 Numărul armenilor morți în al doilea masacru este și mai controversat Surse din Turcia estimează numărul morților la 200000 în schimb cele armene ajung la 2500000 Toynbee susține că numărul morților a fost de 600000 ca și McCarthy Alți istorici estimează ca cifră un număr cuprins între 500000 și 2000000 de morți dar totalul de 1200000 1300000 este cel mai des folosit și în orice caz cel mai acceptat Note Bibliografie Antonia Arslan La masseria delle allodole ed BUR 2007 ISBN 88-17-01633-0 Guenter Lewy Il massacro degli armeni Einaudi 2006 ISBN 88-06-17841-5 Taner Akçam Nazionalismo turco e genocidio armeno Dall'Impero ottomano alla Repubblica ed Guerini e Associati 2005 ISBN 88-8335-719-1 Marco Impagliazzo Una finestra sul massacro Documenti inediti sulla strage degli armeni 1915-1916 ed Guerini e Associati 2000 ISBN 88-8335-133-9 Marcello Flores Il genocidio degli armeni ed Il Mulino 2007 ISBN 88-15-11853-5 Alice Tachdjian Polgrossi Pietre sul cuore Diario di Varvar una bambina scampata al genocidio degli armeni ed Sperling & Kupfer 2006 ISBN 88-8274-975-4 E Miller Donald e Lorna Touryan Miller Survivors Il genocidio degli armeni raccontato da chi allora era bambino ed Guerini e Associati 2007 ISBN 88-8335-878-3 Diego Cimara Il genocidio turco degli armeni ed Editing Treviso 2006 ISBN 88-6094-027-3 Alberto Rosselli L' olocausto armeno ed Solfanelli 2007 ISBN 88-89756-17-9 N Dadrian Vahakn Storia del genocidio armeno Conflitti nazionali dai Balcani al Caucaso ed Guerini e Associati 2003 ISBN 88-8335-462-1 Franz Werfel I quaranta giorni del Mussa Dagh ed Corbaccio 2003 Marco Impagliazzo Una finestra sul massacro Documenti inediti sulla strage degli armeni 1915-1916 ed Guerini e Associati 2000 ISBN 88-8335-133-9 TR 1915 Yüzleșme—Gerçeği Unutan Yıl 1915 Confronto l'anno che dimenticò la verità Maggio 2004 Atlas Dergisi İstanbul Paolo Cossi "Medz Yeghern Il Grande Male" Legături externe 8 iulie 2008 Daniel Nicolescu Descoperă 26 aprilie 2010 Vladimir Tismăneanu Evenimentul zilei 24 aprilie 2010 Evenimentul zilei 24 aprilie 2008 Florin Mihai Jurnalul Național Gerhard Johannes Paul Domagk n 30 octombrie 1895 Lagow Brandenburg; d 24 aprilie 1964 Königsfeld Schwarzwald a fost un patolog și bacteriolog german laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1939 Viața Gerhard Domagk s-a născut în Lagow Brandenburg Până la vârsta de 14 ani a urmat școala din Sommerfeld unde tatăl său era director adjunct După ce a urmat și școala din Silesia a intrat la Universitatea din Kiel unde a început studiul medicinei În primul război mondial în 1914 a fost rănit pe front și a fost trimis la serviciile sanitare unde a lucrat în spitale din Rusia ce tratau holera În timpul petrecut în aceste spitale a fost profund marcat de suferința oamenilor cauzată de anumite boli infecțioase grave precum tifosul sau holera Experiența de pe front i-a încurajat opțiunea de a deveni medic și de a efectua cercetări în domeniul medical În 1918 și-a reluat studiile întrerupte la Universitatea din Kiel iar în anul 1921 a absolvit facultatea și și-a început cercetările studiind creatina și creatinina sub observația profesorului Max Bürger Gerhard Domagk a descoperit în timp ce lucra în laboratoarele IG Farbenindustrie faptul că un colorant roșu numit apoi „prontosil rubrum proteja șoarecii și iepurii de doze letale de stafilococi și streptococi hemolitici Prontosilul era un derivat al sulfanilamidei pe care chimistul vienez Gelmo o sintetizase în anul 1908 Totuși Domagk nu a fost mulțumit de rezultat neștiind dacă medi­camentul va acționa la fel și asupra corpului uman Nefericita infecție cu streptococi a uneia dintre fiicele sale s-a dovedit a fi șansa de a încerca medicamenul Ca ultimă șansă Domagk i-a administrat o doză de Prontosil ce a dus la o vindecare completă Această testare a medicamentului nu a fost însă menționată până în anul 1935 când clinicile au testat medicamentul pe pacienți Mai târziu doctorul Gerhard Domagk și-a dezvoltat cercetările în domeniile chimoterapiei și tuberculozei și a fost sigur de dezvoltarea acestor ramuri în viitor Domagk a introdus sulfamidele în chimioterapia infecțiilor bacteriene Pentru meritele sale prin descoperirea Prontosilului primește în anul 1939 premiul Nobel în medicină Înmânarea premiului fiind împiedicată de ordinul lui Hitler Domagk va mulțumi pentru această distincție lucru care determină ulterior arestarea lui de fasciști Abia în anul 1947 va primi de la regele Suediei Premiul Nobel fără suma de bani care se acorda împreună cu premiul Lui Gerhard Domagk i s-au acordat numeroase doctorate onorifice în multe universități din lume a devenit membru al Societății Regale din Marea Britanie în 1939 și membru onorific al Societății Germane de Dermatologie În anul 1949 Domagk este ales cetățean de onoare al provinciei Entre Ríos din Argentina urmând aceeași cinstire în 1950 de orașul Verona iar în 1951 de orașul Wuppertal ca și alte nenumărate distincții Distincții Emil-Fischer monedă memorială 1938 Addingham Medal Leeds 1938 Premiul Cameron Edinburgh 1939 Premiul Nobel în medicină 1939 înmânat în 1947 Medaglia Paterno Rom 1941 Medalia von-Klebelsberg și Premiul Budapesta 1941 Ordinul "El Sol del Peru" 1949 Ordinul Pour le mérite pace pentru știință și cultură 1952 Premiul Paul-Ehrlich 1956 Ordinul răsărit de soare clasa a II-a Japonia 1960 Note Legături externe 6 decembrie 2007 Jurnalul Național Imperiul Otoman în limba turcă otomană دولتِ عَليه عُثمانيه Devlet-i Aliye-i Osmaniye „Sublimul Stat Otoman; limba turcă modernă Osmanlı Devleti ori Osmanlı Imparatorluğu adesea numit și Turcia Otomană a fost o supraputere imperială care și-a manifestat dominația în zona mediteraneană și care a existat din 1299 până în 1922 Initial a fost un stat islamic sunnit fondat de turcii oghuzi sub conducerea lui Osman I in nord-vestul Anatoliei in 1299 < ref> Odată cu ascensiunea otomanilor sub Murad I și cucerirea Peninsulei Balcanice între 1362-1389 și căderea Constantinopolului de către Mehmed al II-la în 1453 Sultanatul Otoman s-a transformat într-un imperiu În 1453 după ce turcii au cucerit Constantinopolul orașul Istanbul din zilele noastre fosta capitală a Imperiului Bizantin a devenit a treia capitală a Imperiului Otoman Între secolele al XVI-lea și al XVII-lea Imperiul Otoman a fost una dintre cele mai puternice entități politice și statale ale lumii țările europene simțindu-se amenințate neîncetat de înaintarea continuă a acestuia prin Balcani și spre sudul Uniunii polono-lituaniene Între secolele XVI-XVII imperiul a ajuns la apogeu sub domnia lui Suleiman Magnificul devenind un imperiu multinațional multilingvistic stăpânind Anatolia Orientul Mijlociu părți din Africa de Nord Balcanii și Caucazul adică o suprafață de circa 199 milioane de km² < ref> La începutul secolului al XVII-lea imperiul cuprindea 32 de provincii și numeroase state vasale și tributare unele dintre ele fiind absorbite de imperiu în timp ce celorlalte le era garantată autonomia Multe dintre provinciile sau regiunile asupra căreia își exercita suveranitatea erau doar sub controlul indirect al guvernului central El a întruchipat cât timp a existat califatul adică statul musulman universal condus de succesorii Profetului Mohamed Instituția califatului a devenit din primele secole de existență o chestiune pur simbolică puterea migrând spre alte sfere de putere din interiorul lumii islamice însă el a reprezentat și mai reprezintă încă în mentalul colectiv al maselor musulmane un reper idealizat important de aceea meritând a menționa și titlul de calif al sultanilor otomani Imperiul Otoman de-a lungul celor șase secole de istorie a fost o punte de legătură între culturile estului și vestului Otomanii au avut influențǎ și în afara Afroeurasiei ca expediția spre Aceh din Indonezia în 1565 și achiziționarea temporară a insulelor Lanzarote din Oceanul Atlantic în 1585 Dispariția Imperiului Otoman a fost o consecință a victoriei Antantei în primul război mondial când forțele Aliaților în rândurile cărora se aflau și arabii i-au înfrânt în cele din urmă pe turci în Orientul Mijlociu La sfârșitul primului război mondial guvernul turc s-a dovedit absolut neputincios iar imperiul a fost împărțit între puterile învingătoare În numai câțiva ani au fost proclamate noi state Unul dintre aceste state noi a fost Republica Turcia Membrii dinastiei otomane au fost alungați de pe pământurile Anatoliei unde străluciții lor strămoși creaseră unul dintre cele mai mari imperii ale lumii După 76 de ani în 1999 Parlamentul de la Ankara a acordat cetățenia turcă membrilor familiei foștilor sultani Imperiul otoman ar fi dispărut cu mult timp înaintea acestui moment tardiv care punea capăt existenței „omului bolnav al Europei probabil el s-ar fi prăbușit pe la finele veacului al XVIII-lea dacă puterile occidentale nu l-ar fi menținut în viață în mod artificial cu scopul de a exista o forță de contrapondere pentru Rusia aflată pe atunci într-o puternică efervescență expansionistă înspre sudul granițelor sale pe toată lungimea frontierei ei deja intercontinentală Dar statele occidentale și-au folosit influența și abilitățile diplomatice pentru a reduce pierderile otomane în fața țarilor ruși și au luptat chiar alături de turci contra rușilor pentru a nu le permite acestora câștigarea unei dominații în toată Europa Lucrǎri și studii despre istoria otomanǎ Bizantinii au fost primii care au scris despre turci Primul a fost Manuel Puglia Ducas care a scris " Historia turco-bizantină 1341-1462" Laonikos Chalkokondyles 1423 – 1490 a scris despre perioada 1298-1463 descriind declinul Imperiului Bizantin și ascensiunea turcilor otomani Cucerirea Constantinopolului a fost comparatǎ cu cucerirea Troiei Critobul din Imbros a scris lucrarea "Din domnia lui Mahomed al II-lea Anii 1451-1467" Makarios Melissenos preot din Napoli fugit din insula greco-venețiană cucerită de turci a scris cele două cronici ce detaliază cucerirea Constantinopolului de către turciînainte se credea că George Sphrantzes secretar al ultimului împărat bizantin ar fi scris cele două cronici Și italienii au fost interesați de istoria otomanilor ca Teodoro Spandugino ce a scris "Genealogia turcilor"< ref> Paolo Giovio-Commentario de le cose de’ Turchi 1531 Donado Da Lezze- Historia turchesca 1300-1514 Andrea Cambini- Della origine de turchi1538 Luigi Bassano I Costvmi et i Modi Particolari de la Vită de Turchi 1545 GA Menovino Francesco Sansovino -Historia universale dellorigine et imperio deTurchi Con le guerre successe în Persia în Ongaria în Transilvania Valachia sino l'anno 1600 Luigi Ferdinando Marsigli care a participat la trasarea frontierei dintre Imperiul Otoman Republica Venețiană și Imperiul Romano-German a scris lucrarea LEtat militaire de lempire ottoman Amsterdam 1732 Istorici francezi ca Guillaume Postel ce a făcut comparații între protestantism și islam a scris "De la République des Turcs" făcând o descriere pozitivă a societății otomane Flamandul Ogier Ghiselin de Busbecq ce a servit că ambasador la Istanbul a scris "Itineră Constantinopolitanum et Amasianum re-publicat în 1595 sub titlul de Turcicae Epistolae Leunclavius istoric german care a trăit în secolul XVI 1533 1593 a scris o istorie a Imperiului Otoman Annales Sultanorum Othmanidarum Frankfurt 1588 ce conține informații prețioase despre Țările Române și istoria lor în secolele XV și XVI și alte lucrări ca Ius orientale 1573 și Historiae Mvsvlmanae Tvrcorvm De Monvmentis ipsorvm exscriptae 1591 În Anglia Richard Knolles a scris Generall Historie of the Turkes iar Paul Rycaut rezident în Imperiul Otoman a scris "Tablou al Imperiului Otoman" și a publicat două volume de Istoria TurcăThomas Thornton a scris ‘The Present State of Turkey’ În spațiul românesc Dimitrie Cantemir a scris Istoria Creșterii și Descresterii Imperiului Otoman Istoria Imperiului Otoman Cartea sistemei religiei mahomedane Joseph von Hammer-Purgstall orientalist austriac a scris Constantinopolis und der Bosporos 1822 și Geschichte des osmanischen Reiches Istoria Imperiului Otoman în zece volume În secolul XX s-au remarcat Nicolae Iorga Geschichte des Osmanischen Reiches -Istoria Imperiului Otoman Ismail Hakki DE Pitcer Halil Inalcik cu multe lucrări despre istoria imperiului otoman ca History of the Ottoman Empire Classical Age 1300–1600 1973 The Ottoman Empire Conquest Organization and Economy 1978 și Studies în Ottoman Social and Economic History 1985; Stanford J Shaw-History of the Ottoman Empire and Modern Turkey1976 Robert Mantran-Histoire De L'empire Ottoman Colin Imber-The Ottoman Empire 1300-1481 Istorie Istoria Imperiului Otoman se întinde pe mai mult de 6 secole Există mai multe împărțiri în diferite perioade istorice așa cum este cea făcută din perspectiva cuceririlor pierderilor teritoriale Împărțirea de mai jos privește lucrurile dintr-o perspectivă mai largă în care elementele economice și politice sunt tratate ca fiind la fel de importante ca și cele militare Originile Imperiul Otoman își are originile în Uç Beyliği din statul selgiucid al Anatoliei de la sfârșitul secolul al XIII-lea care până atunci fusese el însuși un stat marionetă și vasal al Ilhanatului Conform tradiției în 1299 Osman I și-a proclamat statutul de bei independent Ascensiunea 1299–1453 Chiar dacă statul otoman a existat și mai înainte de domnia lui Osman I acesta este considerat fondatorul imperiului cel care i-a dat numele și a fost primul bei care i-a proclamat independența El a extins granițele statului spre cele ale Imperiului Bizantin în timp ce alte beilîcuri turcești se măcinau în lupte interne În vremea lui Osman I capitala otomană a fost mutată la Bursa și a fost bătută prima monedă care demonstra forța economică și politică a noului stat independent În timpul secolelor care au urmat numele lui a fost mereu pomenit în urări "Să fii la fel de bun precum Osman" Mehmed al II-lea avea doar 19 ani atunci când a devenit sultan; el avea reputația de a fi fost un soldat erudit Priceperea lui militară a fost demonstrată când a cucerit Constantinopolul Vezi Căderea Constantinopolului Mehmed s-a bucurat de sprijinul tuturor celor din imperiu angajându-se în reorganizarea structurii statale și militare Creșterea 1453–1683 Era de propășire a Imperiului Otoman poate fi împărțită în două perioade caracteristice Prima dintre ele era una de creșteri teritoriale și cuceriri constante de la cucerirea Constantinopolelui din 1453 până la moartea lui Soliman Magnificul din 1566 Aceasta a fost o perioadă de realizări nemaipomenite pentru Imperiul Otoman După cucerirea capitalei Imperiului Bizantin otomanii au pus capăt puterii Serbiei prin bătălia de la Kosovopolie victorie care a deschis poarta expansiunii către inima Europei Sultanul Selim I 1512–1520 a extins frontierele estice ale imperiului după ce a învins Persia Safavidă în Bătălia de la Chaldiran și a pus bazele unei flote a Mării Roșii Succesorul lui Soliman Magnificul Soliman I avea să ducă puterea și întinderea imperiului și mai departe După ce a cucerit Belgradul Suleiman a dat o lovitură mortală Ungariei în bătălia de la Mohács 1526 Suleiman a continuat atacul asupra Austriei dar în bătălia de la Viena a fost nevoit să se recunoască învins La scurtă vreme Transilvania Valahia și Moldova au trebuit să se recunoască principate tributare ale Imperiului Otoman dar nefiind incluse în acesta În est Suleiman Magnificul a cucerit Bagdadul în 1535 din mâinile perșilor asigurând controlul deplin al turcilor Orientului Mijlociu Otomanii au atins "Vârsta lor de Aur" în timpul domniei lui Soliman Magnificul Încetarea cuceririlor în Europa au marcat sfârșitul celor 230 de ani de creștere Asediul Vienei nu a fost parte a extinderii otomane în Germania Turcii au reacționat la intervenția Habsburgilor austrieci în Ungaria Acțiunea aceasta a îndepărtat pe unii dintre aliații otomani iar pe alții i-a întors împotriva turcilor Papa a abandonat interesele lui seculare pentru a agita spiritele pentru o nouă cruciadă împotriva otomanilor În deceniile care au urmat Imperiul Otoman nu a fost numai o forță de ocupație ci a și devenit un instrument în politica europeană Bătălia de la Viena a adus o perioadă lungă de stagnare și a fost un punct de cotitură în lupta de 300 de ani a regatelor din Europa Centrală împotriva otomanilor Mai înainte de asediul Vienei nu era subiect al obiceiurilor diplomatice normale nici nu a recunoscut dreptul la existență al statelor creștine care erau considerați inamici tolerați După eșecul din fața Vienei a început un proces de medievalizare a statului otoman iar regulile islamice care guvernaseră viața imperiului au început să fie înlocuite de contracte financiare și civile în toate domeniile în relațiile externe recrutările pentru armată organizarea administrativă etc Stagnarea 1683–1827 A urmat o listă lungă de sultani capabili dar nici pe de parte la fel de capabili ca Mehmed al II-lea Selim I și Suleiman I În această perioadă de stagnare imperiul a fost slăbit de războaie neîntrerupte în special cu Imperiul Safavid Uniunea polono-lituaniană Imperiul Rus și Imperiul Austriac Expansionismul rusesc a fost reprezentat de o serie de 10 războaie duse împotriva otomanilor în secolele al XVII-lea al XVIII-lea și al XIX-lea Imperiul Otoman a fost foarte rezistent în fața acestor atacuri purtate de-a lungul multor ani mai ales că avea tot concursul puterilor occidentale întru limitarea creșterii puterii rusești Până în cele din urmă după ce regele polonez Jan al III-lea Sobieski l-a învins pe Kara Mustafa în bătălia de la Viena din 1683 turcii au început să piardă din poziția dominantă din Europa După înfrângerea în războiul cu Liga Sfântă din 1699 pentru prima oară de-a lungul istoriei sale odată cu semnarea tratatului de la Karlowitz în 1699 otomanii au fost nevoiți să accepte că Imperiul Austriac ajunsese la un stadiu de dezvoltare care să-i permită să trateze termenii de pace de la egal la egal cu turcii Austriecii au început din acest moment să cucerească teritorii care fuseseră sub stăpânirea otomană de secole Înfrângerea rușilor în campania de pe Prut din 1712 și tratatul de la Passarowitz au produs o scurtă perioadă de pace între 1718–1730 Otomanii au reușit să-și revină reușind să-i învingă pe austrieci în 1736 Tratatul de la Belgrad consfințind recuperarea unora dintre teritoriile pierdute în 1699 Mai târziu în timpul războiului Crimeii Imperiul Otoman a intrat în război împotriva Rusiei avâdu-i ca aliați pe britanici și francezi Au început să se facă simțite în această perioadă semnele schimbării politicilor otomane în privința Europei Imperiul a început să întărească orașele din Balcani folosite ca avanposturi în lupta împotriva ofensivei europenilor Au fost gândite noi politici publice așa cum a fost scăderea impozitelor îmbunătățirea activității de relații cu publicul apariția instituției consulatelor și au apărut primele investiții civile în industrie Această perioadă a fost numită "Epoca Lalelei" În această perioadă avantajul științific otoman fața de țările europene a scăzut În vreme ce otomanii erau într-un impas dezvoltarea europeană s-a accelerat În cursa tehnologică Imperiul Otoman nu a putut face rivalilor europeni Franța Imperiul Britanic Austria și Rusia Turcii au continuat să piardă războaie și teritorii în favoarea Austriei în Balcani a Rusiei în Cauzaz iar vechi posesiuni ca Egiptul și Algeria au devenit independente de facto fața de otomani e adevărat însă devenind dependente de Franța și Anglia Odată cu domnia lui Selim al III-lea au fost inițiate eforturi importante pentru modernizarea sistemului Multe dintre reformele concepute de sultani au fost anulate de acțiunile forțelor conservatoare din imperiu de clerici sau de ienicerii corupți chiar și după ce corpul ieniceresc a fost desființat în 1826 Declinul 1828–1908 Perioada de declin a imperiului a fost marcată de reorganizarea și transformările tuturor aspectelor vieții otomane Caricatura de mai sus este din această perioadă și arată sentimentele turcilor parodiind Ministerul de Externe Otoman și pe funcționarii săi Papagalul maimuța și porcul englezii italienii și germanii care nu-i dau pace raței turcii sunt consilierii și interpreții principali Rușii sunt reprezentați în fundal ca urși Tanzimatul a fost o perioadă de reforme care a durat din 1839 până în 1876 În această perioadă s-a format prima armată modernă bazată pe recrutări naționale Sistemul bancar a fost de asemenea reformat iar breslele au fost înlocuite cu fabricile moderne Din punct de vedere economic imperiul avea greutăți mari în plata ratelor la împrumuturile luate de guvern de la băncile europene Din punct de vedere militar otomanii au pierdut controlul asupra unor teritorii precum Egiptul ocupat de francezi sau Ciprul ocupat de englezi în 1876 O schimbare importantă a politicii otomane a fost aceea că imperiul nu s-a mai angajat de unul singur în conflictele militare ci a început să se alieze cu puterile europene – Franța Olanda Anglia și Rusia Un prim exemplu a fost Războiul Crimeii în care otomanii francezii britanicii și alții au luptat împreună împotriva Imperiului Rus Dintre toate ideologiile pe care otomanii le-au împrumutat din vest naționalismul etnic rebotezat religie a lumii moderne a avut cel mai mare succes printre otomani Otomanii nu operau cu naționalismul etnic doar în interiorul granițelor lor ci și în afara acestora Revoltele au avut numeroase efecte asupra altor grupuri etnice în timpul secolului al XIX-lea S-a pretins că aceste revolte au determinat calea pe care s-au îndreptat otomanii în secolul al XX-lea dar retorica cu privire la cauzele răscoalelor din secolul al XIX-lea este foarte controversată Otomanii au pretins că originea conflictelor interetnice ar trebui căutată în mișcarea și sursele care sprijineau conflicte cu obiective obscure Perioada de declin a avut și unele realizări așa cum au fost reorganizarea economiei armatei comunicațiilor dar aceste reușite nu au avut efecte asupra calmării mișcărilor etnice Junii turci era numele unei organizații a otomanilor educați în universități occidentale care credeau că monarhia constituțională ar fi putut scădea mișcarea de nesupunere socială din imperiu Epoca Mesrutiyet explică dinamica socială și politică a primei constituții scrisă de İttihat ve Terakki Cemiyeti și consecințele ei sociale și economice După o lovitură militară de stat İttihat ve Terakki Cemiyeti l-a forțat pe sultanul Abdülaziz să abdice în favoarea lui Murad al V-lea Însă Murad al V-lea a înnebunit și a fost detronat câteva luni mai târziu Moștenitorul lui Prințul Abdülhamid a fost invitat să preia puterea în condițiile în care ar fi proclamat instaurarea monarhiei constituționale lucru pe care l-a și făcut pe 23 noiembrie 1876 Constituția a fost numită Kanun-i Esasi Legea Fundamentală Disoluția 1908–1922 Perioada disoluției a început cu numirea guvernului celei de-a doua Constituții La sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut trei noi state balcanice Aceste trei state noi împreună cu Muntenegrul căutau să alipească teritorii de sub stăpânirea turcească în regiunile cunoscute ca Albania Macedonia și Turcia Au izbucnit războaie datorită statutului național incomplet al noilor state apărute pe ruinele Imperiului Otoman La început datorită încurajărilor Rusiei au fost stabilite câteva aranjamente între Serbia și Bulgaria martie 1912 și între Grecia și Bulgaria mai 1912 Muntenegru s-a alăturat înțelegerii sârbo-bulgare în octombrie 1912 Problemele apărute în ceea ce privește împărțirea regiunilor foste otomane au provocat izbucnirea primului și celui de-al doilea război balcanic Într-un efort final de păstrare a puterii în mâinile lor prin recucerirea cel puțin a unora dintre teritoriile pierdute și de punere sub semnul întrebării autoritatea britanică asupra canalului Suez triumviratul condus de ministrul de război Enver Pașa a hotărât ca Turcia să se alăture Puterilor Centrale în timpul primului război mondial Imperiul Otoman a reușit să aibă câteva succese în primii ani de război Aliații inclusiv noile formate ANZAC – Corpurile de Armată Australiene și Neozeelandeze au fost învinse în bătălia de la Gallipoli în Irak și în Balcani Imperiul Otoman a respins încercările de debarcare britanice și a reușit să recucerească anumite teritorii În Caucaz turcii au pierdut teren într-o serie de bătălii au pierdut în luptă aproximativ 100000 de soldați iar rușii au stabilit linia frontului pe aliniamentul Trabzon – Erzurum – Van Revoluția Bolșevică a permis otomanilor să recupereze tot ce pierduseră până în acel moment dat în Caucaz Până în cele din urmă ofensiva neîncetată a trupelor Imperiului Britanic s-a dovedit prea puternică ca să poată fi înfrântă Otomanii au fost înfrânți până în cele din urmă de forțele Antantei conduse de generalul Edmund Allenby sprijinite de arabi și de Republica Armenia De fapt spre deosebire de națiunile arabe Republica Armenia a fost proclamată independentă încă din timpul războiului Teritoriile otomane au fost împărțite între învingători Prima înțelegere în această privință a fost Armistițiul de la Mundros după care a fost semnat Tratatul de la Sèvres Acest tratat a fost încununarea politicii britanice în Orientul Apropiat unde englezii au reușit să obțină aproape tot ce-și doriseră Totuși pentru a aprecia corect câștigurile Antantei în această zonă trebuie luate în considerație și rezultatele din Războiul turcesc de independență Turcii s-au ridicat împotriva prevederilor Tratatului de la Sèvres pentru alungarea trupelor grecești și pentru respingerea trupelor armenești italiene franceze și pentru îndepărtarea amenințării britanice din Strâmtori La sfârșitul războiului turcii au obținut dreptul la existentă națională independentă În Turcia independentă în 1922 a avut loc o lovitură de stat care l-a detronat pe sultanul Mehmet al VI-lea Vahdettin Republica Turcia a fost proclamată pe 29 octombrie 1923 fiind formată din rămășițele imperiului la fel ca multe alte state din acea perioadă Statul Sunt anumite caracteristici ale statului otoman care nu s-au schimbat de-a lungul secolelor de existență Statul otoman și-a modernizat structura prin folosirea creștinilor și evreilor cu experiență în timp ce alte state au ținut să păstreze identitatea lor națională și religioasă Aceasta a fost o cale eclectică pentru dezvoltarea rapidă a statului care avea vevoie de sprijinul local pentru a conduce întreg sistemul aceasta ducând la folosirea sfătuitorilor vizirilor oameni care erau recrutați dintre toate naționalitățile imperiului greci italieni și alți creștini loiali turcilor Chiar și din perspectiva occidentală dezvoltarea bazată pe structura bizantină era ușor de observat în corespondența diplomatică care se purta în limba greacă În cercurile diplomatice Imperiul era deseori numit بابِ علی Bâb-i-âlî „Sublima Poartă o aluzie la Marea Poartă a Palatului Topkapı locul în care sultanul primea ambasadorii străini Unii istorici interpretează această denumire ca având legătură cu localizarea geografică a Imperiului care îi dădea statului și capitalei sale Istanbul caracteristica de "poartă de intrare" a Europei către Asia Occidentalii numeau în mod obișnuit Imperiul Otoman ca Imperiul Turcesc sau și mai simplu Turcia acest din urmă termen neavând nimic în comun cu statul național modern Turcia Otomanii erau administratori nu producători excepție făcând țăranii turci din Anatolia care produceau alimente Viziunea despre stat moștenită de otomani de la califatul arab care la rândul lui l-a preluat de la imperiul persan și parțial cel bizantin în care exploatarea fiscală a provinciilor cucerite trebuie să fie o sursă de bani pentru întreținerea unei armate a cărui rol era la rândul ei să aducă în robie alte entități statale populate de alți viitori subiecți plătitori de impozite pe baza căreia închizând ciclul armata să poată fi din nou extinsă și întărită alături de concepția specific musulmană dar cu origine persană și ea de exploatare fiscală discriminatorie a subiecților de altă religie decât cea a clicii militaro-religioase conducătoare adică exploatarea discriminatorie a non-musulmanilor și nu trebuie uitat că o destul de lungă perioadă statul islamic a avut o populație majoritar creștină și neislamică; de altfel conversia în masă a acestor subiecți exploatați fiscal și discriminați civil este considerată ca fiind unul dintre motivele decăderii califatului în perioada lui arabă a finit prin a-și arăta limitele căci în timp ce statele europene au urmat cursul mercantilist al capitalismului și al industrializării modernizându-și permanent structurile statul turc tarat de influența juridismului islamic asupra gândirii și întreprinderii politice a rămas la vechea formă de obținere a bogăției anume cucerirea și subjugarea Creativitatea dinamismul comercial imaginația pe tărâm financiar sau politic bursa presa liberă democrația etc modernizarea activităților economice în special agricultura unde otomanii n-au fost deloc mai inovatori decât predecesorii lor arabi; astfel plugul de lemn a fost unealta principală până târziu de tot în lumea islamică în timp ce toate ameliorările acestei unelte vitale pentru economiile pre-industriale au avut loc în Europa plugul cu roată ~ 1600 lamă profilată monocorp care a dublat și mai apoi multiplicat producția de pe o suprafață agricolă dată; o explicație a acestui fapt este că imperiul era hrănit de fapt cu produsele agricole din teritoriile est-europene subjugate musulmanii neavând mare interes să modernizeze acest instrument cu atât mai mult cu cât principalele lor focare de producție agricolă Nilul egiptean și Mesopotamia se aflau în zone inundabile sau irigate posedând deci un teren mult mai moale și fertil decât cel din prea-nordica Europă Apoi atât startul cât și cursa industrializării a fost ratate de către otomani fapt care se explică de asemenea prin imobilismul lor în materie de creativitate ca și prin disponibilitatea redusă de a îmbrățișa noul mai degrabă decât a-l respinge fapt care iar are legătura cu fetișismul tradiției inculcat de legea islamică deși trebuie spus că turcii au fost dintre musulmani forțați fiind de poziția lor de interfață și predominanță în lumea islamică primii care au adoptat invențiile tehnicile și metodele europene în timp ce pe de altă parte factori care nu țin de cultură religie au cântărit și ei parțial pentru a produce această rămânere în urmă anume lipsa de lemn apă cursuri de apă și cărbune; transporturile și ele au rămas incredibil și nejustificat de înapoiate mijloacele rulante fiind practic inexistente din peisajul cotidian al țărilor Orientului mijlociu până foarte târziu așa cum atestă geograful marocan Ibn Batuta care într-o călătorie în Asia centrală musulmană în sec al XIV-lea le găsește suficient de exotice pentru a le menționa ca pe o curiozitate dar și așa cum ne arată și francezul Volney călător în țările Orientului mijlociu în secolul al XVIII-lea el spunând că "este de mirare cum în toată Siria n-am văzut un car sau o căruță" pe atunci așa cum mai vedem uneori în Pakistanul de azi transportul se făcea pe spinarea asinilor cailor sau cămilelor Disprețul pentru eficiență a adus cu el inevitabil disprețul pentru inovație și tehnică iar utilizarea intensivă a resurselor produse sau imaginate în exterior și luate prea des cu japca ca și utilizarea sclavilor de exemplu tătarii furnizau anual ceea ce se numea "recolta stepelor" adică mii de tineri ruși luați cu forța de la căminele lor în sclavie și asta până când Rusia a cucerit finalmente Crimeea în 1783 toate acestea au rămas prea străine statului islamic otoman fapt ce a dus inevitabil la scăderea forței lui spre profitul statelor europene Un alt factor non-neglijabil al declinului califatului din perioada sa otomană este chiar și lipsa de apetit pentru împrumutul de tehnici în sens larg cuprinzând de la factori materiali până la instituții politice cât timp statul musulman bazându-se pe expertiza strălucitelor civilizații pe care le-a cucerit Bizanțul și Persia a afișat o incontestabilă superioritate în raport cu Occidentul creștin încă barbar acesta din urmă a împrumutat cu deschidere toate avansurile existente în Lumea islamică în timp ce atunci când situația s-a inversat Lumea islamică s-a dovedit global vorbind incapabilă fie și măcar de efortul de a împrumuta și asta din nou din pricina prejudecății religioase care spune că islamul ca religie al cărui Profet a venit să corecteze rătăcirile evreilor și creștinilor n-are nimic de învățat de la ei care istoric vorbind se află în mod necesar pe o treaptă inferioară de evoluție În chestiunea libertății și cetățeniei o noutate în peisajul politic otoman și mai general islamic merită să-i dăm cuvântul lui B Lewis Sultanul otoman însă care era și califul lumii islamice în același timp a găsit util să critice valorile vehiculate de Franța post-revoluționară declarând cu termeni ai unei retorici familiare și azi în acest colț de lume că "acestea sunt șoptite de către Satan" și că "musulmanii nu trebuie să se lase influențați de ele" Declinul imperiului otoman și prin el al lumii islamice reprezintă și azi din păcate un mister pentru musulmani și în același timp este resimțit ca o rană deschisă în corpul civilizației islamice acest fapt având repercusiuni neașteptate așa cum este de exemplu terorismul islamic reapariția tendințelor radicale în sânul populațiilor musulmane vezi recentele succese populare ale partidelor reanimate de vechi islamiști și focare de tradiționaliști islamici în Turcia de ex sau problemele de integrare a imigrației de religie islamică în țările Europei de vest Sultanii Sultanul era monarh absolut cel puțin din punct de vedere oficial Dinastia a fost numită de cele mai multe ori Osmanli sau Casa Osman Primii conducători otomani s-au numit pe ei înșiși bei de aceea acceptând suzeranitatea sultanatului Selgiucid și a succesorului acestuia sultanatul Ilhanat Murad I a fost primul otoman care s-a proclamat "sultan" rege După cucerirea Constantinopolelui în 1453 statul a devenit un mare imperiu Mehmed al II-lea fiind proclamat împărat sau padișah Din 1517 sultanul otoman a fost proclamat și Calif al Islamului Imperiul Otoman fiind de la această dată până în 1922 un Califat – stat islamic Sultanul avea numeroase titluri așa cum erau Suveranul Casei Osman Sultan al Sultanilor Han al Hanilor Calif – cea ce îi dădea dreptul de suzeranitate asupra tuturor conducătorilor musulmani din întreaga lume iar din 1517 până la dispariția statului otoman și Credincios și Succesor al Profetului Stăpânului Universului etc Organizarea Deși statul otoman a fost reorganizat de mai multe ori mai multe structuri au rămas neschimbate de-a lungul timpului În fruntea statului se afla Sultanul monarh absolut singurul în drept să conducă Imperiul Deciziile erau luate întotdeauna de un cosiliu de dregători adunați în Divan doar Sultanul având dreptul să le pună în practică În primele faze de dezvoltare a statului otoman în acest consiliu consultativ erau aleși bătrânii tribului Cu timpul au fost numiți profesioniști din domeniu militar politic sau ai elitelor locale așa cum erau înalții clerici Ei purtau numele de viziri Această structură a fost modificată mai târziu pentru a–l include pe Marele Vizir căruia îi erau delegate unele dintre responsabilitățile sultanului Sublima Poartă era curtea imperială în aer liber a sultanului numită așa după poarta care dădea către sediul Marelui Vizir locul în care Sultanul primea scrisorile de acreditare ale ambasadorilor străini Cu timpul Marele Vizir a început să fie la fel de puternic ca Sultanul dacă nu chiar mai puternic uneori decât acesta Din 1908 statul a devenit monarhie constituțională fără puteri executive cu un parlament format din membrii aleși ai provinciilor Diviziunile administrative Deși în Imperiul Otoman nu se țineau alegeri exista o structură democratică interesantă în acest stat Pentru un observator din afară organizarea statală otomană era bazată pe o ierarhie avându-l în frunte pe sultan dar au existat mai multe incidente istorice în care guvernatorii locali au acționat fără aprobarea monarhului uneori chiar împotriva Sultanului Unsprezece sultani au fost detronați deoarece au fost considerați amenințări la adresa statului Sultanii erau aleși dintre fiii defunctului monarh existând o competiție acerbă între frați ceea ce ducea la competiția pentru cucerirea spijinului elitelor conducătoare ale imperiului și la comploturi fratricide Au existat doar două tentative nereușite de detronare a familiei domnitoare ceea ce sugerează existența unei stabilități politice excepționale În perioada de maximă putere Imperiul Otoman avea 29 de provincii plus 3 principate tributare Moldova Transilvania și Valahia Cauzele prăbușirii Imperiului Otoman Prăbușirea statului otoman este atribuită prăbușirii structurii sale economice Multe dintre eșecurile otomane sunt atribuite incapacității de a stabili hegemonia economică și politică asupra altor națiuni în ciuda faptului că statul era un imperiu Termenul "bolnavul Europei" ilustrează destul de exact aceste stări de fapt Odată cu schimbarea marilor rute comerciale Imperiul Otoman a pierdut cea mai importantă sursă de venituri Incapacitatea de a industrializa țara și marea dependență de taxele asupra pământului au fost de asemenea factori importanți ai procesului distructiv O mare problemă era și întinderea prea mare a Imperiului Încercând să evite pierderile teritoriale prin intermediul războaielor purtate în zonele rebele dar și în afara granițelor statul și-a compromis orice încercare de reformă Odată cu îmbunătățira comunicațiilor populația care era distribuită de-a lungul rutelor comerciale a început să se concentreze în numai câteva centre Această populație era puternic afectată de competiția economică din acele timpuri Cei care s-au mutat în orașe au trebuit să se confrunte cu greutăți mari care le-a pus la încercare răbdarea adaptabilitatea și știința Otomanii au trebuit să țină sistemul statului în funcțiune în condițiile acestor presiuni sociale În comerț se întâmpla ceva cel puțin curios chiar și la sfârșitul secolului al XV-lea grecii și evreii erau cei mai importanți negustori prezența otomanilor în acest sector fiind nesemnificativă Ca o consecință otomanii trebuiau să protejeze elitele economice grecești pentru a menține economia în funcțiune Mai mult turcii trebuiau să rezolve dezordinile sociale din rândul comunității grecești Atunci când elita grecească s-a întors împotriva otomanilor Imperiul a pierdut controlul Conducătorii grecilor au aruncat întreaga responsabilitate a problemelor împeriului în spatele otomanilor și au proclamat că singura cale de scăpare a grecilor ar fi fost doar proclamarea unui stat național propriu Cei mai mulți istorici apreciază că circumstanțele căderii Imperiului Otoman sunt foarte asemănătoare cu cele ale căderii Imperiului Bizantin în mod special când este vorba despre tensiunile interetnice și incapacitatea de a le rezolva În cazul Imperiului Otoman introducerea sistemului parlamentar în timpul Tanzimatului a fost făcută prea târziu pentru a mai putea repara ceva Economia Structura economică a imperiului era definită de structura lui geografică Imperiul se afla așezat între est și vest controlând astfel vechile drumuri comerciale forțându-i pe spanioli și portughezi să caute noi rute către Orientul Îndepărtat Împeriul Otoman controla calea pe care o folosise odinioară Marco Polo Atunci când Cristofor Columb descoperea America Imperiul Otoman se afla în culmea dezvoltării sale când puterea sa militară și economică se întindea pe trei continente Studiile contemporane ale lumii otomane afirmă că schimbările politice intervenite între Europa Centrală și Imperiul Otoman a depins în mare măsură de descoperirea noilor rute comerciale maritime Decăderea Imperiului Otoman poate fi urmărită în paralel cu pierderea importanței drumurilor comerciale terestre Justiția Justiția Imperiului Otoman era fundamentată pe filozofia jurisprudenței locale Sistemul otoman era organizat pe trei trepte de tribunale unul condus de cadii judecători pentru musulmani unul pentru ne-musulmani judecători evrei sau creștini în zonele lor religioase și un altul pentru problemele comerciale Tribunalul în care se judeca pricina depindea de părțile aflate în conflict Aceste categorii de tribunale nu erau exclusive curțile musulmane puteau judeca și conflictele comerciale sau cauzele interreligioase Sistemul principal de legi era cel al curților islamice În sistemul musulman se foloseau sistemele Șaria sau Kanun Statul otoman nu se amesteca cu sistemele juridice religioase pentru alte credințe recunoscute chiar dacă ar fi putut-o face prin vocea guvernatorilor locali Legea Șaria era rezultatul prevederilor Coranului și al cuvintelor lui Mahomed Legea Kanun era legea seculară a sultanului Amândouă erau predate la școlile de drept care existau îm Bursa și Istambul Tribunalele erau conduse de cadii numiți de sultani Kanun era numele dat legilor care nu erau definite clar în Coran Deseori creștinii și evreii mergeau la tribunalele islamice pentru a obține sentințe cu mai mare putere de decizie în anumite procese Femeile se adresau aproape întotdeauna curților islamice care erau dispuse să dea mai ușor dreptate femeilor Armata Armata otomană era un sistem complex de recrutări și serviciu local În armata otomană cavaleria ușoară era înima armatei și era formată din militari cărora li se ofereau feude în schimbul obligațiilor militare numite timar Cavaleriștii foloseau arcurile șăi săbiile scurte și foloseau tactici similare cu cele ale mongolilor nomazi În vremurile vechi armata otomană se număra printre cele mai avansate forțe de luptă din lume fiind prima care a dotat infanteria cu muschete Corpul ieniceresc era corpul de elită al armatei și asigura garda personală a sultanului După secolul al XVII-lea însă armata otomană a încetat să mai fie o armată modernă datorită lipsei reformelor în special datorită corupției în cadrul corpului ienicerilor Desființarea corpului ienicerilor din 1826 nu a rezolvat problemele armatei turcești iar în războaiele care au urmat cu Rusia armata otomană a resimțit din plin lipsa tehnologiilor și armelor moderne Modernizarea Imperiului din secolul al XIX-lea a început cu armata Armata a fost prima care a angajat experți străini și care a trimis ofițeri tineri pentru instruire în țările Europei Occidentale Au fost importate noi tehnologii și arme din Germania și Anglia așa cum au fost tunurile avioanele sau navele de luptă moderne Totuși armata otomană era mult rămasă în urma forțelor militare ale puterilor europene Cultura Cultura otomană acoperă activitățile expresive și structurile simbolice care se aflau sub umbrela Imperiului Otoman Acest lucru este valabil pentru toate formele de manifestare ale grupurilor etnice și culturale din imperiu A existat o interacțiune culturală care s-a manifestat în special printre elitele otomane care nu erau monolitice ci erau compuse din oameni de diferite religii și origini etnice Studiile cercetătorilor din zilele noastre arată că în imperiu exista o viață culturală foarte bogată și colorată În ciuda unor păreri foarte larg răspândite deși erau purtătorii unei culturi nomadice otomanii au interacționat armonios cu culturile cu care au intrat în contact La origini otomanii aparțineau culturii central-asiatice Otomanii au asimilat mai târziu cultura persană și bizantină în felul lor de viață în loc să fie asimilați din punct de vedere cultural de către aceste culturi superioare Dacă luăm în considerare folclorul turcesc sau arta elitelor otomane vedem că ele au conservat culorile și simbolurile pe care le-au moștenit de la înaintași Elitele otomane foloseau limba persană pentru a-și exprima lumea lor interioară Viața curții imperiale otomane era o combinație armonioasă dintre obiceiurile turcești și persane dar existau și numeroase influențe bizantine și europene Această perspectivă multiculturală otomană s-a reflectat în propria lor politică Unul dintre motivele pentru care Imperiul Otoman a rezistat așa de mult a fost acela al politicii tolerante față de alte etnii datorită moștenirii lor nomadice Această afirmație trebuie comparată cu politica asimilatoare din statele medievale atât cele occidentale cât și cele din răsărit Statul otoman s-a ghidat tot timpul după niște politici multiculturale și multireligioase Când se vorbește despre toleranța otomană se iau în considerație structurile care cuprindeau diversele perspective Un exemplu bun este sistemul judiciar otoman Un altul poate fi cel al guvernatorilor aleși dintre localnicii regiunilor pe care urmau să le conducă În mișcarea lor către vest chiar liderii otomani absorbeau unele elemente culturale ale regiunilor nou cucerite Căsătoriile interculturale au făcut ca noi valori să se adauge la ceea ce poate fi numită cultura elitelor otomane Religia Mai înainte ca să adopte Islamul turcii practicau politeismul După primul contact cu arabii în bătălia de la Talas un număr de triburi turcice s-au convertit la Islam și au început să propage noua credința mai departe în Turkestan Procesul de convertire a fost încheiat cu mult timp în urma nașterii Imperiului Otoman Înainte și după cucerirea Constantinopolelui în 1453 otomanii au oferit creștinilor care fuseseră cetățeni bizantini privilegii speciale Creștinii au devenit supuși otomani nu și supuși ai Islamului sau Legii Islamice Sharia Statul otoman nu a dus niciodată o politică oficială de convertire nici la nivel de grupuri etnice nici la nivel individual Faptul că opoziția fața de statul otoman a fost dezvoltată la scară națională sprijină ideea de mai înainte Privind înapoi în 1391 Baiazid I a adoptat la Salonic Selanik politici îngăduitoare fața de cei de alte credințe Sultanii erau preocupați mai înainte de bunul mers al afacerilor statului care depindea de truda cooperarea și impozitele plătite de toți supușii săi Timp îndelungat Imperiul Otoman a oferit refugiu evreilor prigoniți în restul Europei vezi și Istoria evreilor în Turcia Relațiile statului otoman cu Biserica Ortodoxă erau foarte pașnice structura creștină fiind păstrată neschimbată până în epoca marilor răscoale naționale Politicile religioase tolerante s-au schimbat într-o oarecare măsură odată cu trecerea la regimul monarhiei parlamentare Constantinopolul a fost "turcificat" la exterior schimbându-și numele în Istanbul Unele biserici inclusiv Hagia Sophia au fost transformate în moschei Sultanii au avut grijă însă să nu distrugă mozaicurile creștine originale ci au hotărât să le acopere cu gips În 1935 după cinci secole după proclamarea Republicii Turcia gipsul a fost înlăturat și mozaicurile au fost restaurate "în interesul artei" iar Hagia Sophia a fost transformată în muzeu Bibliografie Barbara Jelavich History of the Balkans Eighteenth and Nineteenth Centuries „Balkan Christians under Ottoman Rule Cambridge University Press 1983 ISBN 0-521-25249-0 pp 39–126 Colin Imber The Ottoman Empire 1300–1650 The Structure of Power 2002 ISBN 0-333-61386-4 Gülru Necipoglu Architecture Ceremonial and Power The Topkapi Palace in the Fifteenth and Sixteenth Centuries 1991 ISBN 0-262-14050-0 Caroline Finkel Osman's Dream The Story of the Ottoman Empire 1300–1923 2005 ISBN 0-7195-5513-2 Lectură suplimentară Istoria Imperiului otoman pînă la 1656 Aurel Decei Editura Științifică și Enciclopedică 1978 Legături externe – Conține informații detaliate despre Imperiul Otoman – Site cu numeroase informații detaliate – Comprehensive site that covers much about the state and the government in Turkish – Covers various aspects of the Ottoman Empire in detail – Everything about the history and culture of Ottoman Empire in Turkish Emerging Nationalisms Declining Empire? 30 Septembrie 2011 Andreea Lupșor Historia 7 Septembrie 2011 Irina Manea Historia Imperiul Rus este denumirea sub care este cunoscută statul rus de la expansiunea Rusiei sub Petru cel Mare continuând cu expansiunea țării de la Marea Baltică la Oceanul Pacific până la răsturnarea ultimului țar Nicolae al II-lea al Rusiei la începuturile Revoluției ruse din 1917 Statul a fost numit în mod oficial Imperiul Rus în limba rusă Росси́йская Импе́рия din 1721 până în 1917 Capitala Imperiului Rus a fost orașul Sankt Peterburg după 1914 a fost redenumit Petrograd La sfârșitul secolului XIX suprafața imperiului era de aprozimativ 22400000 km² În conformitate cu rezultatele recensământului din 1897 populația imperiului era de 128200000 oameni cu majoritaea lor 934 milioane trăind în partea europeană a Rusiei În Imperiul Rus trăiau mai mult de 100 de grupuri etnice în condițiile în care rușii reprezentau cam 45% din populație Față de teritoriul de azi al Rusiei în imperiul de dinainte de 1917 erau cuprinse și Țările baltice Ucraina Belarus o parte a Poloniei Basarabia Caucazul Finlanda și cea mai mare parte a Asiei Centrale Turkestanul rusesc În 1914 Imperiul Rus a fost împărțit în 81 de provincii "gubernii" și 20 de regiuni "oblasturi" Hanatele Buhara Hiva și din 1914 și Tuva se numărau printre statele vasale sau protectoratele rusești Imperiul Rus a fost o monarhie ereditară condusă de un împărat țar autocrat din Dinastia Romanov Creștinismul ortodox era credința oficială a Imperiului Rus și era controlată de împărat prin intermediul Sfântului Sinod Supușii Imperiului Rus erau împărțiți în clase după cum urmează dvorianstvo nobilimea clericii negustorii cazacii și țăranii Populația băștinașă din Siberia și Asia Centrală erau înregistrați într-o clasă separată "inorodtsy" "străinii" Stema Imperiului Rus era Vulturul bicefal Imnul național era Dumnezeule apără-l pe țar Boje țaria hrani Limba oficială era rusa După răsturnarea monarhiei din timpul Revoluției din Februarie din 1917 Rusia a fost proclamată republică de către Guvernul provizoriu rus Toate aceste perioade sunt acoperite în următoarele articole Istoria Rusiei 1682-1796; Istoria Rusiei 1796-1855; Istoria Rusiei 1855-1892; Istoria Rusiei 1892-1917 Țari și țarine ale Imperiului Rus Petru cel Mare 1682-1725; Ecaterina I 1725-1727; Petru al II-lea 1727-1730; Ana 1730-1740; Ivan al VI-lea 1740-1741; Elisabeta 1741-1762; Petru al III-lea 1762; Ecaterina cea Mare 1762-1796; Pavel I 1796-1801; Alexandru I 1801-1825; Nicolae I 1825-1855; Alexandru al II-lea 1855-1881; Alexandru al III-lea 1881-1894; Nicolae al II-lea 1894-1917 Legături externe Fotografii color din Rusia Țaristă Irina Vlah n 26 februarie 1974 Comrat este o politiciană și juristă din Republica Moldova care din 15 aprilie 2015 îndeplinește funcția de guvernator al UTA Găgăuzia Gagauz-Yeri Ea este prima femeie care a juns în funcția de bașcan al autonomiei găgăuze Irina Vlah a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând cu anul 2005 fiind aleasă de fiecare dată pe listele Partidului Comuniștilor După alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova la prima ședință a noului parlament întrunit Irina Vlah a anunțat ca părăsește Partidul Comuniștilor ramânând deputat independent Și-a motivat gestul prin faptul că PCRM nu s-a apropiat destul de Federația Rusă< ref> Pe 22 martie 2015 a fost aleasă cu 5101% din voturi în funcția de bașcan al regiunii autonome Găgăuzia fiind susținută de Moscova și de Partidul Socialiștilor partid pro-rus aflat în opoziție Vlah a declarat că în această funcție va încerca să restabilească o relație normală cu autoritățile de la Chișinău punctând că majoritatea locuitorilor regiunii își dorește relații bune cu Chișinăul Pe 15 aprilie 2015 ea a fost învestită oficial în funcție ceremonia având loc în centrul municipiului Comrat< ref> Viața personală Tatăl său este de etnie găgăuză iar mama bulgară Referințe Legături externe Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Large Hadron Collider engleză pentru „Mare Accelerator de Hadroni; pe scurt LHC este un accelerator de particule construit la Centrul European de Cercetări Nucleare CERN între Munții Alpi și Munții Jura lângă Geneva Construcția a fost finalizată în mai 2008 și a costat peste trei miliarde de lire sterline Are o formă de cerc cu circumferința de situat la sub pământ LHC este considerat cel mai performant accelerator de particule din lume Scopul LHC este de a explora validitatea și limitările Modelului Standard modelul teoretic de bază din domeniul fizicii particulelor Teoretic acceleratorul ar trebui să confirme existența bosonului Higgs acoperind elemente lipsă ale Modelului Standard și explicând felul în care particulele elementare capătă anumite proprietăți cum ar fi masa Acceleratorul a fost pus în funcțiune la 10 septembrie 2008 A fost construit în colaborare cu peste opt sute de fizicieni din peste optzeci și cinci de țări precum și în parteneriat cu sute de universități și laboratoare importante După greutăți tehnice importante a fost repus în funcțiune în noiembrie 2009 Deși în mass-media au fost exprimate unele temeri referitoare la siguranța experimentului în comunitatea științifică există un consens despre coliziunile de particule efectuate de LHC în sensul că ele nu prezintă niciun pericol pentru om omenire Proiectarea LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume și cel care atinge cele mai mari energii Coliderul se află într-un tunel circular cu o circumferință de aflat la o adâncime între sub pământ Tunelul învelit într-un strat de grosime de beton construit între 1983 și 1988 a fost folosit anterior ca gazdă pentru Large Electron-Positron Collider< ref> El trece granița dintre Elveția și Franța în patru puncte o parte mai mare din el aflându-se pe teritoriul Franței Clădirile de la suprafață adăpostesc echipamente auxiliare cum ar fi compresoare echipamente de ventilație electronica de control și uzine de refrigerare Tunelul e compus din două țevi inelare adiacente separate care se intersectează în patru puncte fiecare țeavă conținând o conductă de protoni Aceștia se deplasează în tunel în direcții contrare Aproximativ păstrează fluxurile pe calea lor circulară și sunt utilizați pentru a păstra fluxurile focalizate pentru a maximiza șansele de interacțiune între particule în cele patru puncte de intersecție a celor două fluxuri În total sunt instalați peste majoritatea cântărind peste Pentru a păstra magneții la temperatura lor de operare de sunt necesare aproximativ de heliu lichid făcând din LHC cea mai mare uzină criogenică la temperatura heliului lichid O dată sau de două ori pe zi în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 054 la Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de energia totală de coliziune ajungând astfel până la La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7500 și se deplasează cu viteze de 99999999% din viteza luminii Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal – viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă Fluxurile nu sunt continue protonii fiind adunați în sau pachete astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de Totuși operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin < ref> Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster PSB Acolo protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni în PS unde sunt accelerați până la În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni în SPS este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați timp de 20 de minute în inelul principal Aici grupurile de protoni sunt acumulate accelerate pe o perioadă de până la energia lor maximă de și în cele din urmă sunt stocați păstrați în această stare timp de timp în care au loc coliziunile în cele patru puncte de intersecție< ref> LHC va fi folosit și pentru a ciocni ioni grei de plumb Pb cu o energie de coliziune de Ionii de Pb vor fi accelerați de acceleratorul liniar LINAC 3 iar Inelul Injector de energie joasă în va fi folosit ca unitate de stocare și răcire a ionilor Ionii vor fi apoi accelerați de către PS și SPS înainte de a fi injectați în inelul LHC unde vor atinge o energie de pe nucleon Detectoare LHC dispune de șase detectoare; acestea se află sub pământ în excavații din dreptul punctelor de intersecție ale sale Două dintre ele Experimentul ATLAS și Compact Muon Solenoid CMS sunt detectoare de particule mari și au roluri generice ATLAS – unul dintre cele două detectoare generice ATLAS va fi folosit pentru a căuta semne pentru găsirea de informații noi inclusiv originile masei sau dimensiuni superioare CMS – celălalt detector generic ca și ATLAS caută bosonul Higgs și alte indicii cu privire la natura materiei întunecate ALICE – studiază starea de agregare a materiei numită plasmă quark-gluon care a existat la scurt timp după Big Bang LHCb – La Big Bang au fost create cantități egale de materie și antimaterie LHCb va încerca să investigheze ce s-a întâmplat cu antimateria acum dispărută Scop În timpul funcțiunii aproximativ șapte mii de oameni de știință din optzeci de țări vor avea acces la LHC Teoretic coliderul va produce bosoni Higgs ultima particulă încă neobservată dintre cele prevăzute teoretic de Modelul Standard Verificarea existenței bosonului Higgs va aduce lumină asupra mecanismului ruperii simetriei electroslabe prin care se consideră că particulele Modelului Standard capătă masă În plus față de bosonul Higgs la LHC ar putea fi produse și alte noi particule prezise de diverse extensiii ale Modelului Standard În general fizicienii speră că LHC îi va ajuta să găsească răspunsul la următoarele întrebări Oare mecanismul Higgs de generare a maselor particulelor elementare din Modelul Standard este cu adevărat aplicat în natură? Dacă e așa câte feluri de bosoni Higgs există și care sunt masele lor? Electromagnetismul forța nucleară tare și forța nucleară slabă sunt oare doar manifestări diferite ale unei singure forțe unificate după cum prezic multiplele teorii ale unificării? De ce este gravitația cu atâtea ordine de mărime mai slabă decât celelalte trei interacțiuni fundamentale? Există în natură supersimetrie adică au particulele din Modelul Standard câte un partener supersimetric? Măsurările mai precise ale maselor și ale dezagregărilor quarkurilor vor continua să mai fie reciproc consistente în Modelul Standard? De ce pare că există violări ale simetriei între materie și antimaterie? Care este natura materiei întunecate și a energiei întunecate? Există dimensiuni superioare< ref> după cum prezic diferitele modele inspirate din teoria corzilor și pot fi detectate? Dintre descoperirile posibile pe care le-ar putea face LHC doar descoperirea particulei Higgs este relativ necontroversată dar nici aceasta nu este sigură Stephen Hawking a spus într-un interviu acordat BBC-ului „Cred că va fi mult mai interesant dacă nu găsim Higgsul Aceasta va arăta că am greșit undeva și că trebuie să regândim Am pus un pariu pe o sută de dolari că nu găsim Higgsul În același interviu Hawking aduce în discuție posibilitatea găsirii de superparteneri și adaugă că „Orice ar găsi sau nu ar găsi LHC rezultatele ne vor spune multe despre structura universului< ref> Colider de ioni Programul de LHC se bazează mai ales pe coliziuni proton–proton Totuși sunt incluse în program și perioade de rulare mai scurte de regulă o lună pe an cu coliziuni de ioni grei Deși și ionii mai ușori sunt luați în considerare scopul principal al acestor perioade de rulare îl reprezintă ionii de plumb< ref> Aceasta va permite un progres al programului experimental care se desfășoară la Relativistic Heavy Ion Collider RHIC Scopul programului cu ioni grei este observarea unei stări a materiei numită plasmă quark-gluon care caracteriza etapa inițială a existenței Universului imediat după Big Bang Decursul testelor După punerea în funcțiune a supercoliderului oamenii de știință de la CERN estimează că dacă Modelul Standard este corect atunci la fiecare câteva ore va fi produs câte un boson Higgs În acest ritm ar putea dura aproximativ trei ani până se vor aduna suficiente statistici pentru a dovedi cu certitudine existența bosonului Higgs Similar ar dura un an sau mai mult până când vor fi adunate destule rezultate privind particulele supersimetrice pentru a trage concluzii în privința acestora Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008 LHC a încheiat cu succes primul său test major după o serie de rulări de test două puncte albe au apărut pe ecranul unui monitor arătând că protonii au traversat toată lungimea coliderului Ghidarea particulelor pe parcursul de inaugurare a durat mai puțin de o oră< ref> CERN a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric ceea ce a durat puțin mai mult o oră și jumătate din cauza unei probleme cu criogenia turul complet fiind încheiat la ora 1459 S-a așteaptat ca primele coliziuni de protoni cu energii mari să aibă loc la 6-8 săptămâni după intrarea în funcțiune a LHC la 10 septembrie 2008 În anul 2008 însă LHC a operat la o energie redusă de doar 10 TeV Perioada de oprire de iarnă spre sfârșitul lui noiembrie a fost folosită pentru antrenarea ceeace însă încă nu a reușit După reluarea în funcțiune în noiembrie 2009 nu după mult timp accelerarea maximă a protonilor a atins nivelul de 118 TeV un nou "record mondial" Desigur că atingerea maximei teoretice de 2 x 7 TeV 14 TeV și a frecvenței ciocnirilor de 600 MHz va avea nevoie de încă mult timp și eforturi Se apreciază că aceasta se va întâmpla după pauza prevăzută în anul 2012 La 30 martie 2010 s-a anunțat reușita primelor experimente de coliziuni a două jeturi de protoni cu energia de câte 35 TeV pe particulă pe sens în total deci 7 TeV cu o frecvență de ciocniri de circa 100 Hz iar la 21 aprilie 2010 s-a publicat reușita primei reconstrucții a unui mezon B tot la această energie Toate experimentele de până acum arată că acceleratorul și instrumentele sale de măsură funcționează acum extrem de precis La LHC s-au "redescoperit" și confirmat deja aproape toate fenomenele deja cunoscute de la alți acceleratori nu așa de puternici de ex existența perechilor quark-antiquark mezonului pionului kaonului baryonilor bozonul W și altele În martie 2011 s-a relatat că folosirea LHC-ului la nivelul de 35 TeV pe sens va fi prelungită cu un an până la sfârșitul lui 2012 Abia după aceea se vor face modificările necesare pentru atingerea energiei maxime prevăzute de 7 TeV pe sens Pentru aceste modificări acceleratorul va trebui oprit din funcționare pentru o durată de circa un an Propunere de upgrade După câțiva ani de funcționare orice experiment de fizica particulelor începe să sufere o degradare a rezultatelor; în fiecare an de funcționare se descoperă mai puțin decât în anul anterior Calea de a evita această degradare este upgrade-ul echipamentului fie pentru mărirea energiei fie pentru mărirea luminozității S-a propus să se facă un upgrade al luminozității LHC numit Super LHC< ref> după zece ani de funcționare a LHC Calea optică pentru un upgrade de luminozitate pentru LHC cuprinde o mărire a curentului de protonu numărul de protoni din flux și modificarea celor două regiuni de interacțiune de mare luminozitate ATLAS și CMS Pentru a realiza aceste creșteri energia fluxurilor la punctul în care sunt injectate în Super LHC ar trebui să fie și ea mărită la Aceasta va impune un upgrade al întregului sistem pre-injector modificările necesare din Super Proton Synchrotron fiind cele mai costisitoare Costuri Costul total al proiectului se așteaptă a fi 32–64 miliarde de € Magneții superconductori au fost responsabili pentru o creștere a costurilor de 180 milioane de franci Au apărut și alte dificultăți în construcția locașului subteran pentru Compact Muon Solenoid în parte din cauza unor componente defecte împrumutate de CERN de la laboratoarele Argonne National Laboratory și Fermilab< ref> David King fostul director științific din partea Regatului Unit a criticat LHC pentru că a primit prioritate mai mare la fonduri decât rezolvarea principalelor probleme ale Pământului în principal schimbările climatice dar și creșterea demografică și sărăcia din Africa< ref> Resursele de putere de calcul Rețeaua de calculatoare LHC Computing Grid este construită pentru a manevra cantitățile masive de date produse de Large Hadron Collider Aceasta incorporează atât legături private prin cablu de fibră optică cât și porțiuni de mare viteză ale Internetului public permițând legătura de date cu instituții academice din toată lumea Proiectul de calcul distribuit LHC@home a fost demarat cu scopul de a ajuta la construcția și calibrarea LHC Proiectul utilizează platforma BOINC pentru a simula felul în care particulele călătoresc prin tunel Cu această informație oamenii de știință pot determina cum să calibreze magneții pentru a obține cea mai stabilă „orbită a fluxurilor de protoni din inel Securitatea coliziunilor de particule Experimentele ce vor fi rulate la Large Hadron Collider au declanșat temeri în rândul populației că ciocnirile de particule ar putea crea și fenomene periculoase cum ar fi găuri negre microscopice și materie stranie care ar pune în pericol Pământul Două analize de siguranță cerute de CERN au examinat aceste temeri și au concluzionat că experimentele de la LHC nu prezintă niciun pericol și că nu există niciun motiv de îngrijorare o concluzie susținută și de American Physical Society a doua organizație de fizicieni din lume ca număr de membri Probleme operaționale Dimensiunile LHC cer o ambiție inginerească excepțională de a rezolva problemele operaționale unice datorate energiilor uriașe stocate în magneți și în fluxurile de protoni În timpul funcționării energia totală stocată în magneții superconductori este de ordinul a 10 GJ echivalent cu 24 t de TNT iar energia totală transportată de cele două fluxuri atinge 724 MJ aproximativ jumătate din energia descărcată printr-un fulger< ref> Pierderea unei zecimi de milionimi din energia fluxului 1 107 este de ajuns pentru a supraîncălzi un magnet superconductor iar sistemele de absorbție a fluxului trebuie să absoarbă pentru fiecare din cele două fluxuri o energie echivalentă cu arderea a opt kilograme de petrol Aceste energii imense sunt și mai impresionante dacă se ia în considerație și cât de puțină materie le transportă în condiții normale de funcționre 2808 grupuri pe flux conținând 115×1011 protoni pe grup țevile conțin numai 10×10−9 grame de hidrogen care în condiții normale de presiune și temperatură ar umple volumul unui grăunte de nisip fin Accidente în construcție și întârzieri La 25 octombrie 2005 un tehnician a murit în tunelul LHC când încărcătura unei macarale a fost scăpată accidental< ref> La 27 martie 2007 suportul unui magnet criogenic s-a defectat în timpul unui test de presiune implicând unul dintre magneții tripletului interior furnizat de Fermilab și KEK Nimeni nu a fost rănit Directorul Fermilab Pier Oddone a declarat „În acest caz suntem stupefiați de faptul că am greșit un echilibru simplu de forțe Această defecțiune a fost prezentă în proiectul original și a persistat de-a lungul a patru analize inginerești efectuate în anii următori< ref> Repararea magnetului defect și reîntărirea celorlalte opt ansambluri identice folosite de LHC au dus la amânarea începerii experimentelor< ref> planificate atunci pentru noiembrie 2007 cu câteva săptămâni Probleme datorate supraîncălzirii unui magnet superconductor la 19 septembrie 2008 au cauzat scurgerea a 6 tone de heliu lichid Întrucât investigarea problemelor ar fi durat până după închiderea planificată pe perioada iernii repunerea în funcțiune a acceleratorului a fost amânată până în 2009 LHC a putut fi reluat în funcțiune în noiembrie 2009 În cultura populară Large Hadron Collider a apărut în Îngeri și demoni de Dan Brown unde era legat de crearea de antimaterie periculoasă la LHC și utilizată ca armă împotriva Vaticanului CERN a publicat o pagină intitulată „Fapt sau ficțiune? în care discută acuratețea prezentării din carte a LHC CERN și a fizicii particulelor în general „Large Hadron Rap un clip muzical realizat de angajata CERN Katherine McAlpine BBC Radio 4 a marcat momentul pornirii LHC la 10 septembrie 2008 cu „Ziua Big Bang Directorul de comunicare al CERN James Gillies a comentat „CERN din realitate nu prea seamănă cu cel din episodul de Torchwood al lui Joseph Lidster< ref> Note Legături externe 9 septembrie 2008 Adrian Nicolae Descoperă Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba engleză engleză English este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei Canadei Commonwealth-ului Caribian Irlandei Noii Zeelande Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii cunoscute de asemenea drept „Anglosfera Este o limbă folosită intensiv ca limbă secundară sau ca limbă oficială de-a lungul lumii în special în țări din Commonwealth precum India Sri Lanka Pakistan sau Africa de Sud precum și în multe organizații internaționale Engleza modernă este denumită adeseori „lingua franca globală Engleza este limba dominantă pe plan internațional în domeniile comunicației științei afacerilor aviației divertismentului radioului și diplomației Influența Imperiului Britanic este motivul principal pentru răspândirea inițială a limbii mult dincolo de limitele Arhipelagului Britanic În urma celui de-al Doilea Război Mondial influența economică și culturală crescândă a Statelor Unite a accelerat profund răspândirea acestei limbi Într-o zi obișnuită de școală aproximativ un miliard de oameni învață într-o formă sau alta limba engleză Cunoașterea limbii engleze este necesară pentru angajarea în anumite domenii profesii sau ocupații Rezultatul acestei necesități este că peste un miliard de oameni din întreaga lume vorbesc engleza măcar la un nivel de bază Engleza este de asemenea una din cele șase limbi oficiale ale Națiunilor Unite Istorie Engleza este o limbă anglo-friziană Popoare vorbitoare de limbi germanice din nord-vestul Germaniei angli și saxoni și din Iutlanda iuții au invadat ceea ce astăzi este partea de est a Angliei în jurul secolului V dHr Încă se dezbate dacă vechea engleză s-a răspândit prin dispersarea vechii populații sau dacă celții nativi au adoptat gradual limba și cultura clasei dominante nefiind exclusă nici o combinație a acestor două procese Indiferent de origini aceste dialecte germanice s-au unit până la un punct încă mai rămăseseră variațiuni geografice și au format ceea ce astăzi se numește vechea engleză Vechea engleză se aseamănă cu unele dialecte de pe coasta de nord-vest a Germaniei și Olandei de astăzi De-a lungul istoriei scrise a vechii engleze aceasta și-a păstrat o structură sintetică mai degrabă apropiată de cea a limbii proto-indo-europene adoptând convențiile saxonei de vest în timp ce engleza orală a devenit din ce în ce mai analitică în natura sa pierzând sistemul complex al cazurilor și bazându-se mai mult pe prepoziții și ordine fixă a cuvintelor pentru a transmite sensurile Acest fenomen devine evident de-a lungul perioadei „englezei de mijloc când literatura era până la un punct redactată cu variațiunile dialectale orale aproape intacte după ce vechea engleză și-a pierdut statutul de limbă literară a nobilimii Se afirmă că dezvoltarea timpurie a limbii a fost influențată de substratul celt Mai târziu a fost influențată de limba nord-germanică înrudită nordica veche vorbită de vikingii care s-au stabilit în principal pe coasta de nord și est ajungând până la Londra în regiunea cunoscută ca „Danelaw Cucerirea Angliei de către normanzi în 1066 a influențat profund evoluția limbii Timp de aproximativ 300 de ani după cucerire normanzii vorbeau anglo-normanda o limbă apropiată de Franceza Veche ca limba oficială la Curte în drept și administrație Un număr foarte mare de cuvinte normande s-au strecurat în engleza veche în special în domeniile legale și administrative dar și în cuvinte din vocabularul de bază precum „mutton carne de miel sau „beef carne de vită Mai târziu multe cuvinte au fost împrumutate direct din latină sau greacă lăsând un vocabular paralel care a ajuns până în zilele noastre Influența normandă a dat naștere la ceea ce azi se cheamă Engleza de Mijloc De-a lungul secolului al XV-lea engleza de mijloc a fost transformată de „marea rocadă a vocalelor de răspândirea prestigiosului dialect sud-estic la Curte în administrație și în viața academică și de efectul uniformizator al imprimării Engleza modernă timpurie datează din perioada elizabetană Clasificare și limbi relaționate Limba engleză aparține sub-ramurii vestice a ramurii germanice aparținând familiei de limbi indo-europene Întrebarea privind care este limba cea mai înrudită cu engleza nu are un răspuns sigur Aparte de limbi „creole cu împrumuturi din engleză precum Tok Pisin Scots vorbită în special în Scoția și părți din Irlanda de Nord nu este o limbă galică ci face parte din familia de limbi engleză atât scots cât și engleza modernă provin din engleza veche cunoscută și ca „anglo-saxonă Ruda cea mai apropiată a englezei după scots este frizona vorbită în nordul Olandei și nord-vestul Germaniei Alte limbi vest-germanice mai puțin înrudite sunt germana saxona joasă olandeza și afrikaans Limbile nord-germanice din Scandinavia sunt mai puțin apropiate de engleză decât cele vest germanice Multe cuvinte franceze sunt inteligibile pentru un vorbitor de engleză deși pronunția poate fi diferită deoarece engleza a absorbit un număr mare de cuvinte din normandă și franceză datorită cuceririi normande și apoi unor împrumuturi din franceză în secole mai târzii Drept urmare o parte importantă din vocabularul englez este derivată din franceză cu diferențe minore de ortografie terminații folosirea ortografiei din franceza veche etc precum și diferențe ocazionale de semantică așa-numitele faux amis sau prieteni falși Răspândire Peste 380 de milioane de oameni vorbesc engleza ca limbă maternă Engleza este astăzi probabil a treia limbă ca număr de vorbitori nativi după chineza mandarină și spaniolă Cu toate acestea combinând vorbitorii nativi cu cei non-nativi este probabil cea mai vorbită limbă din lume deși pe locul doi dacă luăm în considerație combinația limbilor chineze depinzând dacă variantele de chineză sunt considerate dialecte sau limbi de sine stătătoare Țările cu cele mai mari populații de vorbitori nativi de engleză sunt în ordine descendentă Statele Unite 215 milioane Regatul Unit 58 milioane Australia 15 milioane Republica Irlanda 38 milioane și Noua Zeelandă 3-37 milioane Țări precum Jamaica și Nigeria au de asemenea milioane de vorbitori nativi ale unor dialecte care variază de la o creolă bazată pe engleză la o versiune aproape standard a englezei Dintre acele țări unde engleza este vorbită ca limbă secundară India are cei mai mulți vorbitori iar profesorul de lingvistică David Crystal susține că dacă se adună vorbitorii nativi și cei non-nativi India are cel mai mare număr de oameni care vorbesc sau înțeleg engleza După India se află Republica Populară Chineză Engleza este limbă primară în Anguilla Antigua și Barbuda Australia engleza australiană Bahamas Barbados Bermuda Belize Teritoriul Britanic din Oceanul Indian Insulele Virgine Britanice Canada engleza canadiană Insulele Cayman Dominica Insulele Falkland Gibraltar Grenada Guernsey engleza din Guernsey Guyana Irlanda hiberno-engleza Insula Man engleza manx Jamaica engleza jamaicană Jersey Montserrat Nauru Noua Zeelandă engleza neozeelandeză Insulele Pitcairn Sfânta Elena Saint Lucia Saint Kitts and Nevis Sfântul Vincent și Grenadine Singapore Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud Trinidad și Tobago Insulele Turks și Caicos Regatul Unit Insulele Virgine Americane și Statele Unite diverse variante ale englezei americanesi Romania cu mai mult de 500 000 de vorbitori În multe alte țări în care engleza nu este limba cea mai vorbită este totuși limbă oficială; acele țări includ Botswana Camerun Fiji Statele Federate ale Microneziei Ghana Gambia India Kiribati Lesotho Liberia Kenya Madagascar Malta Insulele Marshall Namibia Nigeria Pakistan Papua Noua Guinee Filipine Puerto Rico Rwanda Insulele Solomon Samoa Sierra Leone Singapore Sri Lanka Swaziland Tanzania Uganda Zambia and Zimbabwe Este de asemenea una dintre cele 11 limbi cu statut oficial în Africa de Sud "engleza sudafricană" Engleza este de asemenea o limbă importantă în mai multe foste colonii sau actuale teritorii dependente de Regatul Unit sau Statele Unite precum Hong Kong sau Mauritius Engleza nu este limbă oficială nici în Statele Unite nici în Regatul Unit Deși guvernul federal american nu are limbi oficiale engleza are statut oficial în guvernele a 31 din cele 50 de state constituente< ref> Engleza ca limbă globală Deoarece engleza este atât de răspândită a fost numită deseori „limbă globală sau „lingua franca a epocii moderne Cu toate că engleza nu este limbă oficială în multe țări este în prezent limba cea mai studiată ca limbă secundară din lume Unii lingviști consideră că nu mai este semnul cultural exclusiv al „vorbitorilor nativi de engleză ci mai degrabă o limbă care absoarbe aspecte ale unor culturi din întreaga lume pe măsură ce influența ei se extinde Este prin tratat internațional limba oficială pentru comunicațiile aeriene și maritime precum și una din limbile oficiale ale Uniunii Europene ale Națiunilor Unite și a majorității organizațiilor atletice internaționale incluzând aici Comitetul Olimpic Internațional Engleza este limba cea mai studiată ca limbă străină în Uniunea Europeană de către 89% dintre elevi urmată fiind de franceză 32% germană 18% și spaniolă 8% Norvegia și Islanda prezintă de asemenea o majoritate de vorbitori competenți ai englezei Cărți reviste și ziare scrise în engleză se pot găsi în multe țări de pe Glob Engleza este de asemenea cea mai folosită limbă în științe În 1997 Indexul de Citare a Științelor a informat că 95% din articolele sale erau scrise în engleză cu toate că numai jumătate aparțineau unor autori din țări anglofone Dialecte și varietăți regionale Expansiunea Imperiului Britanic și de la al Doilea Război Mondial dominația Statelor Unite au avut drept rezultat răspândirea englezei pe Glob Datorită acestei răspândiri globale s-au dezvoltat diverse dialecte ale englezei precum și limbi creole bazate pe engleză Varietățile majore ale englezei includ în cele mai multe cazuri mai multe subvarietăți precum argoul Cockney în cadrul englezei britanice; engleza Newfoundland în cadrul englezei canadiene; și engleza vernaculară afro-americană precum și engleza sud-americană în cadrul englezei americane Engleza este o limbă pluricentrică lipsită de o autoritate lingvistică centrală cum de exemplu pentru Franța este Académie française; și cu toate că nici o varietate nu este considerată cea standard există unele accente care au mai mult prestigiu cum ar fi RP Received Pronunciation în engleza britanică Scots s-a dezvoltat în mare parte independent pornind de la aceleași origini dar în urma Actelor de Uniune din 1707 a început un proces de atrițiune în care generațiile succesive au început să adopte tot mai multe caracteristici din engleză cauzând o dialectalizare Dacă este o limbă separată sau un dialect al englezei „engleza scoțiană se dezbate în prezent Pronunția gramatica și lexicul formelor tradiționale sunt distincte uneori fundamental de alte varietăți ale englezei Datorită uzului răspândit al englezei ca limbă secundară vorbitorii de engleză au multe accente diferite care de multe ori indică dialectul sau limba nativă a vorbitorului Pentru caracteristicile specifice ale accentelor regionale vezi Accentele regionale ale vorbitorilor de engleză iar pentru caracteristicile distinctive ale dialectelor regionale vezi Listă de dialecte ale limbii engleze Așa cum engleza a împrumutat cuvinte din multe limbi de-a lungul istoriei sale împrumuturi din engleză există acum în multe dintre limbile lumii indicând influența tehnologică și culturală a vorbitorilor ei Mai multe limbi creole s-au format având engleza ca bază precum jamaicana creolă pidginul nigerian sau Tok Pisin Există cuvinte în engleză pentru a descrie diversele forme pe care le adoptă limbile non-engleze care conțin cuvinte englezești într-o proporție semnificativă Franglais de exemplu este folosit pentru a descrie limba franceză vorbită cu multe cuvinte englezești; se găsește în Insulele Canalului Altă variantă vorbită în regiunile bilingve ale Québecului este numită FrEnglish Fonologie Vocale Consoane Acesta este Sistemul Englezesc de Consoane folosind simboluri ale Alfabetului Fonetic Internațional AFI Numărul și originea cuvintelor Dicționarul Oxford English Dictionary 2nd edition 1933 cuprinde 600000 de definiții în timp ce Webster's Third New International Dictionary Unabridged cuprinde 475000 de cuvinte În decembrie 2010 un studiu în care au colaborat Google și Harvard a arătat că limba conține 1022000 de cuvinte și crește la un ritm de 8500 de cuvinte pe an Cele mai folosite cuvinte sunt în majoritate de origine germanică Un studiu computerizat de 80000 de cuvinte luate din vechiul Shorter Oxford Dictionary 3rd ed publicat în Ordered Profusion de Thomas Finkenstaedt și Dieter Wolff 1973 arată originea cuvintelor ca fiind următoarea Langue d'oïl incluzând franceza și normanda veche 283% Latina incluzând latina modernă științifică și tehnică 2824% limbile Germanice languages incluzând cuvinte moștenite direct din engleza veche dar neincluzând cuvinte gemanice provenind din elemente germanice ale francezei latinei sau altei limbi latine 25% Greacă 532% fără etimologie precisă 403% Derivate din nume propii 328% toate celelalte limbi mai puțin de 1% Cuvintele de origine olandeză sunt în principal cele despre nave cele provenind din limba nordică veche sunt în principal moștenite din anii 800-1000 d Hr când vikingii cuceriseră estul și nordul Angliei în timp ce majoritatea celor de origine franceză sunt din perioada cuceririi normande multe altele însă de asemenea au fost adoptate în secolele XVII-XIX când franceza era limba occidentală a politicii internaționale și a comerțului Ortografie În comparație cu alte limbi în care reprezentarea în scris a unui sunet este regulat în limba engleză un anumit sunet poate fi scris în mai multe variante Această neregularitate se datorează atât istoriei complexe a limbii engleze dar și faptului că de-a lungul timpului nu a fost implementată nicio reformă de ortografie sistematică Pe lângă aceste aspecte sunt anumite diferențe în ortografia cuvintelor depinzând de regiuni și țări și anume în termeni generali între ortografia în cadrul englezei americane și englezei britanice În Statele Unite ale Americii Canada și în alte țări care au fost puternic influențate de SUA se vorbește și se scrieengleza americană; în timp ce în Marea Britanie și restul de peste 50 de țări care fac parte din așa numita British Commonwealth precum Australia Noua Zeelandă Africa de Sud și așa mai departe se vorbește și scrie engleza britanică Diferențele există fiindcă engleza britanică a menținut modul de scriere a cuvintelor preluate din alte limbi precum limba franceză în timp ce engleza americană a adaptat ortografia pentru a reflecta pronunția acestora Deși populației din România îi este foarte cunoscut accentul american datorită filmelor Hollywoodiene de obicei în cadrul cursurilor de limba engleză atât în cadrul învățământului de stat cât și particular se predă engleza britanică și implicit ortografia aferentă Diferențele se pot observa în 5 cazuri Terminația „-our engleza britanică se transformă în „–or engleza americană colour – color culoare Terminația „-ise sau „–isation engleza britanică se transforma in „–ize respectiv „–ization engleza americană organisation – organization organizație Terminația „–re engleza britanică este transformata in „–er engleza americană centre-center centru miez În cazul unelor cuvinte care au terminația „–ed ori „–ing litera L se dublează în engleza britanică in timp ce în cea americană nu travelling-traveling si travelled – traveled a călători În cazul unelor cuvinte care conțin diftongul „–ae în engleza britanică acestea rămân numai cu „–e în cea americană archaeology – archeology arheologie Vezi și Listă de limbi Note Legături externe 21 septembrie 2010 Julian Chitta Ziarecom Limba moldovenească era denumirea dată limbii române în Moldova sovietică fapt ce s-a perpetuat în anumite împrejurări și după proclamarea independenței În prezent la nivel oficial deși glotonimul de „limbă moldovenească se păstrează în articolul 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a interpretat în 2013 că acest articol are valoare juridică inferioară Declarației de independență În orice caz identitatea limbii vorbite pe ambele maluri ale Prutului a fost recunoscută oficial încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989 și într-adevăr în Declarația de independență din 1991 limba se cheamă „română denumire sub care de altfel se predă și în școli începând de atunci Cu toate acestea dezbaterile politice au fost resuscitate de adoptarea Constituției din 1994 care revenea la denumirea de „limbă moldovenească La acel moment politicile de glasnost și perestroika temperaseră radicalismul sovietic ce distingea între două limbi dezbaterea mutându-se pe ideea unei limbi comune cu două glotonime lingvonime oficiale română și moldovenească pe situl web al Parlamentului Republicii Moldova < ref> În cele din urmă prin Hotărârea nr 36 din 5 decembrie 2013 Curtea Constituțională a hotărât că prevederea conținută în Declarația de Independență referitoare la limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conținute în articolul 13 al Constituției< ref> Denumirea politică de „limbă moldovenească nu trebuie confundată cu denumirea lingvistică „graiul moldovenesc care desemnează forma tradițională a limbii române populare vorbită pe teritoriile fostului principat al Moldovei în România Moldova occidentală Republica Moldova și Ucraina; limba română este limbă maternă pentru aproximativ 25 milioane de locuitori ai Republicii Moldova 765% din populația țării La nivel de populație deși majoritatea locuitorilor capitalei Chișinău și conform sondajelor persoanele cu înaltă educație În cele 5 raioane și 2 municipii ale zonei controlate de republica separatistă Transnistria „limba moldovenească este încă scrisă cu literele chirilice rusești ca în perioada sovietică deosebite de literele chirilice tradiționale ale limbii române de dinainte de 1860 Astfel scrisă este co-oficială cu limbile ucraineană și rusă În Găgăuzia este scrisă în literele latine ca și în restul Republicii Moldova și este co-oficială cu găgăuza și rusa Premise La nivel oral graiul moldovenesc și limba română standard sunt între ele ușor inteligibile dar există diferențe de vocabular care au următoarele cauze influența limbii ruse și într-o mai mică măsură a limbii ucrainene care sunt limbi dominante la nivel regional în Republica Moldova; regionalismele faptul că Republica Moldova a fost separată politic de România după cel de al Doilea Război Mondial a se vedea Cortina de fier a micșorat oportunitățile de unificare a vocabularului Astfel multe cuvinte care au devenit arhaisme în România dar care încă mai sunt folosite în comunități restrânse în provincia românească Moldova au rămas în vocabularul de zi de zi al moldovenilor din Republica Moldova De asemenea câteva cuvinte și calcuri rusești sunt încă utilizate Totuși datorită influenței mass-media și a învățământului româna standard tinde să se impună și în Republica Moldova Istorie Basarabia provincie istorică din care face parte teritoriul actualei Republici Moldova a fost parte componentă a principatului voievodatului românesc Moldova în timpul Evului Mediu In 1812 însă Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus În 1918 Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât unirea cu România În regiunea din stânga Nistrului autoritățile sovietice au înființat în 1924 RASS Moldovenească ca o republică autonomă subordonată RSS Ucraineană Aici își are obârșia teoria unei limbi moldovenești diferită de română prin această teorie URSS încercând să-și justifice pretențiile asupra Basarabiei Țăranii moldoveni din Transnistria erau în mare parte analfabeți și nu cunoșteau limba română literară Autoritățile sovietice au încercat să creeze o nouă limbă literară scrisă în alfabet chirilic și cât mai depărtată de limba română Cu crearea noii limbi literare s-a ocupat lingvistul Leonid Madan dar nu a existat niciodată o acceptare unanimă a invențiilor acestuia de către autoritățile sovietice Metodele folosite la crearea noii limbi literare moldovenești au inclus Notarea în scris a tuturor diferențelor de rostire dintre graiul vorbit al moldovenilor din Transnistria sau Basarabia și limba română literară Folosirea unor împrumuturi din rusă de pildă galstuh cravată slovari dicționar Născocirea unor neologisme mai ales pentru noțiuni abstracte care lipseau din vorbirea obișnuită a țăranilor moldoveni analfabeți Exemple de neologisme născocite cu acest prilej unofelnic monoton singurcîrmuiri autoadministrare unogîndiri unitate de idei amuvremnic contemporan Exemplu de „limbă moldovenească din anii 20 transpusă în alfabet latin „De-amu v-o două luni di zăli dicînd Plugaru Roș își lunjește discusîia dispri orfografia moldovineascî mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî dar dispri orfografii adicî dispri sămnuirea sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî Petru Chior comisar al poporului pentru învățământ în RSSA Moldovenească în broșura Despre orfografia moldovenească din 1929 În perioada 1932-1938 sovieticii au renunțat la teoria moldovenistă trecându-se la folosirea alfabetului latin și a limbii române literare În 1938 alfabetul chirilic a fost reintrodus adepții alfabetului latin trimiși în pușcării iar teoria limbii moldovenești diferită de română a revenit în forță După al Doilea Război Mondial autoritățile sovietice au introdus alfabetul chirilic și noțiunea de limbă moldovenească și în Basarabia fără însă să se revină la formele extreme de diferențiere față de română propăvăduite în anii '20 Limba literară moldovenească de după al Doilea Război Mondial a fost practic identică cu limba literară română cu excepția folosirii alfabetului chirilic și a câtorva cuvinte diferite Diferențele dintre limba moldovenească literară și limba română constau în Cuvinte oarecum „oficiale în URSS soviet suprem parlament soviet sătesc raional consiliu sfat local ucaz decret colhoz cooperativă agricolă sovhoz întreprindere agricolă de stat Evitarea unor neologisme din română în favoarea unor sinonime care însă se află și ele în limba română literară nefiind specific moldovenești biruință victorie taină secret norod popor se formase și adjectivul norodnic popular al poporului Cazuri relativ rare de folosire a unor forme dialectale răsărită floarea soarelui păpușoi porumb harbuz pepene verde lubeniță În 1989 limba moldovenească a fost declarată limbă oficială a Moldovei pe atunci încă RSS Moldovenească iar folosirea alfabetului latin a fost restaurată După declararea independenței Moldovei în 1991 constituția a continuat promovarea existenței limbii moldovenești O încercare din 1996 a președintelui moldovean Mircea Snegur de a schimba numele limbii în română a fost anulată de către parlamentul moldovean În această configurație constituțională articolele 12 și 13 și legală creată sau admisă de autoritățile Republicii Moldova cetățenii acesteia nu sunt toți oficial și depotrivă recunoscuți ca Moldoveni cum sunt în dreptul internațional și nu au pe planul lingvistic cultural și identitar drepturi egale vorbitorii limbilor rusă și ucrainiană se pot în mod liber referi la cultura limba și civilizația din Rusia și Ucraina fiind oficial recunoscuți ca etnici Ruși sau Ucrainieni fără a mai pune la socoteală că limba de comunicare inter-etnică este cea rusă pe când vorbitorii limbii băștinașe nu se pot referi în mod liber la cultura limba și civilizația din România și nu sunt oficial recunoscuți ca etnici Români denumirea de Moldoveni fiindu-le aplicată în mod discriminatoriu atât față de minoritățile conlocuitoare din Republica Moldova cât și față de ceilalți vorbitori ai limbii lor de peste hotare Această poziție ideologică este denumită „moldovenism prin contrast cu „românismul potrivit căruia „limba moldovenească este o simplă denumire făcută la comandă politică pentru a desemna în Republica Moldova limba dacoromână vorbită aidoma și în România este poziția majorității lingviștilor filologilor și istoricilor îndeosebi printre cei specializați în limbile romanice de răsărit precum și unei părți din populația Republicii Moldova În anii 1989-1991 când s-a efectuat trecerea „limbii moldovenești la literele romane Deși inițial teza moldovenistă susținea existența a două limbi separate politicile de glasnost și perestroika au temperat radicalismului sovietic conducând la ideea că o limbă „abstand istorică sau „ausbau codificată de o academie unică cum sunt bunăoară dacoromâna ori sârbo-croata poate avea glotonime lingvonime diferite de la un stat la altul pentru a atesta astfel o identitate națională aparte în fiecare stat v Limbă ausbau limbă abstand și limbă-acoperiș Această teză este susținută încă astăzi de o parte din sfera politică moldovenească îndeosebi PCRM având o susținere redusă în rândul sociologilor filologilor ori istoricilor cf Vasile Stati Leonid Tabără Pentru a evita chestiunea politică autoritățile Republicii Moldova au folosit de-a lungul timpului în unele documente oficiale termenul de „limbă de stat însă cu multe ocazii sintagma „limba română nu a putut fi evitată cum este cazul sistemului de învățământ În imnul național se folosește de asemenea expresia „limba noastră cea frumoasă< ref> În 2002 guvernul Moldovei a încercat să dea limbii ruse aceleași privilegii egale limbii de stat prin introducerea acestei limbi ca limbă străină obligatorie în ciclul primar de învățământ – limba rusă este disciplină obligatorie în curriculumul gimnazial Această măsură a stârnit un val de indignare în rândul populației majoritare vorbitoare nativă de română fiind organizate proteste împotriva acestei decizii în Chișinău și în alte orașe importante În cele din urmă noile legi au fost suspendate În standardul internațional ISO 639 limbii moldovenești i-au fost atribuite inițial codurile mol și mo dar aceastea au fost suprimate în noiembrie 2008 și înlocuite cu codurile asociate limbii române Nu există un cod Ethnologue al limbii moldovenești Curtea Constituțională a Republicii Moldova a tranșat chestiunea denumirii oficiale a limbii prin Hotărârea nr 36 din 5 decembrie 2013 când în urma unei sesizări cu privire la caracterul primar al Declarației de Independență a Republicii Moldova a decis că prevederea conținută în Declarația de Independență referitoare la limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conținute în articolul 13 al Constituției Scriitorul Vitalie Ciobanu a declarat cu acest prilej „Curtea Constituțională tocmai a consfințit un adevăr Limba moldovenească este o relicvă stalinistă< ref> Distribuție sociologică Potrivit datelor finale ale recensământului din 2004 558 508 165% din cei 3 383 332 de locuitori ai Republicii Moldova fără regiunea nistreană au declarat limba română ca limbă maternă în timp ce 2 029 847 60% au declarat ca limbă maternă „limba moldovenească Totodată la capitolul limba vorbită de obicei dintre cele 2 milioane 564 de mii de persoane care se declară etnici moldoveni aproape 2 milioane 588% declară că vorbesc zilnic „limba moldovenească Alte 475 de mii afirmă că vorbesc româna Acestora li se adaugă și aproximativ 70 de mii de cetățeni care se consideră etnici români ridicând totalul celor care declară că vorbesc româna la peste jumătate de milion 164% dar totuși de aproape 4 ori mai puțin decât numărul celor ce declară că vorbesc de obicei „moldovenească Astfel spre deosebire de populația românofonă din Chișinău care în majoritate declară limba română ca limbă maternă la recensământul din 2004 în mediul rural doar una din șapte persoane și-a numit limba maternă română restul denumind-o moldovenească Modul în care s-a desfășurat recensământul din 2004 la capitolul apartenență etnică și limba vorbită a fost criticat de către reprezentanții Consiliului Europei Potrivit unui articol al portalului „Moldova Azi din 18 mai 2005 grupul de experți internaționali în recensăminte a declarat că „în general recensământul moldovean a fost organizat de o manieră profesionistă dar au remarcat că subiectele din chestionare ce țin de naționalitate și limbă au fost cele mai delicate în special înregistrarea răspunsurilor de „moldovean sau „român și de aceea a conclus că o atenție deosebită va trebui să fie acordată la utilizarea acestor date Șeful grupului de observatori ai Consiliului Europei care au monitorizat recensământul John Kelly a declarat atunci că șapte din cele zece grupuri de observatori internaționali au înregistrat un număr considerabil de cazuri în care recenzorii le-au recomandat respondenților să se declare moldoveni și nu români Un studiu efectuat la comanda Institutului de Politici Publice în aprilie 2014 arată că folosirea denumirii de „limba română crește direct proporțional cu nivelul economic tinerețea și nivelul de educație al cetățenilor Republicii Moldova În schimb susținerea față de denumirea de „limbă moldovenească este mai mare între minoritățile etnice de pe teritoriul Republicii Moldova și corespunde mai degrabă unui nivel socio-economic scăzut unei educații primare și în genere mediului de viață rural Identitate În școli limba se numește română iar în primii ani de democrație a fost studiată chiar cu manuale din România Academia de Științe a Moldovei folosește termenul de limbă română' Înainte de 19 iunie 2006 majoritatea instituțiilor oficiale moldovenești foloseau același termen inclusiv pe siturile lor web O hotărâre a guvernului cu privire la modul de publicare a informației pe paginile oficiale ale autorităților administrației publice în rețeaua Internet de la acea dată stipula că „informația pe paginile-web oficiale ale autorităților administrației publice va fi publicată în mod obligatoriu în limba moldovenească și în limba rusă în conformitate cu legislația în vigoare privind funcționarea limbilor Unele situri web s-au conformat normei deși există în continuare situri web care folosesc denumirea de „limbă română sau abrevieri ale acesteia Printre siturile web care folosesc în continuare denumirea de „limba română se numără Ministerul Administrației Publice Locale Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare Agenția Privatizare de pe lângă Ministerul Economiei și Comerțului Departamentul pentru Migrație Academia de Științe a Moldovei Agenția Națională pentru Reglementare în Telecomunicații și Informatică Agenția Relații Funciare și Cadastru Agenția Națională de Dezvoltare Rurală și multe altele Există și situri web disponibile doar în limba română deci care nu au indicatori de limbă sau care în locul limbii afișează un steag tricolor uneori cu stema Moldovei evitând astfel problema denumirii limbii În 1993 Vasile Stati și-a exprimat convingerilor ce susțineau existența unei limbi moldovenești de sine stătoare diferită de cea română în cartea sa „Moldovenii în lume Cartea sa conținea o mulțime de neadevăruri și falsuri lucruri care i-au atras o mulțime de critici Lui Stati i se părea totodată de neomis faptul că anterior mulți autori moldoveni își numeau limba moldovenească de la Grigore Ureche la Miron Costin sau Dimitrie Cantemir Eugen Coșeriu implicat și el în dezbaterea referitoare la glotonimul de „limbă moldovenească preciza că înșiși susținătorii moldovenismului scriu într-o română îngrijită pe care o denumesc „moldovenească fapt care constituie un argument irefutabil împotriva existenței acestei limbi ca limbă de sine stătătoare și în favoarea punctului de vedere că cele două glotonime sunt pur și simplu sinonime Mai mult Coșeriu insistă că „a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba româna este din punct de vedere strict lingvistic ori o greșeală naivă ori o fraudă științifică Din punct de vedere istoric și practic este o absurditate o utopie și din punct de vedere politic e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și deci un act de genocid etnico-cultural Ion Stici afirma că nicio limbă nu poate avea două denumiri în timp ce fostul președinte moldovean Mircea Snegur găsea recunoașterea a două glotonime pentru o limbă incompatibilă cu adevărul științific Snegur afirma în discursul său din 27 aprilie 1995 „Numele corect al limbii pe care o vorbim este română iar cei ce nu vor să înțeleagă – să consulte savanții care știu mai multe despre etimologia și dezvoltarea limbii noastre Adepții moldovenismului sunt de cele mai multe ori moldoveni care au crescut în familii mixte în care numai unul dintre părinți este moldoveanromân Astfel mamele lui Vasile Stati și Valeriu Reniță sunt rusoaice tatăl lui Constantin Starîș este ucrainean mama lui Ion Berlinski este țigancă iar tatăl vitreg a lui Vladimir Voronin este rus< ref> Totodată idiomul moldovenesc este de cele mai multe ori asociat celorlalte graiuri vorbite pe teritoriul României muntenesc crișean șa așadar o echivalare între cele două este nepotrivită după Ion Stici Silviu Berejan Vitalie Marin Eugen Coșeriu Astfel cuvintele lui Stati despre așa-numita „limbă moldovenească sunt de cele mai multe ori calificate drept „himere „un fals științific o „absurditate o „utopie un „act de genocid etnic și cultural Glotonimul de „limbă moldovenească a primit la rândul său calificative ca „fals Nicolae Leahu Gheorghe Mihăilă „himeric Vlad Cubreacov „artistic Moldopres 20 iulie 1995 Din punct de vedere internațional termenul de „limbă română este folosit pentru a denumi limba oficială în Republica Moldova de către diverse instituții și organizații ca ONU Uniunea Europeană Banca Mondială CIA Ministerul German de Externe sau Departamentul de Stat al SUA În anul 2002 ministrul moldovean de Justiție Ion Morei a declarat că româna și moldoveneasca sunt una și aceeași limbă și că Constituția Republicii Moldova ar trebui modificată nu neapărat prin schimbarea cuvântului moldovenească în română ci prin adăugarea sintagmei „Româna și moldoveneasca sunt aceeași limbă Ministrul moldovean al Învățământului Valentin Beniuc zicea „Am spus nu o dată că noțiunile de limbă moldovenească și limbă română reflectă unul și același fenomen lingvistic în esență Academicianul Silviu Berejan cercetător știintific principal în cadrul Institutului de Lingvistică de pe lângă Academia de Științe a Moldovei a pledat în Conferința privind denumirea limbii de stat a Republicii Moldova pentru inexistența unei așa-numite limbi moldovenești Unele dintre cele mai impresionante contribuții în sprijinul identității sunt lucrările lui Nicolae Mătcaș printre care și Comunicarea prezentată la Congresul al V-lea al Filologilor Români Iași-Chișinău 6-9 iulie 1994 Mătcaș la fel ca și Coșeriu reformulează „argumentele moldoveniste așa încât acestea să sune a texte științifice după care desființează teoria moldovenistă paragraf cu paragraf La sfârșit filologul își „justifică gestul „Știința nu trebuie să se afle la cheremul cutărui sau cutărui conducător sau partid scopul suprem al ei constând în a sluji adevărul Conform relatărilor despre recentul recensământ moldovean aproximativ 2 3 din cei care și-au declarat limba maternă ca fiind română sau moldovenească au folosit primul termen Ulterior datele oficiale finale ale recensământului au arătat că doar puțin peste o cincime din vorbitorii de limbă română moldoveană au indicat româna ca limbă maternă însă rezultatele cu privire la acest subiect au fost puse la îndoială Conform declarațiilor europarlamentarului Adrian Severin Comisia Europeană a renunțat să mai folosească glotonimul „limba moldovenească în documentele oficiale< ref> Diferențe În Republica Moldova persoanele mai puțin școlite și cele pentru care nu este limba maternă vorbesc o limbă „moldovenească comună mai apropiată de graiul moldovenesc popular decât de standardul literar folosit de cele două țări România și Moldova Ortografie și alfabet Vezi și Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Principala diferență de ortografie între cele două variante folosirea literelor â și î a fost abolită prin publicarea „Dicționarului ortografic al limbii române ortoepic morfologic cu norme de punctuație elaborat de Academia de Științe a Moldovei și recomandat spre editare în urma ședinței din 15 noiembrie 2000 Înainte în timp ce în româna standard erau folosite ambele glife cu reguli clare de folosire a se vedea â și î în româna moldovenească era recomandată folosirea lui î din i Totuși multe publicații de limbă română din Republica Moldova foloseau și înainte de acest moment â Flux Accente Ziarul de Garda Timpul etc la fel cum în România există publicații care folosesc vechea ortografie Academia Cațavencu printre altele Faptul că ortografia oficială reglementată în Republica Moldova impunea folosirea în exclusivitate a literei î se datora faptului că după perioada sovietică în care româna era scrisă cu alfabetul chirilic când Academia de Științe a Moldovei a adoptat alfabetul latin cu ortografia din România Academia Română încă nu reintrodusese simbolul â în forma inspirată de ortografia interbelică Din același motiv cuvântul sunt se scria în Moldova sînt În perioada comunistă și în primii ani de după revoluție româna din România folosea la rândul ei aceeași ortografie scrierea cu î din i și sînt Decizia de a reforma ortografia pentru a include și caracterul „â a fost luată de Academia Română în 1993 Cu toate acestea în noua ediție a „Dicționarului ortografic al limbii române ortoepic morfologic cu norme de punctuație se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â și „sunt în ortografia limbii române „Dicționarul ortografic al limbii române ortoepic morfologic cu norme de punctuație este elaborat pe baza „Dicționarului ortografic cu elemente de ortoepie și morfologie apărut la Chișinău în anul 1990 care la rândul lui a fost pregătit după „Dicționarul ortografic ortoepic și morfologic al limbii române publicat la Editura Academiei Române în anul 1982 și reprezintă în esență o ediție adăugată a acestora Ediția s-a îmbogățit cu 25 000 de unități lexicale ajungând astfel la cifra de 75 000 În Republica Moldova alfabetul chirilic a fost înlocuit de cel latin în 1989 Conform unui studiu AEGEE din 1997 aproape toată populația urbană moldovenească cunoaște alfabetul latin deși mulți moldoveni de peste 30 de ani preferă literele chirilice Vocabular În 2003 Vasile Stati un promotor al argumentului „moldovenist a publicat un dicționar moldovenesc-român cu o prefață virulentă și cu scopul declarat de a demonstra că în cele două țări se vorbesc limbi diferite Lingviștii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldovenești sunt de asemenea cuvinte românești Și în Republica Moldova șeful Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de Științe a Moldovei Ion Bărbuță a descris dicționarul ca fiind o „absurditate servind scopuri politice Aceste reacții academice au fost catalogate ca tendințe expansioniste românești de către Stati care a acuzat guvernul român de aceasta în fața forurilor internaționale Bilingvism Graiul moldovenesc îmbogățit cu elemente de vocabular din limba rusă este preponderent folosit la nivel național În orașe cu excepția Transnistriei româna moldovenească și rusa sunt folosite într-un raport de 5050 deși dialectul moldovenesc câștigă teren în ultimii ani ca limbă oficială și limbă vorbită de obicei Un fenomen frecvent este folosirea cuvintelor și construcțiilor rusești a calcurilor de formă și sens în limba vorbită în Moldova De obicei cuvântul rus vine declinat după regulile gramaticale ale limbii române Există totuși cazuri când o astfel de adaptare la forma de plural a substantivului este greoaie sau chiar imposibilă din punct de vedere fonetic În acest caz cuvântului îi este atașat un articol enclitic la forma sa rusă de plural Elocvente pentru această situație care apare la substantivele rusești terminate în „-чка „-жка și analog la cele cu terminația „-ска „-шка „-вка printre altele sunt exemple ca „tapocichile pantofii sport „bulocichile chiflele „leajchile bătătoarele „sosischile cârnăciorii „slivchile cremele Vocabularul cultural și terminologia științifică sunt aliniate în schimb limbii române Situația din Ucraina În perioada sovietică în RSS Ucraineană minoritatea românofonă a fost împărțită între „moldoveni și „români pe baza criteriului geografic astfel În regiunea Odesa care cuprinde Sudul Basarabiei și cele 8 raioane din fosta RASS Moldovenească care în 1940 au fost incluse în Ucraina toți românofonii au fost etichetați drept moldoveni iar limba vorbită de ei drept moldovenească În Transcarpatia Maramureșul de Nord românofonii erau recunoscuți ca având naționalitate română În regiunea Cernăuți populația românofonă era împărțită între „moldoveni și „români după criterii nu foarte exacte uneori în cadrul aceleiași familii existau asemenea împărțiri artificiale însă ca regulă generală nu foarte strict aplicată în partea basarabeană a regiunii fostul județ Hotin românofonii erau declarați moldoveni iar în partea bucovineană a regiunii era acceptată și declararea naționalității române În celelalte regiuni ucrainene unde existau sate românești locuitorii erau considerați moldoveni În sistemul de învățămînt pentru minoritatea românofonă se folosea exclusiv „limba moldovenească scrisă cu alfabet chirilic Inclusiv românilor din Maramureșul de Nord care niciodată nu s-au considerat moldoveni și erau recunoscuți oficial drept români de autoritățile sovietice li se preda în școli „limba moldovenească După trecerea la alfabetul latin în Republica Moldova au trecut la alfabetul latin și moldovenii din Ucraina În Ucraina învățământ în limba română moldovenească există doar în regiunile Odesa Cernăuți și Transcarpatia În perioada de început a URSS înainte de al doilea război mondial au existat școli moldovenești și în alte regiuni Situația lingvistică în stânga Nistrului Așezăminte moldovenești sunt menționate în stânga Nistrului încă din secolul XVII cu toate că acestea nu au făcut niciodată parte din Principatul Moldovei Până la includerea acestui spațiu în Imperiul Rus la sfârșitul secolului XVIII așezările s-au aflat sub stăpânirea tătarilor cu excepția nordului inclus în Regatul Poloniei Odată cu formarea în 1924 a Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovenești limba română a fost introdusă în educație presă și publicistică Până în 1928 s-a dezvoltat limba română scrisă inițial cu caractere chirilice – pentru acomodarea populației iar mai apoi cu alfabetul latin Această dezvoltare a fost întreruptă în anii următori în scopul sincronizării cu politica de proletcultism a Uniunii Sovietice care cerea anularea realizărilor progresive ale societății civile Acest fapt a afectat și idiomul moldovenesc care trebuia să funcționeze ca o limbă independentă față de limba română politică al cărui principal susținător era lingvistul Leonid Madan Noile norme fonetice și gramaticale precum și neologismele introduse nu s-au bucurat de succes și au fost eliminate în 1932 fapt urmat de adoptarea normei literare a limbii române cu alfabet latin Acest status quo nu a durat decât până la apariția teroriei staliniste în 1938 a cărei victime au fost „românizatorii alături de milioane de alți „dușmani ai poporului Limba standard a fost din nou scrisă cu caractere chirilice și îmbogățită cu cuvinte de sorginte rusă după o normă construită de I C Ciobanu În iunie 1940 după 22 de ani de la unirea din 1918 Uniunea Sovietică reocupa Basarabia și ocupa Bucovina de Nord și ținutul Herța Un an mai târziu România a atacat URSS-ul ca parte a Operațiunii Barbarossa și a eliberat ținuturile vremelnic ocupate în același timp ocupând și teritoriile dintre Bug și Nistru care au primit prin extensie numele de Transnistria Dupa o perioadă de numai 3 ani în care limba și alfabetul moldovenești au fost înlocuite de limba română și grafia latină zona a fost reocupată de URSS în 1944 și a rămas în cadrul statului unional sovietic până la disoluția acestuia în 1991 După război conducerea sovietică a renunțat la planurile de introducere a unei limbi de stat bazată pe dialectul moldovenesc urmând ca după mai multe concesii limba română să devină limba standard dar scrisă încă cu caractere chirilice Statutul limbii în Transnistria era până în 1989 identic cu cel din Basarabia deși în mediul cotidian româna avea o importanță mult mai redusă în stânga Nistrului – o cauză a acestui fapt era și faptul că moldovenii constituiau doar 40% din populație iar prestigiul limbii era chiar și printre ei mai scăzut decât în restul RSS Moldovenești În timp ce deja în 1989 în Basarabia limba era denumită „română fiind introdus și alfabetul latin autoritățile de la est de Nistru și-au declarat unilateral independența față de Republica Moldova și au adoptat rusa ucraineana și „moldoveneasca ca limbi oficiale De fapt însă limba de stat în republica separatistă nistreană este rusa dominantă în mediul urban în special în capitala Tiraspol În mass media este folosită și așa-numita „moldovenească limba română standard scrisă cu alfabetul chirilic Universitatea care a folosit pentru o perioadă de timp alfabetul latin a fost mutată la Chișinău Astfel Universitatea de Stat din Tiraspol se află în Chișinău iar la Tiraspol funcționează Universitatea Nisteană Șevcenco În general dialectul moldovenesc joacă un rol periferic în mediul din stânga Nistrului Republica s-a autodenumit „Nistrenia Numele de „Transnistria era folosit în România înaintea izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial fără a poseda conotații speciale În URSS însă numele făcea referire la regimul de ocupație româno-german asupra teritoriului dintre Nistru și Bug cu centrul la Odessa din perioada 1941-1944 motiv pentru care termenul este evitat în zilele noastre Cu toate acestea termenul „Nistrenia se conformează normei lingvistice românești În vara lui 2004 milițiile separatiste au început să închidă școlile din Transnistria în care se preda limba română cu alfabet latin iar părinții și elevii care s-au opus au fost arestați O parte din elevii care au luptat la acea vreme pentru a se putea exprima în limba română și-au petrectut sărbătorile de iarnă din 2004 în România la invitația Ministerului Afacerilor Externe Școlile românești închise au fost apoi redeschise însă acestea au statut de „școli neguvernamentale și în consecință nu primesc fonduri de la autoritățile RMN Potrivit agenției de presă oficiale de la Tiraspol Olivia-Press în școlile din stânga Nistrului 11 200 de elevi învață în „limba moldovenească cu alfabetul chirilic în vreme ce 3400 de elevi sunt înscriși în cele 6 instituții de învățământ neguvernamentale în care se învață în „limba română cu alfabetul latin Note Bibliografie Ciurban G „Limba noastră română limba dulce forewer se găsește doar la cele mai bune tarabe din piața centrală din Chișinău 2008 Comarnițchi VA „Expresiile dialectale mai delicat mai pi cultură mai în politică în politică Limba și literatura moldovenească 2 72-73 1959 Dyer „The Romanian Dialect of Moldova A Study in Language and Politics Studies in Linguistics and Semiotics Lewiston New-York Edwin Mellen Press 1999-2005 Eremia Ion „Falsificarea istoriei sau „Fenomenul Stati în Republica Moldova editura Cartdidact ISBN 9975-932-48-8 Chișinău 2003 Mark A Gabinskij Die „Enzyklopädie des Europäischen Ostens Gogin G „Limba moldovenească vorbită Chișinău 1989 Lenore A Grenoble „Language Policy in the Soviet Union Springer ISBN 1-4020-1298-5; p 89–93 2003 Valeria Guțu-Romalo „Evoluția limbii române în Republica Moldova în Adriana Grecu Unitatea limbii române cu privire specială la Basarabia și Bucovina Editura Academică ISBN 973-27-0985-5; p 33–48 București 2004 Klaus Heitmann „Das Moldauische im Zeichen von Glasnost' und Perestrojka în Wolfgang Dahmen editor Romanistisches Kolloquium V Fink-Verlag München ISBN 3-7705-2674-0 1991 Klaus Heitmann „Rumänisch Moldauisch în Günther Holtus editor Lexikon der romanischen Linguistik Bd 3 Niemeyer-Verlag Tübingen ISBN 3-484-50234-7; p 508–521 1989 Gheorghe Negru „Politica lingvistică din R S S Moldovenească ed Prut internațional Chișinău ISBN 9975-69-100-5 p 132 2000 Turculeț A „Limba română în Basarabia Limba română 5-6 38-39 1994 Carlo Tagliavini „Le origini delle lingue neolatine 6^ edizione 1972 Apărută în România cu titlul Originile limbilor neolatine Introducere în filologia romanică traducere Anca Giurescu și Mihaela Cârste-Romașcanu București Editura Științifică și Enciclopedică 1977 Удлер Р Я „Диалектное членение молдавского языка I—II Chișinău 1976 Legături externe Contrafort Contrafort Contrafort Contrafort Interviu cu Vasile Stati și George Damian Contact 11 noiembrie 2007 p 6 31 august 2009 Florin Mihai Jurnalul Național 30 august 2009 Florin Mihai Jurnalul Național 13 decembrie 2007 Ioan Popa Jurnalul Național 28 ianuarie 2009 Jurnalul Național 29 ianuarie 2009 Jurnalul Național Vezi și Graiul moldovenesc Istoria limbii române în Republica Moldova Transliterarea limbii moldovenești Carlo Tagliavini Rusificarea românilor Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orăștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că "Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orăștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe În astronomie și cosmologie materia întunecată este în prezent un tip necunoscut de materie despre care se consideră că ar conține o mare parte din masa totală a universului Materia întunecată nu emite și nici nu absoarbe lumina sau radiațiile electromagnetice sau de altă natură și deci nu poate fi observată direct cu telescoapele Existența ei încă nu a putut fi dovedită pe cale experimentală din cauză că ea nu emite radiații Pentru completitudine conform teoriilor actuale 2010 restul materiei universului este format din energie întunecată circa 73% din totalul de masă-energie al universului; aceasta este tot o substanță o materie foarte puțin cunoscută doar că numele ei de „energie este impropriu; barioni circa 5 % aceștia constituie lumea materială obișnuită pe care o percepem direct inclusiv stelele planetele galaxiile etc neutrini circa 01 %; radiația de fond echivalează cu circa 001 % din materia universului date cf revistei germane "Spektrum der Wissenschaft" nr 11 2008 p38 Teorii și deducții științifice despre materia întunecată Există dovezi teoretice stabilite de către cercetătorii Universității din Pittsburg Pennsylvania SUA bazate pe radiația de fond radiația reziduală de la explozia inițială Big Bang despre existența materiei întunecate și a energiei întunecate nedetectate încă Astfel s-a constatat că fotonii din radiația de fond sunt încetiniți la trecerea lor printre galaxii mai mult decât se calculase inițial întârzierea datorându-se trecerii prin materie întunecată Prezența materiei întunecate mai este dedusă și indirect din mișcarea obiectelor astronomice în special a stelelor galaxiilor și roiurilor de galaxii "superclustere" conform lucrărilor lui Martin White De asemenea există teorii bazate pe certitudinea prezenței „găurilor negre prin care se demonstrează existența materiei întunecate care este responsabilă de expansiunea accelerată a universului Pentru prima oară în vremurile noastre s-a observat o gaură neagră care a fost surprinsă aruncând jeturi de energie deși se știa că găurile negre doar aspiră și nu refulează materia Alte teorii ale existenței materiei întunecate se bazează pe abaterile gravitaționale ce s-au detectat cu privire la mișcarea galaxiilor și roiurilor de galaxii în univers abateri altfel inexplicabile Universul se află într-o permanentă expansiune care are loc cu o viteză mai mare decât s-au așteptat cercetătorii spațiului cosmic; această viteză este imprimată de o curioasă forță numită „de chintesență și generată de vidul cosmic Vidul cosmic departe de a fi gol constituie sediul unor nebănuite energii În univers în jurul găurilor negre se îngrămădește așa-numita materie întunecată care este până acum indetectabilă deși constituie 21 % din materia cosmică La începutul anului 2007 astronomii au întocmit o hartă tridimensională a materiei întunecate pe care sunt indicate și stelele și galaxiile Studiul publicat în revista Nature aduce cele mai importante dovezi de până acum că răspândirea galaxiilor corespunde în bună măsură cu distribuția materiei întunecate Explicația constă în faptul că materia întunecată atrage materia obișnuită galaxii stele planete gaze radiații în total 5 % din materia universului prin intermediul câmpului gravitațional Particule elementare care constituie materia întunecată Particulele constitutive ale materiei întunecate nu pot fi nici protoni nici neutroni nici electroni și nici neutrinii obișnuiți; cosmologii care până acum nu le-au detectat experimental le numesc de exemplu axioni și neutrini sterili Câteva date sumare despre neutrini ne pot pregăti pentru ce ar putea fi materia întunecată Neutrinul este o particulă elementară stabilă și foarte ușoară nu are sarcină electrică deci este neutră din punct de vedere electric și are masa de cel puțin zece mii de ori mai mică decât aceea a electronului Existența neutrinilor a fost dovedită teoretic în anul 1936 ei constituind explicația abaterii de la legile de conservare a energiei; experimental ea a fost pusă în evidență în anul 1954 când au fost detectați primii neutrini Câteva trăsături specifice ale neutrinului Articol principal Neutrino Zi și noapte primim de la Soare în fiecare secundă aproape zece miliarde de neutrini pe centimetru pătrat Se pare că neutrinii nu reacționează cu materia iar interacțiunea cu restul universului este slabă Corpul omenesc este străbătut în fiecare secundă de milioane de neutrini Neutrinii traversează cu ușurință volumul planetei noastre fără să se abată de la drum Neutrinii își schimbă starea frecvent Se cunosc trei feluri de neutrini "Neutrinii joacă un rol fundamental la nivelul structurii materiei Domină comportamentul ultimelor vârste stelare Nu este imposibil ca ei să dirijeze expansiunea universului" "Răbdare în azur" Hubert Reeves pag 221 ed Humanitas București 1993 Cercetări experimentale pentru crearea de noi particule elementare Se fac experimente cu acceleratoare gigantice ca de exemplu noul accelerator LHC al Centrului European de Cercetare Nucleară CERN de la Geneva Elveția și cu programe de cercetări în care sunt angrenate forțe științifice numeroase și deosebit de puternice care constau în încercarea de a crea două fascicole de protoni care să se intersecteze și astfel să se bombardeze reciproc La LHC se utilizează energii de ordinul a 12 gigajouli și de mii de miliarde de electroni-volți Se așteaptă ca încă în 2009 să se creeze în laborator condițiile existente în perioada foarte timpurie a Big-Bangului În cursul acestor experimentări se speră să se descopere noi particule elementare precum și mecanismele petrecute imediat după nașterea Universului cu scopul creării unor teorii plauzibile ale formării universului și ale existenței și compoziției materiei întunecate și a energiei întunecate Pe lângă acceleratorul propriu-zis experimentele folosesc numeroase alte dispozitive speciale calculatoare gigantice și instrumentar de laborator special Acestea se află în subteran în medie la circa 100 metri adâncime într-un tunel circular de 27 km lungime construit în 2006 în apropiere de orașul Geneva La Torino aflat la o distanță de circa 700 km de Geneva s-au construit instalații adecvate de recepționare a fasciculelor de neutrini lansate de la CERN Există deja fotograme înregistrate pe discuri dure conținând imagini de la bombardamente de particule efectuate la energii enorme; tipărite pe hârtie și stivuite unele peste altele ele ar atinge înălțimea Turnului Eiffel În aceste fotograme apar extrem de rar și fenomene care se abat de la fenomenele fizice deja cunoscute Aceste „anomalii sunt studiate în mod intensiv pentru a se descoperi mecanismele ce s-au manifestat în Universul timpuriu la începuturile sale imediat după Big Bang Bibliografie Hubert Reeves „Răbdare în azur editura Humanitas București 1993; revista engl „Nature; BBC magazin științific; revista „Magazin; pagini de știință din presă Jurnalul Național Ziua șa Vezi și Univers paralel Cameleon particulă ipotetică Note Legături externe evenimentulro agoniaro 28 februarie 2008 Jurnalul Național Max Theodor Felix von Laue n 9 octombrie 1879 Pfaffendorf lângă Koblenz — d 24 aprilie 1960 Berlin a fost fizician german profesor universitar la Berlin și Göttingen laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914 Motivația juriului Nobel "pentru descoperirea difracției razelor X în cristale" Viața Max von Laue a fost elev al lui Max Planck În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor datorată reticulelor tridimensionale "Unde ale materiei și interferențele lor" A avut contribuții în optică în istoria fizicii a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea teoria relativității teoria cuantică fizica atomică și istoria fizicii Opera "Teoria relativității" "Tabloul fizic al lumii" Referințe Legături externe Naveta Spațială Discovery a fost una din cele trei navete rămase operaționale în flota navetelor spațiale ale NASA Zburând pentru prima oară în 1984 Discovery a fost cea de-a treia Navetă Spațială operațională și cea mai bătrână dintre cele aflate în serviciu Discovery a efectuat misiuni de cercetare dar și de asamblare a Stației Spațiale Internaționale Naveta își trage numele de la vasul de explorare Discovery care l-a însoțit pe exploratorul James Cook în timpul ultimei sale călătorii importante Discovery a fost naveta care a lansat Telescopul spațial Hubble Misiunile a doua și a treia de întreținere a Hubble au fost conduse de asemenea de Discovery Este programată și a cincea misiune de întreținere tot cu ajutorul navei Discovery Naveta a lansat sonda Ulysses și trei sateliți TDRS Discovery a fost aleasă de două ori ca vehicul pentru reîntoarcerea la zbor prima dată în 1986 după dezastrul navetei Challenger în 1984 dar și în cele două misiuni din iulie 2005 și iulie 2006 după dezastrul navetei Columbia din 2003 Discovery a fost prima navetă operațională care a fost scoasă din uz fiind urmată de Endeavour Zboruri A făcut 39 zboruri petrecând 365 zile în spațiu completând 5830 orbite A parcurs 238539663 km Discovery a efectuat mai multe zboruri individuale decât orice altă navetă spațială în istorie A efectuat și misiunile de "întoarcere la zbor" după dezastrele navetelor Challenger și Columbia STS-26 în 1988 STS-114 în 2005 și STS-121 în 2006 Misiuni importante STS-41-D Primul zbor STS-51-D A transportat primul membru al Congresului American în spațiu Senatorul Jake Garn R-UT STS-26 Reîntoarcere la zbor după dezastrul Challenger STS-51-L STS-31 Lansarea Telescopului Spațial Hubble STS-95 Al doilea zbor al lui John Glenn cel mai bătran om în spațiu și al doilea membru al Congresului în spațiu STS-92 a 100-a misiune a unei Navete Spațiale STS-114 Reîntoarcere la zbor după dezastrul Columbia STS-107 STS-121 A doua misiune de reîntoarcere la zbor după Columbia și prima lansare pe data de 4 iulie ziua națională a Statelor Unite Ale Americii STS-116 Prima lansare pe timp de noapte după dezastrul Columbia STS-131 Cea mai lungă misiune pentru Discovery STS-133 Ultimul zbor Scoaterea din uz Conform planurilor NASA Discovery a fost scoasă din uz în 2011 la finele misiunii STS-133 NASA a oferit Discovery către Smithsonian Institution's National Air and Space Museum pentru expunere și conservare ca parte a colecției naționale Aceasta va înlocui naveta Enterprise în interiorul muzeului Referințe Arthur Neville Chamberlain FRS a fost un politician britanic care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Regatului Unit din partea Partidului Conservator între 1937 și 1940 prin care a acceptat Germaniei Naziste să anexeze forțat regiunea Sudetă a Cehoslovaciei Când Hitler a continuat agresiunile Regatul Unit a declarat război Germaniei la 3 septembrie 1939 între anii 1916 și 1917 până în 1922 În 1923 a fost numit ministru al sănătății și apoi ministru de finanțe După o scurtă guvernare laburistă el a revenit în guvern la conducerea Ministerului Sănătății introducând o serie de reforme între 1924 și 1929 A fost numit apoi ministru de finanțe în 1931 După retragerea primului ministru Stanley Baldwin în mai 1937 Chamberlain i-a urmat acestuia în funcție Guvernarea sa a fost marcată de agenda diplomatică față de agresivitatea crescândă a Germaniei în Europa rolul său de la München aducându-i o mare popularitate printre britanici la vremea respectivă Când Hitler și-a continuat politica agresivă a angajat Regatul în calitate de garant al independenței Poloniei alianță ce a adus Regatul Unit în război cu Germania după invadarea de către cea din urmă a Poloniei în 1939 A demisionat din funcția de premier la 10 mai 1940 după eșecul incursiunii Aliaților în Norvegia considerând că un guvern de uniune națională este esențial iar partidele laburist și liberal nu doreau să se alăture unui guvern condus de el A fost urmat la conducerea guvernului de Winston Churchill dar a rămas un membru respectat al Parlamentului mai ales de către conservatori Înainte ca sănătatea precară să-l forțeze să renunțe și la această activitate a rămas un membru important al Cabinetului de Război al lui Churchill conducându-l în absența acestuia A murit de cancer la șase luni după ce a renunțat la funcția de premier Personalitatea sa rămâne una controversată în rândul istoricilor După ce o vreme a fost elogiat reputația sa a fost erodată de unele cărți cum ar fi Guilty Men Vinovații publicată chiar în timpul vieții sale și în care Chamberlain și aliații săi politici au fost acuzați de semnarea acordului de la München și pentru că nu au pregătit țara pentru război Tinerețea și cariera politică 1869–1918 Copilăria și afacerile Chamberlain s-a născut într-o casă denumită Southbourne din districtul Edgbaston al Birminghamului Era singurul fiu din a doua căsătorie a lui Joseph Chamberlain care a devenit ulterior primar Lord Mayor al Birminghamului și ministru Joseph Chamberlain a mai avut un fiu Austen Chamberlain din prima căsătorie Joseph l-a trimis apoi pe Neville la Mason Science College din centrul orașului Birmingham După șase luni a devenit salariat< ref> Într-o tentativă de a recupera din averea pierdută a familiei Joseph Chamberlain și-a trimis apoi fiul cel mic să înființeze o plantație de sisal pe insula Andros din Bahamas< ref> La întoarcerea în Anglia Neville a intrat în afaceri cumpărând cu ajutorul familiei firma Hoskins & Company un producător de utilaje portuare El s-a implicat și în activități civice în Birmingham Începutul carierei politice La început nu era interesat de politică deși tatăl și fratele său erau parlamentari În timpul „Alegerilor Kaki din 1900 a ținut discursuri de susținere a Partidului Liberal Unionist al tatălui său Acest partid era aliat cu cel Conservator și a fuzionat în cele din urmă cu acesta aflat în colegiul parlamentar al tatălui său< ref> A devenit președinte al Comisiei de Planificare Urbană În 1915 a devenit primar Lord Mayor al Birminghamului Ca primar în timpul războiului a avut destul de mult de muncă și a insistat ca oficialii și consilierii săi să lucreze la fel de mult În decembrie 1916 primul ministru David Lloyd George i-a oferit postul de director al Serviciului Național cu responsabilitatea coordonării recrutării în armată și a asigurării că industriile esențiale pentru război dispun de suficientă forță de muncă S-a hotărât să candideze pentru un loc în Camera Comunelor După sfârșitul războiului s-au ținut alegeri generale aproape imediat La 49 de ani el rămâne și astăzi cel mai în vârstă debutant parlamentar care a devenit apoi prim-ministru< ref> Parlamentar și ministru 1919–1937 Activitatea parlamentară și din guvern Chamberlain s-a angajat cu toate forțele în munca de parlamentar neplăcându-i dezbaterile și munca în comisii În martie 1920 i s-a oferit de către Bonar Law în numele primului ministru un post în Ministerul Sănătății dar el nu mai era dispus să lucreze cu Lloyd George Liderii unioniști nu erau dispuși să lupte la alegerile din 1922 în coaliție cu liberalii dar la 19 octombrie parlamentarii unioniști au ținut o întrunire în care au votat pentru ieșirea din coaliție Lloyd George și Austen Chamberlain au demisionat iar Bonar Law pensionar a revenit în activitate pentru a conduce Unioniștii ca prim-ministru< ref> Numeroși conservatori de frunte au refuzat să lucreze în guvernul lui Bonar Law spre beneficiul lui Chamberlain care într-o perioadă de zece luni a trecut de la statutul de backbencher la postul de ministru de finanțe Când Sir Arthur Griffith-Boscawen ministrul sănătății și-a pierdut locul în parlament în urma alegerilor generale din 1922 și nu a fost ales la alegerile parțiale din martie 1923 Bonar Law i-a oferit acest post din cadrul Cabinetului lui Chamberlain pe care l-a deținut doar cinci luni înainte de înfrângerea Conservatorilor la alegerile generale din 1923 Ramsey MacDonald a devenit primul prim-ministru laburist dar guvernul său a căzut după câteva luni ceea ce a dus la alte alegeri generale Chamberlain l-a învins la limită pe laburistul Oswald Mosley care mai târziu avea să conducă Uniunea Britanică a Fasciștilor Unioniștii au câștigat alegerile dar Chamberlain a refuzat să mai fie ministru de finanțe preferând postul deținut anterior de ministru al sănătății< ref> La două săptămâni după ce a fost numit ministru al sănătății a prezentat Cabinetului o agendă cu 25 de legi care spera să fie adoptate Până la sfârșitul mandatului său în 1929 21 dintre cele 25 de legi intraseră în vigoare În 1929 a promovat desființarea definitivă a comisiilor pentru asistență socială A vorbit în Cameră timp de două ore și jumătate la a doua citire a propunerii legislative și când a încheiat a fost aplaudat de toate partidele Legea a fost adoptată< ref> Deși a avut o abordare conciliantă în timpul grevei generale din 1926 în general relațiile sale cu opoziția laburistă erau proaste Viitorul prim-ministru laburist Clement Attlee s-a plâns că Chamberlain „ne-a tratat mereu ca pe niște gunoaie iar Chamberlain scria în aprilie 1927 „Din ce în ce mai mult simt un dezgust total față de lamentabila lor prostie În opoziție și la al doilea mandat la Finanțe Baldwin a convocat alegeri generale în ziua de 30 mai 1929 alegeri ce au avut ca rezultat un parlament fără majoritate clară laburiștii deținând cel mai mare număr de voturi Guvernul lui Baldwin a demisionat și liderul laburist Ramsay MacDonald a devenit premier Chamberlain a redevenit ministru al sănătății< ref> După alegerile generale din 1931 în care susținătorii guvernului de uniune națională mai ales conservatorii au repurtat o victorie netă MacDonald l-a desemnat în funcția de ministru de finanțe La 4 februarie 1932 Neville și-a susținut proiectul legislativ în fața Camerei Comunelor Legea Taxelor de Import din 1932 așa cum a rămas cunoscută propunerea lui Neville Chamberlain a fost adoptată de Parlament cu o largă majoritate< ref> Chamberlain și-a prezentat primul său buget în aprilie 1932 în care a menținut reducerile de cheltuieli bugetare acceptate la constituirea guvernului de uniune națională Spera că se poate negocia o anulare a datoriei de război față de Statele Unite În iunie 1933 Regatul Unit a găzduit Conferința Monetară și Economică Mondială Conferința nu a avut niciun rezultat însă deoarece președintele american Franklin Roosevelt a trimis vorbă că nu ia în considerație o anulare a vreunei datorii de război Până în 1934 a reușit să declare excedent bugetar și să revină asupra unei bune părți din reducerile ajutorului de șomaj și ale salariilor bugetarilor reduceri pe care a trebuit să le facă atunci când a preluat postul El a declarat în Camera Comunelor „Acum am încheiat povestea Casa umbrelor și acum ne-am așezat în această după-amiază să savurăm primul capitol din Marile speranțe Cheltuielile alocate apărării au fost drastic reduse în primele bugete ale lui Chamberlain A cerut întărirea forțelor aeriene realizând că zidul natural tradițional de apărare al Regatului Canalul Mânecii nu era o stavilă în fața unui eventual atac aerian< ref> În 1935 MacDonald s-a retras din funcția de prim-ministru și Baldwin a preluat frâiele guvernului pentru a treia oară Curând după Criza Abdicării din 1936 Baldwin a anunțat că va mai rămâne doar până la încoronarea succesorului Regelui Edward George al VI-lea La 28 mai la două săptămâni după încoronare Baldwin a demisionat sfătuindu-l pe rege să apeleze la Chamberlain întrucât a murit cu două luni înainte< ref> Premier 1937–1940 La venirea la putere Chamberlain s-a gândit să convoace alegeri generale dar cu trei ani și jumătate rămași din mandatul parlamentului s-a decis totuși să aștepte La 68 de ani a fost al doilea prim-ministru britanic în ordinea descrescătoare a vârstei la care au primit primul mandat Îi displăcea ceea ce el considera a fi o atitudine exagerat de sentimentală pe care Baldwin și MacDonald o avuseseră asupra numirilor și remanierilor guvernamentale Deși lucrase îndeaproape cu Președintele Comisiei de Comerț Walter Runciman la problema taxelor vamale Chamberlain l-a demis oferindu-i postul onorific de Lord Privy Seal „Lordul Sigiliului Personal pe care Runciman l-a refuzat supărat Runciman membru al Partidului Național Liberal era considerat leneș de Chamberlain Când a preluat postul de premier personalitatea sa nu era bine cunoscută publicului deși alcătuise și comunicase public bugetul în fiecare an de șase ani și după cum relatează Robert Self părea relaxat și modern fiind capabil să se adreseze direct camerei de filmat A compensat aceste neajunsuri alcătuindu-și cel mai sofisticat sistem de gestiune a relațiilor cu presa folosit de vreun prim-ministru până la acea vreme oficialii de la Numărul 10 sub conducerea purtătorului său de cuvânt George Steward convingând ziariștii că este un coleg de-al lor care le dă informații din interior și că și ei ar trebui să îmbrățișeze direcțiile politice ale guvernului< ref> Politica internă Chamberlain vedea promovarea la șefia guvernului ca încununarea carierei sale de reformator al țării nerealizând că avea să rămână în istorie pentru deciziile de politică externă La scurt timp după învestitură a obținut adoptarea Legii Fabricilor din 1937 Această lege avea ca scop îmbunătățirea condițiilor de muncă din fabrici punând astfel o limită a numărului de ore de lucru ale femeilor și copiilor Legea caselor din 1938 a alocat subvenții pentru îmbunătățirea condițiilor de viață din cartiere și a menținut controlul chiriilor Relațiile cu Irlanda Când Chamberlain a devenit prim-ministru relațiile dintre Regatul Unit și Statul Liber Irlandez erau încordate de la venirea la putere în 1932 a primului ministru irlandez Éamon de Valera Războiul taxelor anglo-irlandez declanșat de tergiversarea plăților datorate de Irlanda Regatului Unit dusese la pierderi economice de ambele părți și cele două țări doreau un acord Guvernul de Valera a încercat să înlăture și ultimele legături dintre Irlanda și Regatul Unit cum ar fi eliminarea statutului regelui de șef de stat al Irlandei Chamberlain în calitatea de ministru de finanțe adoptase o atitudine fermă împotriva concesiilor față de irlandezi dar după ce s-a convins că relațiile tensionate aveau efecte negative în relațiile cu alte dominioane a încercat și el să normalizeze relațiile cu Irlanda< ref> Negocierile fuseseră suspendate în mandatul lui Baldwin în 1936 dar s-au reluat în noiembrie 1937 De Valera încerca nu doar să modifice statutul constituțional al Irlandei ci să revizuiască și alte aspecte ale tratatului anglo-irlandez mai ales diviziunea precum și controlul asupra celor trei porturi lăsate de tratat sub controlul britanic Regatul Unit pe de altă parte dorea să păstreze aceste porturi cel puțin pe timp de război și să obțină banii pe care Irlanda acceptase să-i plătească Irlandezii s-au dovedit a fi negociatori duri într-atât încât Chamberlain s-a plâns că una dintre ofertele lui de Valera era ca un trifoi cu trei foi dintre care niciuna nu prezenta vreun avantaj pentru Regat Chamberlain însă credea că porturile erau inutile dacă Irlanda era ostilă și a considerat pierderea lor ca fiind un sacrificiu necesar pentru îmbunătățirea relațiilor cu Dublinul Politica europeană Primele luni mai 1937 – martie 1938 Chamberlain a încercat să concilieze Germania sperând că ea poate fi un partener pentru o Europă stabilă Tentativele noului prim-ministru de a asigura o astfel de înțelegere au rămas fără rezultat fiindcă Germania nu se grăbea să negocieze cu Regatul Unit Ministrul de externe german Konstantin von Neurath urma să viziteze Londra în iulie 1937 dar a anulat întrunirea Oficiali de la Ministerul de Externe s-au plâns că vizita lui Halifax a lăsat impresia că britanicii își doresc prea mult discuțiile iar Ministrul de externe Eden s-a simțit omis din proces< ref> A trecut peste capul lui Eden în timp ce acesta era în concediu deschizând discuții directe cu Italia țară devenită un paria internațional din cauza invadării și cuceririi Etiopiei Primul ministru a înființat și o linie directă de comunicație cu Ducele italian Benito Mussolini prin intermediul ambasadorului Italiei contele Dino Grandi< ref> În februarie 1938 Hitler a început să insiste pe lângă guvernul austriac să accepte Anschluss unirea Austriei cu Germania Chamberlain credea că este esențială consolodarea relațiilor cu Italia în speranța că o alianță anglo-italiană l-ar fi împiedicat pe Hitler să-și impună dominația asupra Austriei Eden însă credea că Chamberlain se grăbea în discuțiile cu Italia și în a-i oferi acesteia șansele unei recunoașteri de jure a cuceririi Etiopiei Chamberlain a ajuns la concluzia că Eden avea de ales între a-i accepta politica și demisie În anii ulteriori Eden a încercat să-și explice demisia ca pe o atitudine împotriva pacificării Churchill l-a descris în The Second World War ca „unica figură tânără și puternică ce se opunea îndelungatelor valuri de derivă și cedare și parlamentari considerau că la mijloc nu există o dispută care să merite o demisie Preludiul Münchenului martie 1938 – septembrie 1938 În martie 1938 Austria s-a unit cu Germania în Anschluss Deși austriecii susținători ai independenței au cerut ajutor britanic acesta nu a venit Chamberlain nota Este perfect evident acum că forța este singurul argument pe care îl înțelege Germania și că „securitatea colectivă nu poate oferi nicio șansă de a evita asemenea evenimente până ce nu va beneficia de o forță copleșitoare susținută de hotărârea de a o folosi  Domnul știe că nu vreau să mă întorc la alianțe dar dacă Germania va continua să se comporte ca până de curând s-ar putea să ne oblige să o facem La 14 martie ziua de după Anschluss s-a adresat Camerei Comunelor condamnând ferm metodele utilizate de germani pentru a ocupa Austria Discursul său a fost aprobat de membrii Camerei< ref> Austria fiind acum absorbită de Germania Hitler și-a îndreptat atenția spre următoarea țintă evidentă regiunea Sudetă a Cehoslovaciei Populată cu trei milioane de etnici germani regiunea Sudetă reprezenta cea mai mare minoritate germană din afara Reich-ului Regatul Unit nu avea obligații militare față de Cehoslovacia A declarat în fața Camerei Comunelor că nu este dispus să limiteze libertatea de mișcare a guvernului luându-și angajamente< ref> Regatul Unit și Italia au semnat un acord în aprilie 1938 În schimbul recunoașterii de jure a cuceririi Etiopiei Italia a acceptat să retragă unii „voluntari italieni ce luptau de partea naționaliștilor franchiștilor din Războiul Civil Spaniol Naționaliștii aveau un avantaj net în acest război și au învins în anul următor În mai doi fermieri germani din regiunea Sudetă au fost împușcați de grănicerii cehi în timp ce încercau să treacă granița în Cehoslovacia fără a se supune controlului de frontieră Acest incident a cauzat îngrijorarea germanilor din Sudeți și s-a zvonit că Germania își mișcă armatele în zona graniței Ca răspuns la aceste relatări Praga a masat trupe în preajma graniței cu Germania Halifax a trimis Germaniei o notă avertizând că dacă Franța intervine în favoarea Cehoslovaciei Regatul Unit i se va alătura Tensiunile s-au risipit iar Chamberlain și Halifax au fost aplaudați pentru administrarea „magistrală a crizei Negocierile dintre guvernul cehoslovac și germanii din Sudeți au continuat greoi în 1938 În următoarele două săptămâni Runciman s-a întâlnit separat cu Henlein cu președintele cehoslovac Edvard Beneš și cu alți lideri neînregistrând vreun progres A realizat că Hitler avea să-și dezvăluiască intențiile în discursul său din 12 septembrie de la mitingul anual de la Nürnberg și a discutat cu consilierii săi despre cum să răspundă dacă se ivesc perspective de război În consultările cu consilierul său Sir Horace Wilson Chamberlain a elaborat „Planul Z—dacă războiul va părea inevitabil va merge personal în Germania și va negocia direct cu Hitler< ref> Acordul de la München septembrie 1938 Întâlniri preliminare Lord Runciman a continuat să încerce să preseze guvernul ceh să facă concesii La 7 septembrie în orașul ceh Ostrava a avut loc o altercație în care au fost implicați parlamentarii din Sudeți Germanii au făcut multă propagandă incidentului deși guvernul de la Praga a încercat să le facă concesii concediind polițiștii cehi care interveniseră Conflictul escaladându-se Runciman a ajuns la concluzia că nu are sens să mai încerce alte negocieri până la discursul lui Hitler Misiunea nu s-a mai reluat< ref> Ultimele zile dinaintea discursului lui Hitler din ultima zi a manifestațiilor au fost marcate de o tensiune puternică Regatul Unit Franța și Cehoslovacia mobilizându-și parțial armata Mii de oameni s-au adunat lângă 10 Downing Street în noaptea discursului lui Hitler de la Nürnberg În cele din urmă Führerul s-a adresat susținătorilor săi entuziaști A doua zi dimineața la 13 septembrie Chamberlain și Cabinet au fost informați de serviciile de informații că toate ambasadele germane au primit informații că Germania va invada Cehoslovacia la 25 septembrie Întâlnirea față în față a durat aproximativ trei ore Hitler a cerut anexarea regiunii Sudete și din discuții Chamberlain a obținut asigurări că Hitler nu avea niciun plan pentru restul Cehoslovaciei sau pentru alte zone din Europa de Est locuite de minorități germane După întâlnire s-a întors la Londra crezând că a obținut spațiu de mișcare în care se poate ajunge la un acord și se poate păstra pacea Francezii au acceptat aceste cerințe Sub mari presiuni și cehii au acceptat ceea ce a dus la căderea guvernului cehoslovac< ref> S-a întors în Germania întâlnindu-se cu Hitler la Bad Godesberg la 22 septembrie El a cerut ocuparea imediată a regiunii Sudete și satisfacerea pretențiilor teritoriale germane în Polonia și Ungaria Chamberlain s-a opus spunându-i lui Hitler că s-a străduit să-i aducă pe francezi și pe cehi de acord cu cerințele Germaniei mergând până la a fi acuzat că cedează în fața dictatorilor și la a fi huiduit la plecare în dimineața aceea Hitler a rămas neclintit În seara aceea Chamberlain i-a spus Lordului Halifax că „întâlnirea cu Herr Hitler a fost foarte nesatisfăcătoare Liderii s-au întâlnit din nou în seara zilei de 23 septembrie întâlnire ce a durat până a doua zi dimineața Hitler a cerut ca cehii ce pleacă din zonele ocupate să nu ia nimic cu ei El a extins termenul limită pentru ocupația Sudeților la 1 octombrie—dată pe care de multă vreme o stabilise pentru invadarea Cehoslovaciei Întâlnirea s-a încheiat amiabil Chamberlain mărturisindu-i lui Hitler speranțele că se pot rezolva și alte probleme europene în același spirit și Hitler lăsând să se înțeleagă că regiunea Sudetă i-a îndeplinit ambițiile teritoriale în Europa A zburat înapoi la Londra declarând că „acum depinde de cehi< ref> Conferința de la München Propunerile lui Hitler au întâmpinat rezistență nu doar din partea francezilor și cehilor ci și din partea unor membri ai cabinetului lui Chamberlain Nu se prefigura niciun acord și războiul părea inevitabil În seara de 27 septembrie s-a adresat națiunii la radio și după ce a mulțumit celor care i-au scris a declarat Cât de oribil fantastic incredibil ar fi să trebuiască să săpăm tranșee și să ne punem măști de gaze din cauza unor certuri dintr-o țară îndepărtată între oameni despre care nu știm nimic Pare și mai imposibil ca o ceartă care a fost deja rezolvată în principiu să fie cauză de război< ref> La 28 septembrie i-a cerut lui Hitler să-l invite din nou în Germania pentru a căuta o soluție printr-un summit franco-germano-italiano-britanic În dimineața de 29 septembrie Chamberlain a plecat de la aerodromul Heston la est de actualul Aeroport Heathrow în a treia și ultima sa vizită în Germania în calitate de prim-ministru Liderilor li s-au alăturat după prânz și consilierii și s-a discutat îndelung timp de mai multe ore despre fiecare clauză a propunerii avansate de italieni Târziu în acea seară britanicii și francezii au mers la hotelurile lor justificând că trebuie să ceară instrucțiuni din capitalele lor în vreme ce germanii și italienii au participat la o recepție pe care Hitler o organizase pentru toți participanții În timpul acestei pauze consilierul lui Chamberlain Sir Horace Wilson s-a întâlnit cu cehoslovacii informându-i despre propunere și întrebându-i ce districte sunt mai importante pentru ei Chamberlain și Daladier s-au întors la hotel și i-au informat pe cehi despre acordul final Cei doi premieri au cerut acceptarea lui de către Cehoslovacia întrucât evacuarea cehilor avea să înceapă a doua zi La 1230 pm guvernul ceh de la Praga s-a opus deciziei dar i-a acceptat termenii< ref> Consecințe Înainte de a pleca de la Führerbau Chamberlain a cerut o întâlnire personală cu Hitler pe care liderul german a acceptat-o și cei doi s-au întâlnit în apartamentul lui Hitler din oraș în aceeași dimineață A cerut ca implementarea acordului să se facă cu grijă și a mai cerut ca germanii să nu bombardeze Praga dacă cehii opun rezistență iar Hitler a părut să accepte Chamberlain a scos din buzunar o hărtie intitulată „Acord Anglo–German pe care erau scrise trei paragrafe inclusiv o declarație că cele două țări considerau Acordul de la München „simbolic pentru dorință celor două popoare de a nu mai ajunge la război Conform lui Chamberlain Hitler a exclamat „Ja! Ja! „Da! Da! în timp ce primul ministru o citea Chamberlain pe de altă parte când s-a întors la hotel pentru masa de prânz s-a bătut cu mâna peste buzunarul de la piept și a spus „O am! Chamberlain s-a întors triumfător la Londra La Heston se adunase o mulțime de oameni unde premierul a fost primit de Lordul Șambelan Contele George Villiers de Clarendon care i-a înmânat o scrisoare din partea Regelui George al VI-lea prin care l-a asigurat de recunoștința Imperiului și l-a rugat să vină direct la Palatul Buckingham pentru a da detalii Când s-a dus la etaj să se adreseze mulțimii de la fereastră cineva i-a strigat „Neville du-te la fereastră și spune pace în vremea noastră Chamberlain s-a întors și a răspuns „Nu eu nu fac lucruri de acest gen și a spus în discursul său Prieteni este a doua oară când s-a venit din Germania în Downing Street cu pace cu onoare Eu cred că este pace pentru vremea noastră Vă mulțumim din adâncul inimilor Acum vă sfătuiesc să mergeți acasă și să dormiți liniștiți în paturile voastre Regele George a dat o declarație adresată poporului „După minunatele eforturi ale primului nostru ministru pentru cauza păcii sper că o nouă epocă de prietenie și prosperitate va începe între popoarele lumii Regina mamă i-a răspuns fiului ei exprimându-și supărarea pe cei ce-l criticaseră pe primul ministru „El ne-a adus acasă pacea ei de ce nu pot fi recunoscători? Camera Comunelor a discutat Acordul de la München la 3 octombrie; deși Cooper a deschis ședința explicând motivele demisiei sale Churchill a spus în Cameră „Angliei i s-a dat de ales între război și rușine A ales rușinea și va primi război< ref> Calea spre război octombrie 1938 – august 1939 După München Chamberlain a urmat o strategie prudentă de reînarmare La începutul lui octombrie el a declarat Cabinetului „ar fi o nebunie ca țara noastră să înceteze reînarmarea înainte de a ne convinge că și alte țări vor proceda la fel Deocamdată deci nu trebuie să economisim niciun efort până când deficiențele noastre nu vor fi îndreptate După ce imediat după München s-a gândit să convoace alegeri generale Până la sfârșitul anului însă îngrijorarea publică l-a făcut să concluzioneze că „a scăpa de această Cameră a Comunelor îngrijorată și nemulțumită prin alegeri generale ar fi o acțiune „sinucigașă< ref> În pofida liniștii relative păstrate de Hitler în timp ce Reichul a absorbit regiunea Sudetă grijile legate de politica externă au continuat să-l preocupe A călătorit la Paris și la Roma în speranța de a-i convinge pe francezi să-și grăbească reînarmarea și de a-l convinge pe Mussolini să aibă o influență pozitivă asupra lui Hitler Revolta opiniei publice trezită de pogromul Kristallnacht din 9 noiembrie a făcut inacceptabilă orice încercare de apropiere de Hitler deși Chamberlain nu și-a abandonat speranțele< ref> Încă sperând la o reconciliere cu Germania a ținut un important discurs la Birmingham în ziua de 28 ianuarie 1939 discurs prin care și-a exprimat dorința de pace internațională și a cărui copie a trimis-o în avans lui Hitler la Berchtesgaden Hitler a părut să-i răspundă în discursul din fața Reichstagului din 30 ianuarie în care a declarat că dorește o „pace îndelungată Această părere i-a fost întărită de discursul conciliant al unui oficial german la reprimirea ambasadorului Henderson la Berlin după o absență din motive medicale Chamberlain a răspuns cu un discurs ținut la Blackburn în 22 februarie sperând că țările își vor rezolva diferendele prin negocieri și a fost mulțumit când a văzut comentariile sale tipărite în ziarele germane La 15 martie Germania a invadat provinciile cehești Boemia și Moravia ocupând inclusiv Praga Deși răspunsul inițial al lui Chamberlain în Parlament a fost după cum spune biograful Nick Smart „slab după 48 de ore el a luat o atitudine mai fermă împotriva agresiunii germane Primul ministru s-a întrebat dacă invadarea Cehoslovaciei este „sfârșitul unei vechi aventuri sau începutul uneia noi și dacă este „un pas în direcția unei încercări de a domina lumea cu forța Chamberlain a încercat să construiască un sistem de tratate defensive între țările europene rămase independente pentru a-l împiedica pe Hitler să pornească un război În dezbaterea ce a urmat Eden a declarat că țara este acum unită de partea guvernului Primul ministru a întreprins și alte acțiuni pentru a-l descuraja pe Hitler de la agresiuni A dublat efectivele Armatei Teritoriale a înființat un Minister al Aprovizionării pentru a gestiona înzestrarea forțelor armate și a instituit serviciul militar obligatoriu pe timp de pace Chamberlain se ferea să intre într-o alianță militară cu Uniunea Sovietică neavând încredere în ideologia lui Stalin și simțind că avea prea puțin de câștigat date fiind epurările masive ce tocmai avuseseră loc în Armata Roșie Mare parte din Cabinet era însă în favoarea unei astfel de alianțe iar când Polonia și-a retras obiecțiile față de o alianță anglo–sovietică Chamberlain nu a avut de ales decât să meargă înainte Discuțiile cu ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov la care Regatul Unit a trimis doar o delegație la nivel de experți au durat câteva luni și s-au împotmolit la 14 august când Polonia și România au refuzat să permită staționarea armatelor sovietice pe teritoriul lor La o săptămână după eșecul acestor negocieri Uniune Sovietică și Germania au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop prin care cele două țări se angajau să nu se atace una pe cealaltă Nu a dat crezare zvonurilor încălzirii relațiilor sovieto-germane și nu a luat în considerare pactul dat publicității declarând că el nu afectează în niciun fel obligațiile britanice față de Polonia Hitler și-a instruit generalii să se pregătească pentru o invazie a Poloniei spunându-le „Dușmanii noștri sunt niște viermi mărunți I-am văzut la München< ref> Prim-ministru pe timp de război Declarația de război Germania a invadat Polonia în dimineața zilei de 1 septembrie 1939 Cabinetul britanic s-a întrunit spre orele prânzului și a dat un avertisment Germaniei că dacă nu se retrage de pe teritoriul polonez Regatul Unit își va îndeplini obligațiile față de Polonia Când s-a întrunit și Camera Comunelor la orele 600 pm Chamberlain și vicepreședintele laburist Arthur Greenwood care-i ținea locul lui Clement Attlee bolnav au fost aplaudați la intrarea în sala de ședință Chamberlain a ținut un discurs emoționant dând vina pe Hitler pentru război< ref> Declarația de război oficială nu s-a făcut imediat Ministrul de externe francez Georges Bonnet a declarat că Franța nu poate face nimic până când nu se va întruni parlamentul în seara de 2 septembrie De fapt Bonnet încerca să ajungă la un summit de genul celui de la München propus de italieni a fi susținut la 5 septembrie Cabinetul britanic a cerut însă ca lui Hitler să i se dea imediat un ultimatum și dacă trupele nu vor fi retrase până la sfârșitul zilei de 2 septembrie să se declare război Chamberlain și Halifax s-au lăsat convinși de apelul lui Bonnet de la Paris că Franța are nevoie de mai mult timp pentru mobilizare și evacuare și a amânat expirarea ultimatumului care încă nu fusese trimis Chamberlain a răspuns că problemele tehnice pe liniile telefonice făceau comunicarea cu Parisul dificilă și a încercat să risipească temerile că francezii își slăbesc poziția Nu a avut prea mult succes; prea mulți parlamentari erau la curent cu eforturile lui Bonnet Parlamentarul laburist Harold Nicolson a scris mai târziu „în acele câteva minute și-a irosit toată reputația Ultima ședință a guvernului Chamberlain pe timp de pace a avut loc la ora 1130 seara în timp ce afară era furtună și în cadrul ei s-a decis că ultimatumul va fi prezentat la Berlin la ora nouă în dimineața următoare cu termen limită două ore mai târziu înainte de ședința Camerei Comunelor de la prânz La 1115 am Chamberlain s-a adresat națiunii la radio spunând că a început războiul cu Germania Suntem cu conștiința curată am făcut tot ce ar fi putut face o țară pentru a păstra pacea Situația în care nu se poate avea încredere în niciun cuvânt dat de conducătorul Germaniei și în care niciun popor și nicio țară nu se mai poate simți în siguranță a devenit intolerabilă  Acum Domnul să vă binecuvânteze și să-i apere pe cei drepți Ne vom lupta împotriva răului—forța brută reaua credință nedreptatea opresiunea și persecuțiile—și împotriva lor sunt sigur că binele va învinge< ref> În acea după-amiază s-a adresat Camerei Comunelor la prima ședință a acesteia ținută într-o duminică în ultimii 120 de ani Discursul său a fost ținut în liniște și chiar și adversarii săi l-au etichetat drept „reținut și deci eficient Toate lucrurile pentru care am muncit toate lucrurile pe care le-am sperat toate lucrurile în care am crezut în timpul vieții mele publice s-a prefăcut în ruine Mai există un singur lucru pe care îl pot face să-mi dedic toată forța și puterea pe care o am țelului victoriei cauzei pentru care am sacrificat atât de mult< ref> Războiul ciudat Chamberlain a instituit un Cabinet de Război și a invitat partidele liberal și laburist să se alăture guvernului dar ele au refuzat Chamberlain bănuia și mai târziu s-a văzut că avea dreptate că „aceste scrisori au scopul de a fi citate în cartea pe care o va scrie după aceea Războiul naval fiind singurul front pe care britanicii s-au implicat semnificativ în primele luni ale războiului dorința evidentă a Primului Lord de a duce un război rapid și victorios a făcut din el un lider în așteptare în conștiința publică și în opinia colegilor parlamentari< ref> Neconstând în prea multe operațiuni terestre primele luni ale războiului au fost denumite la acea vreme „Războiul Plictiselii în cu referire la Războiul Burilor iar mai târziu presa le-a denumit „Războiul ciudat Se ferea să meargă prea departe cu transformarea economiei britanice Guvernul a trimis de urgență un buget de război despre care Chamberlain declara „singurul lucru care contează este câștigarea războiului deși s-ar putea ca aceasta să ne falimenteze În ciuda acestor dificultăți a continuat să se bucure în sondaje de aprobarea cetățenilor de până la 68% Căderea guvernului La începutul lui 1940 Aliații luau în calcul o campanie de ocupare a Norvegiei inclusiv importantului port Narvik și eventual și ocuparea minelor de fier de la Gällivare din nordul Suediei din care Germania își obținea o parte substanțială din minereul de fier necesar A doua zi trupele germane au ocupat Danemarca și au început invazia Norvegiei țară care a fost rapid ocupată Așa-numita „dezbatere norvegiană a început la 7 mai și a durat două zile Discursurile inaugurale inclusiv cel al lui Chamberlain au fost unele obișnuite dar Amiralul Sir Roger Keyes parlamentar de Portsmouth North îmbrăcat în uniformă a atacat în termeni duri maniera în care a fost gestionată campania din Norvegia scutindu-l însă pe Churchill de critică Leo Amery a ținut și el un discurs pe care l-a încheiat parafrazând cuvintele lui Oliver Cromwell de la dizolvarea Parlamentului Lung „Ați stat acolo prea mult pentru câte lucruri bune ați făcut Plecați vă spun și să scăpăm de voi În numele Domnului plecați! Deși termenul „prieteni era unul convențional ce se referea la colegii de partid și după cum arată biograful Robert Self mulți parlamentari l-au înțeles ca atare Chamberlain a greșit când a făcut apel la loialitatea de partid „când gravitatea situației războiului impunea unitate națională A petrecut mare parte din ziua de 9 mai în ședință cu colegii de Cabinet Numeroși parlamentari conservatori chiar dintre cei ce votaseră împotriva guvernului au arătat la 9 mai că nu-și doreau plecarea sa în zilele ce urmau ci doar reorganizarea guvernului Churchill și-a exprimat apoi recunoștința față de Chamberlain că nu l-a sfătuit pe Rege să-l cheme pe Halifax care ar fi avut susținere din partea majorității parlamentrilor susținători ai guvernului< ref> Într-un mesaj radiodifuzat în acea seară Chamberlain a spus națiunii Căci a sosit ceasul în care vom fi puși la încercare în vreme ce popoarele nevinovate ale Olandei Belgiei și Franței sunt deja puse la încercare Și voi și eu trebuie să ne unim în spatele noului nostru conducător și cu puterile noastre unite și cu nestrămutatul curaj să luptăm și să muncim până când această fiară sălbatică ce a sărit din vizuină spre noi va fi dezarmată și răsturnată< ref> Regina Elisabeta i-a spus lui Chamberlain că fiica ei Prințesa Elisabeta a plâns când a auzit anunțul Lord Președinte al Consiliului de Coroană și moartea Contrar unei practici obișnuite Chamberlain nu a alcătuit o listă de persoane propuse pentru onoruri Churchill a dorit ca Chamberlain să redevină ministru de finanțe dar acesta a refuzat convins că dacă acceptă vor apărea dificultăți cu Partidul Laburist În schimb el a acceptat postul de Lord Președinte al Consiliului de Coroană ocupând astfel un post în Cabinetul de Război acum restrâns la cinci membri Plecarea din funcția de premier l-a deprimat profund pe Chamberlain care scria „Puțini pot să cunoască o asemenea schimbare a destinului într-un timp atât de scurt Attlee și l-a amintit ulterior ca fiind „eliberat de orice fel de ranchiună pe care ar fi putut să o simtă față de noi A muncit mult și bine bun președinte bun membru de comisie întotdeauna foarte profesionist Când Axa a încercat negocieri de pace la 26 mai 1940 țările din Benelux fiind cucerite și Franța invadată Halifax a cerut ca oferta să fie analizată Discuțiile în contradictoriu pe marginea sa ținute în cadrul Cabinetului de Război au durat trei zile iar declarația lui Chamberlain din ultima zi prin care arăta că nu se așteaptă la o ofertă acceptabilă și că aceste tentative nu pot fi urmărite a convins Cabinetul de Război să respingă negocierile< ref> De două ori în mai 1940 Churchill a ridicat problema aducerii lui Lloyd George în guvern De fiecare dată Chamberlain a arătat că din cauza îndelungatei lor antipatii dacă Lloyd George va fi numit ministru el se va retrage Churchill nu l-a numit pe Lloyd George dar a readus problema în discuție cu Chamberlain din nou la începutul lui iunie De această dată Chamberlain a acceptat numirea lui Lloyd George cu condiția ca acesta să își dea cuvântul că pune rivalitatea deoparte Lloyd George a refuzat însă să lucreze în guvernul lui Churchill< ref> S-a străduit să aducă Partidul Conservator în acord cu Churchill lucrând cu cel ce îndeplinea funcția de secretar parlamentar David Margesson pentru a îndepărta suspiciunile și antipatiile unor membri ai partidului față de primul ministru La 4 iulie Churchill a intrat în Camera Comunelor în ovațiile conservatorilor orchestrate de cei doi iar primul ministru a fost emoționat de prima ovație pe care a primit-o din partea partidului său din luna mai În iulie 1940 o polemică intitulată Vinovații a fost publicată de „Cato un pseudonim sub care semnau trei ziariști printre care viitorul lider laburist Michael Foot de la Beaverbrook După cum relatează istoricul David Dutton „impactul său asupra reputației lui Chamberlain atât în rândul publicului cât și în rândul lumii academice a fost cu adevărat profund< ref> Chamberlain se bucurase de o sănătate bună cu excepția unor ocazionale atacuri de gută A plecat din sanatoriul în care se internase ducându-se la Highfield Park din Hampshire și și-a reluat munca la jumătatea lui august S-a întors la birou la 9 septembrie Reapariția durerilor în timpul bombardamentelor nocturne asupra Londrei care l-au forțat să se refugieze într-un adăpost antiaerian și l-au privat de odihnă i-au consumat energia și a plecat din Londra pentru ultima oară la 19 septembrie întorcându-se la Highfield Park În scurtul timp care i-a mai rămas a fost supărat de „scurtele recile și în mare parte depreciatoarele comentarii din presă de la retragerea sa scrise după cum credea el „fără cel mai mic semn de simpatie pentru om și chiar fără o minimă bănuială că în spate poate se află o reală tragedie umană Regele și Regina însă au venit de la Windsor să-l viziteze la 14 octombrie A primit sute de scrisori de simpatie din partea prietenilor și susținătorilor El i-a scris lui John Simon care fusese ministru de finanțe în guvernul său Speranța de a face ceva pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale săracilor a fost cea care m-a adus în amurgul vieții în politică și mă mulțumește că am reușit să îmi îndeplinesc o parte din această ambiție deși permanența sa este pusă la încercare de distrugerile războiului În rest nu regret nimic din ce am făcut și nu văd ce ar trebui schimbat din ceea ce ar fi trebuit să fac De aceea sunt mulțumit să accept soarta care m-a copleșit atât de subit< ref> Chamberlain a murit de cancer intestinal la 9 noiembrie 1940 la 71 de ani Înmormântarea sa a avut loc la Catedrala Westminster datorită problemelor de securitate data și ora nu au fost date publicității iar cenușa sa a fost înmormântată acolo lângă cea a lui Andrew Bonar Law< ref> Churchill a spus despre Chamberlain în Camera Comunelor la trei zile după moartea sa Orice va spune sau nu istoria despre acești ani teribili putem fi siguri că Neville Chamberlain s-a purtat cu sinceritate după propria sa lumină și s-a străduit din toate puterile și cu toată autoritatea sa atât de puternice să salveze lumea de îngrozitoarea și devastatoarea luptă în care suntem angajați astăzi Chiar și doar aceasta îl va plasa într-o poziție bună cel puțin în ceea ce privește judecata istoriei< ref> Deși unii susținători ai lui Chamberlain au considerat că discursul lui Churchill a fost o laudă prea reținută a răposatului fost prim-ministru Printre alții care și-au adus omagiul lui Chamberlain în Camera Comunelor și în Camera Lorzilor la 12 noiembrie s-au numărat Lord Halifax Attlee și liderul liberal și Ministru al Aerului Sir Archibald Sinclair Lloyd George singurul fost prim-ministru care mai era în Camera Comunelor a absentat de la ședință în ciuda așteptărilor că va ține un discurs Moștenirea și reputația Cu câteva zile înainte de a muri Neville Chamberlain a scris Până acum în ce privește reputația mea personală nu mă deranjează deloc Scrisorile pe care încă le mai primesc în cantități atât de vaste abordează unanim aceeași idee și anume că fără München războiul ar fi fost pierdut și Imperiul ar fi fost distrus în 1938  Nu cred că punctul de vedere opus  are o șansă de supraviețuire Chiar și dacă nu se va mai publica nimic care să prezinte adevărata poveste din ultimii doi ani nu am de ce să mă tem de verdictul istoriei< ref> Vinovații nu a fost singura publicație din timpul celui de-al doilea război mondial care a dăunat reputației sale We Were Not All Wrong Nu ne-am înșelat cu toții publicată în 1941 a avut un efect similar cu Vinovații În ea se arăta că mai mulți parlamentari liberali și laburiști și câțiva conservatori luptaseră împotriva politicilor de pacificare ale lui Chamberlain Autorul cărții parlamentarul liberal Geoffrey Mander votase împotriva legii recrutării din 1939 Reputația sa a fost devastată de aceste atacuri dinspre stânga În 1948 când s-a publicat The Gathering Storm primul volum al lucrării lui Churchill în șase volume The Second World War Chamberlain a primit un atac și mai dur dinspre dreapta Deși Churchill spunea în privat „aceasta nu este istorie aceasta este părerea mea seria sa de cărți a avut o influență uriașă În anii ce au trecut de la publicarea cărților lui Churchill puțini au fost istoricii care i-au contestat vederile< ref> Anne Chamberlain văduva răposatului premier a sugerat că lucrările lui Churchill erau pline de chestiuni care „nu sunt simple greșeli de exprimare ce pot fi cu ușurință corectate ci omisiuni și presupuneri că unele lucruri sunt acum recunoscute drept fapte pe când ele încă nu au acest statut Deși Feiling a produs ceea ce istoricul David Dutton a descris în 2001 ca fiind „cea mai impresionantă și mai persuasivă biografie într-un singur volum a lui Chamberlain terminată în timpul războiului și publicată în 1946 el nu putea repara răul deja făcut reputației lui Chamberlain< ref> Biografia lui Chamberlain scrisă de parlamentarul Ian Macleod în 1961 a fost prima biografie majoră produsă de un curent de opinie revizionist privindu-l pe Chamberlain În același an AJP Taylor în lucrarea sa Originile celor de-al doilea război mondial a considerat că Chamberlain a reînarmat bine țara pentru a se apăra deși o reînarmare de natură să învingă Germania ar fi avut costuri adiționale uriașe și a descris acordul de la München ca pe un „triumf pentru tot ce era mai bun și mai luminat în viața britanică  < nowiki> pentru cei ce denunțaseră cu curaj duritatea și lipsa de viziune de la Versailles< ref> Adoptarea regulii celor treizeci de ani în 1967 a pus în următorii trei ani la dispoziția publicului multe din documentele guvernului Chamberlain ceea ce a ajutat la a explica de ce Chamberlain a acționat așa cum a acționat Alte documente date publicității au arătat că Chamberlain a luat în calcul formarea unei largi coaliții de guverne europene așa cum a încercat Churchill ulterior dar că a respins această idee pentru că divizarea Europei în două tabere diferite ar fi făcut ca perspectiva războiului să devină mai probabilă nu mai îndepărtată Raportul Statului Major ce a arătat că Regatul Unit nu poate împiedica Germania să cucerească cu forța Cehoslovacia a fost dat și el publicității în aceeași perioadă< ref> Ca reacție împotriva școlii revizioniste în ce-l privește pe Chamberlain începând cu anii 1990 a apărut o școală postrevizionistă care s-a bazat pe actele publice pentru a justifica concluziile inițiale din Vinovații Istoricul de la Oxford R A C Parker este de părere că Chamberlain ar fi putut forma o alianță strânsă cu Franța după Anschluss în primele luni ale lui 1938 și ar fi putut începe o politică de izolare a Germaniei sub auspiciile Ligii Națiunilor Deși numeroși autori revizioniști au sugerat că nu avusese de ales în acțiunile sale Parker a arătat că Chamberlain și colegii săi au ales pacificarea în locul altor politici viabile Parker a sugerat și că dacă Churchill ar fi fost lider în a doua jumătate a anilor 1930 ar fi construit o serie de alianțe ce l-ar fi împiedicat pe Hitler și probabil i-ar fi determinat pe adversarii lui Hitler din Germania să determine înlăturarea sa de la putere Dutton a făcut observația că reputația lui Chamberlain bună sau rea va fi probabil întotdeauna legată de evaluarea politicilor față de Germania Orice altceva s-ar fi putut spune despre viața publică a lui Chamberlain reputația sa va depinde finalmente de evaluarea acestui moment și a acestei politici < nowiki> Aceasta era situația când a demisionat în 1940 și la fel rămâne după șaizeci de ani A aștepta altceva este ca și cum ai spera ca Pilat din Pont să fie vreodată considerat un bun administrator de provincie a Imperiului Roman< ref> Note explicative Note Bibliografie Bibliografie suplimentară Legături externe la dhmde de Neville Chamberlain                         Papa Benedict al XII-lea a fost un papă al Romei în perioada 1334-1342 Biografie Jacques Fournier devenit Papa Benedict al XII-lea s-a născut se pare în Saverdun din districtul Comté de Foix în anul 1280 făcând parte dintr-o familie din clasa de mijloc A devenit călugăr cistercian și și-a desăvârșit studiile la Universitatea din Paris În anul 1317 a fost hirotonit episcop de Pamiers În calitate de episcop a dus o acerbă luptă împotriva ereticilor cathari însă s-a îngrijit și de copiii bolnavi din regiune În anul 1327 a devenit cardinal Legături externe Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Balcani este o denumire istorică și geografică folosită pentru a descrie Europa de Sud-Est Regiunea are aproximativ 550000 km² și o populație de circa 53 de milioane de oameni Numele regiunii provine de la Munții Balcani care încep din răsăritul Serbiei și travesează centrul Bulgariei Definiții și delimitare Peninsula Balcanii sunt uneori numiți și Peninsula Balcanică pentru că sunt înconjurați de la sud-vest prin sud către sud-est de Marea Adriatică Marea Ionică Marea Egee Marea Marmara și Marea Neagră Delimitarea ei este supusă interpretărilor geografice mai mult sau mai puțin subiective Balcanii Caracteristica specială a Balcanilor ține de istoria zbuciumată și adeseori violentă a zonei precum și de relieful muntos Regiunea a fost de-a lungul timpurilor la frontiera marilor imperii fiind teatrul a numeroase războaie invazii cuceriri revolte confruntări între imperii din timpul Imperiului Roman și până la ultimele Războaie din Iugoslavia Tendințele manifestate în zonă pentru împărțirea în entități politice și militare rivale au dus la consacrarea termenului de "balcanizare" care sugerează violența rivalitatea religioasă confruntările etnice și sentimentul de hinterland Europa de Sud-Est Date fiind conotațiile de mai sus ale termenului "Balcani" mulți oameni preferă să folosească în locul său termenul Europa de Sud-est Acesta din urmă este din ce în ce mai des folosit Astfel o inițiativă a Uniunii Europene din 1999 este denumită Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-est iar în 2003 ediția on-line a ziarului Balkan Times se redenumește Southeast European Times Fiind de natură pur geografică termenul "Europa de Sud-est" include teoretic și România Republica Moldova și Ucraina Ambiguități și controverse Limitele exacte ale regiunii Balcani sunt foarte dificil de stabilit deoarece unele state în special Slovenia Croația și România popoare sau comunități din zonă nu doresc să fie considerate "balcanice" Această particularitate a locuitorilor regiunii este uneori atât de pronunțată încât a condus la sugestia că dorința de a depăși balcanismul ar fi tocmai una dintre caracteristicile distinctive ale civilizației balcanice Limita nordică a peninsulei Balcanice este considerată în general a fi linia formată de Dunăre râurile Sava și Kupa și un segment care unește izvoarele râului Kupa cu Golful Kvarner Mai există însă și alte definiții ale limitei nordice a Balcanilor linia râurilor Krka – Vipava – margina nordică a golfului Trieste; linia Nistru – Timișoara – Zagreb – munții Triglav; linia râului Sava – Ljubljansko polje – râul Idrijca – râul Soča linia Trieste Odessa reprezentând linia care unește punctele situate cel mai la nord în Marea Adriatică și Marea Neagră < ref> Cea mai utilizată graniță a peninsulei este aceea a liniei Dunăre-Sava-Kupa Ea este hotărâtă în mod arbitrar dar poate fi ușor recunoscută pe hartă Această limită este justificată din punct de vedere istoric regiunea astfel definită plus România dar excluzând Muntenegru Dalmația și Insulele Ionice a aparținut sau s-a aflat sub influența Imperiului Otoman începând cu sfârșitul secolului al XV-lea și până la sfârșitul secolului al XIX-lea Râul Kupa formează o graniță naturală între Slovenia de sud-est și Croația Sava împarte în două Croația și Serbia iar Dunărea care este al doilea fluviu ca lungime din Europa după Volga formează o graniță naturală între Bulgaria Serbia și România La nord de această linie se află regiunile geografice Câmpia Panonică și Munții Carpați Deși România cu excepția Dobrogei nu face parte din zona astfel delimitată ea este inclusă în mod tradițional printre succesorii Imperiului Otoman Cultura română conține multe elemente balcanice Conform acestei delimitări Slovenia se află la nordul Balcanilor și este considerată mai degrabă parte a Europei Centrale Și din punct de vedere istoric și cultural Slovenia este mai mult înrudită cu Europa Centrală deși cultura slovenă încorporează numeroase elemente balcanice În sfârșit limita nordică a Peninsulei Balcanice poate fi trasată și astfel ca o parte a Sloveniei și o mică parte a Italiei Provincia Trieste să fie și ele incluse în Balcani Slovenia este uneori considerată țară balcanică datorită asocierii sale cu fosta Iugoslavie Iar atunci când Balcanii sunt descriși ca o regiune geopolitică a secolului al XX-lea este inclusă întreaga fostă Iugoslavie adică și Slovenia Istria insulele Dalmației Croația și Voivodina Justificarea istorică menționată mai sus pentru limita de nord Sava-Kupa împiedică includerea Croației în Balcani țară ale cărei teritorii au fost în mare parte ale Austro-Ungariei sau ale Republicii Venețiene pe timpul cuceririlor Imperiului Otoman Alți factori culturali și istorici leagă Croația mai degrabă de Europa Centrală decât de Balcani Definiții comune În general se consideră că țările care fac parte din Balcani sunt Albania 100% Bosnia și Herțegovina 100% Bulgaria 100% Grecia 100% Muntenegru 100% Republica Macedonia 100% Serbia 73%inclusiv provincia Kosovo 80% Croația 49% Slovenia 27% România 9% de fapt doar 6% din teritoriul României este balcanic Turcia 5% partea europeană numită uneori Rumelia sau Tracia Răsăriteană Natura și bogățiile naturale Cea mai mare parte a zonei este acoperită de munți care se întind de la sud-vest la nord-est Cei mai importanți sunt Alpii Dinarici în Slovenia Croația și Bosnia masivul Šar care se întinde din Albania până în Macedonia și munții Pindului care se întind din sudul Albaniei până în centrul Greciei În Bulgaria lanțurile muntoase se întind de la est la vest Munții Balcani și Munții Rodopi Cel mai înalt este vârful Musala 2925 m din Munții Rila în sud-vestul Bulgariei În zona litorală a Mării Adriatice și Mării Egee climatul este mediteranean În zona litorală a Mării Negre climatul este temperat-maritim și umed subtropicale În interior climatul este temperat-continental În nordul peninsulei și în zona muntoasă iernile sunt reci și cu multă zăpadă în vreme ce verile sunt calde și secetoase În partea sudică iernile sunt blânde De-a lungul secolelor numeroase păduri au fost tăiate fiind înlocuite de tufișuri și arbuști În partea litoralului sudic există vegetație verde tot timpul anului Mai există păduri tipice pentru Europa Centrală stejari fagi iar în munți molizi brazi și pini Limita climaterică a pădurilor urcă până la 1800 – 2300 m Solurile sunt în general de slabă calitate existând doar câteva câmpii cu vegetație bogată soluri fertile veri calde bune pentru agricultură În cea mai mare parte însă cultivarea pământului nu aduce beneficii datorită barierei munților a verilor călduroase și a solurilor sărace deși există livezi de măslini și plantații de vița-de-vie care prosperă Resursele de minereuri sunt sărace Există câteva zăcăminte de cărbune în special în Bulgaria Serbia și Bosnia Zăcămintele de lignit sunt ceva mai bogate Petrolul este întâlnit în câteva zăcăminte mici în Serbia Croația și Albania De asemenea zăcămintele de gaze naturale sunt rare Pentru obținerea energiei electrice se folosesc pe scară largă hidrocentralele În zonă zăcămintele de fier sunt rare dar în unele țări se găsesc cantități mari de cupru zinc cositor crom mangan magneziu și bauxită suficiente pentru export Istorie și însemnătate geopolitică Articol principal Istoria Balcanilor Regiunea balcanică a fost prima zonă a Europei în care a început să se cultive pământul în neolitic Practicile cultivării grânelor și a creșterii turmelor de animale au fost aduse în Balcani din Orientul Mijlociu prin Anatolia și s-au întins către vest și nord în Panonia și Europa Centrală În antichitatea pre-clasică și antichitatea clasică regiunea a fost locuită de greci iliri paioni traci și alte grupuri antice Regiunea a fost cucerită mai târziu de Imperiul Roman cultura romană și limba latină impunându-se în zonă în condițiile în care o bună parte a rămas sub influența elină În timpul evului mediu Balcanii au devenit teatrul de luptă dintre bizantini bulgari și sârbi fiecare încercând să obțină controlul asupra acestei regiuni cheie Până la sfârșitul secolului al XVI-lea Imperiul Otoman a devenit forța stăpânitoare în zonă deși leagănul puterii turcești se afla în Anatolia În ultimii 550 de ani datorită frecventelor războaie otomane în Europa duse în această zonă ca și datorită izolării Imperiului Otoman față de curentul principal al dezvoltării economice reflectată prin schimbarea centrului de greutate politic și economic din Levant către Oceanul Atlantic Balcanii au devenit partea cea mai slab dezvoltată a Europei Națiunile balcanice au început să-și recâștige independența în secolul al XIX-lea iar în perioada 1912 – 1913 o alianța zonală Liga Balcanică a învins Turcia în războaiele balcanice reducându-i teritoriul european la ceea ce este azi Primul Război Mondial a izbucnit în 1914 datorită asasinării Arhiducelui Franz Ferdinand de Austria în Sarajevo capitala Bosniei După Al Doilea Război Mondial Uniunea Sovietică și comunismul au jucat un rol foarte important în Balcani Pe timpul Războiului rece cele mai multe țări ale regiunii au fost conduse de guverne pro-sovietice În ciuda faptului că aveau guverne comuniste Republica Socialistă Federală Iugoslavia în 1948 și Albania în 1961 au ieșit din sfera de influență sovietică Iugoslavia condusă de Mareșalul Josip Broz Tito 1892–1980 după ce la început a propus ca mai apoi să respingă unirea într-o federație a slavilor de sud cu Bulgaria a căutat să strângă relațiile cu țările capitaliste vestice ajungând în cele din urmă să se alăture mai multor țări din lumea a treia în Mișcarea de Nealiniere Pe de altă parte Albania s-a apropiat de Republica Populară Chineză apoi în cele din urmă a adoptat o poziție izolaționistă Singurele țări necomuniste din zonă erau Grecia și Turcia care erau și sunt și în ziua de azi membre ale NATO La sfârșitul secolului trecut regiunea a fost afectată de conflictul armat din republicile fostei Iugoslavii care au avut ca rezultat intervenția forțelor NATO în Bosnia și Herțegovina Kosovo și Republica Macedonia Statutul regiunii Kosovo și a etnicilor albanezi au rămas probleme nerezolvate până în ziua de azi Țările balcanice controlează direct culoarul european terestru dintre Europa Occidentală și Asia de sud-vest Asia Mică și Orientul Mijlociu În zilele noastre țările balcanice au atitudini prietenoase față de UE și SUA Grecia este membru al UE din 1981 Slovenia și Cipru sunt din 2004 iar România și Bulgaria au devenit membre ale UE în 2007 Croația a devenit și ea membră a UE în 2013 Turcia a cerut să fie admisă în 1963 dar nici până azi negocierile nu au început deși s-au semnat unele înțelegeri Bulgaria Slovenia și România au devenit membre NATO din 2004iar Croația a devenit membră NATO în 2009alături de Albania Toate celelalte țări și-au exprimat dorința să intre în viitor în UE Populația și compoziția după criterii naționale și religioase Principalele etnii ale regiunii sunt grecii 108 milioane turcii 92 milioane în partea europeană a Turciei sârbii 85 milioane bulgarii 7 milioane albanezii 6 milioane din care 35 milioane în Albania croații 45 milioane bosniacii 24 milioane macedonenii 14 milioane muntenegrenii 0265 milioane maghiarii din fosta Iugoslavie 313045 Dacă sunt incluse în regiune și România și Slovenia mai pot fi numărați și românii 20 milioane slovenii 2 milioane și maghiarii din România 14 milioane În toate țările balcanice trăiesc comunități mai mari sau mai mici de rromi Alte minorități naționale lipsite de un stat propriu mai sunt găgăuzii sărăcăcianii și vlahii Principala religie a zonei este creștinismul ortodox catolicismul și islamul Sunt practicate diferite tradiții locale pentru fiecare credință fiecare țară ortodoxă având propria biserică națională autocefală Ortodoxia este religia majoritară în următoarele țări Bulgaria Grecia România Serbia Republica Macedonia Muntenegru Catolicismul este religia principală în următoarele țări Croația Slovenia Islamul este religia principală în următoarele țări Albania astăzi doar o majoritate relativă Bosnia și Herțegovina majoritate relativă Kosovo Turcia În următoarele țări sunt practicate mai multe religii Albania islam ortodoxie în sud catolicism în nord și vest; Bosnia și Herțegovina islam ortodoxie catolicism; Kosovo albanezii sunt predominant musulmani dar și catolici sârbii-ortodocși; Republica Macedonia populația slavă este în cea mai mare parte ortodoxă albanezii sunt în principal musulmani; Serbia predomină sârbii ortodocși; în regiunea "Sangeac" Sandzak predomină sârbii musulmani în Voivodina trăiesc minorități de catolici unguri slovaci croați Vezi de asemenea Balcanii de Vest Istoria Balcanilor Regiuni istorice ale Peninsulei Balcanice Războaiele balcanice Limbile balcanice Balcanizare Orient Express Muzica Europei de sud-est Note Bibliografie suplimentară O istorie a românilor din Peninsula Balcanică Secolul XVIII-XX Editura Biblioteca Bucureștilor București 1999 Gheorghe Zbuchea Curente ideologice și programe din mișcările de eliberare națională din Balcani pînă în anul 1878 Veselin Nikolov Traĭkov Editura Științifică și Enciclopedica 1986 Balkan ethnography Tănase Bujduveanu Editura Ed Ponto 2009 Perioda Hallstattului Timpuriu 1200-700 ÃICh în Sud-Estul Europei Horia Ciugudean Nikolaus G O Boroffka Muzeul Național al Unirii Alba Iulia 1994 Legături externe news coverage on Southeastern Europe United States Department of Energy Analysis Brief 13 decembrie 2011 Ahmet Davutoglu Adevărul Foreign Policy 7 septembrie 2010 Laurentiu Dologa Ziarecom Philippe Pétain Henri Philippe Benoni Omer Joseph Pétain n 24 aprilie 1856 – d 23 iulie 1951 a fost un mareșal al Franței care a ocupat funcția de Șef al Statului în Regimul de la Vichy Chef de l'État Français din 1940 până în 1944 Pétain care în 1940 avea 84 de ani a fost cel mai în vârstă șef al statului francez din toate timpurile Erou din primul război mondial acțiunile sale din timpul celui de-al doilea război mondial l-au adus în fața tribunalului care l-a condamnat la moarte cu anularea drepturilor și onorurilor civice și militare pentru înaltă trădare și colaboraționism cu Germania nazistă Condamnarea la pedeapsa capitală a fost comutată de Charles de Gaulle în închisoare pe viață În zilele noastre Pétain este considerat un trădător iar pétainisme este un termen peiorativ folosit pentru definirea unui anumit tip de politică reacționară Tinerețea și prima parte a carierei militare Henri Philippe Benoni Omer Joseph Pétain s-a născut în Cauchy-à-la-Tour departamentul Pas-de-Calais nordul Fanței în 1856 S-a înrolat în armata franceză în 1876 iar în 1887 a fost admis la Academia Militară Saint-Cyr și mai apoi la Școala Superioară de Război din Paris El a avansat încet în carieră în parte din cauza respingerii filozofiei armatei franceze cu privire la asaltul susținut de infanterie fiind în favoarea „focului încrucișat ucigător Tacticile apărate de el s-au dovedit în cele din urmă corecte în timpul primului război mondial În 1890 a fost avansat la gradul de căpitan iar în 1900 a devenit maior – comandant de batalion Spre deosebire de cei mai mulți ofițeri francezi a fost repartizat numai în garnizoane din Franța continentală nu și în Africa sau Indochina În 1911 a devenit comandantul Regimentului al 33-lea de infanterie din Arras Tânărul locotenent Charles de Gaulle care a fost sub comanda lui în acele vremuri scria despre această perioadă că „primul colonel Pétain m-a învățat Arta Conducerii În primăvara anului 1914 Pétain a primit comanda unei brigăzii deși mai avea încă gradul de colonel Cum i se spusese că nu va fi niciodată înaintat la gradul de general el și-a cumpărat o casă unde dorea să se retragă la pensionare Avea deja vârsta de 58 de ani Primul război mondial Pétain s-a remarcat în timpul luptelor primului război mondial fiind mai târziu considerat un erou și un „salvator al Verdunului La sfârșitul lunii august 1914 el a fost avansat rapid la gradul de general de brigadă și i s-a dat comanda Diviziei a 6-a în timpul primei bătăliei de la Marna În octombrie 1914 a fost avansat la comanda Corpului al 33-lea de armată După luptele din primăvara anului 1915 a treia bătălie din Artois a primit comanda Armatei a 2-a pe care a condus-o în ofensiva din Champagne din toamna aceluiași an În această perioadă și-a cucerit faima de cel mai de succes comandant de pe frontul de vest Pétain a comandat Armata a 2-a la începutul Bătăliei de la Verdun În timpul desfășurării bătăliei a fost promovat Comandant al Grupului de Armate Centru compus din 52 de divizii I-a fost atribuită faimoasa frază Nu vor trece! deși în realitate a fost rostită de Robert Nivelle succesorul său la comanda Armatei a 2-a care avea să-l înlocuiască în 1916 pe Joseph Joffre în funcția de comandant suprem francez Datorită uriașului său prestigiu militar Pétain a ocupat pentru puțină vreme funcția de șef al Marelui Stat Major după care l-a înlocuit pe Nivelle în 1917 în funcția de comandant suprem al armatei franceze după dezastrul „ofensivei Nivelle și rebeliunea soldaților francezi care a urmat dezastrului Pétain a înăbușit revolta soldaților prin pedepse selective a liderilor răsculaților dar în același timp a îmbunătățit condițiile de viață a soldaților hrană îmbrăcăminte și încartiruire plus mai multe permisii și a promis ca pe viitor viețile militarilor să nu mai fie sacrificate în ofensive fără rost Pétain a planificat și condus o serie de ofensive cu obiectiv limitat încununate cu succes în ultima parte a anului 1917 dar spre deosebire de englezi nu s-a angajat în nicio ofensivă majoră până la venirea grosului trupelor americane în vara anului 1918 În anul 1918 au avut loc câteva dintre cele mai importante ofensive germane de pe frontul de vest Prima dintre acestea "Michael" martie a amenințat ruperea frontului în două prin separarea armatelor franceze de cele britanice După ce Pétain a amenințat că se va retrage spre Paris Ferdinand Foch a fost numit Generalissim Aliat coordonator al tuturor forțelor aliate A treia ofensivă din acel an "Blucher" mai a dus la un important câștig teritorial german în Aisne În timpul acestei ofensive comandantul armatei franceze vizate de atac a ignorat ordinele lui Pétain lăsându-și oamenii din subordine să cadă victime ale bombardamentului inițial masiv al germanilor La sfârșitul aceluiași an Pétain a fost trecut sub ordinele lui Foch care și-a asumat treptat responsabilitatea pentru conducerea ofensivelor aliate Pétain a fost avansat la gradul de mareșal în noiembrie 1918 Perioada interbelică Pétain nu s-a căsătorit decât după război Despre el au circulat zvonuri că ar fi fost un afemeiat iar în momentul declanșării bătăliei de la Verdun ar fi fost adus pe front direct din alcovul uneia dintre multele sale amante După război Pétain s-a căsătorit cu o veche iubită Madame Hardon care a rămas alături de el până la sfârșitul vieții La sfârșitul războiului a fost încurajat să intre în politică dar a preferat să rămână în armată comandând trupele franceze participante la războiul din Rif 1920 și în al doilea război marocan în 1925 Pétain s-a retras în cele din urmă ca Inspector general al armatei la vârsta de 75 de ani în 1931 În 1934 a fost numit în cadrul cabinetului francez ca ministru de război sau ca secretar de stat În această perioadă a fost unul dintre promotorii politicii „împăciuitoriste față de Germania nazistă După victoria lui Franco în războiul civil spaniol Pétain a fost numit ambasador la Madrid în martie 1939 Al doilea război mondial și regimul de la Vichy Până în vara anului 1940 Pétain a fost un personaj foarte prețuit atât în țară cât și în străinătate Premierul francez Paul Reynaud l-a cooptat în cabinet împreună cu generalul Maxime Weygand și nou promovatul general de brigadă de Gaulle sperând ca acest trio va ajuta la reînnoirea spiritului de rezistență și al patriotismului francezilor Maxime Weygand s-a dovedit incapabil să oprească înaintarea germană în a doua parte a Bătăliei Franței Atunci când înfrângerea Franței metropolitane a devenit doar o problemă de timp cabinetul a luat în considerație continuarea luptelor în Africa de nord alături de aliații britanici Pétain a refuzat să părăsească țara iar impasul în care a intrat cabinetul a fost dezamorsat numai de demisia lui Reynaud și de numirea de către președintele Albert Lebrun ca nou prim-ministru a lui Pétain Bătrânul mareșal a primit puteri excepționale din parte șefului statului Constituționalitatea acestor schimbări a fost contestată de Charles de Gaulle dar în acele momente Pétain a fost considerat de mulți francezi ca salvator providențial al patriei Pe 22 iunie Pétain a semnat armistițiul cu Germania Nazistă prin care accepta ca Reich-ul să preia controlul asupra nordului și vestului Franței a coastei atlantice inclusiv asupra capitalei Paris Guvernului francez îi revenea controlul asupra a aproximativ două cincimi din teritoriul Fanței metropolitane Capitala de jure a rămas Parisul în vreme ce capitală administrativă a fost desemnat orașul Vichy Camera deputaților și Senatul s-au reunit într-o ședință comună pe 10 iulie pentru a ratifica armistițiul În aceeași ședință cu 569 voturi pentru 80 împotrivă și 18 abțineri Pétain a primit dreptul de a promulga o nouă constituție care ducea la încheierea perioadei de existență a celei de-a treia Republici Franceze În ziua următoare Pétain și-a asumat puteri dictatoriale ca „Șef al statului Pétain a început să blameze A Treia Republică Franceză și politica sa liberală pentru înfrângerea din război El a pus bazele unui regim autoritarist Deviza națională „Liberté égalité fraternité a fost înlocuită cu una nouă „Travail famille patrie Muncă familie patrie Elementele conservatoare din noua conducere au folosit momentul pentru lansarea unui program ambițios cunoscut ca „Revoluția Națională prin care s-a încercat înlocuirea tradițiilor liberale și seculare laice ale Republicii Franceze cu o unele autoritariste-paternaliste și catolice Pétain s-a folosit de puterile sale pentru a lua măsuri dure de demitere a funcționarilor republicani de instituire a unei jurisdicții excepționale de proclamare a unor legi antisemite și de întemnițare a oponenților și refugiaților străini El a fost inițiatorul și organizatorul „Légion Française des Combattants și a altor grupuri de sprijin a regimului său Pétain a devenit apărătorul unei Franțe rurale și catolice respingând în același timp orice formă de internaționalism În ciuda faptului că Franța capitulase și devenise o marionetă a lui Hitler Pétain a continuat să conducă ghidându-se după principii militare Nici Pétain nici vreunul dintre succesorii săi Pierre Laval Pierre-Etienne Flandin ori François Darlan nu s-au opus cererilor Germaniei pentru sprijinirea indirectă a Axei Se amintește că totuși atunci când Hitler s-a întâlnit cu Pétain la Montoire în octombrie 1940 pentru discuții pe tema rolului Franței în noua „ordine europeană mareșalul „l-a ascultat pe Hitler în tăcere Nici măcar o dată nu a rostit un cuvânt de simpatie pentru Germania Cu toate acestea Regimul de la Vichy a rămas un stat neutru dar în conflict cu Franța Liberă După ce britanicii au atacat și scufundat flota franceză de la Mers el Kébir și de la Dakar Pétain a hotărât să colaboreze cu ocupantul nazist Pétain a acceptat crearea unei forțe armate colaboraționiste „Milice française pusă sub comanda maiorului SS Joseph Darnand Această forță pronazistă a desfășurat împreună cu forțele germane o campanie de represiune îndreptată împotriva Rezistenței "maquis" Pétain l-a numit pe Darnand secretar de stat al Ministerului ordinei Secrétaire dEtat au Maintien de lOrdre În august 1944 Pétain a încercat să se distanțeze de crimele milițienilor scriind o scrisoare lui Darnand prin care critica „excesele organizației Darnand i-a răspuns sarcastic lui Pétain cum că ar fi trebuit să se „gândească la asta mai înainte Pétain a aprovizionat forțelor Axei cu mari cantități de bunuri manufacturate și stocuri de alimente și a ordonat trupelor din subordinea guvernului său staționate în colonii să se angajeze în lupte împotriva Aliaților în Dakar Siria Madagascar Oran și Maroc pentru a respecta prevederile armistițiului din 1940 și a acceptat prezența forțelor germane fără să opună rezistență în Siria Tunisia și sudul Franței Pe 11 noiembrie 1942 Germania a invadat și ocupat militar „Zona liberă ca urmare a debarcării britanico-americane din Africa de nord și a acordului amiralului vichyist François Darlan să coopereze cu Aliații Deși Franța vichyistă a continuat să existe din punct de vedere oficial Pétain a rămas doar un om de paie de vreme ce naziștii au abandonat orice urmă de „independență a guvernului de la Vichy Mareșalul Pétain a rămas totuși o figură cu o oarecare popularitate fiind ovaționat de mulțime în 1944 atunci când a participat la slujba de Paști de la Catedrala Notre Dame din Paris Pe 7 septembrie 1944 el și alți câțiva membri ai guvernului său au fost mutați cu forța în Sigmaringen Germania iar la scurtă vreme și-a dat demisia din funcția de șef al statului Procesul și urmările din perioada postbelică În 1945 Pétain a fost judecat pentru colaboraționism și după ce a fost găsit vinovat a fost condamnat la moarte prin împușcare Charles de Gaulle care a ocupat pentru ceva vreme după război postul de prim-ministru al Franței i-a comutat sentința la închisoare pe viață datorită vârstei înaintate cât și a meritelor din timpul primului război mondial În închisoarea de pe Île d'Yeu o insuliță din Oceanul Atlantic Pétain s-a senilizat rapid având nevoie de îngrijire continuă A murit la vârsta de 95 de ani în 1951 A fost îngropat în complexul penitenciar deși au existat unele voci care au cerut ca rămășițele sale pământești să fie îngropate în mormântul pregătit pentru el la Verdun În zilele noastre în Franța cuvântul pétainisme definește ideologia autoritaristă și reacționară care este animată de nostalgia pentru o societate rurală agricolă tradiționalistă și catolică Bibliografie Herbert RLottman Philippe Pétain 1984 Legături externe 5 octombrie 2010 Rl Online România liberă Vezi și Regimul de la Vichy Premiul Nobel pentru Literatură este acordat anual unui autor din orice țară care cu cuvintele lui Alfred Nobel a produs "cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică" "Opera" în acest caz se referă în general la opera autorului ca un tot nu la o lucrare individuală deși lucrările individuale sunt uneori citate în decernări Academia Suedeză decide cine dacă este cazul primește acest premiu în fiecare an Citatul original al lui Nobel a condus la multe controverse În suedeza originală cuvântul idealisk poate fi tradus fie ca "idealistic" fie "ideal" În anii anteriori Comitetul Nobel a lovit aproape în intenția testamentului omițând anumiți scriitori cu renume mondial precum Lev Tolstoi și Henrik Ibsen probabil din prisma faptului că opera lor nu era îndestul de "idealistică" În anii de mai târziu formularea a fost interpretată mult mai liberal iar premiul este acordat cum adesea se argumentează că ar trebui să se întâmple pentru merit literar de durată Însă distincția continuă să genereze o cantitate de controversă cum multe alte nume faimoase în literatură sunt uneori neglijate în favoarea unora mai puțin vehiculate precum Dario Fo în 1997 Din păcate acest fapt poate fi privit drept inevitabil în toate decernările literare bazate pe opinii subiective Un subiect de discuție este variabilitatea comitetului predispus nejustificat pentru anumite perspective politice Procedura de nominalizare În fiecare an Academia Suedeză trimite cereri de nominalizare a candidaților pentru Premiul Nobel în Literatură Membrii Academiei membri ai academiilor și societăților literare profesori de literatură și limbă foști laureați pentru literatură ai Premiului și președinți de organizații ale scriitorilor au permisiunea de a nominaliza un candidat Însă nu sunt posibile auto-nominalizările Mii de cereri sunt trimise anual iar doar cincizeci de propuneri sunt admise Acestea trebuie admise la Academie până la data de 1 februarie după care sunt examinate de către Comitetul Nobel Până în luna aprilie Academia îngustează cercul la aproximativ douăzeci de candidați și până la ivirea verii lista se reduce la cinci nume În luna octombrie a anului membrii Academiei votează iar candidatul care primește mai mult decât jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură Procesul este similar celorlalte Premii Nobel Răsplata în bani a Premiului Nobel a fluctuat de la inaugurarea sa dar în prezent se află la 10 milioane de coroane suedeze Câștigătorul primește și o medalie de aur și o diplomă Nobel Listă de laureați Nobel pentru literatură Listă a laureaților Premiului Nobel din 1901 până în prezent Note Femeile scriitoare care au obținut această distincție sunt Selma Lagerlöf Grazia Deledda Sigrid Undset Pearl S Buck Gabriela Mistral Nelly Sachs Nadine Gordimer Toni Morrison Wisława Szymborska Elfriede Jelinek Doris Lessing și Herta Müller Premiul Nobel nu măsoară "valoarea absolută" a unui scriitor Există totuși scriitori importanți care nu l-au obținut deși erau eligibili Anna Ahmatova Jorge Amado Tudor Arghezi Antonin Artaud Georges Bataille Lucian Blaga Maurice Blanchot Jorge Luis Borges Bertolt Brecht Paul Celan René Char Anton Pavlovici Cehov Alejandro Ciorănescu Hugo Claus Joseph Conrad Julio Cortázar Jacques Derrida Theodore Dreiser Lion Feuchtwanger Robert Frost Thomas Hardy Willem Frederik Hermans Hans-Georg Gadamer Graham Greene Aldous Huxley Henrik Ibsen James Joyce Franz Kafka Nikos Kazantzakis Arthur Koestler DH Lawrence Norman Mailer William Somerset Maugham André Malraux Sándor Márai Arthur Miller Henry Miller Yukio Mishima Alberto Moravia Harry Mulisch Robert Musil Vladimir Nabokov George Orwell Fernando Pessoa Ezra Pound Marcel Proust Boleslaw Prus Nichita Stănescu Gertrude Stein Wallace Stevens August Strindberg Lev Nicolaevici Tolstoi Arnold J Toynbee Marina Țvetaeva Mark Twain Jules Verne Franz Werfel Thornton Wilder Tennessee Williams sau Virginia Woolf O listă integrală a numelor alternative posibile poate fi descoperită în antologia criticului Laurențiu Ulici Nobel contra Nobel Vezi și Premiul Nobel Laureați ai Premiului Nobel după țară Legături externe http wwwnobelse literature laureates indexhtml „Războiul Civil în original „The Civil War este numele cel mai comun dat acestui conflict militar petrecut în Statele Unite ale Americii Războiul Civil American deseori denumit Războiul de secesiune în Războiul dintre state în sau Războiul dintre Nord și Sud a fost un conflict politic și militar de patru ani 1861–1865 dintre Uniunea sau Statele din Nord ale Statelor Unite ale Americii care și-a păstrat neschimbată denumirea sa oficială adoptată cu ocazia scrierii Constituției SUA Statele Unite ale Americii și Statele din Sud ale acesteia și anume șapte mai apoi unsprezece state care au părăsit pe rând Uniunea în 1860–1861 alcătuind entitatea statală federală denumită Statele Confederate ale Americii în În timpul alegerilor prezidențiale din anul 1860 Partidul Republican în frunte cu Abraham Lincoln a purtat o campanie politică împotriva expansiunii sclaviei în afara statelor în care aceasta exista deja Victoria republicană în alegeri a avut ca rezultat declarația de secesiune din partea a șapte state din Sud chiar înainte de învestitura lui Lincoln care a avut loc la 4 martie 1861 Atât administrația aflată la finalul mandatului cea a președintelui James Buchanan cât și cea nouă a președintelui ales Abraham Lincoln au respins secesiunea privind-o ca pe un act de rebeliune Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861 când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter din Carolina de Sud Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală ceea ce a condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud Ambele părți și-au constituit armate de război iar Uniunea a preluat controlul statelor de graniță încă din prima perioadă a războiului și a efectuat o severă și eficientă blocadă navală de-a lungul întregului conflict În septembrie 1862 Proclamația de emancipare a lui Lincoln a transformat desființarea sclaviei din Sud într-un scop al războiului și i-a determinat pe britanici să nu intervină Comandantul confederat Robert E Lee a repurtat câteva victorii pe frontul estic dar în 1863 înaintarea sa spre nord a fost oprită la Gettysburg iar pe frontul vestic Uniunea a preluat controlul râului Mississippi după Bătălia de la Vicksburg separând Confederația în două Avantajele materiale și numerice ale Nordului s-au concretizat în 1864 când Ulysses S Grant a măcinat armata lui Lee în mai multe bătălii de uzură iar generalul unionist William Sherman a ocupat orașul Atlanta capitala statului Georgia pentru ca apoi să se deplaseze spre Oceanul Atlantic Rezistența Confederației s-a prăbușit după ce Lee s-a predat lui Grant la Appomattox pe 9 aprilie 1865 Războiul care este conflagrația cu cele mai multe victime din istoria Statelor Unite s-a soldat cu moartea a peste 620000 de soldați a unui număr de peste 325000 de combatanți dați dispăruți și al unui număr nedeterminat de civili a pus capăt sclaviei în Statele Unite a restaurat Uniunea și a întărit rolul guvernului federal în cadrul acesteia Aspectele sociale politice economice și rasiale ale războiului au marcat perioada de reconstrucție care a durat până în 1877 și au continuat să se manifeste și de-a lungul secolului al XX-lea Cauzele războiului Coexistența unui Sud sclavagist cu un Nord din ce în ce mai puternic aboliționist a mărit posibilitatea conflictului Lincoln nu a propus legi federale împotriva sclaviei acolo unde ea exista deja dar în 1858 prin discursul „Casa dezbinată și-a exprimat dorința de a „limita răspândirea sa și a o pune acolo unde conștiința publică va putea păstra credința că este pe calea spre dispariția totală Mare parte din lupta politică a anilor 1850 s-a concentrat pe extinderea sclaviei în teritoriile nou create Toate teritoriile organizate aveau mari șanse să devină state libere ceea ce a crescut mișcarea secesionistă din Sud Atât Nordul cât și Sudul presupuneau că dacă sclavia nu se putea extinde ea va dispărea treptat Temerile Sudului de a pierde controlul guvernului federal în fața forțelor antisclavie și temerile Nordului că forțele sclavagiste controlau guvernul a adus criza la culme spre sfârșitul anilor 1850 Unele dispute privind moralitatea sclaviei dimensiunea democrației și meritele economice ale muncii libere în raport cu plantațiile de sclavi au determinat prăbușirea partidului Whig și a mișcării Know Nothing și apariția unor partide noi regionale Partidul Free Soil în 1848 cel Republican în 1854 Uniunea Constituțională în 1860 În 1860 ultimul partid național rămas Partidul Democrat s-a rupt pe linii teritoriale Atât Nordul cât și Sudul erau influențate de ideile politice ale lui Thomas Jefferson Sudiștii puneau accent în ce privește cu sclavia pe drepturile statelor în raport cu guvernul federalJefferson Davis Resolutions on the Relations of States Senate Chamber US Capitol 2 februarie 1860 din The Papers of Jefferson Davis Volumul 6 pp 273-276 argumentul drepturilor statelor invocat de Davis în apărarea sclaviei în teritorii este următorul 'Resolved That the union of these States rests on the equality of rights and privileges among its members and that it is especially the duty of the Senate which represents the States in their sovereign capacity to resist all attempts to discriminate either in relation to person or property so as in the Territories which are the common possession of the United States to give advantages to the citizens of one State which are not equally secured to those of every other State Uniunea acestor State se sprijină pe egalitatea în drepturi și privilegii între membrii săi și este mai ales datoria Senatului care reprezintă Statele în capacitatea lor suverană să reziste tuturor tentativelor de discriminare fie în raport cu individul fie în raport cu proprietatea în Teritorii—care sunt posesiuni comune ale Statelor Unite—și de acordare de avantaje cetățenilor pe baza apartenenței lor la un Stat sau la altul< ref> idei menționate în Rezoluțiile Kentucky și Virginia ale lui Jefferson Nordiștii de la aboliționistul William Lloyd Garrison până la liderul republican moderat Abraham Lincoln puneau accent pe declarația lui Jefferson că toți oamenii sunt creați egali Lincoln a menționat această propoziție în Discursul de la Gettysburg Vicepreședintele confederat Alexander Stephens a spus că sclavia este „piatra de hotar a Confederației după secesiunea statelor din Sud După înfrângerea Sudului Stephens a spus că războiul nu a pornit din subiectul sclaviei ci din drepturile statelor și a devenit unul din cei mai acerbi apărători ai Cauzei Pierdute Președintele confederat Jefferson Davis și-a schimbat și el părerile de la a spune că războiul a fost cauzat de sclavie la a spune că drepturile statelor au reprezentat cauza În vreme ce sudiștii foloseau adesea argumentele bazate pe drepturile statelor în apărarea sclaviei uneori rolurile erau inverse atunci când sudiști cereau legi naționale de apărare a intereselor lor în raport cu Interdicția Discuției și cu Legea Sclavilor Fugari din 1850 În aceste chestiuni nordiștii erau cei care voiau să apere drepturile statelor lor Aproape în întregime criza interregională a implicat sclavia începând cu dezbaterile privind clauza celor trei cincimi și extinderea pe douăzeci de ani a comerțului cu sclavi africani în Convenția Constituțională din 1787 Controversele privind admiterea statului sclavagist Missouri în Uniune au condus la Compromisul Missouri din 1820 Criza Anulării privind Taxa din 1828 deși taxa era scăzută după 1846 chiar problema taxei era legată de sclavieÎncă din 1830 în mijlocul Crizei Anulării Calhoun a identificat dreptul de a deține sclavi ca fiind principalul drept minoritar al sudiștilor care era amenințat "I consider the tariff act as the occasion rather than the real cause of the present unhappy state of things The truth can no longer be disguised that the peculiar domestick institution of the Southern States and the consequent direction which that and her soil have given to her industry has placed them in regard to taxation and appropriations in opposite relation to the majority of the Union against the danger of which if there be no protective power in the reserved rights of the states they must in the end be forced to rebel or submit to have their paramount interests sacrificed their domestic institutions subordinated by Colonization and other schemes and themselves and children reduced to wretchedness" „Consider actul taxei ca fiind ocazia și nu cauza reală a actualei situații nefericite Adevărul nu mai poate fi deghizat și ciudata instituție domestică a Statelor Sudului și direcția în care se îndreaptă astfel industria sclaviei le-a pus pe aceste state în raport cu taxarea în relație de opoziție cu majoritatea Uniunii împotriva pericolului ca dacă nu există o putere protectoare în drepturile rezervate ale statelor în cele din urmă acestea să fie forțate să se revolte sau să-și sacrifice interesele și să-și subordoneze instituțiile prin colonizare sau prin alte metode și să se aducă pe ei înșiși și pe copiii lor la mizerie- Ellis Richard E The Union at Risk Jacksonian Democracy States Rights and the Nullification Crisis 1987 p 193; Freehling William W Prelude to Civil War The Nullification Crisis in South Carolina 1816-1836 1965 p 257; Ellis p 193 Ellis notează și că „Calhoun și anulatorii nu erau primii sudiști care legau sclavia de drepturile statelor În diverse momente ale carierei lor John Taylor John Randolph și Nathaniel Macon avertizaseră că dând prea multă putere guvernului federal mai ales asupra unor probleme atât de spinoase cum este dezvoltarea economică internă ar putea să îi dea acestuia puterea de a emancipa sclavi împotriva dorinței proprietarilor acestora"< ref> Interdicția Discuției care a interzis discutarea în Congres a petițiilor pentru desființarea sclaviei în perioada 1835–1844 acceptarea Texasului ca stat sclavagist în 1845 și Manifestul Destiny ca argument pentru achiziționarea de noi teritorii în care sclavia avea să devină o problemă în urma războiului mexicano-american 1846–1848 care a avut ca rezultat Compromisul din 1850 Proviziunea Wilmot a fost o tentativă a politicienilor din Nord de a exclude sclavia din teritoriile cucerite de la Mexic Extrem de popularul roman aboliționist Coliba unchiului Tom 1852 de Harriet Beecher Stowe a crescut masiv opoziția în rândul Nordului față de Legea Sclavilor Fugari din 1850 În 1854 Manifestul Ostend a fost o tentativă nereușită a Sudului de a anexa Cuba ca stat sclavagist Planurile rivale ale nordului și sudului pentru traseul căii ferate transcontinentale s-au împletit cu controversa Bleeding Kansas privind sclavia Sistemul Bipartit s-a prăbușit după adoptarea Legii Kansas-Nebraska din 1854 care a înlocuit Compromisul Missouri cu suveranitatea populară permițând locuitorilor unui teritoriu să voteze pentru sau împotriva sclaviei În 1856 discuțiile în cadrul Congresului privind sclavia au devenit violente când reprezentantul Preston Brooks din Carolina de Sud l-a atacat și l-a rănit grav pe senatorul republican Charles Sumner în Senat după discursul lui Sumner intitulat "Crime against Kansas" „Crimă împotriva Kansasului Decizia Curții Supreme de Justiție din 1857 în cazul Dred Scott v Sandford a permis sclavia în teritorii chiar și dacă majoritatea se opusese sclaviei în referendum inclusiv în Kansas Constituția Lecompton din 1857 a fost o tentativă controversată de a admite statul Kansas în Uniune ca stat sclavagist Dezbaterile Lincoln-Douglas din 1858 au privit și Doctrina Freeport a liderului democrat din nord Stephen Douglas Această doctrină a reprezentat un argument pentru a ocoli decizia Dred Scott care combinată cu înfrângerea Constituției Lecompton a lui Douglas a divizat Partidul Democrat între Nord și Sud Raidul aboliționistului din nord John Brown la Harpers Ferry Armory a fost o tentativă de a incita sclavii la revoltă în 1859 Ruptura Nord-Sud din 1860 din sânul Partidului Democrat datorată cerințelor Sudului pentru un cod al sclavilor în teritorii a fost emblematică pentru polarizarea națiunii între Nord și Sud Printre alte cauze ale războiului se numără secționalismul cauzat de creșterea sclaviei în Sud în timp ce ea a dispărut încet în Nord și diferențele economice între Nord și Sud deși majoritatea istoricilor moderni sunt în dezacord cu determinismul economic extrem al istoricului Charles Beard și afirmă că economiile Nordului și Sudului erau în mare parte complementare Efectul polarizant al sclaviei și controversele cauzate de cruzimile sclaviei biciuiri mutilări și despărțirea familiilor au împărțit și marile culte religioase bisericile metodistă baptistă și prezbiteriană Faptul că șapte din opt imigranți se stabileau în Nord plus faptul că de două ori mai mulți albi plecau din Sud în Nord decât invers au contribuit la comportamentul politic defensiv-agresiv al Sudului Alegerea lui Lincoln în 1860 a fost declanșatorul final al secesiunii Eforturile pentru compromis inclusiv Amendamentul Corwin și Compromisul Crittenden au eșuat Liderii din Sud se temeau că Lincoln va opri expansiunea sclaviei și că o va duce la dispariție Statele sclavagiste care deveniseră minoritare în Camera Reprezentanților aveau în față minoritarismul perpetuu în Senat și în Colegiul Electoral în fața unui Nord din ce în ce mai puternic Sclavia Există o corelație puternică între gradul de susținere a secesiunii și numărul de plantații din regiune; statele din Sudul îndepărtat cu cea mai mare concentrație de plantații au fost primele care s-au separat Statele sclavagiste dinspre nord Virginia Carolina de Nord Arkansas și Tennessee aveau puține plantații și au respins secesiunea până când criza Fort Sumter i-a forțat să aleagă o parte Statele de graniță aveau mai puține plantații și nu s-au separat Procentul de albi din Sud care trăiau în familii proprietare de sclavi era de 367% în Sudul extrem 253% în zonele mai nordice și 159% în statele de graniță care au luptat de partea Uniunii 95% din negri trăiau în Sud reprezentând o treime din populația de acolo în Nord ei constituind doar 1% din populație În consecință temerile de emancipare a negrilor erau mai mari în Sud decât în Nord Decizia Curții Supreme din 1857 în cazul Dred Scott v Sandford a amplificat controversele Decizia Președintelui Curții Supreme Roger B Taney însemna că sclavi sunt „atât de inferiori încât nu au drepturi pe care albii să fie obligați să le respecte și că sclavia se putea răspândi în teritorii Lincoln a avertizat că „următoarea decizie de tip Dred Scott ar putea amenința statele din Nord cu sclavia Politicianul din Nord Abraham Lincoln a spus „această chestiune a sclaviei era mai importantă decât oricare alta; într-atât încât s-a ajuns ca nici o altă chestiune națională să nu obțină audieri" Problema sclaviei era legată de competiția pentru controlul asupra teritoriilor și cerințele Sudului pentru un cod al sclavilor în teritorii a reprezentat chestiunea utilizată de aceștia pentru a rupe Partidul Democrat în două ceea ce aproape a garantat alegerea lui Lincoln și secesiunea Când secesiunea a devenit o problemă deținătorul de plantații din Carolina de Sud și senatorul John Townsend a spus că „dușmanii noștri sunt pe cale să preia frâiele Guvernului și intenționează să ne conducă după capriciile teoriilor lor fanatice și conform scopului declarat de abolire a sclaviei" Opinii similare au fost exprimate în tot Sudul în editoriale în discursuri politice și în declarații privind motivele secesiunii Deși Lincoln nu avea planuri de a interzice sclavia acolo unde ea exista deja oameni din tot Sudul și-au exprimat temeri pentru viitorul sclaviei Printre îngrijorările Sudului se numărau nu doar pierderile economice ci și temerile de egalitate rasială Declarația privind Cauzele Secesiunii statului Texas specifica faptul că statele nesclavagiste „proclamă înjositoarea doctrină a egalității tuturor oamenilor indiferent de rasă sau culoare și că rasa africană era „pe drept privită ca rasă inferioară și dependentă Secesionistul E S Dargan din Alabama a spus că emanciparea i-ar face pe sudiști să se simtă „demoralizați și degradați< ref> Începând din anii 1830 conducerea Poștei Federale a refuzat să mai transporte pamflete aboliționiste către statele din Sud Profesorii proveniți din Nord și suspectați de înclinații aboliționiste erau expulzați din Sud iar literatura aboliționistă era interzisă Când republicanii au declarat că nu sunt aboliționiști sudiștii au respins această apărare Și Nordul se simțea amenințat după cum constată Eric Foner „nordiștii ajunseseră să vadă sclavia ca pe antiteza unei societăți bune și ca pe o amenințare la adresa valorilor și intereselor lor fundamentale Secesiunea statelor din Sud Secesiunea Carolinei de Sud Carolina de Sud a adoptat Declarația Cauzelor Imediate Care Produc și Justifică Secesiunea Carolinei de Sud de la Uniunea Federală la 24 decembrie 1860 Declarația apăra pe baza drepturilor statelor interesele proprietarilor de sclavi din Sud dar conținea și o plângere cu referire la drepturile statelor din Nord sub forma opoziției față de Legea Sclavilor Fugari din 1850 susținând că statele din Nord nu-și îndeplineau obligațiile federale în raport cu Constituția Toate încălcările drepturilor lor acuzate de statele din Sud erau legate de sclavie Iarna secesiunii Înainte ca Lincoln să fie învestit în funcție șapte state își declaraseră secesiunea față de Uniune Ele au înființat un guvern al Sudului sub numele de Statele Confederate ale Americii la 9 februarie 1861 SCA a preluat controlul asupra forturilor federale și asupra altor proprietăți din cadrul granițelor lor fără prea multă opoziție din partea Președintelui James Buchanan al cărui mandat se încheia la 4 martie 1861 Buchanan a afirmat că „Sudul nu are nici un drept să se separe dar eu nu am nici o putere de a-l opri Un sfert din armata americană—întreaga garnizoană din Texas—a fost predată forțelor statelor secesioniste de către generalul David E Twiggs care a trecut de partea Confederației Întrucât sudiștii au renunțat la locurile lor din Senat și din Camera Reprezentanților secesiunea a permis republicanilor să adopte legi care fuseseră blocate de senatorii sudiști înainte de război inclusiv Taxa Morill Legea Morill care dădea unor instituții de învățământ pământ federal Legea Căminului legea căii ferate transcontinentale legea națională a băncilor și Legea Monedei din 1862 Legea Veniturilor din 1861 a introdus impozitul pe venit pentru a finanța războiul Confederația Șapte state din Sudul îndepărtat s-au separat până în februarie 1861 începând cu Carolina de Sud Mississippi Florida Alabama Georgia Louisiana și Texas Aceste șapte state au format Statele Confederate ale Americii la 4 februarie 1861 cu Jefferson Davis ca președinte și o structură guvernamentală bazată pe Constituția SUA În urma atacului asupra Fort Sumter Președintele Lincoln a cerut înființarea unei armate de voluntari din fiecare stat În două luni alte patru state sclavagiste din Sud și-au declarat separarea de SUA și au aderat la Confederație Virginia Arkansas Carolina de Nord și Tennessee Districtele din zona de nord-vest a Virginiei s-au separat și ele de statul Virginia aderând din nou la Uniune sub forma noului stat Virginia de Vest la 20 iunie 1863 Până spre sfârșitul lui 1861 statele Missouri și Kentucky erau divizate—fiecare cu câte două guverne unul pro-Sud și altul pro-Nord Statele Uniunii Douăzeci și trei de state au rămas loiale Uniunii California Connecticut Delaware Illinois Indiana Iowa Kansas Kentucky Maine Maryland Massachusetts Michigan Minnesota Missouri New Hampshire New Jersey New York Ohio Oregon Pennsylvania Rhode Island Vermont și Wisconsin Pe parcursul războiului Nevada și Virginia de Vest s-au alăturat Uniunii ca state noi Tennessee și Louisiana au revenit sub controlul militar al Uniunii în prima parte a războiului Teritoriile Colorado Dakota Nebraska Nevada New Mexico Utah și Washington au luptat de partea Uniunii Câteva triburi de băștinași care practicau sclavagismul au susținut Confederația în Teritoriul Indian astăzi Oklahoma având loc un mic război civil sângeros Statele de graniță Statele de graniță ale Uniunii au fost Virginia de Vest stat format prin separarea unei părți din Virginia și patru dintre cele mai nordice state sclavagiste Maryland Delaware Missouri și Kentucky Maryland avea numeroși oficiali pro-Confederație care au tolerat revoltele antiunioniste din Baltimore și arderea podurilor Lincoln a răspuns declarând lege marțială și a chemat în ajutor armata Milițiile care se formaseră în Nord s-au grăbit spre orașele Washington și Baltimore Înainte ca guvernul Confederat să realizeze ce se întâmplă Lincoln preluase ferm controlul asupra statului Maryland și a Districtului Federal Columbia arestând toți membrii guvernului din Maryland și închizându-i fără proces În Missouri un grup de reprezentanți aleși special pentru această decizie au votat să rămână în cadrul Uniunii Când guvernatorul pro-Confederație Claiborne Fox Jackson a chemat armata statului ea a fost atacată de forțele federale sub comanda generalului Nathaniel Lyon După Afacerea Camp Jackson Lyon a urmărit pe guvernator și pe restul armatei loiale acestuia spre colțul sud-vestic al statului În vidul de putere rezultat reprezentanții care votaseră rămânerea în uniune s-au reorganizat și au preluat puterea sub forma unui guvern unionist provizoriu al statului Missouri Kentucky nu s-a separat; o vreme s-a declarat stat neutru Când forțele confederate au pătruns pe teritoriul statului în septembrie 1861 s-a renunțat la neutralitate și Kentucky și-a reafirmat statutul de membru al Uniunii încercând să păstreze și sclavia În timpul unei scurte invazii a forțelor confederate simpatizanții Confederației au organizat o convenție secesionistă numind un guvernator și obținând recunoașterea din partea Confederației Guvernul rebel a fugit imediat în exil și nu a deținut niciodată controlul asupra statului Kentucky După votul secesionist al Virginiei susținătorii Uniunii majoritari în cincizeci de districte ale zonei de nord-vest a Virginiei au votat la 24 octombrie 1861 înființarea noului stat Virginia de Vest Majoritatea votanților din ceea ce este astăzi statul Virginia de Vest votaseră anterior împotriva secesiunii statului Virginia Noul stat a fost admis în cadrul Uniunii la 20 iunie 1863 Secesiuni unioniste similare cu cea din Virginia au fost încercate și în estul statului Tennessee dar acestea au fost suprimate de Confederație Jefferson Davis a arestat peste 3000 de oameni suspecți de loialitate față de Uniune și i-a închis fără proces Desfășurarea Începutul războiului Victoria lui Lincoln în alegerile prezidențiale din 1860 a declanșat declarația de secesiune a Carolinei de Sud Până în februarie 1861 șase alte state sudice au făcut declarații similare La 7 februarie cele șapte state au adoptat o constituție provizorie a Statelor Confederate ale Americii stabilind și capitala temporară a acestei Confederații în Montgomery Alabama O conferință de pace s-a ținut la Washington într-o tentativă nereușită de a rezolva criza Restul de opt state sclavagiste au refuzat ofertele de intrare în Confederație Forțele confederate au ocupat majoritatea forturilor din granițele lor Președintele Buchanan a protestat dar nu a dat niciun răspuns militar în afara unei tentative eșuate de aprovizionare a Fort Sumter cu nava Star of the West asupra căreia cadeții de la The Citadel au tras înainte de a ajunge la fort Totuși guvernatorii statelor Massachusetts New York și Pennsylvania au început să cumpere arme și să pregătească trupe paramilitare La 4 martie 1861 Abraham Lincoln a depus jurământul ca Președinte În discursul de învestitură el a spus că Constituția era o uniune mai perfectă decât Articolele de Confederație și Veșnică Unire că era un contract obligatoriu și a denunțat orice secesiune ca „nulă și neavenită El a afirmat că nu avea intenția de a invada statele din Sud și nici pe cea de a interzice sclavia acolo unde ea exista deja dar că va face uz de forță pentru a păstra proprietatea federală Discursul său s-a încheiat cu un apel la restaurarea uniunii Sudul a trimis delegați la Washington și s-a oferit să plătească pentru proprietatea federală și a propus un tratat de pace cu Statele Unite Lincoln a respins orice negocieri cu agenții confederați pe motiv că Confederația nu este un guvern legitim și că orice tratat semnat cu acesta ar echivala cu recunoașterea sa ca guvern suveran Totuși Secretarul de Stat William Seward a demarat negocieri neautorizate și indirecte care nu au avut însă niciun succes Fort Sumter din Charleston Carolina de Sud Fort Monroe Fort Pickens și Fort Taylor rămăseseră ultimele forturi păstrate de Statele Unite pe teritoriul Confederației iar Lincoln era hotărât să păstreze controlul asupra Fort Sumter Din ordinele Președintelui Confederației Jefferson Davis trupele controlate de guvernul confederat sub comanda lui P G T Beauregard au bombardat fortul cu artilerie în ziua de 12 aprilie forțând capitularea garnizoanei dinăuntru Nordiștii s-au solidarizat cu apelul lui Lincoln către toate statele de a trimite trupe pentru recapturarea forturilor și păstrarea Uniunii Scara rebeliunii fiind încă restrânsă Lincoln a cerut de voluntari pentru o perioadă de 90 de zile În lunile precedente mai mulți guvernatori din Nord își pregătiseră discret armatele statelor lor; a doua zi forțele acestea s-au pus în mișcare< ref> Patru state de la nord de Confederație Tennessee Arkansas Carolina de Nord și Virginia care respinseseră repetat până atunci propunerile confederate au refuzat să trimită forțe împotriva vecinilor declarând și ele secesiunea și aderând la Confederație Pentru a răsplăti Virginia capitala Confederației a fost mutată la Richmond Orașul a devenit un simbol al Confederației Richmond era într-o poziție foarte vulnerabilă la capătul unui drum de aprovizionare confederat foarte lung Deși Richmond era puternic fortificat proviziile orașului aveau să fie reduse prin capturarea de către Sherman a orașului Atlanta și blocat aproape complet în momentul când Grant a asediat orașul Petersburg și căile ferate care aprovizionau capitala Confederației Planul Anaconda și blocada 1861 Winfield Scott comandantul armatei Statelor Unite a gândit Planul Anaconda un plan de a câștiga războiul cu cât mai puțină vărsare de sânge Ideea sa era aceea că o blocadă a principalelor porturi ar slăbi economia Confederației; apoi capturarea Râului Mississippi avea să împartă Sudul în două Lincoln a adoptat planul dar a ignorat avertismentele lui Scott privind un atac imediat asupra Richmondului În mai 1861 Lincoln a aplicat blocada tuturor porturilor din Sud oprind orice transport internațional destinat Confederației Navele și încărcăturile celor ce încercau să treacă puteau fi confiscate și de cele mai multe ori nu erau acoperite de asigurări Până spre sfârșitul lui 1861 blocada dusese la încetarea unei mari părți din traficul local între porturi Blocada a oprit exporturile de bumbac ruinând economia sudului Investitorii britanici au construit nave ușoare și rapide care transportau arme și obiecte de lux din Insulele Bermude Cuba și Bahamas la schimb cu tutun și bumbac Când erau capturate navele și încărcătura erau vândute și banii erau dați marinarilor unioniști dar echipajele britanice erau eliberate Penuriile de hrană și alte bunuri declanșate de blocadă atacurile armatei uniunii și rechizițiile recoltelor de către armatele confederate s-au combinat cauzând hiperinflație și revolte în Sud La 8 martie 1862 Marina Confederației a dat o luptă împotriva Marinei Uniunii când cuirasatul CSS Virginia a atacat blocada; acesta părea de neoprit dar a doua zi a trebuit să lupte cu noua navă de război a uniunii USS Monitor în Bătălia de la Hampton Roads Bătălia s-a încheiat nedecis ceea ce a însemnat o victorie strategică a Uniunii prin aceea că blocada s-a păstrat Confederația a pierdut CSS Virginia nava fiind scufundată pentru a evita capturarea iar Uniunea a construit mai multe copii ale navei USS Monitor În lipsa tehnologiei de construcție a navelor de război eficiente Confederația a încercat să obțină nave de război britanice Victoria Uniunii în a doua bătălie de la Fort Fisher în ianuarie 1865 a dus la închiderea ultimului port util din Sud Teatrul estic de operațiuni 1861–1863 Din cauza rezistenței puternice a unor forțe confederate inițiale la Manassas Virginia în iulie 1861 un marș al trupelor unioniste sub comanda generalului-maior Irvin McDowell spre forțele confederate de acolo a fost blocat în prima bătălie de la Bull Run în urma căreia trupele unioniste au fost forțate să se retragă la Washington DC de armata confederată condusă de generalii Joseph E Johnston și P G T Beauregard În această bătălie generalul confederat Thomas Jackson a primit porecla de Stonewall Zid de piatră datorită rezistenței opuse unioniștilor Alarmați de înfrângere și într-o tentativă de a preveni secesiunea altor state sclavagiste Congresul SUA a adoptat Rezoluția Crittenden-Johnson la 25 iulie în care se spunea că războiul este luptat pentru păstrarea Uniunii și nu pentru desființarea sclaviei Generalul-maior George B McClellan a preluat comanda armatei unioniste a Potomacului la 26 iulie a fost pentru scurt timp comandant al tuturor forțelor armate ale Uniunii dar acest post a fost ocupat apoi de general-maior Henry W Halleck iar războiul a fost reluat cu mai mare intensitate în 1862 În urma apelului ferm al Președintelui Lincoln de a începe operațiunile ofensive McClellan a atacat Virginia în primăvara lui 1862 prin peninsula dintre Râul York și Râul James la sud-est de Richmond Deși armata lui McClellan a ajuns la porțile Richmondului în Campania din peninsulă avansul i-a fost oprit în Bătălia de la Seven Pines de Joseph Johnston și apoi generalul Robert E Lee și subordonații săi James Longstreet și Stonewall Jackson l-au învins pe McClellan în Bătăliile de șapte zile și l-au forțat să se retragă Campania din Virginia de Nord în care a avut loc a doua bătălie de la Bull Run s-a încheiat cu o altă victorie pentru Sud McClellan rezistat ordinelor generalului Halleck de a trimite întăriri armatei unioniste a Virginiei a lui John Pope ceea ce a ușurat misiunea confederaților lui Lee de a învinge Încurajați de a doua bătălie de la Bull Run Confederații au întreprins prima invazie a Nordului cu generalul Lee conducând a de oameni Armata Virginiei de Nord peste Râul Potomac în Maryland la 5 septembrie Lincoln apoi a transferat trupele lui Pope sub comanda lui McClellan McClellan și Lee s-au luptat în bătălia de la Antietam Armata lui Lee blocată în cele din urmă s-a retras în Virginia înainte ca McClellan să o distrugă Lupta de la Antietam este considerată o victorie a Uniunii deoarece a blocat invazia lui Lee în Nord și a dat ocazia lui Lincoln să-și anunțe Proclamația de emancipare Când prudentul McClellan nu a capitalizat victoria de la Antietam el a fost înlocuit de general-maior Ambrose Burnside Burnside a fost învins în curând la bătălia de la Fredericksburg la 13 decembrie 1862 când alți de soldați unioniști au fost omorâți sau răniți în timpul repetatelor și inutilelor atacuri frontale de la Marye's Heights După bătălie Burnside a fost și el înlocuit cu general-maior Joseph Hooker Nici Hooker nu s-a dovedit capabil să învingă armata lui Lee; deși confederații erau de două ori mai puțini el a fost umilit în bătălia de la Chancellorsville în mai 1863 El a fost înlocuit de general-maior George Meade în timpul celei de-a doua invazii a lui Lee în Nord în iunie Meade l-a învins pe Lee în bătălia de la Gettysburg 1-3 iulie 1863 cea mai sângeroasă bătălie a războiului considerată uneori ca fiind punctul de cotitură al războiului Șarja lui Pickett din cadrul acestei bătălii la 3 iulie este punctul maxim de pătrundere a trupelor confederate pe teritoriul Uniunii reprezentând semnalul sfârșitului planurilor lui Lee de a pune presiune pe Washington dinspre Nord dar și pentru că Vicksburg Mississippi fortăreața-cheie care asitura controlul asupra râului Mississippi a căzut a doua zi Armata lui Lee a suferit de pierderi față de în tabăra lui Meade Totuși Lincoln s-a supărat pe Meade pentru că nu a interceptat retragerea lui Lee și după neconcludenta campanie din toamnă a lui Meade Lincoln a decis să caute pe Teatrul Vestic o nouă conducere Teatrul vestic de război 1861–1863 În vreme ce forțele confederate repurtau numeroase victorii pe frontul de est ele au fost învinse de multe ori în vest Au fost forțate să plece din Missouri încă de la începutul războiului în urma bătăliei de la Pea Ridge Invazia lui Leonidas Polk a orașului Columbus Kentucky a pus capăt politicii de neutralitate a statului Kentucky și a întors acest stat împotriva Confederației Nashville Tennessee a căzut în mâinile Uniunii la începutul lui 1862 Mare parte din râul Mississippi era deschisă în urma bătăliei de la Insula numărul 10 și cele de la New Madrid Missouri și apoi Memphis Tennessee Marina Uniunii a capturat portul New Orleans fără lupte majore în mai 1862 permițând forțelor Uniunii să se deplaseze și pe râul Mississippi Doar orașul fortificat Vicksburg Mississippi se mai opunea controlului neîngrădit al Uniunii asupra întregului râu A doua invazie confederată a statului Kentucky sub comanda generalului Braxton Bragg s-a încheiat cu o victorie nesemnificativă în fața generalului-maior Don Carlos Buell în bătălia de la Perryville deși Bragg a fost obligat să își încheie tentativa de a ocupa statul Kentucky și de a se retrage din cauza lipsei de suport pentru Confederație în acel stat Bragg a fost învins greu de general-maior William Rosecrans în bătălia de la Stones River în Tennessee Singura victorie clară a Confederației în vest a reprezentat-o bătălia de la Chickamauga Bragg cu ajutorul trupelor conduse de general-locotenent James Longstreet din armata lui Lee din est l-a învins pe Rosecrans în ciuda apărării eroice a generalului-maior George Henry Thomas Rosecrans s-a retras în Chattanooga oraș pe care Bragg l-a asediat apoi Principalul strateg și tactician unionist din vest a fost Ulysses S Grant care a repurtat victorii la forturile Henry și Donelson prin care Uniunea a preluat controlul asupra râurilor Tennessee și Cumberland; bătălia de la Shiloh; și bătălia de la Vicksburg care a cimentat controlul unionist al râului Mississippi moment considerat unul din punctele de cotitură ale războiului Grant a venit apoi în ajutorul lui Rosecrans și l-a învins pe Bragg în a treia bătălie de la Chattanooga gonind forțele confederate din Tennessee și deschizând o cale către Atlanta și către inima Confederației Teatrul trans-Mississippi 1861–1865 Activitățile de gherilă au transformat mare parte din statul Missouri într-un câmp de luptă Missouri este pe locul trei în clasamentul numărului de bătălii duse pe teritoriul statelor< ref> Celelalte state din vest deși izolate geografic de luptele din est au fost scena multor acțiuni militare pe scară restrânsă Bătăliile din regiune au servit la păstrarea statului Missouri și a teritoriilor Indian New Mexico și Arizona sub controlul Uniunii Incursiunile confederate în teritoriile Arizona și New Mexico au fost respinse în 1862 și o campanie unionistă pentru controlul Teritoriului Indian s-a terminat cu succes în 1863 Spre sfârșitul războiului Campania Red River a Uniunii a eșuat lăsând statul Texas sub controlul Confederației pe toată durata războiului dar izolat de restul Confederației în urma capturării Vicksburgului în 1863 prin care Uniunea a preluat controlul întregului râu Mississippi Sfârșitul războiului 1864–1865 La începutul lui 1864 Lincoln l-a numit pe Grant comandant al tuturor armatelor Uniunii Grant și-a stabilit cartierul general împreună cu Armata Potomacului și l-a pus pe general-maior William Tecumseh Sherman la comanda armatelor din vest Grant înțelegea conceptul de război total și credea ca și Lincoln și Sherman că doar înfrângerea totală a forțelor confederate și preluarea controlului întregii lor baze economice ar aduce adevăratul sfârșit al războiului Aceasta însemna război total nu în termenii de ucidere a civililor ci în sensul distrugerii caselor fermelor și căilor ferate Grant a gândit o strategie coordonată prin care avea să lovească întreaga Confederație din mai multe direcții generalii George Meade și Benjamin Butler au primit ordinul de a îl ataca pe Lee lângă Richmond; generalul Franz Sigel și apoi Philip Sheridan urma să atace valea Shenandoah; generalul Sherman urma să ocupe Atlanta și să avanseze până la Atlantic; generalii George Crook și William W Averell urmau să opereze împotriva liniilor de aprovizionare din Virginia de Vest; și general-maior Nathaniel P Banks avea să ocupe orașul Mobile Alabama Forțele unioniste din est au încercat să îl ocolească pe Lee și au dus câteva bătălii în această fază a campaniei din est Bătăliile de uzură ale lui Grant de la Wilderness Spotsylvania și Cold Harbor au avut ca rezultat pierderi mari în rândurile unioniștilor dar i-au forțat pe confederații lui Lee să se retragă din ce în ce mai mult O tentativă de a lui Butler a-l depăși pe Lee pe flancuri a eșuat Grant în ciuda pierderilor uriașe peste de morți în șapte săptămâni a continuat să forțeze armata lui Lee a Virginiei de Nord înapoi înspre Richmond El a blocat armata confederată în asediul Petersburgului care a durat nouă luni Grant a găsit în cele din urmă un comandant generalul Philip Sheridan suficient de agresiv încât să izbândească în Campaniile din vale din 1864 Sheridan l-a învins pe generalul Jubal A Early într-o serie de bătălii inclusiv o înfrângere decisivă în bătălia de la Cedar Creek Sheridan a distrus apoi baza agricolă a văii Shenandoah o strategie similară cu tactica folosită apoi de Sherman în Georgia Între timp Sherman a avansat dinspre Chattanooga spre Atlanta învingând pe generalii confederați Joseph E Johnston și John Bell Hood pe drum Căderea Atlantei la 2 septembrie 1864 a fost un factor semnificativ în realegerea lui Lincoln ca președinte Hood a plecat din zona Atlanta pentru a amenința liniile de aprovizionare ale lui Sherman și a invada statul Tennessee în Campania Franklin-Nashville Generalul unionist John M Schofield l-a învins pe Hood în bătălia de la Franklin iar George H Thomas i-a cauzat o înfrângere grea lui Hood în bătălia de la Nashville distrugând practic armata lui Hood Plecând din Atlanta baza sa de provizii armata lui Sherman a mers spre o destinație necunoscută distrugând în drum 20% din fermele din Georgia în marșul său spre mare El a ajuns pe coasta Atlanticului în Savannah Georgia în decembrie 1864 Armata lui Sherman a fost urmată de mii de sclavi eliberați; în cadrul marșului nu s-au dus bătălii majore Sherman s-a îndreptat apoi spre nord prin Carolina de Sud și Carolina de Nord apropiindu-se de liniile confederate din Virginia dinspre sud crescând presiunea asupra armatei lui Lee Armata lui Lee slăbită de dezertări și morți era acum mult mai mică decât a lui Grant Forțele unioniste au obținut o victorie decisivă în bătălia de la Five Forks la 1 aprilie forțându-l pe Lee să evacueze Petersburg și Richmond Capitala Confederației a căzut în mâinile Corpului de Armată XXV compus din soldați negri Restul unităților confederate s-a retras spre vest și după o înfrângere la Sayler's Creek lui Robert E Lee i-a devenit clar că a continua lupta cu Statele Unite este imposibil din punct de vedere tactic și logistic Lee s-a predat împreună cu Armata Virginiei de Nord la 9 aprilie 1865 la Tribunalul Appomattox Într-un gest neobișnuit și ca semn de respect și de anticipare a revenirii Confederației înapoi în cadrul Uniunii în demnitate și pace Grant l-a lăsat pe Lee să-și păstreze sabia de ofițer și calul pe nume Traveller La 14 aprilie 1865 Lincoln a fost împușcat Andrew Johnson a devenit Președinte după ce Lincoln a murit a doua zi Johnston s-a predat cu trupele sale lui Sherman la 26 aprilie 1865 în Durham Carolina de Nord La 23 iunie 1865 la Fort Towson în regiunea națiunilor Choctaw din Teritoriul Oklahoma Stand Watie a semnat un acord de încetare a focului cu reprezentanții Uniunii devenind ultimul general confederat care s-a predat Ultimele forțe navale confederate care au capitulat au fost CSS Shenandoah la 6 noiembrie 1865 în Liverpool Anglia Sclavia în timpul războiului La începutul războiului unii comandanți unioniști credeau că datoria lor este să returneze sclavii evadați stăpânilor lor Până în 1862 când a devenit clar că războiul avea să fie unul de durată chestiunea tratării sclaviei a devenit mai generală Economia Sudului și efortul militar sudist depindeau de munca sclavilor A început să devină nerezonabil să se protejeze sclavia și în același timp să se încerce blocarea comerțului Confederației și distrugerea producției După cum a spus un congresman sclavii „nu pot fi neutri Ca lucrători dacă nu ca soldați ei vor fi fie aliații rebelilor fie ai Uniunii Același congresman—și alți colegi republicani radicali ai săi—l-au presat pe Lincoln să emancipeze rapid sclavii în timp ce republicanii moderați au ajuns să accepte emanciparea și colonizarea treptată cu despăgubire Copperheads statele de graniță și democrații unioniști se opuneau emancipării deși statele de graniță și democrații au ajuns să o accepte în cele din urmă ca parte din războiul total necesar pentru salvarea Uniunii În 1861 Lincoln și-a exprimat temerile că tentativele premature de emancipare ar putea însemna pierderea statelor de graniță și că „a pierde Kentucky este aproape același lucru cu a pierde totul La început Lincoln a frânat tentativele de emancipare ale secretarului de război Simon Cameron și ale generalilor John C Fremont în Missouri și David Hunter în Carolina de Sud Georgia și Florida pentru a-și asigura loialitatea statelor de graniță și a democraților unioniști Lincoln a avertizat statele de graniță că o emancipare mai radicală avea să aibă loc în condițiile în care planul său de emancipare gradată și cu despăgubire și colonizare voluntară ar fi fost respins Doar Districtul Columbia a acceptat planul treptat al lui Lincoln iar acesta a menționat proclamația de emancipare membrilor cabinetului său la 21 iulie 1862 Secretarul de stat William H Seward i-a spus lui Lincoln să aștepte o victorie înainte de a face publică proclamația căci altfel acesta ar putea părea „ultimul nostru țipăt în retragere Această ocazie s-a ivit în septembrie 1862 după bătălia de la Antietam și conferința guvernatorilor de război a adăugat suport pentru proclamație Lincoln publicase deja o scrisoare în care încuraja mai ales statele de graniță să accepte emanciparea ca necesară pentru salvarea Uniunii Lincoln a spus mai târziu că sclavia a fost „întrucâtva cauza războiului Lincoln a publicat proclamația de emancipare preliminară la 22 septembrie 1862 și pe cea finală la 1 ianuarie 1863 În scrisoarea către Hodges Lincoln și-a exprimat credința că „dacă sclavia nu este ceva greșit atunci nimic nu este greșit și totuși eu nu am înțeles niciodată că Președinția mi-a conferit mie un drept nerestricționat de a acționa oficial pe baza acestei judecăți și a acestor sentimente eu nu susțin că am controlat evenimentele ci mărturisesc fățiș că evenimentele m-au controlat pe mine Întrucât proclamația de emancipare se baza pe puterile Președintelui în caz de război ea se referea doar la teritoriile deținute la acea vreme de Confederație Totuși proclamația a devenit un simbol al angajamentului crescând al Uniunii de a adăuga emanciparea la definiția americană a libertății Lincoln a jucat și un rol principal în convingerea Congresului să voteze în favoarea Amendamentului 13 care a făcut emanciparea universală și permanentă Sclavii negri nu au așteptat acțiunile lui Lincoln pentru a evada și a căuta libertatea în spatele liniilor nordiste Încă din primii ani ai războiului sute de mii de negri au fugit în Nord mai ales în regiunile neocupate ca Norfolk și regiunea Hampton Roads în 1862 Tennessee după 1862 linia marșului lui Sherman etc Atâția negri au fugit în spatele liniilor unioniste încât comandanții au înființat tabere și școli pentru aceștia unde atât adulții cât și copiii puteau învăța să scrie și să citească The American Missionary Association s-a implicat în efortul de război trimițând profesori în astfel de tabere de exemplu înființând școli în Norfolk și pe plantațiile din apropiere În plus aproape de afroamericani au luptat în armata și în marina Uniunii Majoritatea lor erau sclavi evadați Confederația transforma soldații unioniști negri capturați în sclavi și soldații negri au fost împușcați când încercau să se predea în masacrul de la Fort Pillow Aceasta a condus la prăbușirea programului de schimb de prizonieri și creșterea taberelor de prizonieri ca cea de la închisoarea Andersonville din Georgia unde au murit de foame și de boli de prizonieri de război unioniști În pofida lipsei de resurse umane a Sudului până în 1865 majoritatea liderilor sudiști s-au opus încorporării sclavilor în armată Aceștia au fost folosiți la munci de suport ale efortului de război Howell Cobb a spus „dacă sclavii pot fi buni soldați atunci toată teoria noastră privind sclavia este greșită Generalii confederați Patrick Cleburne și Robert E Lee au fost de acord cu încorporarea negrilor spre sfârșitul războiului și Jefferson Davis a fost în cele din urmă convins să susțină planurile de înarmare a sclavilor pentru a evita înfrângerea Confederația a capitulat însă la Appomattox înainte ca acest plan să fie implementat Proclamația de emancipare a redus mult speranțele Confederației de a primi vreun ajutor din partea Regatului Unit sau a Franței Abordarea moderată a lui Lincoln a reușit să păstreze de aceeași parte a baricadei statelor de graniță democrații unioniști și sclavii emancipați Statele unioniste de graniță Kentucky Missouri Maryland Delaware și Virginia de Vest nu au intrat sub incidența proclamației de emancipare Toate au abolit sclavia singure în afară de Kentucky și Delaware ratificat la 6 decembrie 1865 a eliberat și restul de sclavi din Kentucky Delaware și New Jersey care numărau de oameni în Kentucky în Delaware și 18 în New Jersey la nivelul anului 1860 Pericolul intervenției internaționale Intrarea în război a Regatului Unit sau a Franței de partea Confederației ar fi mărit șansele Sudului de a-și dobândi independența față de SUA Uniunea însă sub conducerea lui Lincoln și a Secretarului de Stat William Henry Seward au depus eforturi pentru a evita aceasta și a amenințat cu războiul orice țară ar fi recunoscut oficial existența Statelor Confederate ale Americii nicio țară nu a recunoscut-o În 1861 sudiștii au pus embargo pe exporturile de bumbac sperând să împingă Europa într-o criză economică ce ar fi forțat Regatul Unit să intre în război pentru bumbac Această tactică s-a dovedit falimentară deoarece Europa avea un surplus de bumbac iar recoltele europene slabe de cereale din 1860–1862 au mărit importanța exporturilor de cereale ale Nordului S-a spus că „Regele Porumb a fost mai puternic decât Regele Bumbac cerealele americane crescând de la un sfert din importul britanic la aproape jumătate Când Regatul Unit s-a confruntat cu o penurie de bumbac aceasta a fost temporară și bumbacul american a fost înlocuit prin creșterea culturilor de bumbac în Egipt și în India Între timp războiul a creat o piață a forței de muncă în industriile de armament și metalurgie și o piață pentru navele britanice pentru transportul armamentului Charles Francis Adams s-a dovedit a fi un priceput ambasador al Uniunii în Regatul Unit britanicii nedorind să pună probleme blocadei unioniste Confederația a cumpărat câteva nave de război de la șantierele navale comerciale britanice Cea mai celebră CSS Alabama a cauzat daune considerabile și a condus la dispute după război Totuși opoziția opiniei publice față de sclavie a transformat Confederația într-un partener politic spinos pentru politicienii europeni mai ales pentru cei britanici A existat un pericol de război între SUA și Regatul Unit spre sfârșitul lui 1861 din cauza Afacerii Trent care a implicat abordajul unui vapor poștal britanic de către Uniune pentru a aresta doi diplomați confederați Totuși Londra și Washingtonul au reușit să rezolve problema după eliberarea celor doi de către Lincoln În 1862 britanicii au luat în calcul posibilitatea medierii—deși simpla ofertă ar fi crescut pericolul de război cu SUA Se spune că Primul Ministru Lord Palmerston ar fi citit Coliba unchiului Tom de trei ori înainte de a lua o decizie în această privință Victoria Uniunii în bătălia de la Antietam a cauzat întârzierea unei decizii Proclamația de emancipare a crescut riscurile politice ale susținerii Confederației În ciuda simpatiei față de Confederație ocuparea Mexicului de către Franța a oprit-o pe aceasta din urmă să intre în război cu Uniunea Ofertele Confederației de a aboli sclavia în schimbul recunoașterii diplomatice oferte emise spre sfârșitul războiului nu au fost luate în serios nici de Londra nici de Paris Victoria Uniunii și urmările războiului Dacă ar fi putut Confederația să câștige războiul a fost o întrebare intens discutată între istorici Cei mai mulți arată că Uniunea avea un avantaj insurmontabil pe termen lung în fața Confederației în termeni de populație și forță industrială Acțiunile confederate spun ei doar au amânat înfrângerea Istoricul sudic Shelby Foote a exprimat acest punct de vedere pe scurt „Eu cred că Nordul a dus războiul cu o mână la spateDacă ar fi fost mai multe mult mai multe victorii ale Sudului Nordul ar fi adus și cealaltă mână Nu cred că Sudul a avut vreo șansă să câștige acel război Confederația a căutat să câștige independența prin a rezista până la încheierea mandatului lui Lincoln; dar după căderea Atlantei și victoria lui Lincoln în fața lui McClellan la alegerile din 1864 orice speranță pentru o victorie politică a Sudului a dispărut În acel moment Lincoln reușise să obțină suportul statelor de graniță al democraților unioniști al sclavilor emancipați și al Regatului Unit și Franței Învingându-l pe democratul McClellan el i-a învins și pe Copperheads și platforma lor de pace Lincoln găsise și lideri militari ca Grant și Sherman care s-au folosit în lupte de avantajul numeric al Uniunii față de armatele confederate Acești generali nu se fereau de vărsarea de sânge iar de la sfârșitul lui 1864 nu a mai rămas nicio speranță pentru Sud Pe de altă parte James McPherson a afirmat că avantajul Nordului din punctul de vedere al populației și resurselor făcea victoria Nordului probabilă dar nu inevitabilă Confederația nu trebuia să invadeze și să preia controlul asupra teritoriului inamic pentru a câștiga ci doar să ducă un război defensiv pentru a convinge Nordul că victoria are costuri prea mari Nordul trebuia să cucerească și să controleze porțiuni vaste din teritoriul inamic și să învingă armatele confederate pentru a câștiga Importantă a fost și elocvența lui Lincoln în explicarea scopului național și priceperea sa în a păstra statele de graniță de partea Uniunii Deși abordarea emancipării de către Lincoln a fost lentă Proclamația de emancipare a fost un exemplu de utilizare eficace a puterilor Președintelui pe timp de război< ref> Economia industrializată a Nordului a susținut producția de arme muniții și provizii precum și finanțele și transportul Tabelul din dreapta prezintă avantajul relativ al Uniunii față de Confederație la începutul războiului Ecartul s-a mărit în timpul războiului economia Nordului crescând iar teritoriul confederat scăzând și economia sa slăbind Populația Uniunii era de 22 milioane iar a Sudului de 9 milioane în 1861; din populația Sudului peste erau sclavi și aproximativ albi populația Sudului fiind practic depășită numeric de patru ori de cea a Nordului Legăturile feroviare excelente dintre orașele Uniunii au permis mișcarea rapidă și ieftină a trupelor și proviziilor Transporturile erau mult mai lente și dificile în Sud care nu și-a putut dezvolta rapid mult mai restrânsul sistem de căi ferate nu și-a putut repara ușor daunele și nici măcar efectua lucrări de mentenanță Eșecul lui Davis în a păstra relații pozitive și productive cu guvernatorii statelor mai ales cu guvernatorul Joseph E Brown al Georgiei și cu guvernatorul Zebulon Vance al Carolinei de Nord i-a periclitat puterea de a capitaliza resursele regionale Percepția confederată greșită a „Regelui Bumbac asupra economiei mondiale a condus la erori diplomatice cum ar fi refuzul de a livra bumbac înainte de începerea blocadei Proclamația de emancipare a permis afroamericanilor atât negri liberi cât și sclavi evadați să se înroleze în armata unionistă Aproximativ s-au oferit voluntari Emigranții europeni s-au înrolat în armata unionistă în număr mare inclusiv născuți în Germania și născuți în Irlanda Reconstrucția Liderii nordiști au fost de acord că victoria finală reprezintă mai mult decât doar încetarea luptelor Ea trebuia să cuprindă cele două scopuri ale războiului secesiunea trebuia repudiată total și toate formele de sclavie trebuia să fie eliminate Ei nu au căzut de acord asupra criteriilor pentru aceste scopuri asupra gradului de control federal ce avea să fie impus Sudului și asupra procesului prin care statele din Sud aveau să fie reintegrate în Uniune Reconstrucția care a început încă din timpul războiului și s-a terminat în 1877 a implicat o serie complexă și în rapidă schimbare de politici la nivel federal și de stat Rezultatul pe termen lung a venit sub forma a trei amendamente ale Constituției denumite amendamentele războiului civil Amendamentul al 13-lea care a abolit sclavia; Amendamentul al 14-lea care a extins protecțiile legale federale în mod egal aspra tuturor cetățenilor indiferent de rasă; și Amendamentul al 15-lea care a abolit restricțiile rasiale asupra dreptului de vot Reconstrucția a luat sfârșit în state diferite la momente diferite ultimele trei încheindu-și perioada de Reconstrucție prin Compromisul din 1877 Consecințe Sclavia a luat sfârșit în SUA în primăvara lui 1865 când armatele confederate au capitulat Toți sclavii din Confederație au fost eliberați prin Proclamația de emancipare care stipula că toți sclavii din zonele confederate erau declarați liberi Sclavii din statele de graniță și din regiunile Sudului controlate de Uniune au fost eliberați prin acțiunea statelor sau prin Amendamentul al 13-lea la Constituția SUA la 6 decembrie 1865 Restaurarea totală a Uniunii a fost urmarea eforturilor unei perioade controversate denumită Reconstrucția Războiul s-a soldat cu aproximativ de morți 3% din populație inclusiv de soldați omorâți de boli Cauzele războiului motivele rezultatului său și chiar numele conflictului sunt încă subiect de controversă între istorici Aproximativ 4 milioane de sclavi negri au fost eliberați în perioada 1861-1865 Pe baza rezultatelor recensământului din 1860 8% din toți bărbații albi între 13 și 43 de ani au murit în război cifra defalcată pe cele două tabere fiind de 6% din cei din Nord și 18% din cei din Sud< ref> O cauză pentru numărul uriaș de morți din timpul războiului a fost utilizarea tacticilor napoleoniene cum ar fi șarjele Cu adaosul puștilor mai precise și spre sfârșitul războiului în armata unionistă armelor de foc cu repetiție cum ar fi carabina cu repetiție Spencer și câteva arme Gatling predecesoare ale mitralierelor soldații erau decimați în câmp deschis Astfel s-a recurs la tranșee tactică ce avea să fie folosită intensiv în primul război mondial Note Bibliografie ;Generalități Beringer Richard E Archer Jones and Herman Hattaway Why the South Lost the Civil War 1986 analiză a factorilor; The Elements of Confederate Defeat Nationalism War Aims and Religion 1988 versiune prescurtată Catton Bruce The Civil War American Heritage 1960 ISBN 0-8281-0305-4 relatare ilustrată Davis William C The Imperiled Union 1861–1865 3v 1983 Donald David et al The Civil War and Reconstruction latest edition 2001; studiu de 700 pagini Eicher David J The Longest Night A Military History of the Civil War 2001 ISBN 0-684-84944-5 Fellman Michael et al This Terrible War The Civil War and its Aftermath 2nd ed 2007 studiu de 544 pagini Foote Shelby '' 3 volumes 1974 ISBN 0-394-74913-8 Descrieri detaliate ale operațiunilor militare de pe toate fronturile McPherson James M Battle Cry of Freedom The Civil War Era 1988 studiu de 900 pagini ale tuturor aspectelor războiului; câștigător al premiului Pulitzer James M McPherson Ordeal By Fire The Civil War and Reconstruction 2nd ed 1992 manual Nevins Allan Ordeal of the Union an 8-volume set 1947–1971 Cea mai detaliată relatare politică economică și militară; autorul este laureat al premiului Pulitzer 1 Fruits of Manifest Destiny 1847–1852; 2 A House Dividing 1852–1857; 3 Douglas Buchanan and Party Chaos 1857–1859; 4 Prologue to Civil War 1859–1861; 5 The Improvised War 1861–1862; 6 War Becomes Revolution 1862–1863; 7 The Organized War 1863–1864; 8 The Organized War to Victory 1864–1865 Rhodes James Ford laureat al premiului Pulitzer; o versiune scurtă a istoriei sale în 5 volume Ward Geoffrey C The Civil War 1990 pe baza serialului PBS de Ken Burns Weigley Russell Frank A Great Civil War A Military and Political History 1861–1865 2004; în primul rând aspecte militare ;Bibliografii Blair Jayne E The Essential Civil War A Handbook to the Battles Armies Navies And Commanders 2006 Carter Alice E and Richard Jensen The Civil War on the Web A Guide to the Very Best Sites- 2nd ed 2003 Current Richard N et al eds Encyclopedia of the Confederacy 1993 4 volume; 1 vol versiunea prescurtată ISBN 0-13-275991-8 Faust Patricia L ed Historical Times Illustrated Encyclopedia of the Civil War 1986 ISBN 0-06-181261-7 2000 articole scurte Esposito Vincent J West Point Atlas of American Wars ediție online 1995 Heidler David Stephen ed Encyclopedia of the American Civil War A Political Social and Military History 2002 1600 articole în 2700 pagini în 5 volume sau în ediție comasată Resch John P et al Americans at War Society Culture and the Homefront vol 2 1816–1900 2005 Tulloch Hugh The Debate on the American Civil War Era 1999 istoriografie Wagner Margaret E Gary W Gallagher and Paul Finkelman eds The Library of Congress Civil War Desk Reference 2002 Woodworth Steven E ed American Civil War A Handbook of Literature and Research 1996 ISBN 0-313-29019-9 750 pagini de istoriografie și bibliografie ;Biografii American National Biography 24 vol 1999 eseuri ale specialiștilor despre toate personalitățile importante; McHenry Robert ed Webster's American Military Biographies 1978 Warner Ezra J Generals in Blue Lives of the Union Commanders 1964 ISBN 0-8071-0822-7 Warner Ezra J Generals in Gray Lives of the Confederate Commanders 1959 ISBN 0-8071-0823-5 ;Soldați Berlin Ira et al eds Freedom's Soldiers The Black Military Experience in the Civil War 1998 Hess Earl J The Union Soldier in Battle Enduring the Ordeal of Combat 1997 McPherson James For Cause and Comrades Why Men Fought in the Civil War 1998 Wiley Bell Irvin The Life of Johnny Reb The Common Soldier of the Confederacy 1962 ISBN 0-8071-0475-2 Wiley Bell Irvin Life of Billy Yank The Common Soldier of the Union 1952 ISBN 0-8071-0476-0 ;Surse primare Commager Henry Steele ed The Blue and the Gray The Story of the Civil War as Told by Participants 1950 extrase din surse primare Hesseltine William B ed; The Tragic Conflict The Civil War and Reconstruction 1962 extrase din surse primare Legături externe Flavius Țone Historia accesat la 15 februarie 2012 2 aprilie 2012 Andreea Lupșor Historia Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 și-a avut originea într-o răspândire a naționalismului în Peninsula Balcanică și în dorința Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite în Războiul Crimeei recăpătând supremația în Marea Neagră și încurajând mișcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană Ca rezultat al războiului principatele România Serbia și Muntenegru fiecare state suverane de facto de mai mult timp și-au proclamat oficial independența față de Imperiul Otoman După aproape cinci secole de dominație otomană 1396–1878 statul bulgar a fost reînființat cu numele de Principatul Bulgariei între Dunăre și Munții Balcani cu excepția Dobrogei de Nord dată României și cu regiunea Sofiei care a devenit noua capitală Congresul de la Berlin din 1878 a permis de asemnea Austro-Ungariei să ocupe Bosnia și Herțegovina și Regatului Unit să primească Cipru în timp ce Imperiul Rus a anexat sudul Basarabiei și regiunea orașului Kars Preludiul conflictului Situația creștinilor din Imperiul Otoman Articolul 9 din Tratatul de Pace de la Paris semnat la sfârșitul Războiului Crimeei obliga Imperiul Otoman să acorde creștinilor drepturi egale cu cele ale musulmanilor A fost emis un edict Hatt-ı Hümayun prin care s-a proclamat principiul egalității între musulmani și nemusulmani Unele aspecte importante ale statutului de dhimmi au fost păstrate; de exemplu mărturia creștinilor împotriva musulmanilor nu era acceptată în instanță ceea ce le acorda musulmanilor imunitate la infracțiunile comise împotriva creștinilor Deși la nivel local relațiile între comunități erau adesea bune această practică a încurajat o parte din societatea musulmană să abuzeze de situație Abuzurile erau mai multe și mai grave în regiunile cu o populație predominant creștină aflate mai ales în partea europeană a imperiului unde autoritățile locale le susțineau deschis ca mijloc de subjugare a creștinilor< ref> Presiunile financiare puse asupra bugetului din cauza Războiului Crimeei au obligat Imperiul Otoman să facă o serie de împrumuturi externe cu dobânzi atât de mari încât în pofida reformelor fiscale care au urmat au împins țara în incapacitate de plată Situația a fost agravată de necesitatea de a acorda azil unui număr de de cerchezi musulmani expulzați de ruși din Caucaz în porturile de la Marea Neagră din nordul Anatoliei și în porturile balcanice Constanța și Varna care au costat foarte mulți bani și au produs perturbări serioase Criza din Liban 1860 În 1858 țăranii maroniți agitați de cler s-au revoltat împotriva stăpânilor de pământuri și au înființat o republică țărănească În sudul Libanului unde țăranii maroniți lucrau pentru stăpâni druzi țăranii druzi au luat partea stăpânilor lor împotriva maroniților transformând conflictul într-un război civil Deși ambele părți au avut de suferit aproximativ 10000 de maroniți au fost masacrați de druzi În Siria evenimentele din Liban au determinat populația musulmană din Damasc să atace minoritatea creștină iar evenimentul a căpătat dimensiuni internaționale după atacarea consulilor american și olandez Sub amenințarea intervenției puterilor europene autoritățile otomane au restabilit ordinea Cu toate acestea a urmat și intervenția britanică și franceză După alte presiuni europene Sultanul a acceptat să numească un guvernator creștin în Liban a cărui candidatură urma să fie prezentată Sultanului și aprobată de puterile europene Revolta din Creta 1866–1869 Revolta cretană a fost rezultatul a doi factori eșecul Imperiului Otoman de a aplica reforme în sensul îmbunătățirii nivelului de trai al populației și dorința cretanilor de unire cu Grecia Insurgenții au preluat controlul asupra întregii insule cu excepția a cinci orașe în care musulmanii erau fortificați Presa grecească a susținut că musulmanii masacraseră greci și acest zvon s-a răspândit în toată Europa Mii de voluntari greci s-au mobilizat și au fost trimiși pe insulă Până la începutul lui 1869 insurecția a fost înăbușită dar Poarta a oferit unele concesii acordând insulei autonomie și drepturi mai multe pentru creștinii de acolo Asediul mănăstirii Moni Arkadiou când aproximativ 150 de bărbați greci cretani însoțiți de aproximativ 600 de femei și copii au fost asediați de musulmani cretani susținuți de soldați turci a devenit cunoscut în Europa După o bătălie sângeroasă cu multe victime de ambele părți grecii s-au predat după ce au rămas fără muniție dar au fost uciși pe loc Un efect important al insurecției cretane și mai ales al brutalității cu care a fost ea înăbușită de turci a fost creșterea atenției publicului european și mai ales a celui britanic în problema oprimării creștinilor din Imperiul Otoman „Oricât de mică era atenția dată de poporul englez afacerilor Turciei … s-a văzut suficient din când în când încât să se producă o impresie vagă dar generală că Sultanii nu-și îndeplineau promisiunile solemne date Europei; că viciile guvernului turc sunt neeradicabile; și că oricând poate apărea o altă criză care să afecteze independența Imperiului Otoman nu va mai fi posibil să i se acorde susținerea ce i s-a acordat în Războiul Crimeei< ref> Criza s-a încheiat cu o victorie otomană mai mare decât oricare alta în istoria confruntărilor diplomatice ale secolului al XIX-lea Schimbarea echilibrului puterii în Europa Noua ordine europeană Ordinea europeană stabilită în 1856 a fost zguduită în 1859 când Franța și Austria au intrat în conflict din cauza Italiei și s-a destrămat complet ca rezultat al războaielor lui Bismarck pentru crearea unei Germanii unite când Prusia a învins Austria în 1866 și Franța în 1870 luând locul Austro-Ungariei ca putere dominantă în Europa Centrală Regatul Unit obosit de participarea la Războiul Crimeei și cu atenția concentrată asupra problemei Irlandei și asupra întregului complex de probleme create de Revoluția Industrială a ales să nu mai intervină pentru restabilirea echilibrului puterilor continentale Bismarck nu a dorit ca o dezmembrare a Imperiului Otoman să creeze tensiuni ce ar duce la război astfel că a primit sugestia țarului ca în cazul în care Imperiul Otoman s-ar dezmembra să creeze Liga celor Trei Împărați împreună cu Austria și Rusia pentru a izola Franța pe continent Franța condusă de Napoleon al III-lea a răspuns dând susținere mișcărilor pentru autodeterminare ale popoarelor mai ales dacă ele afectau pe cei trei împărați și pe sultan Astfel Franța a încurajat revoltele din Polonia împotriva Rusiei și aspirațiile naționale din Balcani Rusia s-a străduit să-și recâștige dreptul de a păstra o flotă în Marea Neagră și s-a alăturat francezilor pentru a câștiga influență în Balcani folosindu-se de ideea pan-slavismului de unire a tuturor popoarelor slave sub conducere rusească Aceasta s-ar fi putut face doar prin distrugerea celor două imperii în care trăiau mare parte din slavi cel austriac și cel otoman Ambițiile și rivalitățile rușilor și francezilor în Balcani au ieșit la iveală în Serbia țară cu propria sa renaștere națională și care avea ambiții ce intrau parțial în conflict cu cele ale marilor puteri Schimbări Rusia a ieșit din Războiul Crimeei cu pierderi teritoriale minime dar a trebuit să-și distrugă flota Mării Negre și fortificațiile de la Sevastopol Prestigiul internațional al Rusiei a fost deteriorat și mulți ani răzbunarea pentru această umilință a fost scopul principal al politicii externe a Rusiei Nu a fost însă ușor — Tratatul de la Paris conținea garanții ale integrității teritoriale a Imperiului Otoman din partea Regatului Unit Franței și Austriei; numai Prusia a rămas în relații bune cu Rusia Pe alianța cu Prusia și cu cancelarul Bismarck s-a bazat noul cancelar rus Alexandr Gorceakov Rusia a susținut constant Prusia în războaiele sale cu Danemarca 1864 Austria 1866 și Franța 1870 În martie 1871 folosindu-se de înfrângerea Franței și de susținerea noului Imperiu German Rusia a obținut recunoașterea internațională pentru denunțarea articolului 9 din tratatul de pace de la Paris permițându-i astfel să recreeze flota Mării Negre Alte clauze ale Tratatului de la Paris rămâneau însă în vigoare și anume articolul 8 cu garanțiile asupra integrității teritoriale otomane acordate de Regatul Unit Franța și Austria Astfel Rusia a manevrat cu mare grijă în relațiile sale cu Imperiul Otoman și în coordonarea tuturor acțiunilor sale cu celelalte puteri europene Pentru un război cu Turcia Rusia avea nevoie de suportul tacit al tuturor Marilor Puteri iar diplomația rusă aștepta un moment convenabil Situația în Balcani Echilibrul puterilor în Europa se reflecta direct în situația din peninsula Balcanică Situația administrației otomane a continuat să se deterioreze de-a lungul secolului al XIX-lea guvernul central pierzând ocazional controlul asupra unor întregi provincii iar suzeranitatea asupra principatelor și statelor autonome nu se mai exercita decât cu numele Reformele impuse de puterile europene au făcut prea puțin pentru a îmbunătăți condițiile populației creștine reușind în același timp să producă nemulțumiri în rândul unei bune părți a populației musulmane Bosnia și Herțegovina au suferit cel puțin două valuri de revolte ale populației musulmane locale cea mai recentă în 1850 Austria s-a întărit după agitația din prima jumătate a secolului și a încercat să își revigoreze politica de expansiune în dauna Imperiului Otoman Principatele autonome de jure și independente de facto ale Serbiei și Muntenegrului au căutat o ocazie de a se extinde în regiunile locuite de compatrioții lor sârbi Situația din Serbia era deosebit de complicată Principatul avea ca prioritate expansiunea în zonele învecinate locuite de sârbi Serbia de Sud Kosovo și Bosnia Familia domnitoare Obrenović se bucura de legături strânse cu Viena și la început s-a ferit să riște o aventură militară împotriva Imperiului Otoman Opinia publică era însă favorabilă războiului încurajată de victoria diplomatică din 1862 și de expulzarea armatei otomane din ultimele garnizoane de pe teritoriul principatului Principatul Muntenegrului condus de ambițiosul principe Nikola era în poziția de a avea o politică mult mai aventuroasă Când a izbucnit o revoltă a creștinilor ortodocși în Herțegovina în 1875 muntenegrenii au intervenit prompt pentru a-și ajuta camarazii slavi declarând război Imperiului Otoman Curând a izbucnit o revoltă și în Bulgaria Obligat de aceste evenimente și de presiunea publică principele Milan Obrenović a declarat război Imperiului Otoman în 1876 Criza balcanică din 1875–1876 După 1873 guvernul otoman s-a confruntat cu o perioadă de secetă și foamete în Anatolia ce a dus la sărăcie și nemulțumiri Penuriile agricole au împiedicat încasările de taxe Aceasta a ajuns până într-atât încât vistieria imperială a rămas fără fonduri adecvate pentru administrația guvernamentală Rezultatul a fost un colaps financiar major care a obligat guvernul otoman să declare faliment în octombrie 1875 O revoltă antiotomană a avut loc în Bosnia și Herzegovina în vara lui 1875 Principalul motiv al acesteia era povara uriașă de taxe impusă de administrația însetată de bani a guvernului otoman Atât Muntenegru cât și Serbia au intervenit cu trupe armate În pofida unei relaxări a taxelor revolta a continuat cu mult după sfârșitul anului 1875 și a ajuns să declanșeze și revolta bulgară din 1876 Revolta bulgară din aprilie 1876 Din toamna lui 1875 autoritățile otomane știau că o revoltă era pe cale să izbucnească De aceea s-au înmulțit patrulele de pe Dunăre și s-au trimis mai mulți spioni și provocatori în zonele bulgărești unde au cauzat daune serioase infrastructurii revoluționare Majoritatea bulgarilor din clasa de mijloc nu erau nerăbdători să răstoarne cu forța dominația otomană Micul grup de revoluționari care s-a ridicat din rândurile acesteia erau de la bun început în minoritate Ei doreau independență imediată prin revoltă armată și prin metode similare celor ale revoluțiilor din Serbia și Grecia și au căutat susținere în rândul țărilor ortodoxe Rusia și Serbia Revolta din Bosnia și Herțegovina i-a determinat pe revoluționarii bulgari organizați la București să treacă la fapte O revoltă bulgară a fost pregătită în grabă pentru a profita de preocupările otomanilor dar s-a stins înainte de a începe În primăvara lui 1876 a izbucnit o altă revoltă în sudul zonelor locuite de bulgari Acel eveniment a fost pregătit și mai slab decât primul Rebelii erau prost înarmați și dezorganizați După cum relata lordul Kinross „S-au îndreptat cu sălbăticie împotriva turcilor musulmani pe care au început să-i masacreze Dennis Hupchick a spus „Rebelii prost înarmați și dezorganizați n-au făcut mult mai mult decât să se adune în piețe publice să cânte cântece patriotice și să-și măcelărească vecinii musulmani pașnici Stanford J Shaw relatează „Revoltele s-au răspândit ducând la masacrarea a sute de musulmani și la ocuparea principalelor forturi otomane din porturile balcanice din apropiere Otomanii în lipsa unor trupe regulate adecvate lipsă cauzată de problemele din nord-vest s-au văzut obligați să folosească trupele neregulate de bașibuzuci pentru a restabili situația din Bulgaria 11 mai–9 iunie 1876 Aceste trupe neregulate erau formate din locuitori musulmani ai regiunilor bulgărești dintre care mulți erau refugiați cerchezi expulzați din Caucaz sau refugiați tătari crimeeni expulzați în timpul Războiului Crimeei Ambele grupuri erau fie exilate de ruși fie suferiseră din cauza rebelilor Nefăcând distincția între rebeli și țăranii pașnici bașibuzucii au suprimat sângeros revolta masacrând între 4000 de oameni fiind numărul cel mai des avansat Kinross spunea „Orgia de măcel incendieri și viol a culminat în satul de munte Batak Aici o mie de creștini s-au refugiat într-o biserică pe care trupele neregulate au aprins-o cu cârpe înmuiate în petrol ucigându-i pe toți cu excepția unei bătrâne În total peste cinci mii din cei șapte mii de săteni din Batak au pierit de mâna lor Vestea masacrării bulgarilor a ajuns în Anglia prin misionari ziariști și agenți diplomatici din Balcani Presa britanică a reluat acuzațiile relatând că mii de țărani creștini fără apărare fuseseră măcelăriți de musulmani fanatici Misionarii americani au estimat că au murit până la de creștini iar bulgarii au avansat cifre între și Reacția internațională la atrocitățile din Bulgaria Vestea atrocităților bașibuzucilor a ajuns în afara Imperiului prin intermediul colegiului american Robert din Constantinopol Majoritatea studenților erau bulgari iar mulți au primit vestea de la familiile de acasă Curând în comunitatea diplomatică occidentală din Constantinopol au început să circule zvonuri care au ajuns în cele din urmă în ziarele din Vest Știri despre atrocitățile musulmanilor împotriva creștinilor nu erau binevenite în Regatul Unit unde guvernul Disraeli era hotărât să-i susțină pe otomani într-o situație deja tensionată din cauza crizei din Balcani Un ziarist american din Ohio Januarius A MacGahan care s-a întâmplat să se afle în Londra în acel moment a fost angajat de ziarul liberal de opoziție Daily News pentru a relata masacrele MacGahan a călătorit în zonele în care avusese loc revolta bulgărească însoțit neoficial de Eugene Schuyler membru al legației americane de la Constantinopol și oficial de Walter Baring de la legația britanică După ce relatările ambilor americani au confirmat sălbăticia represiunii otomane raportul lui MacGahan publicat în primele pagini din Daily News a galvanizat opinia publică britanică împotriva politicii prootomane a guvernului britanic al lui Disraeli Susținerea publică pentru otomani s-a risipit când la începutul lui septembrie liderul de opoziție Gladstone a publicat Ororile bulgare și chestiunea orientului cerând Regatului Unit să-și retragă susținerea pentru Turcia Disraeli s-a văzut obligat să stea deoparte când Rusia țară în care raportul lui MacGahan a circulat liber a declarat război Imperiului Otoman în 1877 cu scopul public de a obține independență pentru poporul bulgar Când detaliile au devenit cunoscute în Europa mulți demnitari inclusiv Charles Darwin Oscar Wilde Victor Hugo și Giuseppe Garibaldi au condamnat public abuzurile otomane din Bulgaria și a propus ca Europa să ceară „retragerea totală a administrației turcești din Bulgaria precum și cel puțin din Herțegovina și din Bosnia Cea mai puternică reacție a venit din partea Rusiei Simpatia pentru cauza bulgarilor a dus la o efuziune națională comparabilă cu cea din timpul invaziei franceze din 1812 Din toamna lui 1875 mișcarea de a susține revolta bulgarilor implica toate clasele societății rusești Aceasta a fost însoțită de discuții publice despre scopurile rușilor în conflict filoslavii în frunte cu Dostoievski vedeau în războiul ce se apropia ocazia de a uni toate națiunile ortodoxe sub cârma Rusiei îndeplinind ceea ce ei considerau a fi misiunea istorică a Rusiei în timp ce adversarii lor prooccidentalii în frunte cu Turgheniev negau importanța religiei și credeau că scopurile Rusiei nu trebuie să fie apărarea ortodoxiei ci doar eliberarea Bulgariei< ref> Mai multe lucrări ale pictorilor și scriitorilor ruși au fost dedicate revoltei bulgare Pictura lui Konstantin Makovski „Martirele bulgare descrie o scenă de viol în masă al femeilor bulgare de către bașibuzuci într-o biserică ortodoxă pângărită Turgheniev în poezia sa a acuzat-o pe regina Victoria de tolerarea atrocităților otomane din Bulgaria; Poezia lui Polonski „ descria umilințele suferite de o bulgăroaică a cărei familie a fost omorâtă și care a fost dusă într-un harem doar pentru a fi hărțuită în continuare de alte concubine Războiul sârbo-turc și manevrele diplomatice La 30 iunie 1876 Serbia urmată de Muntenegru au declarat război Imperiului Otoman La 8 iulie țarul Alexandru al II-lea și prințul Gorceakov s-au întâlnit cu împăratul austriac Franz Joseph I și contele Andrássy la castelul Reichstadt din Boemia Nu s-a semnat niciun acord dar în timpul discuțiilor Rusia a acceptat să susțină ocuparea de către Austria a Bosniei și Herțegovinei iar Austro-Ungaria în schimb a acceptat retrocedarea sudului Basarabiei pierdut de Rusia în timpul Războiului Crimeei și anexarea de către Rusia a portului Batumi de pe coasta estică a Mării Negre Bulgaria urma să devină autonomă independentă după înregistrările rusești< ref> În iulie-august slab pregătita și slab echipata armată sârbă susținută de voluntari ruși nu a reușit să-și îndeplinească obiectivele strategice ofensive dar a reușit să respingă ofensiva otomană în Serbia și la 26 august Serbia a cerut puterilor europene să medieze încheierea războiului Un ultimatum comun al puterilor europene a obligat Poarta să dea Serbiei o lună de armistițiu și să înceapă negocieri de pace Condițiile de pace propuse de turci au fost însă refuzate de puterile europene deoarece erau prea dure La începutul lui octombrie după expirarea armistițiului armata turcă și-a reluat ofensiva și situația sârbilor a devenit rapid disperată Ca rezultat la 31 octombrie 1876 Rusia a dat Turciei un ultimatum să înceteze ostilitățile și să semneze un nou armistițiu cu Serbia în 48 de ore Ultimatumul era susținut de mobilizarea parțială a armatei ruse până la 20 de divizii Sultanul a acceptat condițiile ultimatumului Pentru a rezolva criza la 11 decembrie 1876 s-a deschis o conferință a Marilor Puteri la Constantinopol la care turcii nu au fost invitați S-a negociat o soluție de compromis cu autonomie pentru Bulgaria Bosnia și Herțegovina sub controlul comun al puterilor europene Turcii însă au găsit o cale de a discredita conferința anunțând la 23 decembrie ziua când ea s-a încheiat că s-a adoptat o nouă constituție prin care se acordau drepturi egale minorităților din imperiu pe baza căreia Turcia a anunțat că nu va lua în calcul rezultatele conferinței La 15 ianuarie 1877 Rusia și Austro-Ungaria au semnat un acord scris prin care confirmau rezultatele acordului verbal anterior făcut la Reichstadt în iulie 1876 Prin acesta Rusia se asigura de neutralitatea prietenoasă a Austro-Ungariei în război După aceasta Rusia a mai făcut un efort final de rezolvare pașnică a conflictului În ziua de 31 martie 1877 Rusia a convins puterile europene să semneze Convenția de la Londra prin care se cerea Turciei să introducă acele reforme cu care ea însăși se lăudase Puterile urmau să supravegheze implementarea reformelor și în cazul în care condițiile rămân nesatisfăcătoare își rezervau dreptul de „a declara că o astfel de situație este incompatibilă cu interesele lor și cu cele ale Europei în general Dar turcii se simțeau pe poziție de forță și au respins propunerea invocând tratatul de la Paris< ref> În cele din urmă la 24 aprilie 1877 după aproape doi ani de negocieri nefructuoase Rusia a declarat război Turciei Reacțiile la declararea războiului Rusia a declarat război otomanilor la 24 aprilie 1877 La 12 aprilie 1877 România a permis trupelor rusești să treacă pe teritoriul său în drum spre Turcia iar Turcia a bombardat orașele românești de pe Dunăre La 10 mai 1877 stil vechi Principatul României aflat oficial sub suzeranitate otomană și-a declarat independența< ref> Regele Prusiei Frederic al II-lea remarcase cu sarcasm cu un secol în urmă că un război între Imperiul Otoman și Rusia ar fi „un război între chiori și orbi La începutul războiului rezultatul său nu era deloc evident Rușii puteau trimite în Balcani o armată foarte mare avea la dispoziție de soldați Otomanii aveau aproximativ de oameni în Peninsula Balcanică dintre care se aflau în garnizoane fortificate restul de fiind disponibili pentru operațiuni Otomanii aveau avantajul fortificațiilor al controlului deplin asupra Mării Negre și al ambarcațiunilor de patrulă pe Dunăre Ei aveau și armament superior inclusiv puști noi de fabricație britanică și americană și artilerie germană Comandamentul militar otoman din Constantinopol a evaluat greșit intențiile rușilor A presupus că rușii nu vor voi să mărșăluiască de-a lungul Dunării și să o traverseze departe de deltă și că vor prefera calea scurtă pe lângă coasta Mării Negre ignorând faptul că acea zonă avea cele mai întărite și mai bine aprovizionate fortărețe turcești Mai în amonte exista o singură fortăreață bine apărată pe Dunăre Vidin care era apărată doar pentru că oamenii conduși de Osman Pașa se întorceau din războiul din Serbia Campania rusă a fost mai bine planificată dar s-a bazat mai mult pe pasivitatea turcilor Inițial rușii au trimis un efectiv redus de trupe; Dunărea a fost traversată în iunie de o forță de aproximativ puțin mai mică decât forțele turcești combinate din Balcani aproximativ După ce a întâmpinat dificultăți la Plevna și Stara Zagora comandamentul militar rusesc a realizat că nu are resursele necesare și a trecut pe o poziție defensivă Rușii nu au avut suficiente forțe să asedieze permanent Plevna până la sfârșitul lui august întreaga campanie fiind întârziată cu două luni Desfășurarea războiului Traversarea Dunării La începutul războiului Rusia și România au distrus vasele de pe Dunăre și au minat fluviul asigurându-se astfel că armata rusă poate trece Dunărea în orice punct fără opoziția flotei turcești Comandanții turci nu au apreciat semnificația acțiunilor rușilor În iunie un mic contingent rusesc a trecut Dunărea în apropierea deltei la Galați și s-a îndreptat spre Rusciuc Aceasta i-a făcut pe otomani să fie siguri că grosul forțelor rusești va veni chiar prin mijlocul fortificațiilor otomane Sub comanda directă a generalului Mihail Ivanovici Dragomirov în noaptea de 27-28 iunie 1877 Stil nou rușii au construit un pod plutitor peste Dunăre la Zimnicea După o scurtă bătălie în care rușii au pierdut 812 soldați morți și răniți rușii au preluat controlul asupra malului drept și au izgonit brigada otomană de infanterie ce apăra Sviștovul În acest moment forțele rusești s-au împărțit în trei detașamentul estic sub comanda țareviciului Alexandr Alexandrovici a primit misiunea să captureze cetatea Rusciuc și să acopere flancul estic al înaintării; detașamentul de vest să captureze cetatea Nicopole și să acopere flancul vestic al înaintării; detașamentul de înaintare sub comanda generalului Iosif Vladimirovici Gurko urma să înainteze rapid spre Veliko Tărnovo și să treacă Munții Balcani cea mai importantă barieră naturală între Dunăre și Constantinopol După reușita traversării Dunării de către ruși comandamentul otoman din Constantinopol i-a ordonat lui Gazi Osman Pașa să înainteze spre est de la Vidin și să apere cetatea Nicopole aflată chiar la vest de locul traversării Dunării În drum spre Nicopole Osman Pașa a aflat că cetatea fusese deja ocupată de ruși și s-a îndreptat spre orașul Plevna aflat într-un punct strategic la o intersecție de drumuri în care și-a cantonat cei de oameni la 19 iulie stil nou Rușii aproximativ la număr sub comanda generalului Schilder-Schuldner au sosit la Plevna la primele ore ale dimineții Asediul Plevnei Osman Pașa a organizat apărarea și a respins două asalturi rusești cauzând multe pierderi trupelor ruse În acest moment ambele părți erau aproximativ egale în termeni de număr de soldați iar armata rusă era demoralizată de cele două eșecuri Rusia nu mai avea alte trupe la dispoziție pe care să le trimită într-un nou asalt al Plevnei așa că armatele țarului au asediat fortăreața și au cerut României să trimită întăriri În scurt timp armata română mobilizată a trecut Dunărea pe la Zimnicea a avansat pe culoarul eliberat de ruși și s-a alăturat asediului La 16 august la Gorni-Studen grupul vestic de armate care asedia Plevna a trecut sub comanda principelui Carol I al României secundat de generalul rus Pavel Dmitrievici Zotov și de generalul român Alexandru Cernat Rușii și românii au dus lupte grele pentru a captura redutele din jurul Plevnei Românii au reușit să cucerească reduta Grivița și să păstreze controlul asupra ei până la sfârșitul asediului Asediul Plevnei iulie–decembrie 1877 a avut succes doar după ce forțele româno-ruse au întrerupt rutele de aprovizionare ale turcilor fortificați În lipsa proviziilor Osman Pașa a făcut o tentativă de rupe asediul în direcția Opanez În noaptea de 9 decembrie turcii au ieșit în liniște au întins poduri peste râul Vit și l-au traversat atacând pe un front de și trecând de prima linie a tranșeelor rusești S-au dus lupte la baionetă niciuna din părți nereușind să obțină vreun avantaj Profitând de avantajul numeric rușii i-au împins în cele din urmă pe turci înapoi peste Vit Osman Pașa a fost rănit la picior de un glonț rătăcit care i-a omorât calul și s-au răspândit zvonuri că ar fi murit Turcii s-au văzut în cele din urmă împinși înapoi în cetate pierzând 5000 de oameni și cauzând 2000 de victime rușilor A doua zi Osman s-a predat lăsându-i garnizoana și sabia colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez El a fost tratat onorabil dar mulți dintre soldații săi au murit ca prizonieri mărșăluind prin zăpadă Cei mai grav răniți au rămas în urmă în spitalele de campanie dar mulți au fost uciși de bulgari Ostilitățile din vest și trecerea Balcanilor În acest moment Serbia primind ajutor financiar din partea Rusiei a declarat din nou război Imperiului Otoman De această dată în armata sârbă erau mult mai puțini ofițeri ruși dar în războiul din 1876–1877 căpătase mai multă experiență Sub comanda nominală a principelui Milan Obrenović la comanda efectivă era Kosta Protić armata sârbă a intrat într-o ofensivă în ceea ce este astăzi Serbia de sud-est Sârbii intenționau să ocupe sangeacul Novi Pazar dar ofensiva a fost anulată din cauza presiunilor diplomatice ale Austro-Ungariei care dorea să evite ca Serbia și Muntenegru să aibă graniță comună pentru a putea căpăta mai multă influență în regiune Otomanii fiind implicați în confruntările cu armatele ruse și române nu au mai putut face mai mult decât să se apere pasiv și până la sfârșitul ostilităților sârbii ocupaseră Ak-Palanka Pirot Niš și Vranje Rușii sub comanda mareșalului Iosif Vladimirovici Gurko au reușit să controleze trecătorile din Munții Balcani cruciale pentru manevre S-au dus o serie de bătălii pentru trecătoarea Șipka Gurko a atacat de mai multe ori această trecătoare și a reușit în cele din urmă să o preia Otomanii au depus multe eforturi pentru a recupera această trecătoare cu scopul de a putea trimite întăriri lui Osman Pașa la Plevna dar fără succes În cele din urmă Gurko a condus o ofensivă finală care a eliberat trecătoarea Șipka de trupe otomane Frontul din Caucaz În Caucaz și anume în Georgia și Armenia se afla o forță rusească formată din aproximativ de oameni sub comanda Marelui Duce Mihail Nikolaevici guvernatorul general al Caucazului Ea avea în față o armată turcească de de oameni condusă de generalul Ahmed Muhtar Pașa Deși armata rusă era mai bine pregătită pentru luptă din punct de vedere tehnologic era deficitară la capitolul artilerie grea fiind depășită de exemplu de tunurile Krupp de fabricație germană de care dispuneau otomanii< ref> Mulți comandanți ruși din subordinea lui Mihail Nikolaevici erau de origine armeană Printre aceștia se numărau Beybut Șelkovnikov Mihail Tarielovici Loris-Melikov Ivan Lazarev și Arșak Ter-Gukasov Forțele lui Ter-Gukasov aflate lângă Erevan au fost cele care au început primul atac asupra teritoriului otoman ocupând orașul Bayazid la 27 aprilie 1877 Capitalizând victoria lui Ter-Gukasov de la Bayazid forțele rusești au avansat și mai mult ocupând regiunea Ardahan la 17 mai; unitățile rusești au asediat și orașul Kars în ultima săptămână din mai deși întăririle turcești au înlăturat asediul și le-au împins înapoi Turcii i-au încurajat pe kurzi să atace armenii din Bayazit și Alașkert În octombrie 1877 armata turcească a lansat un contraatac masiv lângă Ajaria La 19 iulie trupele lui Muhtar Pașa controlau Ajaria În lunile care au urmat forțele rusești ale generalului Lazarev au încercat sa recupereze regiunea dar au eșuat de fiecare dată Același general a oprit un alt atac turc în octombrie după care a avansat și a ocupat regiunea la 15 octombrie În bătălia pentru Ajaria turcii au pierdut 5-6000 de oameni 8500 căzând prizonieri; numărul de ruși morți a fost aproape de În februarie 1878 armata rusă a ocupat orașul Erzerum fără a întâmpina rezistență Deși rușii au cedat controlul asupra Erzerumului după război ei au cucerit Ardahan Kars Olti Sarıkamış< span> și alte regiuni pe care le-au încorporat în Provincia Kars Forțele participante Principalul aliat al Rusiei în acest război a fost România care a mobilizat o armată de de oameni Pe lângă aceasta armatei ruse i s-au alăturat peste de voluntari localnici bulgari Opălcenie și un regiment din Finlanda care după război a primit titlul de Batalionul Vechea Gardă titlu pe care încă îl mai păstrează Sfârșitul războiului Intervenția marilor puteri Sub presiune britanică Rusia a acceptat armistițiul oferit de Imperiul Otoman la 31 ianuarie 1878 dar a continuat să avanseze spre Constantinopol Britanicii au trimis o flotă maritimă de război pentru a intimida Rusia și a opri armata acestui imperiu să ocupe orașul iar forțele rusești s-au oprit la San Stefano În cele din urmă Rusia a impus otomanilor tratatul de la San Stefano la 3 martie stil nou prin care Imperiul Otoman recunoștea independența României Serbiei și Muntenegrului și autonomia Bulgariei Conform acestui tratat Bulgaria autonomă aflată sub protecția Rusiei avea un teritoriu foarte extins cuprinzând Macedonia mare parte din Dobrogea până la sud de Constanța și Tracia de Sud având ieșire la Marea Egee Alarmate de creșterea puterii Rusiei în Balcani Marile Puteri au forțat modificarea acestui tratat la Congresul de la Berlin Principala modificare a fost aceea că Bulgaria avea să fie împărțită în două provincii autonome conform unor acorduri ale Marilor Puteri care doreau evitarea creării unui stat mare slav Principatul Bulgariei la nord și Rumelia Orientală la sud fiecare cu un guvernator separat; Macedonia inițial parte a Bulgariei Mari la tratatul de la San Stefano a revenit sub administrație otomană directă Muntenegrul a primit orașele Podgorica Bar Nikšić și Plav Rusia a anexat Dobrogea de Nord pe care a oferit-o României în schimbul Sudului Basarabiei Principele Carol a fost convins de Bismarck să accepte acest schimb Efecte asupra populației locale Luptele din Bulgaria nu s-au dus în orașe astfel încât acestea au fost puțin afectate de conflict După tratatul de la San Stefano Rusia a implementat propriul sistem de guvernare în noul principat al Bulgariei Soldații ruși cazaci și voluntarii bulgari au comis atrocități împotriva musulmanilor Între și de musulmani aproape în întregime etnici turci au murit și peste un milion de refugiați au fugit împreună cu forțele otomane în retragere Până la sfârșitul războiului aproximativ 515000 de musulmani turci au fost expulzați din Bulgaria în alte zone ale Imperiului Otoman și nu s-au mai întors În timpul conflictului mai multe clădiri și centre culturale musulmane au fost distruse O bibliotecă mare cu cărți turcești vechi din Tărnovo a fost arsă în 1877 Multe moschei din Sofia au dispărut șapte dintre ele fiind distruse într-o noapte din decembrie 1878 când o furtună a mascat sunetele exploziilor puse la cale de armata rusă Și populația creștină a avut de suferit mai ales în primele faze ale conflictului când mare parte din creștini s-au găsit în calea armatelor otomane Un exemplu este momentul retragerii forțelor lui Gurko înapoi în trecătoarea Șipka după bătălia de la Stara Zagora După bătălie Suleiman Pașa a ars orașul Stara Zagora unul dintre cele mai mari orașe bulgărești din Imperiul Otoman Pe toată valea râului Marița el a ordonat spânzurarea la colț de stradă a oricărui bulgar care îi ajutase în vreun fel pe ruși Ca rezultat până la de civili bulgari s-au refugiat în nord în teritoriile ocupate de ruși< ref> Ulterior forțele otomane au intenționat incendierea Sofiei după ce Gurko a reușit să îi învingă în trecătorile din vestul Munților Balcani Doar refuzul consulului italian Vito Positano a viceconsulului francez Léandre François René le Gay și a viceconsulului Austro-Ungariei de a părăsi Sofia au împiedicat aceasta După retragerea otomanilor Positano a organizat chiar detașamente înarmate pentru a proteja populația de jefuitori dezertori din armata regulată otomană bașibuzuci și cerchezi Antisemitismul rusesc tradițional a dat naștere la valuri violente de represiuni Când ocupau un oraș forțele rusești declarau evreii element ostil și îi supuneau persecuțiilor Numeroase comunități evreiești au fost forțate să se refugieze împreună cu turcii Bulletins de l'Alliance Israélite Universelle a relatat despre mii de evrei bulgari care s-au refugiat în capitala otomană Constantinopol Vezi și Războaiele ruso-turce Note Lectură suplimentară Bibliografie suplimentară Istoria războiului pentru Întregirea României 1916-1919 Constantin Kirițescu Editura Casei Școalelor București 1921 reeditare Editura Științifică și Enciclopedică 1989 Rǎzboiul pentru independenta României în contextul European 1875-1878 Nicolae Ciachir Editura Științifică și Enciclopedică 1977 Cucerirea Independenței 1877-1878 Dan Berindei Editura Științifică și Enciclopedică 1977 Razboiul pentru independența naționala a României 1877-1878 Nichita Adăniloaie I Gh Cupṣa Editura Politică 1967 Românii în lupta pentru cucerirea independenței depline de stat 1877-1878 repere cronologice Vasile Petrișor Vasile Niculae Editura Politică 1987 Masele populare în războiul pentru cucerirea independenței absolute a României 1877-1878 Ion Popescu-Puțuri Institutul de Studii Istorice și Social-Politice de pe lîngă CC al PCR Editura Politică 1979 1877 așa cum a fost Constantin Ucrain Editura Junimea 1977 Asalt la redute eroi ai războiului pentru independență Constantin Olteanu Gheorghe Bejancu Editura Militară 1977 Pagini din lupta poporului român pentru independență națională 1877-1878 documente și texte social-politice Editura Politică 1967 Memoriile regelui Carol I al României 3 1876 1877 Carol I King of Romania Editura Machiavelli 1994 România în războiul de independență 1877-1878 Ion Coman Editura Militară 1977 Războiul neatîrnării României Constantin Căzănișteanu Mihail E Ionescu Editura Științifică și Enciclopedică 1977 Istorici români și străini despre războiul de independență al României 1877-1878 Editura Militară 1979 Războiul pentru independența româniei acțiuni diplomatice și stări de spirit Nicolae Iorga Editura Cvltvra națională 1927 De la Grivița la Vidin 1877-1878 Gheorghe D Stoean Editura Militară 1980 Mărturii muzeistice privind războiul pentru cucerirea independenței de stat a României 1877-1878 Elena Pălănceanu Cornelia Apostol Mircea Dumitriu Editura Militară 1978 România în războiul pentru independență națională 1877-1878 Contribuții bibliografice Ilie Ceaușescu Vasile Mocanu Editura militară 1972 Drum de glorii pagini din eroismul armatei române în războiul nostru pentru independență Ilie Ceaușescu Vasile Mocanu Ion Călin Editura Scrisul Românesc 1977 Societatea românească la 1877 memorii ale unor luptători antologie Valeriu Râpeanu Editura Militară 1977 Epopeea independentei României 1877-1878 Gheorghe D Stoean Ion G Pană Editura "Dacia" 1977 Războiul neatîrnării României Constantin Căzănișteanu Mihail E Ionescu Editura Științifică și Enciclopedică 1977 Independența României Apostol Stan Editura Albatros 1998 Contribuții aduse de slujitori bisericești pentru Independența de stat a României în anii 1877-1878 Nestor Metropolitan of Oltenia Editura Edituea mitropoliei olteniei 1978 De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei din cronica anilor 1877-1878 I M Ștefan Editura Facla 1977 Lupta diplomatică pentru cucerirea independenței României Nicolae Corivan Editura Științifică și Enciclopedică 1977 Diplomația română în slujba independenței Vasile Gliga Editura Politică 1977 De lîngǎ Plevna rǎzboiul de independențǎ în presa Transilvǎneanǎ Titus Moraru Ovidiu Mureșan Editura Dacia 1977 Războiul de independență și revista "Familia" Viorel Faur Editura Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al Județului Bihor 1977 Independența României Presă străină Ionel Gal Vasile Arimia Ștefan Hurmuzache Editura Academiei Republicii Socialiste România 1977 Legături externe 30 august 1877 Ion Cristoiu Historia 13 ianuarie 2012 Simona Lazar Jurnalul Național 24 octombrie 2012 Victor Pitigoi Ziarecom 14 septembrie 2012 Virgil Lazar România liberă 8 mai 2005 Catalin Pruteanu Jurnalul Național 17 august 2007 Amos News Legături video 130 de ani la eliberarea Plevnei O republică federală este o federație de state cu o formă de guvernământ republicană Federația este compusă dintr-un număr de state care se autoguvernează care sunt unite la nivel de guvern federal În orice federație spre deosebire de un stat unitar guvernele autonome la nivel statal sunt definite constituțional fiind protejate de orice intervenție unilaterală care ar putea fi luată la nivel federal Statele unei federații precum și cele ale unei confederații mențin de asemenea și suveranitatea politică pe care nu o cedează statului federal De fapt în acest caz cuvântul „republică din expresia „republică federală nu este folosit foarte adecvat dar înseamnă cel puțin faptul că federația de state respectivă nu are ca șef de stat un monarh Trei state federale contemporane se descriu pe ele însele ca „republici federale Republica Federală Germania Republica Federală a Nigeriei și Republica Federală Democratică a Etiopiei O variantă aproape de aceasta este cea de „republică federativă care apare în titlul oficial al Braziliei „Republica Federativă a Braziliei Nu orice federație este o republică; spre exemplu Australia Canada și Malaezia sunt state federale dar nu sunt și republici fiind monarhii constituționale Liste de state care sunt republici federale Republici federale contemporane Republici federale istorice Provinciile Unite ale Americii Centrale 1824 1840 "Marea Columbie" 1819 1831 mai târziu Columbia republică federală până în 1886 republică unitară după 1886 Statele Confederate ale Americii 1861 1865 Cehoslovacia 1969 1992 Iugoslavia 1945 2003 Republici federale ficționale Galactic Republic Star Wars New Republic Star Wars United Federation of Planets Star Trek Vezi și Forme de guvernământ Revolta Bulgară din 1876 a fost o insurecție organizată de bulgari în Imperiul Otoman din aprilie până în mai 1876 care în mod indirect a dus la restabilirea Bulgariei ca națiune autonomă în 1878 În timpul revoltei un număr estimat de aproximativ o mie de musulmani au fost uciși A fost înăbușită cu brutalitate de către Armata Imperiului Otoman și de către unitățile de bașbuzuci provocând indignare în Europa și în Statele Unite mulți intelectuali faimoși condamnând Imperiul Otoman pentru atrocitățile și asuprirea la care era supusă populația bulgară Revolta din 1876 a implicat doar acele părți ale teritoriilor otomane populate în principal de bulgari Apariția unor sentimente naționale bulgare a fost strâns legată de restabilirea independenței Bisericii Ortodoxe Bulgare în 1870 Împreună cu noțiunea de „naționalism romantic creșterea conștiinței naționale a devenit cunoscută ca Renașterea Națională a Bulgariei Referințe Legături externe "Balkan Crisis and the Treaty of Berlin 1878" from The Balkans Since 1453 by LS Stavrianos; http wwwsucorg culture history berlin78 Charles Jelavich Barbara Jelavich The Establishment of the Balkan National States 1804–1920 History of East Central Europe University of Washington Press Seattle 31 December 1977 Mazower Mark The Balkans Weidenfeld & Nicolson history 20 June 2002 Walter Short Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke nu stătea bine cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 decembrie 1935 fiind convocat după ce Ralph Birkett nu a mai putut juca din cauza unei accidentări; Matthews a făcut un meci mai slab față de adversarul său Reinhold Münzenberg atât pe fază ovensivă cât și pe cea defensivă A avut de așteptat pentru o nouă selecție până pe 17 aprilie 1937 jucând pe Hampden Park în fața a 149000 de spectatori într-un meci cu rivala Scoția Jucând acasă scoțienii au reușit să câștige cu 3–1 în ciuda unui meci bun prestat de formația engleză În 1938 a jucat în opt meciuri pentru Anglia începând cu nouă înfrângere în fața Scoției avându-l ca adversar pe tânărul Bill Shankly Meciul în sine a fost unul controversat guvernul britanic cerându-le jucătorilor să îl întâmpine pe Hitler cu salutul nazist ca parte a strategiei de împăciuire Anglia a câștigat cu 6–3 Matthews trecându-și el însuși numele pe tabelă descurcându-se de această dată mult mai bine ca Münzenberg urmată de o victorie cu 4–2 în fața Franței la Paris Pe 15 aprilie 1939 s-a întors pe un Hampden Park mocirlos în care Anglia a câștigat cu 2–1 în fața a 142000 de suporteri servindu-l pe Tommy Lawton cu pasa decisivă care a adus golul victoriei cu patru secunde înainte de finalul meciului Din nou campioni mondiali italienii au terminat partida de pe San Siro la egalitate scor 2–2 înscriind golul egalizator cu un henț clar; de această dată Matthews a părăsit terenul cu o accidentare la șold După război s-a întors în echipa Angliei într-un meci cu Scoția desfășurat la 12 aprilie 1947 pe Wembley într-un meci încheiat la egalitate scor 1-1 În septembrie a jucat unul din cele mai bune meciuri în tricoul Angliei pasând decisiv la toate cele cinci goluri în victoria cu Belgia< ref> În aprilie 1948 a jucat din nou cu Anglia pe Hampden Park ajutându-și naționala să câștige cu 2–0; totuși meciul a făcut subiectul unei anchete ale FA după ce el a pretins că banii pe ceai și biscuiți i-au fost reținuți din diurnă șase pence Se spune că în acea partidă l-ar fi bătut pe Alberto Eliani doar pentru a-i lua pieptenele din buzunarul de la șorț pentru a se pieptăna; el susține că de fapt și-a folosit mâna pentru a-și șterge sprâncenele transpirate din cauza soarelui italian toropitor Spre sfârșitul acelui an a jucat într-un amical fără goluri cu Danemarca într-o victorie cu 6–2 în fața Irlandei de Nord în meciul câștigat cu scorul de 1–0 cu Țăra Galilor și în triumful cu 6–0 cu Elveția< ref> Antrenorul Walter Winterbottom a început să caute o extremă mai defensivă așa că l-a folosit pe Matthews o singură dată în 1949 – în înfrângerea cu 3–1 în fața Scoției din British Home Championship A jucat într-un singur meci în înfrângerea scor 1–0 în fața Spaniei de pe Estádio do Maracanã După ce a jucat în numai două jocuri 4–4 cu Europa XI și 3–1 cu Irlanda de Nord a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953 El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere admirându-i totodată pe unguri mai ales pe Ferenc Puskás A fost convocat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 din Elveția Matthews a ajutat-o pe Anglia să încheie meciul cu Belgia la egalitate scor 4–4 Matthews a mai participat la victoria cu 2–0 în fața galezilor și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci Germania de Vest chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală< ref> Anglia a înins-o pe Scoția cu 7–2 în aprilie 1955 și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie Matthews pe atunci în vârstă de 40 de ani a fost creditat pentru marea diferență de scor în avantajul englezilor Nu a jucat cu Danemarca dar a revenit în echipă în octombrie în meciul terminat la egalitate 1–1 cu Țara Galilor< ref> După ce a câștigat Balonul de Aur în 1956 în luna mai a aceluiași an a fost rechemat la națională pentru confruntarea cu Brazilia; Brazilia avea să ridice câștige mondialul din acel an dar Matthews i-a ajutat pe englezi să câștige cu scorul de 4–1 În următorul meci internațional cel cu Irlanda de Nord din 6 octombrie 1956 a devenit cel mai bătrân jucător englez care a marcat un gol într-un meci internațional la acea dată având vârsta de 41 de ani și 248 de zile A jucat în trei din cele patru meciuri de calificare contând pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1958 5–1 cu Irlanda 5–2 și 4–1 cu Danemarca La 15 mai 1957 Matthews a devenit cel mai bătrân jucător care a reprezentat Anglia La vârsta de 42 de ani și 104 zile el a jucat în victoria obținută în fața danezilor la Copenhaga Niciun alt jucător nu s-a bucurat de o carieră de 23 de ani în tricoul Angliei A fost subiectul emisiunii This Is Your Life în 1956 fiind intervievat de Eamonn Andrews la BBC Television Theatre Stil de joc Franz Beckenbauer a afirmat că viteza și abilitățile pe care le poseda Matthews făceau ca „aproape nimeni din joc să nu poată să-l oprească Johnny Giles a spus că „el avea de toate un control strâns al balonului abilități grozave de dribling și explozie puternică Era de asemenea și un jucător inteligent care știa când să paseze mingea Înainte de sezonul 1937-1938 a înscris 38 de goluri în patru sezoane ceea ce a însemnat că fundașii laterali au început să-i facă un marcaj mult mai strâns; din această cauză el a decis să se retragă mai des pentru a recupera balonul și să-l paseze coechipierilor în loc să marcheze el însuși< ref> Deși nu a mai marcat niciodată mai mult de șase goluri într-un sezon aceasta l-a făcut un jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse În fiecare dimineață începând cu ora 7 și indiferent de vreme el alerga pe plajele din Blackpool El își turna plumb în papuci pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal să-și simtă picioarele mai ușoare dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid Nu fuma și era conștincios în ceea ce privește mâncarea și băuturile consumate menținându-și un regim de antrenament strict din copilărie până la o vârstă înaintată Pe lângă atenția la dietă și fizic el a acordat o mare atenție și echipamentului său de joc În sezonul 1950-1951 Blackpool a încheiat o înțelegere de sponsorizare cu Co-op dar el a insistat să poarte o pereche de ghete mult mai ușoară pe care le-a descoperit jucând la Campionatul Mondial și care la acea vreme nu se găseau de cumpărat în Anglia Fiind pasionat de studiul fotbalului la CM 1950 Matthews a asistat la partidele Braziliei și Uruguayului după eliminarea Angliei Echipa națională antrenorul și presa s-au întors acasă dar el a rămas declarând că restul „și-au îngropat capetele în nisip După ce federația engleză a alocat numai 12000 din cele 100000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau sufletul jocului< ref> Nu a primit niciun cartonaș galben sau roșu în întreaga sa carieră A experimentat toată gama de emoții pe care o experimentează orice fotbalist dar întotdeauna și-a păstrat calmul nelăsând temperamentul sau emoțiile să-i afecteze jocul< ref> Cariera de antrenor și manager Matthews a fost numit manager general al rivalilor lui Stoke Port Vale în iulie 1965 alături de bunul său prieten Jackie Mudie; Matthews nu a fost plătit dar i s-au decontat cheltuielile Matthews a căutat jucători în North East England și în Scoția Centrală unde l-a descoperit pe talentatul atacant Mick Cullerton dar l-a trecut cu vederea pe tânărul Ray Kennedy Primind control managerial deplin după demisia lui Mudie în mai 1967 Matthews nu a putut să-și conducă clubul spre succes Ba mai mult Port Vale a fost amendată cu £4000 în martie 1968 și a fost exclusă din Football League pentru nereguli financiare Și-a dat demisia din poziția de manager în mai 1968 și deși clubul îi datora peste £9000 reprezentând salarii și cheltuieli a fost de acord să rămână pe Vale Park din postura de antrenor al echipei de tineret În decembrie 1970 Matthews a primit doar £3300 din cele £7000 datorate atunci Această experiență „i-a lăsat un gust amar făcându-l să nu mai preia niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud Nigeria Ghana Uganda și Tanzania Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de culoare care a ieșit din Africa de Sud Autoritățile sud-africane nu au vrut să provoace un scandal internațional așa că nu i-a oprit să se îmbarce pe avionul cu destinația Rio de Janeiro unde aveau să-l întâlnească pe legendarul jucător Zico În acea excursie l-a întâlnit și pe Ronnie Biggs La întoarcere căpitanul „Oamenilor lui Stan Gilbert Moiloa l-a numit „omul negru cu fața albă A jucat ultimul meci de fotbal în anul 1985 pentru Veteranii Angliei XI împotriva Veteranilor Braziliei XI în Brazilia la vârsta de 70 de ani; englezii au pierdut cu 6-1 primid goluri de la Amarildo Tostão și Jairzinho Retragerea și moartea Călătorind în jurul lumii ca antrenor în Australia Statele Unite Canada și în special în Africa s-a întors în Stoke-on-Trent cu soția sa Mila în 1989< ref> A mai îndeplinit funcția de președinte al Stoke City și vice-președinte onorific al lui Blackpool Matthews a murit pe 23 februarie 2000 la vârsta de 85 de ani după ce s-a îmbolnăvit într-o vacanță avută în Tenerife Mila murise cu un an mai înainte Boala de care a suferit pentru prima dată în 1997 a revenit de această dată cu consecințe fatale Moartea sa a fost anunțată la radio chiar înainte de meciul amical dintre Anglia și Argentina A fost incinerat și s-a organizat un praznic la care au participat fotbaliști precum Bobby Charlton și Jack Charlton Gordon Banks Nat Lofthouse și Tom Finney Cenușa sa a fost îngropată la centrul terenului stadionului lui Stoke City Britannia care s-a deschis oficial în august 1997 După moartea sa mai mult de 100000 de oameni au umplut străzile din Stoke-on-Trent pentru a-i aduce un ultim omagiu În timp ce cortegiul îl însoțea pe ultimul drum de 20 de kilometri muncitorii au lăsat uneltele jos iar elevii au stat nemișcați pentru a fi martori la acest eveniment Mai mulți fotbaliști i-au adus un omagiu epilogul autobiografiei sale conținând mai multe pagini cu citate Pelé l-a numit „omul care ne-a învățat felul în care trebuie să jucăm fotbal Moștenire Matthews a fost primul jucător inclus în English Football Hall of Fame în 2002 ca recunoaștere a talentului său Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a votat drept al unsprezecelea cel mai mare fotbalist al secolului al XX-lea Asociația Suporterilor lui Blackpool l-au votat ca unul din cei mai buni fotbaliști ai echipei din toate timpurile Au fost incluși câte cinci jucători din fiecare deceniu; Matthews este inclus în anii '50 O statuie reprezentându-l pe Matthews se află în fața stadionului Britannia și o alta în centrul orașului Hanley Pe placa ultimei statui stau scrise următoarele cuvinte „Numele său este simbolic pentru frumusețea jocului celebritatea sa eternă iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional Un jucător magic dintre oameni pentru oameni Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului În februarie 2010 ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38400 unui licitator necunoscut Academia Sir Stanley Matthews din Ormiston este o instituție de învățământ din Blurton Staffordshire care îi poartă numele Familia și viața personală Stanley Matthews s-a născut într-o casă tipic englezească de pe strada Seymour Hanley Stoke-on-Trent Staffordshire A fost al treilea din cei patru fii ai boxerului Jack Matthews care era cunoscut ca „Bărbierul Luptător din Hanley În vara anului 1921 Jack Matthews l-a dus pe Stanley pe atunci în vârstă de șase ani pe Victoria Ground stadionul clubului local Stoke City pentru o întrecere pentru băieții cu vârste sub 14 ani cu o poziție de start diferențiată în funcție de vârstă Tatăl său a pariat că fiul său va câștiga ceea ce s-a și întâmplat A mărturisit că jocurile pe care le juca cu ceilalți copii l-au ajutat să-și îmbunătățească driblingul și pregătindu-i să-și aleagă „un scop să fie disciplinați și să privească jocul ca pe o evadare din cotidian La vârsta de treisprezece ani a decis că vrea să fie fotbalist deși tatăl său ar fi vrut ca fiul să-i calce pe urme și să devină boxer Tatăl său a susținut că ar trebui să fie ales la trialurile pentru England Schoolboys pentru a-și putea continua cariera fotbalistică; în această perioadă antrenorul l-a ales pe Matthews să joace pe poziția de outside-right față de poziția preferată de Matthews cea de fundaș central La moartea tatălui său în 1945 Stanley i-a promis acestuia pe patul de moarte două lucruri va avea grijă de Elizabeth și că va câștiga Cupa Angliei< ref> În vara anului 1934 Matthews s-a căsătorit cu Betty Vallance fiica antrenorului lui Stoke City Jimmy Vallance A înâlnit-o pentru prima dată la vârsta de 15 ani când și-a serbat ziua de naștere în prima zi ca băiat de birou la Victoria Ground A câștigat Wimblendonul la tineret în 1962 în era open fiind ultimul jucător englez care a reușit această performanță În 1965 Matthews a devenit bunic după ce Jean a născut primul fiu Matthew Gough Ea a mai avut doi copii fiicele Samantha și Amanda În 1967 în timpul unui turneu al echipei Port Vale în Cehoslovacia Matthews a întâlnit-o pe Mila interpretul echipei pe atunci în vârstă de 40 de ani Africa de Sud și Canada Au călătorit foarte mult datorită meseriei de antrenor lui Matthews dar și a invitațiilor primite După ce Mila a murit în 1999 la vârsta de 71 de ani conform lui Les Scott care l-a ajutat pe Matthews să-și scrie autobiografia Matthews „nu a mai fost niciodată la fel Autobiografie Autobiografia lui Matthews intitulată The Way It Was a fost lansată de Headline în 2000 Volumul i-a fost dedicat soției sale Mila care a murit cu un an înainte de publicare Titluri Club ;Blackpool Cupa Angliei 1 1953 Finalist al Cupa Angliei 2 1948 1951 Locul secund în Football League First Division 1 1955–1956 ;Stoke City Football League Second Division 2 1932–1933 1962–1963 Națională ;Anglia British Home Championship 9 1935 1938 1939 1947 1948 1950 1952 1954 1955 a Titlul a fost împărțit cu Scoția în 1935 cu Țara Galilor și Scoția în 1939 și cu Țara Galilor în 1952 Individual Fotbalistul FWA al anului 1948 1963 Balonul de Aur 1956 CBE 1957 Knight Bachelor 1965 English Football Hall of Fame 2002 Statistici a Aceste trei meciuri au fost jucate înainte ca fotbalul competițional să fie suspendat datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și nu au fost incluse în total b Statisticile internaționale și naționale sunt preluate din autobiografia lui Stanley Matthews Note ;Specific ;General Legături externe pe site-ul lui Blackpool FC pe site-ul thefacom la English Football Hall of Fame Un stat regim marionetă este o entitate statală guvernamentală care îșî datorează existență sprijinului unei entități mai puternice de obicei o putere străină care în schimb îi dictează orientarea politică Termenul este folosit în disputele politice aproape exclusiv de detractorii regimului considerat a fi doar o marionetă indiferent dacă majoritatea cetățenilor statului respectiv sunt la curent sau nu cu respectiva caracterizare De multe ori un regim proclamat marionetă capătă această caracterizare din partea unui alt regim rival care încearcă să se proclame legitim în comparație cu primul marioneta care ar fi astfel lipsit de legitimitate De exemplu fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri Statele Unite respectiv Uniunea Sovietică Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal o soluție de compromis acceptată de ambele părți Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină sau ca urmare a unei amenințări militare străine sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă Uneori asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat Țări caracterizate ca fiind state marionetă Al doilea război mondial Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii puterile Axei că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite Europa Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare regimuri marionetă în mod special în literatura Aliaților Aceste țări marionetă includ Belgia 1939-1945 Mișcarea Rexistă a reușit să obțină un anumit sprijin electoral în deceniul al patrulea al secolului trecut numeroși dintre membrii ei au sprijinit ocupanții naziști în timpul celui de-al doilea război mondial Olanda 1939-1945 Germanii au instalat un guvern marionetă al Mișcării Național-Socialiste din Olanda în limba olandeză Nationaal-Socialistische Beweging in Nederland NSB în fruntea cu Anton Mussert Albania 1939-1944 stat marionetă al Italiei în timpul domniei regelui Zog și a perioadei ocupației fasciste Slovacia în timpul guvernării Partidului Poporului Slovac 1939-1944 partid naționalist și fascist asociat cu Biserica Romano-catolică Monseniorul Jozef Tiso a devenit șeful statului într-o Slovacie care era formal independentă Franța regimului de la Vichy de sub conducerea lui Philippe Pétain 1940-1944 S-a bucurat de un anumit grad de autonomie până în 1942 Grecia în timpul regimurilor marionetă a colaboraționiștilor Georgios Tsolakoglou Konstantinos Logothetopoulos și Ioannis Rallis1941-1944 Statul Independent al Croației condus de mișcarea Ustaše 1941-1945 Norvegia 1943-1945 sub conducerea lui Vidkun Quisling care încercase o lovitură de stat în timpul invaziei germane pe 9 aprilie 1940 dar care a fost numit în fruntea guvernului pe 1 februarie 1943 Republica Socială Italiană 1943-1945 După ce guvernul lui Pietro Badoglio a scos Italia din rândul Puterilor Axei germanii au ocupat țara proclamând Republica Socială Italiană Ungaria 1944-1945 în timpul regimului lui Ferenc Szálasi Serbia 1941-1944 în timpul regimului generalului Milan Nedić Imperiul Japonez În timpul perioadei războiului din Pacific din care face parte și teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă Manchukuo 1931-1945 creat în Manciuria sub conducerea ultimului împărat chinez Puyi Consiliul Politic Chahar octombrie 1935 – aprilie 1937 Statul Autonom al Hopeiului de Răsărit noiembrie 1935 – iulie 1937 condus de Yin Ju-keng Mengjiang aprilie 1937 – 1945 stat asemănător cu Manchukuo creat în Mongolia Interioară Guvernul Provizoriu al Chinei 14 decembrie 1937 – 30 martie 1940 Guvernul Naționalist din Nanjing 1940 – 1945 format în Nanjing de colaboraționistul Wang Jingwei Statul Burma Myanmar 1942-1945 sub conducerea lui Ba Maw Filipine 1943-1945 conduse de regimul colaboraționist al lui José P Laurel Guvernul Provizoriu al Indiei Libere 1943-1945 format în Singapore în octombrie 1943 de Subhash Chandra Bose Guvernul marionetă a fost format în perspectiva ofensivei japoneze din India Imperiul Vietnamului martie august 1945 sub regimul împăratului Bảo Đại cu prim-ministrul Tran Trong Kim după proclamarea independenței față de Franța Regatul Cambodgiei Cambodgia martie august 1945 regimul regelui Norodom Sihanouk cu prim-ministrul Son Ngoc Thanh după proclamarea independenței față de Franța Regatul Laosului regimul regelui Sisavang Vong după proclamarea independenței față de Franța Războiul Rece În timpul Războiului Rece acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri În conformitate cu această tendință blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului" Pe de altă parte Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii în special în America Latină în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea al șaselea al șaptelea și al optulea ale secolului trecut "Statele satelit" La terminarea celuli de-al doilea război mondial a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului Teritoriile ocupate de Statele Unite Regatul Unit și Franța au devenit democrații cu economii de piață aliate cu SUA în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat aliate cu URSS Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană care a devenit Republica Democrată Germană iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană care avea să devină Republica Federală Germania Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia – Republica Populară Polonia Republica Socialistă Cehoslovacia Republica Populară Ungaria Republica Socialistă România Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice Deși liderii sovietici afirmau că națiunile din Pactul de la Varșovia erau entități egale în drepturi care erau membre ale unei alianțe democratice realitatea era cu totul alta – URSS-ul își impunea deciziile prin utilizarea forței sau a amenințării cu forța De exemplu când comuniștii polonezi au încercat să-l aleagă pe Władysław Gomułka în fruntea partidului liderii sovietici le-a ordonat polonezilor să anuleze alegerea făcută sau urmau să fie zdrobiți de tancurile sovietice Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia cu excepția României într-o acțiune coordonată de URSS Ca justificare pentru această invazie Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit aflate în sfera sa de influență Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor încât afirmația contrară a candidatului la alegerile prezidențiale americane din 1976 Gerald Ford făcută în campania electorală a fost considerată o gafă de proporții care a dus la câștigarea alegerilor de oponentul său Jimmy Carter Acesta a replicat că dorește să-l vadă pe Ford cum îi poate convinge pe americanii de origine cehă sau poloneză că țările lor de origine nu se află sub dominația sovietică În 1987 președintele Ronald Reagan într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului nu l-a provocat pe liderul est-german ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "dărâme acel zid" Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra" referire la cântecul "My Way" datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice regimurile est-europene au căzut statele respective orientându-se către integrarea în structurile NATO UE abandonând URSS Războaiele din Coreea și Vietnam În perioada războiului din Coreea 1950-1953 Coreea de Sud a fost acuzată de Coreea de Nord că a fost statul marionetă a SUA În același timp SUA și aliații lor afirmau că nord-coreenii sunt marionetele sovieticilor Sfârșitul războiului și anii care au trecut nu au dus și la încetarea acuzațiilor reciproce Coreea de Nord reiterând acuzațiile la adresa Coreii de Sud citând legea carea plasează armata sud-coreeană sub comanda americană pe timp de război Războiul din Vietnam a fost văzut de multă lume ca un război prin delegație cu acuzații din partea superputerilor că părțile beligerante ar fi de fapt regimuri marionetă În zilele noastre majoritatea istoricilor sunt de acord că guvernul sud-vietnamez nu era decât un regim marionetă sprijinit de americani Calea nealinierii Datorită dorinței multor state pentru o independență reală acestea s-au alăturat Mișcării de Nealiniere încercând să se îndepărteze de politica Războiului Rece Chiar și printre statele socialiste au existat participanți la această mișcare țări care au ales să nu se alieze cu Moscova Exemplul cel mai cunoscut a fost Iugoslavia care a fost fondatoare a Mișcării de Nealiniere România deși era membră a Tratatului de la Varșovia a simpatizat cu nealiniații uneori opunându-se politicii sovietice Coreea de Nord a fost o țară socialistă care a căutat să aibă o cale politică independentă adoptând izolaționismul ideologiei Juche Când Partidul Comunist Chinez a reușit să înfrângă în cele din urmă Kuomintangul în 1949 în războiul civil din China mulți observatori occidentali au crezut că sprijinul oferit de Stalin comuniștilor chinezi va transforma Republica Populară Chineză într-un stat marionetă al sovieticilor Ruptura chino-sovietică a pus capăt prejudecăților occidentalilor iar China s-a dovedit o putere independentă ceea ce i-a permis președintelui american Richard Nixon să profite de pe urma disensiunilor chino-sovietice și deschidă calea normalizării relațiilor americano-chineze În 1972 Nixon a vizitat China și s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Zedong Vedeți și Diplomația ping-pong Albania comunistă are o istorie interesantă a schimbării alianțelor de-a lungul întregului război rece La începutul existenței sale Albania a fost un aliat al Uniunii Sovietice și al lui Stalin împotriva Iugoslaviei titoiste Albania și-a modificat orientarea politicii externe către China în 1956 iar de la jumatea deceniului al optulea către Iugoslavia "Războiul împotriva terorismului" În ultimii ani invazia Statelor Unite în Afghanistan și invazia Statelor Unite în Irak au dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă Statele Unite și Israelul Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un stat satelit înarmat de Statele Unite care-și duce "războaiele imperialiste" din Orientul Mijlociu și își promovează politica de americanizare și impunere a "culturii imperialiste americane" prin intermediul interpușilor israelieni Statele separatiste – state marionetă Există o serie de state nerecunoscute pe plan internațional a căror existență este datorată exclusiv protecției unor state puternice din vecinătate De exemplu Abhazia Ciprul de Nord Osetia de Sud Republica Moldovenească Transnistreană etc Foste state marionetă nerecunoscute din Africa de Sud În deceniile al optulea și al nouălea în Africa de Sud au fost proclamate patru bantustane Toate patru au fost reincorporate în Africa de Sud în 1994 State marionetă istorice Listă incompletă a statelor marionetă Irlanda de Nord controlată de Marea Britanie 1921 1969 Polonia Congresului controlată de Imperiul Rus Marele Ducat al Finlandei controlat de Imperiul Rus Ducatul Varșoviei controlat de Primul Imperiu Francez Regatul Olandei controlat de Primul Imperiu Francez Republica Batavă controlată de Franța Revoluționară Principatele române Valahia și Moldova controlate de Imperiul Otoman Al Doilea Imperiu Mexican condus de împăratul Maximilian 1864-1867 instalat de Al Doilea Imperiu Francez după Intervenția franceză din Mexic Regatul Granadei din timpul ultimei faze a Reconquistei stat vasal al Castiliei Honduras aflat sub controlul de facto al Guatemalei în 1876-1891 Dinastia Goryeo din Coreea a fost într-o anumită perioadă controlată de Imperiul Mongol Iudeea vasală a Imperiului Roman Armenia vasală a Imperiului Roman Macedonia vasală a Imperiului Persan Nubia controlată de Egiptul Antic Vezi și Republică bananieră Stat satelit Stat tampon Comintern Cominform Imperiul Sovietic Războiul Rece Pactul de la Varșovia CAER Statele Confederate ale Americii conform originalului în engleză The Confederate States of America o uniune de state federale cunoscute de asemenea și sub numele de Confederate States CSA sau doar ca the Confederacy a fost un stat federal independent autoproclamat care a existat între 1861 și 1865 în America de Nord pe teritoriul actual în sudul Statelor Unite ale Americii constând din 11 state care susțineau sclavia și care au secesionat din Statele Unite ale Americii de atunci Deși în mod aparent cauzele secesiunii CSA din '' sunt legate de menținerea sclaviei menționându-se în documentele vremii frica ca "drepturile statelor" să prevaleze asupra drepturilor deținătorilor de sclavi în realitate majoritatea istoricilor contemporani sunt de acord că secesiunea Sudului din Statele Unite ale Americii a fost mult mai complexă și că Războiul Civil American care a urmat 1861 1865 opunând Sudului subdezvoltat forța industrială și umană copleșitoare a Nordului a fost extrem de devastator pentru ambele tabere marcând decisiv până azi societatea americană Statele Unite ale Americii "Uniunea" sau "Nordul" a refuzat să recunoască Confederația ca stat independent sau să negocieze independența sa blocând încercările unor țări printre care s-au numărat și Marea Britanie de a recunoaște Confederația Războiul Civil American a izbucnit atunci când președintele confederat Jefferson Davis a ordonat asaltul asupra bazei militare a Uniunii din Charleston Carolina de Sud în aprilie 1861 Toate bătăliile majore ale războiului cu excepția a două dintre ele au avut loc pe teritoriul confederat care era copleșit de Uniunea care era superioară din toate punctele de vedere materiale la care s-a adăugat continua blocadă a Nordului care a sugrumat din fașă orice încercare a Sudului de a scăpa din cercul care se strângea mereu Când generalul Robert E Lee a decis capitularea în primăvara anului 1865 Confederația s-a prăbușit de la sine sclavii au fost eliberați și lungul și dificilul proces al Reconstrucției a început Istorie Procesul de secesiune în perioada decembrie 1860 mai 1861 Șapte state secesionaseră până la sfârșitul lunii martie 1861 Carolina de Sud 20 decembrie 1860 Mississippi 9 ianuarie 1861 Florida 10 ianuarie 1861 Alabama 11 ianuarie 1861 Georgia 19 ianuarie 1861 Louisiana 26 ianuarie 1861 Texas 1 februarie 1861 După ce președintele Lincoln a ordonat mobilizare generală alte patru state au secesionat Virginia 17 aprilie 1861 Arkansas 6 mai 1861 Tennessee 7 mai 1861 Carolina de Nord 20 mai 1861 Fracțiuni politice pro-secesiune din alte două state au format guverne confederate deși aceste state au fost considerate de către Nord Uniunea ca fiind state ale acesteia Missouri 31 octombrie 1861 de către Legislatura Neosho și Kentucky 20 noiembrie 1861 de către Russellville Convention Ca urmare a alegerii președintelui Abraham Lincoln în alegerile prezidențiale din 1860 pe baza unei platforme electorale care se opunea extinderii sclaviei amenințând a o considera ulterior ilegală primele șapte state sudice care au secesionat au fost dintre acele state care evident doreau menținerea și perpetuarea sclaviei La 4 februarie 1861 acestea au format Statele Confederate ale Americii alegându-l pe Jefferson Davis primul și unicul său președinte la 9 februarie și inaugurându-l la 18 februarie Puterea politică și liderii politici ai Confederației Putere executivă Aidoma Statelor Unite ale Americii din care au secesionat Statele Confederate ale Americii erau un stat secular și aveau puterea în stat separată în trei entități diferite cea executivă cea legislativă și cea judiciară Puterea executivă era formată din Președintele confederat Confederate President din Vicepreședintele confederat Confederate Vicepresident și șase membri ai "cabinetului" o denominare pentru "Consiliu de miniștri" Confederate Cabinet De-a lungul celor peste patru ani de existență președintele respectiv vicereședintele au rămas aceeași Jefferson Davis respectiv Alexander Stephens în timp ce membrii cabinetului cu excepția Secretarului Marinei Stephen Mallory și Dirigintelui Poștei John H Reagan s-au schimbat de mai multe ori Puterea legislativă Ramura legislativă a Statelor Confederate ale Americii a fost reprezentată de către un corp legislativ absolut similar Congresului Statelor Unite numit Congresul Confederat Aidoma United States Congress Congresul Confederat era format din două entități Confederate Senate a cărui alcătuire consta din doi senatori pentru fiecare stat membru al Confederației care erau aleși de legislaturile statelor respective și din Confederate House of Representatives ai cărui membri erau aleși prin votul locuitorilor statelor Purtători de cuvânt Speakers ai Provisional Congress Robert Woodward Barnwell din South Carolina 4 februarie 1861 Howell Cobb Sr din Georgia 4 februarie 1861 17 februarie 1862 Thomas Stanhope Bocock din Virginia 18 februarie 1862 18 martie 1865 Președinți pro-tempore Pro-tempore Presidents - Howell Cobb Sr din Georgia Robert Woodward Barnwell din Carolina de Sud Josiah Abigail Patterson Campbell of Mississippi Thomas Stanhope Bocock of Virginia Reprezentanți tribali în Congresul Confederat Tribal Representatives to Confederate Congress Elias Cornelius Boudinot 1862 1865 Cherokee Burton Allen Holder 1864 1865 Chickasaw Robert McDonald Jones 1863 1865 Choctaw Sesiuni ale Congresului Confederat Congresul Confederat Provizoriu Primul Congres Confederat Al Doilea Congres Confederat Puterea juridică Ramura juridică a guvernului a fost menționată specific în Constituția Statelor Confederate ale Americii dar cu excepția curților de justiție inferioare orășenești ale comitatelor și respectiv ale statelor care au fost mai mult sau mai puțin "ajustate din mers" ca să corespundă necesităților SCA o dorită Curte Supremă de Justiție a Statelor Confederate ale Americii nu a fost niciodată creată din cauza războiului care a marcat toată existența Statelor Confederate Câteva Curți Districtuale Confederate au fost totuși fondate în anumite state confederate mai exact în Alabama Florida Georgia Louisiana North Carolina Tennessee Texas și Virginia La terminarea războiului toate aceste curți au revenit precum fuseseră înainte de 1861 sub jurisdicția Uniunii Curțile la orice nivel au continuat să funcționeze așa cum o făcuseră anterior Secesiunii cu simpla mențiune că recunoșteau SCA ca autoritatea națională guvernamentală statală în loc de SUA Supreme Court Curtea Supremă de Justiție a Statelor Confederate ale Americii nu a fost fondată Curtea Districtuală Confederată Confederate District Court și magistrații care au condus-o Asa Biggs 1861 1865 John White Brockenbrough 1861 Alexander Mosby Clayton 1861 Jesse J Finley 1861 1862 Legături externe toate în limba engleză —Index al politicienilor Confederației Studii despre Războiul Civil și grupuri de discuții—Civil War Research & Discussion Group Peste 1000 de conexiuni și 350 de articole 1860 Declarația de Independență a statului South Carolina 1864 Un document oficial al Confederate Congress 1861 Uniformele Armatei și Marinei Confederate publicație săptămânală publicată de Turnwold Georgia și realizată JA Turner Comparație între Constituțiile SCA și SUA Realizarea Constituției Confederate articol de A L Hull 1905 Jurnalul oficial al Camerei Reprezentanților a statului Louisiana noiembrie 1861 Istoria fotografică a Războilui Civil Prevenirea diplomatică a recunoașterii Confederației Documentarea Sudului un manual al Confederației din 1863 Referințe Statele Confederate ale Americii conform originalului în engleză The Confederate States of America o uniune de state federale cunoscute de asemenea și sub numele de Confederate States CSA sau doar ca the Confederacy a fost un stat federal independent autoproclamat care a existat între 1861 și 1865 în America de Nord pe teritoriul actual în sudul Statelor Unite ale Americii constând din 11 state care susțineau sclavia și care au secesionat din Statele Unite ale Americii de atunci Deși în mod aparent cauzele secesiunii CSA din '' sunt legate de menținerea sclaviei menționându-se în documentele vremii frica ca "drepturile statelor" să prevaleze asupra drepturilor deținătorilor de sclavi în realitate majoritatea istoricilor contemporani sunt de acord că secesiunea Sudului din Statele Unite ale Americii a fost mult mai complexă și că Războiul Civil American care a urmat 1861 1865 opunând Sudului subdezvoltat forța industrială și umană copleșitoare a Nordului a fost extrem de devastator pentru ambele tabere marcând decisiv până azi societatea americană Statele Unite ale Americii "Uniunea" sau "Nordul" a refuzat să recunoască Confederația ca stat independent sau să negocieze independența sa blocând încercările unor țări printre care s-au numărat și Marea Britanie de a recunoaște Confederația Războiul Civil American a izbucnit atunci când președintele confederat Jefferson Davis a ordonat asaltul asupra bazei militare a Uniunii din Charleston Carolina de Sud în aprilie 1861 Toate bătăliile majore ale războiului cu excepția a două dintre ele au avut loc pe teritoriul confederat care era copleșit de Uniunea care era superioară din toate punctele de vedere materiale la care s-a adăugat continua blocadă a Nordului care a sugrumat din fașă orice încercare a Sudului de a scăpa din cercul care se strângea mereu Când generalul Robert E Lee a decis capitularea în primăvara anului 1865 Confederația s-a prăbușit de la sine sclavii au fost eliberați și lungul și dificilul proces al Reconstrucției a început Istorie Procesul de secesiune în perioada decembrie 1860 mai 1861 Șapte state secesionaseră până la sfârșitul lunii martie 1861 Carolina de Sud 20 decembrie 1860 Mississippi 9 ianuarie 1861 Florida 10 ianuarie 1861 Alabama 11 ianuarie 1861 Georgia 19 ianuarie 1861 Louisiana 26 ianuarie 1861 Texas 1 februarie 1861 După ce președintele Lincoln a ordonat mobilizare generală alte patru state au secesionat Virginia 17 aprilie 1861 Arkansas 6 mai 1861 Tennessee 7 mai 1861 Carolina de Nord 20 mai 1861 Fracțiuni politice pro-secesiune din alte două state au format guverne confederate deși aceste state au fost considerate de către Nord Uniunea ca fiind state ale acesteia Missouri 31 octombrie 1861 de către Legislatura Neosho și Kentucky 20 noiembrie 1861 de către Russellville Convention Ca urmare a alegerii președintelui Abraham Lincoln în alegerile prezidențiale din 1860 pe baza unei platforme electorale care se opunea extinderii sclaviei amenințând a o considera ulterior ilegală primele șapte state sudice care au secesionat au fost dintre acele state care evident doreau menținerea și perpetuarea sclaviei La 4 februarie 1861 acestea au format Statele Confederate ale Americii alegându-l pe Jefferson Davis primul și unicul său președinte la 9 februarie și inaugurându-l la 18 februarie Puterea politică și liderii politici ai Confederației Putere executivă Aidoma Statelor Unite ale Americii din care au secesionat Statele Confederate ale Americii erau un stat secular și aveau puterea în stat separată în trei entități diferite cea executivă cea legislativă și cea judiciară Puterea executivă era formată din Președintele confederat Confederate President din Vicepreședintele confederat Confederate Vicepresident și șase membri ai "cabinetului" o denominare pentru "Consiliu de miniștri" Confederate Cabinet De-a lungul celor peste patru ani de existență președintele respectiv vicereședintele au rămas aceeași Jefferson Davis respectiv Alexander Stephens în timp ce membrii cabinetului cu excepția Secretarului Marinei Stephen Mallory și Dirigintelui Poștei John H Reagan s-au schimbat de mai multe ori Puterea legislativă Ramura legislativă a Statelor Confederate ale Americii a fost reprezentată de către un corp legislativ absolut similar Congresului Statelor Unite numit Congresul Confederat Aidoma United States Congress Congresul Confederat era format din două entități Confederate Senate a cărui alcătuire consta din doi senatori pentru fiecare stat membru al Confederației care erau aleși de legislaturile statelor respective și din Confederate House of Representatives ai cărui membri erau aleși prin votul locuitorilor statelor Purtători de cuvânt Speakers ai Provisional Congress Robert Woodward Barnwell din South Carolina 4 februarie 1861 Howell Cobb Sr din Georgia 4 februarie 1861 17 februarie 1862 Thomas Stanhope Bocock din Virginia 18 februarie 1862 18 martie 1865 Președinți pro-tempore Pro-tempore Presidents - Howell Cobb Sr din Georgia Robert Woodward Barnwell din Carolina de Sud Josiah Abigail Patterson Campbell of Mississippi Thomas Stanhope Bocock of Virginia Reprezentanți tribali în Congresul Confederat Tribal Representatives to Confederate Congress Elias Cornelius Boudinot 1862 1865 Cherokee Burton Allen Holder 1864 1865 Chickasaw Robert McDonald Jones 1863 1865 Choctaw Sesiuni ale Congresului Confederat Congresul Confederat Provizoriu Primul Congres Confederat Al Doilea Congres Confederat Puterea juridică Ramura juridică a guvernului a fost menționată specific în Constituția Statelor Confederate ale Americii dar cu excepția curților de justiție inferioare orășenești ale comitatelor și respectiv ale statelor care au fost mai mult sau mai puțin "ajustate din mers" ca să corespundă necesităților SCA o dorită Curte Supremă de Justiție a Statelor Confederate ale Americii nu a fost niciodată creată din cauza războiului care a marcat toată existența Statelor Confederate Câteva Curți Districtuale Confederate au fost totuși fondate în anumite state confederate mai exact în Alabama Florida Georgia Louisiana North Carolina Tennessee Texas și Virginia La terminarea războiului toate aceste curți au revenit precum fuseseră înainte de 1861 sub jurisdicția Uniunii Curțile la orice nivel au continuat să funcționeze așa cum o făcuseră anterior Secesiunii cu simpla mențiune că recunoșteau SCA ca autoritatea națională guvernamentală statală în loc de SUA Supreme Court Curtea Supremă de Justiție a Statelor Confederate ale Americii nu a fost fondată Curtea Districtuală Confederată Confederate District Court și magistrații care au condus-o Asa Biggs 1861 1865 John White Brockenbrough 1861 Alexander Mosby Clayton 1861 Jesse J Finley 1861 1862 Legături externe toate în limba engleză —Index al politicienilor Confederației Studii despre Războiul Civil și grupuri de discuții—Civil War Research & Discussion Group Peste 1000 de conexiuni și 350 de articole 1860 Declarația de Independență a statului South Carolina 1864 Un document oficial al Confederate Congress 1861 Uniformele Armatei și Marinei Confederate publicație săptămânală publicată de Turnwold Georgia și realizată JA Turner Comparație între Constituțiile SCA și SUA Realizarea Constituției Confederate articol de A L Hull 1905 Jurnalul oficial al Camerei Reprezentanților a statului Louisiana noiembrie 1861 Istoria fotografică a Războilui Civil Prevenirea diplomatică a recunoașterii Confederației Documentarea Sudului un manual al Confederației din 1863 Referințe Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Statele din Nord sunt statele nordamericane situate la nord de linia Mason-Dixon ele au fost statele industriale unioniste care au luptat în Războiul civil american contra Statelor din Sud Statele Confederate ale Americii care aveau sclavi pe plantații La început nehotărâte statele Maryland și Kentucky de partea cui să intre în război sub presiunea ambelor tabere Maryland și Kentucky intră în război de partea Statelor Unioniste Legături externe Statele unioniste din nord Douăzeci și trei de state au rămas loiale Uniunii California Connecticut Delaware Illinois Indiana Iowa Kansas Kentucky Maine Maryland Massachusetts Michigan Minnesota Missouri New Hampshire New Jersey New York Ohio Oregon Pennsylvania Rhode Island Vermont și Wisconsin Pe parcursul războiului Nevada și Virginia de Vest s-au alăturat Uniunii ca state noi Tennessee și Louisiana au revenit sub controlul militar al Uniunii în prima parte a războiului Teritoriile Colorado Dakota Nebraska Nevada New Mexico Utah și Washington au luptat de partea Uniunii Statele din Sud termenul se referă la statele din sud-estul SUA Pe acest teritoriu care are o suprafață de 2384143 km² trăiesc ca 100 de miloane de locuitori Regiunea este situată la sud de linia Mason-Dixon care unește în punctele nordice 39° 43′ N 75° 47′ V 39° 43′ 20″ N 75° 47′ 20″ V și ține până la punctul sudic 38° 28′ N 75° 42′ W care este granița dintre statele Pennsylvania si Maryland Statele Confederate ale Americii și unde până în anul 1865 existau sclavi Cu toate că președintele Abraham Lincoln după ce a fost ales în anul 1861 a cerut desființarea sclavagismului fapt neacceptat de 11 State din Sud ceea ce a dus la Războiul civil american 1861–1865 cu Statele din Nord Statele din sud Carolina de Sud Mississippi Florida Alabama Georgia Louisiana și Texas la 2 luni s-au separat de SUA și au aderat alte patru state sclavagiste la Confederație Virginia Arkansas Carolina de Nord și Tennessee Districtele din zona de nord-vest a Virginiei s-au separat și ele de statul Virginia aderând din nou la Uniune sub forma noului stat Virginia de Vest la 20 iunie 1863 Câteva triburi de băștinași care practicau sclavagismul au susținut Confederația în Teritoriul Indian astăzi Oklahoma Legături externe Biedermeier este numele unui stil artistic de tranziție predominant în Europa Centrală care s-a manifestat între anii 1815 Congresul de la Viena și 1848 începutul revoluției A fost propriu mai multor genuri artistice precum pictura designul interior și literatura Se vorbește și de o Epocă Biedermeier O caracteristică definiorie este retragerea în idilă și privat Telescopul spațial Hubble prescurtat HST de la numele lui în engleză Hubble Space Telescope este un telescop plasat pe orbită în jurul Pământului numit așa după astronomul american Edwin Hubble Este poziționat în afara atmosferei terestre ceea ce îi conferă avantaje semnificative față de telescoapele de pe Pământ imaginile nefiind perturbate de către turbulențele atmosferice iar telescopul putând capta informații și în spectrul ultraviolet ale cărui lungimi de undă sunt în mod normal puternic atenuate de către stratul de ozon al Pământului De la lansarea lui în 1990 a devenit unul dintre cele mai importante instrumente din istoria astronomiei Cu el astronomii au făcut numeroase observații care au dus la importante descoperiri în astrofizică Camera fotografică cu câmp foarte larg de pe Hubble furnizează cele mai detaliate imagini în lumină vizibilă realizate vreodată De la conceperea lui în 1946 și până la lansare proiectul construirii unui telescop spațial a fost întârziat repetat de probleme tehnice și de buget În plus imediat după lansarea din 1990 s-a descoperit că oglinda lui principală suferea de o aberație de sfericitate aberație care compromitea grav capacitățile telescopului Totuși după o misiune de întreținere din 1993 telescopul a atins calitățile preconizate în proiect devenind un instrument vital atât pentru astronomie cât și pentru publicul larg Telescopul spațial Hubble face parte din programul NASA Great Observatories în alături de Observatorul Compton pentru raze Gamma Observatorul Chandra pentru raze X și Telescopul spațial Spitzer< ref> Hubble este rezultatul unei colaborări între NASA și Agenția Spațială Europeană ESA Despre Hubble Hubble este singurul telescop spațial conceput pentru a fi întreținut în spațiu de către astronauți Până în prezent au fost executate cinci misiuni de întreținere Prima misiune de întreținere a avut loc în decembrie 1993 când a fost corectată aberația de sfericitate a oglinzii telescopului A doua misiune de întreținere a fost efectuată în februarie 1997 când au fost adăugate două noi instrumente A treia misiune de întreținere s-a efectuat în două etape SMA3A din decembrie 1999 când la telescop s-au făcut reparațiile urgente urmată de SMA3B din martie 2002 când a fost montată Camera pentru observații panoramice ACS Advanced Camera for Surveys Față de situația din momentul SM3B două instrumente științifice au devenit indisponibile ele ieșind din funcțiune La bordul telescopului sunt șase giroscoape dintre care numai trei sunt folosite în mod curent la observații Totuși după alte defectări ale acelor giroscoape și pentru a mări durata de viață a telescopului s-a luat în august 2005 decizia de a opri unul dintre cele trei giroscoape care funcționau de obicei Acum Hubble folosește doar două giroscoape alături de senzori pentru reglajul fin Acest mod de lucru dă rezultate excelente Hubble realizând în continuare imagini de foarte bună calitate Sunt în cercetare giroscoapele care vor fi montate pe telescop la a patra misiune de întreținere Cele două instrumente științifice sunt Spectrometrul Vizual al Telescopului Spațial care s-a oprit din funcțiune în august 2004 Advanced Camera for Surveys care s-a defectat în urma unor operațiuni în ianuarie 2007 totuși ea mai poate da imagini în spectrul ultraviolet În prezent mijlocul lui 2007 observațiile de pe Hubble sunt obținute cu Wide Field and Planetary Camera 2 Camera planetară și de câmp larg și cu Near Infrared Camera and Multi-Object Spectrometer Camera pentru spectru infraroșul apropiat și spectrometrul multiobiect Astrometrul este fixat pe Fine Guidance Sensor senzori pentru reglajul fin al poziției Fără o corectare a orbitei sale orbita HST se va micșora ceea ce va duce la o reintrare în atmosferă a telescopului spațial după 2010 După dezastrul din 2003 al Navetei Spațiale Columbia cea de-a cincea misiune de întreținere care era inițial programată pentru 2004 a fost amânată de mai multe ori din motive de siguranță NASA a hotărât că o misiune umană este prea periculoasă datorită faptului că Stația Spațială Internațională SSI ar fi prea departe pentru ca astronauții să se adăpostească acolo în caz de pericol Naveta Spațială nu poate să călătorească între orbita Telescopului spațial Hubble și cea a Stației Spațiale Internaționale NASA și-a reconsiderat ulterior părerea și pe 31 octombrie 2006 administratorul NASA Mike Griffin a dat undă verde pentru a cincea misiune de întreținere care a fost efectuată de Naveta Spațială Atlantis Misiunea planificată pentru luna septembrie 2008 a fost amânată și lansată în mai 2009 și a constat în instalarea a două noi instrumente și în efectuarea de numeroase reparații și pare să fi avut succes Ca o măsură de precauție NASA a avut pe rampa de lansare de la Centrul Spațial Kennedy Complexul 39B și Naveta Spațială Discovery care ar fi ajutat cealaltă navetă spațială în caz de urgență dar aceasta nu a fost necesară Aceste reparații vor face ca Telescopul spațial Hubble să funcționeze până în 2013 când va fi lansat succesorul lui Telescopul Spațial James Webb care va fi mult superior Acesta însă va putea face observații doar în infraroșu Hubble rămânând principalul telescop spațial pentru observarea spectrelor vizibil și ultraviolet Concepție design și scopuri Propuneri și precursori Istoria telescopului spațial Hubble începe în 1946 când astronomul Lyman Spitzer a scris un referat întitulat „Avantajele astronomice ale unui telescop pe orbită în afara atmosferei terestre În acesta autorul a expus cele două mari avantaje ale unui telescop spațial viitor Primul avantaj este că rezoluția unghiulară unghiul cel mai mic sau puterea separatoare cea mai mare pentru care două obiecte să fie văzute distinct va fi limitată doar de difracție nu și de turbulențele atmosferice de pe Pământ care dau efectul de sclipire al stelelor Telescoapele de pe Pământ sunt limitate la rezoluții de 05 – 10  secunde de arc prin comparație cu rezoluția teoretică limitată doar de difracție de 01 secunde de arc pentru un telescop cu o oglindă de 25 m diametru Al doilea avantaj este că un telescop spațial va putea face observații și pentru lungimi de undă din spectrele infraroșu și ultraviolet care sunt puternic absorbite de atmosfera terestră Spitzer și-a dedicat mare parte a carierei militând pentru construirea unui telescop spațial În 1962 un raport al Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite ale Americii recomanda dezvoltarea unui telescop spațial în cadrul Programului Spațial Uman și în 1965 Spitzer a fost numit coordonatorul comitetului care să definească obiectivele telescopului spațial Astronomia spațială a început să se dezvolte după cel de-al doilea război mondial oamenii de știință folosind tehnologia rachetelor utilizată în război Primul spectru ultraviolet al Soarelui a fost obținut în 1946 În 1962 Regatul Unit a lansat un telescop care avea o traiectorie în jurul Soarelui ca parte a programului spațial Ariel iar în 1966 NASA a lansat primul Orbiting Astronomical Observatory OAO Observator astronomic orbital Primului Observator astronomic orbital i s-a stricat bateria după numai 3 zile iar ca urmare misiunea spațială a trebuit terminată A fost urmat de Observatorul astronomic orbital nr 2 care a observat stelele și galaxiile în ultraviolet de la lansarea lui din 1968 până în 1972 mult peste durata de viață estimată Misiunile Observatoarelor astronomice orbitale au demonstrat rolul important al telescoapelor spațiale în astronomie iar în 1968 NASA a planificat construirea de telescoape spațiale cu oglindă de 3 m în diametru cunoscute temporar sub numele de Large Orbiting Telescope Marele Telescop Orbital sau Large Space Telescope LST Marele Telescop Spațial cu o lansare programată pentru 1979 Aceste planuri au evidențiat faptul că pentru a asigura o durată de viață cât mai îndelungată pentru un proiect atât de costisitor lansarea telescoapelor spațiale trebuia urmată obligatoriu de misiuni umane în spațiu pentru reparații Astfel a apărut ideea unei navete spațiale reutilizabile tehnologie care a devenit disponibilă curând după aceasta Problema finanțărilor Succesul continuu al programului OAO a încurajat un puternic consens între astronomi cum că Marele Telescop Spațial va fi o mare realizare În 1970 NASA a format două comitete unul care să se ocupe de partea tehnică a proiectului telescopului spațial și cealaltă care să determine obiectivele științifice ale misiunii Odată ce acestea au fost stabilite următorul pas era cel ca NASA să obțină fonduri pentru instrument mult mai mari decât pentru orice alt telescop terestru Congresul Statelor Unite ale Americii a ezitat asupra mai multor aspecte ale bugetului propus pentru telescop cerând mai multe reduceri de buget în stadiile de cercetare În acel moment cheltuielile vizau studiile detailate ale unor potențiale noi instrumente pentru acel telescop și partea de logistică În 1974 reducerile de cheltuieli bugetare promovate de Gerald Ford au condus la anularea tuturor fondurilor dedicate proiectului unui telescop spațial Ca răspuns la aceasta o mișcare națională de lobby a fost inițiată de către astronomi Mulți astronomi s-au întâlnit cu senatorii și congresmenii americani în persoană și au fost inițiate campanii de petiții pe scară largă În final Academia Națională de Științe a SUA a publicat un raport dedicat telescopului spațial iar Senatul american a deblocat jumătate din fondurile cerute Congresului prima dată Problema fondurilor a dus la o reducere a scării proiectului cu propunerea de a micșora diametrul lentilei de la 3 m la 24 m ambele pentru a reduce costurile prevăzute inițial și a conferi o construcție cât mai compactă potrivită a telescopului La varianta propusă privind un telescop spațial precursor cu un diametru de 15 m care să testeze sistemul celui care îl va urma s-a renunțat iar nesiguranța financiară a scăzut și ea odată cu începerea colaborării cu Agenția Spațială Europeană ESA a fost de acord să furnizeze materialele primei generații de instrumente pentru telescop celulele solare pentru energia telescopului precum și oameni care să lucreze în SUA în schimbul faptului ca astronomii europeni să folosească telescopul în 15% din timpul său Congresul a aprobat în final finanțarea de 36 000 000 USD pentru anul 1978 începând astfel proiectarea Marelui Telescop Spațial cu lansarea estimată în anul 1983 La începutul anilor 1980 s-a hotărât ca numele telescopului să fie dat după numele lui Edwin Hubble cel care a făcut una dintre cele mai revoluționare descoperiri ale secolului al XX-lea cea că universul se extinde Construcție și tehnică Odată ce proiectul telescopului spațial a pornit activitatea s-a împărțit între mai multe instituții Centrului pentru Zbor Spațial Marshall MSFC i-a revenit responsabilitatea proiectării dezvoltării și construcției telescopului în timp ce Centrului pentru Zbor Spațial Goddard i-a fost încredințată partea privind instrumentele optice științifice și conducerea misiunii de la sol Marshall s-a unit împreună cu compania Perkin-Elmer pentru a proiecta și construi Optical Telescope Assembly Ansamblul al Telescopului Optic și Fine Guidance Sensors Senzorii pentru Reglajul Fin pentru telescopul spațial Lockheed a primit sarcina de construi naveta spațială în care să fie transportat pe orbită telescopul spațial Ansamblul Telescop Optic OTA Cea mai importantă parte a telescopului erau oglinda și sistemele optice care trebuiau construite conform specificațiilor Oglinzile telescoapelor trebuiau realizate cu o precizie de aproximativ o zecime din lungimea de undă a luminii vizibile dar deoarece telescopul spațial urma să fie folosit și la observații în ultraviolet sau infraroșul apropiat cu o rezoluție de zece ori mai bună decât telescoapele din trecut oglinda lui trebuia șlefuită cu o precizie de 1 20 din lungimea de undă specifică luminii vizibile aproximativ 30 nanometri Perkin-Elmer intenționa să utilizeze calculatoare puternice pentru a îndeplini sarcina de șlefuire și tot aceleași calculatoare pentru a da forma oglinzii formă cerută de NASA Această tehnologie a întâmpinat mai multe dificultăți decât se așteptau producătorii Ca urmare firmei Kodak i-a revenit sarcina de a construi o oglindă de rezervă prin metodele tradiționale de șlefuire Oglinda Kodak este expusă și în prezent la Institutul Smithsonian< ref> Construcția oglinzii Perkin-Elmer a început în 1979 folosind o sticlă foarte stabilă dimensional Șlefuirea oglinzii a început în 1979 și a continuat până în mai 1981 Procesul de șlefuire a durat mult mai mult decât era prevăzut inițial și a costat mai mult Pentru a face economie NASA a oprit construcția oglinzii Kodak A modificat data lansării ca fiind octombrie 1984 Oglinda a fost terminată la sfârșitul anului 1981 prin adăugarea unui strat reflector de aluminiu subțire de 75 nm și a unui strat protector de fluorură de magneziu de 25 nm Totuși au existat voci care își exprimau îndoiala privind competența firmei Perkin-Elmer de a lucra în acest important proiect OTA în care s-au investit mulți bani programul fiind foarte încărcat Ca urmare a întârzierilor NASA a amânat data lansării pe aprilie 1985 Dar cum Perkin-Elmer nu putea respecta programul pierzând câte o lună la fiecare patru luni lucrate în fiecare zi întârzierea creștea NASA a fost din nou nevoită să amâne data lansării prima oară pentru martie 1986 iar apoi pentru septembrie 1986 Până acum proiectul costase 1175 milioane de USD Naveta purtătoare Naveta purtătoare în care avea să fie transportat telescopul și instrumentele sale a fost o altă problemă inginerească majoră Trebuia să reziste la trecerile bruște de la zona luminată de Soare la cea umbrită de Pământ treceri care produc schimbări bruște de temperatură Soluția a fost una ingenioasă și anume un strat multiplu înconjurat de o carcasă de aluminiu ușor care să mențină temperatura în interior constantă și în care să stea telescopul și instrumentele auxiliare În interiorul carcasei de aluminiu un cadru de fibră de carbon cu grafit și rășină epoxidică urma să țină instrumentele aliniate Deși construcția navetei purtătoare în care să stea telescopul și instrumentele sale a început mai bine decât OTA Lockheed a avut și ea probleme cu bugetul și cu programul În vara lui 1985 construcția a fost gata dar cu trei luni întârziere și cheltuindu-se cu 30% mai mult decât se crezuse inițial Un raport al Centrului pentru Zbor Spațial Marshall spunea că Lockheed a ținut cont mai mult de directivele NASA decât de propriile lor idei Suportul de la sol În 1983 în urma unor controverse între NASA și comunitatea științifică a fost înființat Institutul Științific al Telescopului Spațial Institutul Științific al Telescopului Spațial a fost condus de Asociația Americană a Universităților Pentru Cercetare în Astronomie AAUC din campusul Universității Johns Hopkins din Baltimore una din cele 32 de universități americane afiliate la acest proiect AAUC Institutul Științific al Telescopului Spațial era responsabil pentru operațiunea științifică de a prelua datele de la telescop și a le furniza astronomilor o responsabilitate pe care NASA voia să o păstreze pentru ea dar oamenii de știință voiau să se ajungă la un acord academic Partea tehnică urma să fie furnizată de către NASA la Centrul pentru Zbor Spațial Goddard din Greenbelt Maryland 48 kilometri sud față de Institutul Științific al Telescopului Spațial Operațiunile lui Hubble urmau să fie monitorizate timp de 24 de ore pe zi de o echipă de controlori de zbor care au lucrat și la operațiunile de lansare ale telescopului pe orbită Space Telescope European Coordinating Facility Punctul European de Coordonare a Telescopului Spațial a fost stabilit la Garching bei München lângă München în 1984 pentru a face accesibilă informația provenită de la telescopul spațial și astronomilor de pe „bătrânul continent Un dezastru numit Challenger La începutul anului 1986 când lansarea părea posibilă în octombrie dezastrul navetei spațiale Challenger a determinat o pauză în programul spațial al SUA ținând la sol toate navetele spațiale pentru mai mulți ani astfel fiind amânată și lansarea telescopului spațial Toate componentele au fost ținute în încăperi curate până când lansarea a fost reprogramată o situație costisitoare care a mărit bugetul și-așa depășit de nenumărate ori În final când s-au reluat zborurile spațiale evenimentul mult așteptat a fost programat pentru 1990 În pregătirile finale pentru lansare praful care se adunase pe oglinzi a trebuit înlăturat cu jeturi de azot iar toate sistemele au fost verificate serios pentru a se asigura că funcționează În sfârșit pe 24 aprilie 1990 misiunea spațială STS-31 de pe Naveta Spațială Discovery a lansat pe orbită Telescopul Spațial Hubble De la costul inițial estimat la 400 milioane USD costul construcției ajunsese acum la 25 miliarde USD Costul total al Telescopului spațial Hubble până în 1999 era situat între 45 și 6 miliarde USD din partea SUA iar din partea europeană 593 milioane de euro< ref> Instrumente Când a fost lansat telescopul spațial Hubble TSH era echipat cu 5 instrumente științifice Camera foto cu câmp larg și planetar Spectrograful de înaltă rezoluție Goddard Fotometru de mare viteză Camera foto pentru obiecte neclare și Spectrograful pentru obiecte neclare Camera foto cu câmp larg și planetar a fost un aparat de fotografiat cu înaltă rezoluție ce avea scopul de a lua imagini din spațiu A fost construit de unul dintre laboratoarele NASA și i-au fost incorporate un set de 48 filtre optice pentru a izola liniile spectrale de interes astrofizic Instrumentul conținea 8 chipuri CCD distribuite în 2 camere foto fiecare folosind 4 chipuri CCD Camera cu „câmp larg convertea un câmp unghiular larg la dimensiunile rezoluției fotografiei în timp ce „camera planetară lua imagini la o distanță focală mai mare decât alte aparate foto imaginea avea o putere de mărire considerabil îmbunătățită Spectrograful de înaltă rezoluție Goddard a fost un spectrograf menit să opereze în domeniul ultraviolet A fost construit la Centrul Spațial Goddard și putea ajunge la o rezoluție spectrală de 90 000 De asemenea tot pentru observații în ultraviolet au fost optimizate și Camera foto pentru obiecte neclare și Spectrograful pentru obiecte neclare ambele fiind capabile să obțină cea mai înaltă rezoluție dintre toate instrumentele de pe Hubble Camera foto pentru obiecte neclare a fost construită de Agenția Spațială Europeană în timp ce spectrograful pentru obiecte neclare a fost construit de Corporația Martin Marietta Ultimul instrument era Fotometrul de mare viteză proiectat și construit la Universitatea Madison Wisconsin A fost optimizat pentru lumina vizibilă și în ultraviolet a stelelor variabile și altor obiecte astronomice care variază în strălucire Putea efectua până la 100 000 de măsurători pe secundă cu un fotometru astronomic cu o acuratețe de aproximativ 2% sau mai bună Sistemul de direcție a Telescopului spațial Hubble putea fi folosit ca instrument Având trei senzori pentru reglajul fin cu un scop primar de a ține telescopul stabil pe poziția necesară pe parcursul realizării unei fotografii exacte dar poate fi folosit și ca astrometru foarte precis; face măsurări cu o acuratețe de până la 00003 secunde de arc Oglinda defectă La câteva săptămâni de la lansarea telescopului imaginile primite de echipa de la sol arătau că exista o problemă serioasă la sistemul optic Deși primele imagini păreau să fie mai clare decât imaginile de pe Pământ telescopul eșua în încercarea de a găsi o bună focalizare finală iar imaginile care trebuiau să fie de cea mai bună calitate erau de fapt mult inferioare față de ce se pronosticase v figura comparativă mai jos Imaginile unui punct sursă formau o pată pe o rază de o secundă de arc sau chiar mai mult în loc de a forma un punct pe un cerc de 01 secunde de arc în diametru așa cum era prevăzut în caietul de sarcini Detalii tehnice pot fi văzute la Analiza imaginilor greșite a arătat cauza problemei oglinzii primare i s-a dat la sol o formă greșită Deși a fost probabil cea mai precisă oglindă făcută vreodată oglinda a fost prea turtită pe margini Greșeala a fost de numai 23 micrometri dar urmările au fost catastrofale o aberație de sfericitate mare adică un defect prin care lumina reflectată de marginea oglinzii focaliza în alt punct decât cel în care focaliza lumina reflectată de centrul oglinzii Impactul defectului oglinzii asupra observațiilor științifice varia în funcție de subiectul acestor observații Partea centrală a oglinzii era destul de precisă ca să permită observații reușite de înaltă rezoluție asupra unor obiecte luminoase iar partea de spectroscopie nu era practic afectată Însă pierderea de lumină datorată haloului produs de aberația de sfericitate a redus drastic utilitatea telescopului în cazul observării obiectelor slab luminoase sau a imaginilor cu contrast mare Ca o consecință aproape toate programele prevăzute erau imposibil de derulat deoarece ele necesitau observarea unor obiecte foarte puțin luminoase NASA și telescopul au devenit subiect de bancuri iar proiectul era privit ca un elefant alb De exemplu într-unul din filmele The Naked Gun Hubble era pus alături de Titanic Hindenburg și Edsel Originea problemei Analizând imaginile unor surse punctiforme astronomii au calculat constanta conicei oglinzii Aceasta avea valoarea de −101324  în loc de −100230 — cum s-a dorit Același număr a fost calculat atât analizând instrumentele care măsoară cu precizie curbura suprafețelor șlefuite folosite de Perkin-Elmer pentru a realiza profilul oglinzii cât și prin analiza interferogramelor obținute în timpul testelor la sol S-a înființat o comisie condusă de Lew Allen director la Jet Propulsion Laboratory pentru a determina modul în care a apărut eroarea Comisia Allen a descoperit că instrumentele folosite de Perkin-Elmer pentru măsura curburii fuseseră incorect asamblate Astfel lentila de câmp a acestuia fusese plasată greșit cu o abatere de 13 mm În timpul șlefuirii oglinzii cei de la Perkin-Elmer îi analizaseră suprafața cu alte două corectoare ambele indicând corect că oglinda suferea de aberații de sfericitate Aceste teste fuseseră gândite anume pentru a elimina posibilitatea apariției unor aberații optice majore În ciuda instrucțiunilor scrise privind asigurarea calității compania a ignorat aceste rezultate ale testelor întrucât credea că cele două corectoare erau mai puțin precise decât dispozitivul primar care raporta că oglinda are formă perfectă Comisia a dat vina pentru erori în primul rând pe Perkin-Elmer Relațiile dintre NASA și compania de aparatură optică au fost încordate pe parcursul construcției telescopului datorită numeroaselor întârzieri și depășiri de costuri NASA a considerat că Perkin-Elmer nu a privit oglinda telescopului ca o sarcină esențială a activității sale fiindcă era sigură de faptul că NASA nu putea merge la o companie concurentă odată ce șlefuirea a început Comisia a criticat dur nu numai compania Perkin-Elmer pentru aceste disfuncționalități ci și pe NASA pentru că nu a obiectat în problemele de control al calității cum ar fi încrederea în rezultatele unor teste efectuate cu un singur instrument Proiectarea unei soluții Proiectul telescopului prevăzuse dintotdeauna misiuni de întreținere iar astronomii au început imediat să caute soluții ale problemei de efectuat la prima misiune de întreținere programată în 1993 Deși Kodak și Itek șlefuiseră oglinzile de rezervă pentru Hubble ar fi fost imposibil de înlocuit oglinda pe orbită iar să se aducă temporar telescopul pe Pământ pentru reparații ar fi fost prea scump și ar fi durat prea mult În schimb faptul că oglinda fusese șlefuită atât de precis în formă greșită a permis proiectarea unor noi componente care să compenseze abaterile și care să fie adăugate la telescop cu ocazia misiunii de întreținere acționând efectiv ca niște "ochelari" care corectează aberația Din cauza modului în care au fost proiectate instrumentele erau necesare două seturi diferite de corectoare Proiectul camerei planetare și de câmp larg WF PC includea oglinzi ce aveau rolul de a dirija lumina pe opt cipuri CCD diferite care intrau în componența celor două camere iar eroarea inversă ar fi putut fi aplicată pe suprafețele acestor oglinzi anulând complet aberațiile oglinzii primare Această soluție a fost aplicată la Camera Planetară și de Câmp Larg 2 care însă conținea doar patru în loc de opt senzori CCD din cauza termenelor limită și constrângerilor bugetare Însă celelalte instrumente nu mai aveau alte suprafețe intermediare care puteau fi modificate în acest fel pentru corectarea lor era nevoie de dispozitive de corecție externe COSTAR Sistemul proiectat pentru a corecta aberația de sfericitate pentru lumină focalizată la FOC FOS și GHRS s-a numit "Corrective Optics Space Telescope Axial Replacement" COSTAR înlocuitor axial pentru corecție optică pentru telescopul spațial și a constat în esență din două oglinzi intercalate în drumul optic din care una putea fi construită astfel încât să corecteze aberația Pentru a monta sistemul COSTAR pe telescop trebuia să se renunțe la unul din celelalte instrumente iar astronomii au decis să sacrifice Fotometrul de mare viteză În primii trei ani ai misiunii Hubble înainte de montarea corectoarelor optice telescopul efectuase un număr mare de observații Observațiile spectroscopice în particular nu fuseseră afectate grav de aberație dar multe proiecte bazate pe imagini fuseseră anulate sau amânate dată fiind slaba performanță a telescopului la observațiile asupra obiectelor slab luminoase În ciuda problemelor întâmpinate în primii trei ani s-au realizat numeroase progrese științifice astronomii lucrând la optimizarea rezultatelor obținute folosind tehnici sofisticate de prelucrarea imaginilor cum ar fi deconvoluția Misiunile de întreținere și instrumentele suplimentare Misiunea de întreținere 1 Telescopul fusese proiectat de la început astfel încât să poată fi întreținut regulat dar după ce au ieșit la lumină problemele legate de oglindă prima misiune de întreținere a căpătat o importanță mult mai mare deoarece astronauții a trebuit să efectueze asupra telescopului operații complexe pentru a instala sistemele optice de corecție Cei șapte astronauți aleși pentru misiune au fost pregătiți intensiv în utilizarea a aproximativ o sută de instrumente specializate care trebuia să fie folosite Misiunea STS-61 a navetei spațiale Endeavour a avut loc în decembrie 1993 și a inclus instalarea unor instrumente și echipamente de-a lungul a 10 zile Mai important Fotometrul de mare viteză a fost înlocuit cu pachetul de corecție optică COSTAR iar Camera planetară și de câmp larg a fost înlocuită cu Camera planetară și de câmp larg 2 WFPC2 cu sistemul propriu de corecție optică În plus au fost înlocuite panourile solare și electronica lor de comandă împreună cu patru giroscoape folosite de sistemul de poziționare al telescopului două unități electrice de comandă alte componente electrice și două magnetometre Calculatoarelor de bord li s-au adus îmbunătățiri și în cele din urmă a fost corectată și orbita telescopului pentru a compensa modificarea orbitei datorată rezistenței aerului în timpul celor trei ani petrecuți de telescop în straturile superioare ale atmosferei Pe 13 ianuarie 1994 NASA a declarat misiunea un succes și a arătat primele imagini noi mult mai precise Misiunea fusese una dintre cele mai complexe misiuni efectuate vreodată implicând cinci perioade îndelungate de activitate în spațiu iar succesul său enorm a fost un mare balon de oxigen pentru NASA ca și pentru astronomii care aveau acum la dispoziție un telescop cu posibilități mult mai mari Misiunile de întreținere ulterioare nu au fost atât de dramatice dar fiecare a adăugat telescopului noi funcții Misiunea de întreținere 2 Misiunea de întreținere 2 Discovery STS-82 din februarie 1997 a înlocuit GHRS și FOS cu Spectrograful de imagine al telescopului spațial STIS și cu Spectrometrul multiobiect și camera de cvasiinfraroșu NICMOS a înlocuit aparatul de înregistrare științific și ingineresc cu bandă cu un nou aparat de înregistrat cu dispozitive de stocare electronice a reparat izolarea termică și a corectat din nou orbita lui Hubble NICMOS avea un radiator din azot solid pentru reducerea zgomotului termic al instrumentului dar la scurt timp după instalare o dilatare termică neașteptată a avut ca rezultat intrarea în contact a unei părți din radiator cu o garnitură optică Aceasta a condus la o viteză alarmantă de încălzire a instrumentului și i-a redus durata de viață prevăzută de 45 ani la aproximativ 2 ani Misiunea de întreținere 3A Misiunea de întreținere 3A Discovery STS-103 a avut loc în decembrie 1999 separată din Misiunea de Întreținere 3 după ce trei din cele șase giroscoape de la bord s-au defectat Un al patrulea s-a defectat cu câteva săptămâni înainte de misiune făcând telescopul incapabil de a efectua observații științifice Misiunea a înlocuit toate cele șase giroscoape a înlocuit un senzor pentru ghidaj fin și calculatorul a instalat un sistem de îmbunătățire a tensiunii și temperaturii în VIK pentru a preveni supraîncărcarea bateriei și a înlocuit izolația termică Noul calculator era bazat pe un procesor Intel 486 rezistent la radiații și permitea unele funcționalități care erau anterior disponibile doar pe calculatoarele de la sol Misiunea de întreținere 3B În cadrul Misiunii de întreținere 3B Columbia STS-109 din martie 2002 a fost instalat un nou instrument FOC fiind înlocuit cu Camera pentru observații panoramice în ACS și s-a reactivat NICMOS care rămăsese fără lichid de răcire în 1999 A fost instalat un nou sistem de răcire care a redus temperatura instrumentului suficient încât să devină din nou utilizabil deși sistemul de răcire nu era atât de puternic cât era prevăzut în proiectul original< ref> Misiunea a înlocuit panourile solare pentru a doua oară Noile panouri erau proiectate pe baza celor folosite pentru satelitul de comunicare Irridium și aveau doar două treimi din dimensiunile celor vechi având ca rezultat reducerea rezistenței aerului în atmosfera rarefiată din straturile superioare și totodată furnizând cu 30% mai multă putere electrică Puterea suplimentară a permis tuturor instrumentelor de la bordul lui Hubble să funcționeze simultan iar dimensiunile mai mici au redus problema vibrațiilor care apăreau atunci când panourile vechi mai puțin rigide intrau și ieșeau din lumina directă a Soarelui Unitatea de distribuție a puterii de pe Hubble a fost și ea înlocuită pentru a corecta o problemă cu releele procedură care a necesitat pentru prima dată de la lansare oprirea totală a alimentării cu energie electrică a telescopului Încheierea acestei misiuni de întreținere a mărit considerabil posibilitățile telescopului Hubble Cele două instrumente afectate în mod deosebit de misiune Camera pentru observații panoramice ACS și NICMOS au realizat imaginea Hubble Ultra Deep Field în 2003 și 2004 Misiunea de întreținere 4 Misiunea de întreținere SM4 este ultima misiune a programului Space Shuttle misiunea STS-125 pentru Telescopul Spațial Hubble În cadrul SM4 astronauții vor efectua cinci ieșiri în spațiu prin care vor instala două noi instrumente Camera de Câmp Larg 3 și Spectrograful pentru Originile Cosmosului vor repara două instrumente care s-au defectat Camera pentru Observații Panoramice și Spectroscopul de imagini precum și alte înlocuiri necesare pentru a ține telescopul în funcțiune cel puțin până în anul 2014 Misiunea de întreținere folosește naveta spațială Atlantis și a fost inițial planificată pentru data de 14 octombrie 2008 La 27 septembrie 2008 însă Unitatea de Comandă a Instrumentelor Științifice și de Prelucrare de Date în s-a defectat Toate datele științifice erau trecute prin această unitate înainte de a ajunge înapoi pe Pământ Deși există o rezervă care a fost pusă în funcțiune dacă și ea se defectează atunci Hubble ar fi inutilizabil Din acest motiv la 29 septembrie 2008 NASA a anunțat că lansarea SM4 se amână până în 2009 pentru ca și această unitate să fie înlocuită Misiunea de întreținere 4 s-a lansat la 11 mai 2009 Rezultate științifice Descoperiri importante Hubble a ajutat la rezolvarea unor vechi probleme din astronomie și a furnizat date care au necesitat elaborarea de noi teorii care să le explice Printre primele misiuni efectuate a fost cea de măsurare a distanțelor până la stelele variabile numite "cefeide" cu mai mare precizie decât fusese măsurată înainte dând o mai mare precizie aproximării constantei Hubble măsura vitezei de extindere a universului care la rândul ei este legată de vârsta sa Înainte de lansarea lui Hubble estimările constantei Hubble aveau erori de până la 50% dar măsurătorile telescopului Hubble asupra cefeidelor din constelația Fecioarei și din alte constelații îndepărtate de galaxii au furnizat o valoare cu o imprecizie de numai 10% în acord cu alte măsurători mai precise folosind alte tehnici efectuate după lansarea lui Hubble În timp ce Hubble a ajutat la precizarea estimărilor vârstei universului a generat îndoieli privind teoriile despre viitorul acestuia Astronomii din echipa de cercetare High-z Supernova și din Proiectul cosmologic Supernova au folosit telescopul pentru a observa supernove și au găsit dovezi că extinderea universului nu este frânată de influența gravitației ci ar putea chiar să se accelereze Această accelerare a fost măsurată ulterior cu mai mare precizie de alte telescoape de la sol și din spațiu care au confirmat descoperirea lui Hubble dar cauza acestei accelerări este încă puțin înțeleasă Spectrele și imaginile de înaltă rezoluție furnizate de Hubble erau foarte potrivite pentru stabilirea existenței găurilor negre în nucleele galaxiilor apropiate La începutul anilor 1960 fuseseră emise ipoteze că în centrele unor galaxii se găsesc găuri negre iar unele lucrări din anii 1980 au identificat câteva candidate la statutul de gaură neagră dar a rămas în sarcina lucrărilor efectuate cu Hubble să se arate că găurile negre sunt des întâlnite în centrele galaxiilor Programele Hubble au stabilit că mai mult masele găurilor negre centrale și proprietățile galaxiilor sunt strâns legate Astfel unul din rezultatele programelor Hubble în domeniul găurilor negre din galaxii este demonstrarea unei profunde legături între galaxii și găurile negre din centrul lor Coliziunea cometei Shoemaker-Levy 9 cu Jupiter din 1994 a avut loc din fericire pentru astronomi la câteva luni după ce Misiunea de întreținere 1 a refăcut performanțele optice ale lui Hubble Imaginile de pe Hubble ale planetei erau mai detaliate decât cele efectuate la trecerea sondei Voyager 2 în 1979 și au fost esențiale în studiul dinamicii coliziunii unei comete cu Jupiter un eveniment despre care se consideră că are loc o dată la câteva secole A fost folosit și pentru a studia obiecte aflate în regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar inclusiv planetele pitice Pluto și Eris Alte mari descoperiri realizate datorită datelor de la Hubble includ discurile proto-planetare din Nebuloasa Orion; dovezi ale prezenței planetelor extrasolare în jurul stelelor similare cu Soarele; și corespondentele în lumină vizibilă ale încă misterioaselor explozii de raze gamma Un rezultat unic al telescopului Hubble îl constituie imaginile Hubble Deep Field și Hubble Ultra Deep Field care au utilizat sensibilitatea lui Hubble în domeniul lungimilor de undă vizibile pentru a crea imagini ale unor porțiuni mici de cer cu obiectele cele mai îndepărtate fotografiate vreodată Imaginile arată galaxii aflate la miliarde de ani lumină depărtare și au generat o mulțime de lucrări științifice furnizând o nouă fereastră către Universul din perioada sa inițială Impactul asupra astronomiei Multe măsurători obiective arată impactul pozitiv al datelor de la Hubble asupra astronomiei Peste 4000 de lucrări bazate pe informații furnizate de Hubble au fost publicate în reviste prestigioase și nenumărate altele au fost prezentate la conferințe Privind lucrările de astronomie la câțiva ani după publicare aproape o treime din toate acestea nu sunt citate nicăieri dar dintre lucrările bazate pe date de la Hubble doar 2% dintre acestea nu sunt citate În medie o lucrare bazată pe date de la Hubble este citată de aproape două ori mai mult ca alte lucrări Din cele 200 de lucrări publicate în fiecare an și care sunt citate cel mai mult aproximativ 10% sunt bazate pe date de la Hubble Deși telescopul a avut în mod cert un impact semnificativ asupra cercetărilor astronomice costurile acestui program au fost mari Un studiu privind impactul relativ asupra astronomiei al mai multor telescoape de diverse dimensiuni au arătat că lucrările bazate pe date de la Hubble primesc de 15 ori mai multe citări decât cele bazate pe telescoape terestre de 4 m cum ar fi Telescopul William Herschel iar construcția și întreținerea lui Hubble costă de aproximativ 100 de ori mai mult Luarea deciziei între a investi în telescoape terestre și a investi în telescoape spațiale în viitor este o problemă complexă Progresele în domeniul opticii adaptive au extins rezoluția telescoapelor terestre până la a le permite să realizeze imagini în infraroșu ale unor obiecte slab luminoase Utilitatea opticii adaptive în raport cu observațiile Hubble depind puternic de detaliile particulare ale fiecărui subiect de cercetare în parte Domeniul de lungimi de undă în care corecțiile optice adaptive de înaltă calitate este însă limitat mai ales în culori optice Telescopul Hubble păstrează abilitatea unică de a realiza imagini de mare rezoluție în câmp larg de frecvențe Pe de altă parte tehnologiile optice terestre puteau furniza imagini ale obiectelor luminoase la o rezoluție superioară celor pe care le poate obține Hubble chiar și înainte de lansarea lui Utilizarea telescopului Oricine poate cere să folosească un timp telescopul; nu există restricții privind naționalitatea sau afilierea academică Competiția pentru durata de utilizare a telescopului este însă extrem de intensă raportul între durata cerută și durata disponibilă ia valori între 6 și 9 Cereri de propuneri se emit anual durata alocată unui ciclu durând aproximativ un an Propunerile sunt împărțite în câteva categorii Propunerile de observație generală sunt cele mai des întâlnite și includ observații de rutină Observațiile punctuale sunt cele care necesită mai puțin de 45 de minute incluzând aici și durata îndreptării spre țintă; observațiile punctuale sunt utilizate pentru a umple programul ce nu poate fi umplut cu observații generale Astronomii pot face propuneri de tip țintă ocazională în care observațiile sunt programate dacă are loc un eveniment trecător acoperit de propuneri în timpul ciclului de programări În plus până la 10% din timpul de utilizare al telescopului este considerat timp la dispoziția directorului Astronomii pot cere să folosească acest timp în orice moment din an și este de obicei folosit pentru studii ale unor fenomene neașteptate și trecătoare cum ar fi supernovele Alte utilizări ale acestui tip de timp au inclus observații care au condus la producerea imaginilor Hubble Deep Field și Hubble Ultra Deep Field și în primele 4 cicluri de timp de telescop observații efectuate de astronomi amatori Programarea observațiilor Programarea observațiilor efectuate de Hubble nu este o problemă simplă El se află pe o orbită joasă astfel încât să se poată ajunge la el cu ușurință cu navetele spațiale la misiunile de întreținere dar aceasta înseamnă că majoritatea țintelor astronomice sunt eclipsate de Pământ timp de aproape jumătate din durata orbitei Observațiile nu pot avea loc când telescopul trece prin Anomalia Atlanticului de Sud din cauza nivelelor ridicate de radiație și mai există zone de excludere în jurul Soarelui împiedicând unele observații asupra lui Mercur asupra Lunii și a Pământului Unghiul de evitare a Soarelui este de aproximativ 50° care este specificat pentru a preveni iluminarea de către Soare a vreunei părți din OTA Evitarea Pământului și a Lunii au scopul de a ține lumina puternică departe de FGS-uri și de a împiedica lumina difuză să intre în instrumente Însă dacă FGS-urile sunt oprite Luna și Pământul pot fi observate Observațiile asupra Pământului au fost folosite încă de la începutul programului pentru a genera câmpuri plate pentru Camera planetară și de câmp larg 1 Există o așa-numită zonă de vizualizare continuă în unghi de aproximativ 90° cu planul orbitei lui Hubble în care țintele sunt neeclipsate perioade lungi de timp Datorită precesiei orbitei poziția zonei se deplasează de-a lungul unei perioade de opt săptămâni Datorită faptului că nimbul Pământului este mereu la aproximativ 30° de regiunile din zona de vizualizare continuă strălucirea Pământului poate fi ridicată perioade lungi și în zona de vizualizare continuă Deoarece Hubble orbitează în atmosfera superioară orbita sa se modifică în timp într-un fel care nu poate fi prevăzut cu exactitate Densitatea atmosferei superioare variază în funcție de mulți factori și asta înseamnă că după șase săptămâni poziția lui Hubble poate avea o eroare de până la 4000 km față de valoarea prezisă Programarea observațiilor este finalizată de regulă doar cu câteva zile înainte întrucât programarea mai din timp ar putea fi dată peste cap de modificarea poziției telescopului modificare ce poate face ținta neobservabilă Observațiile amatorilor Primul director al STScI Riccardo Giacconi a anunțat în 1986 că intenționează să dedice o parte din timpul la dispoziția directorului astronomilor amatori permițându-le și lor să folosească telescopul Deși timpul total ce urma să le fie alocat acestora era de doar câteva ore pe ciclu astronomii amatori au fost foarte interesați Propunerile pentru timpul folosit de amatori erau analizate foarte exigent de o comisie de astronomi amatori iar timpul era acordat doar propunerilor cu real merit științific care nu dublau propuneri efectuate de profesioniști și care necesitau posibilitățile unice ale telescopului spațial În total 13 astronomi amatori au primit timp de telescop observațiile lor fiind efectuate între 1990 și 1997 După această perioadă însă reducerile de buget de la STScI au făcut imposibilă susținerea astronomilor amatori ca urmare nu au mai fost desfășurate programe cu timp de telescop pentru amatori Datele furnizate de Hubble Transmisia către Pământ Datele obținute de Hubble erau inițial stocate chiar pe telescop În momentul lansării tehnologia de stocare era banda magnetică dar aceasta a fost înlocuită de dispozitive electronice de stocare în timpul misiunilor de întreținere 2 și 3A De pe dispozitivele de stocare de la bord datele sunt transferate la sol prin Sistemul de sateliți de localizare și transmisie de date un sistem de sateliți proiectat astfel încât sateliții de pe orbită joasă să poată comunica cu controlul misiunii pe o durată de 85% din orbita lor Datele sunt transmise la stația de bază a sistemului de sateliți apoi la Centrul de Zbor Spațial Goddard și de acolo în cele din urmă pentru arhivare la Institutul Științific al Telescopului Spațial Arhiva Toate datele de la Hubble sunt în cele din urmă puse la dispoziția publicului printr-o arhivă publică la adresa http archivestsciedu hst Datele sunt de obicei proprietate intelectuală — disponibile doar investigatorului principal și astronomilor desemnați de către acesta — timp de un an de la data realizării lor În anumite circumstanțe investigatorul principal poate cere directorului STScI extinderea sau reducerea perioadei de proprietate intelectuală Observațiile făcute pe timpul la dispoziția directorului sunt lipsite de perioada de proprietate intelectuală și sunt imediat eliberate publicului Datele de calibrare cum ar fi câmpurile plate sau cadrele întunecate devin și ele publice imediat Toate datele din arhivă sunt format FITS un format potrivit analizelor astronomice dar nu și pentru utilizarea publică Proiectul Moștenirea Hubble în prelucrează și eliberează publicului o mică selecție din cele mai bune imagini în formatele JPEG și TIFF Reducerea prelucrării Datele astronomice achiziționate prin CCD-uri trebuie să treacă prin câțiva pași de calibrare înainte de a fi utile în analiza astronomică STScI a dezvoltat software-uri sofisticate care calibrează automat datele atunci când acestea sunt cerute din arhivă cu cele mai bune fișiere de calibrare disponibile Această prelucrare „ad-hoc presupune cereri mari de date și poate dura o zi sau chiar mai mult Procesul prin care datele sunt calibrate automat se numește „reducerea prelucrării în și este din ce în ce mai des întâlnit și la observatoarele astronomice mari Astronomii pot dacă doresc să obțină fișierele de calibrare ei înșiși și să ruleze local software-ul de reducere a prelucrării Aceasta poate fi de dorit atunci când trebuie să se folosească alte fișiere de calibrare decât cele selectate automat Analiza datelor Datele de la Hubble pot fi analizate cu mai multe pachete diferite dar STScI dezvoltă STSDAS Sistemul de Analiză a Datelor Științifice de la Telescopul Spațial în Acest software conține toate programele necesare pentru a rula reducerea de prelucrare pe fișierele de date brute precum și multe alte unelte de prelucrare a imaginilor astronomice modificate pentru a îndeplini cerințele de prelucrare a datelor de la Hubble Software-ul rulează ca modul al IRAF un program popular de prelucrare a datelor astronomice Activități promoționale A fost întotdeauna important pentru telescopul spațial să captiveze imaginația publicului dată fiind considerabila contribuție a contribuabililor la costurile de construcție și de operare După primii ani cei mai dificili în care oglinda defectă a știrbit reputația lui Hubble în ochii publicului prima misiune de întreținere a permis reabilitarea acestuia datorită numeroaselor imagini remarcabile produse de sistemul optic corectat Câteva inițiative au ajutat să țină publicul informat cu privire la activitățile Hubble Proiectul Moștenirea Hubble a fost demarat pentru a produce imagini de înaltă calitate pentru uzul public al celor mai interesante imagini observate Echipa acestui proiect este compusă din astronomi amatori și profesioniști precum și de oameni cu pregătire din afara astronomiei și a pus accent pe natura estetică a imaginilor Hubble Proiectul Moștenirea Hubble primește puțin timp de observare a obiectelor care din motive științifice nu au fost fotografiate la suficiente lungimi de undă pentru a construi o imagine completă în culori În plus STScI întreține câteva site-uri web adresate publicului larg conținând imagini de la Hubble și informații despre observator Eforturile promoționale sunt coordonate de Biroul de Promovare Publică în înființat în 2000 pentru a aduce asigurări că contribuabilii americani văd beneficiile investiției lor în programul telescopului spațial După 1999 principalul grup care se ocupă cu promovarea telescopului Hubble în Europa este Centrul de Informații despre Hubble al Agenției Spațiale Europene în –HEIC Acest birou a fost înființat la Organismul European de Coordonare a Telescopului Spațial în din München în Germania HEIC consideră că misiunea sa este de a îndeplini misiunile de educație și promovare ale telescopului spațial Hubble pentru Agenția Spațială Europeană ESA Munca sa este centrată pe producția de știri și imagini care evidențiază rezultate științifice interesante produse de Hubble Acestea sunt adesea de origine europeană și astfel nu doar accentuează contribuția ESA la Hubble 15 % dar și contribuția oamenilor de știință europeni din cadrul observatorului Mai mult grupul produce filme material educațional CD-ROM-uri broșuri postere și DVD-uri și multe altele O replică a telescopului Hubble este în fața tribunalului din Marshfield Missouri orașul natal al lui Edwin P Hubble Viitor Defectări de echipament Misiunile de întreținere din trecut au înlocuit instrumentele vechi cu unele noi evitând astfel defecțiunile și făcând posibile noi tipuri de observații științifice Fără aceste misiuni de întreținere toate instrumentele se vor defecta în cele din urmă Pe 3 august 2004 sistemul de alimentare cu energie al Spectrografului de imagini al telescopului spațial STIS s-a defectat făcând instrumentul nefuncțional Inițial electronica fusese construită cu redundanță completă dar primul set se defectase deja în mai 2001 Pare puțin probabilă repararea vreunei funcționalități științifice fără misiuni de întreținere Telescopul Hubble folosește giroscoape pentru a se stabiliza pe orbită și pentru a se îndrepta cu precizie către țintele astronomice În mod normal sunt necesare trei giroscoape pentru utilizarea normală; observațiile sunt încă posibile cu două dar zona de cer care poate fi vizualizată este întrucâtva restrânsă iar observațiile care necesită poziționare de precizie sunt foarte dificile În 2005 s-a decis ca operațiunile normale să se efectueze cu două giroscoape pentru a prelungi durata de viață a misiunii Trecerea la acest mod s-a făcut pe 31 august 2005 lăsând lui Hubble doar două giroscoape funcționale și două de rezervă Estimările ratei de eșec a giroscoapelor indică faptul că Hubble ar putea rămâne în 2008 cu un singur giroscop după care acesta ar deveni inutilizabil În plus față de defecțiunile prevăzute ale giroscoapelor Hubble va avea nevoie de o schimbare de baterii O misiune robotizată de întreținere care să schimbe bateriile ar fi dificilă deoarece necesită multe operații și un eșec al vreuneia ar putea aduce avarii nerecuperabile lui Hubble Totuși observatorul a fost proiectat de așa natură încât în timpul misiunilor de întreținere ale navetei telescopul poate fi alimentat cu energie de pe naveta spațială și acest fapt poate fi realizat adăugând o sursă externă de energie o baterie adițională dar nu o schimbare a celor interne< ref> Pe 25 iunie 2006 camera principală Camera pentru observații panoramice ACS a încetat să funcționeze Instrumentul de a treia generație fusese instalat de echipajul navetei spațiale Columbia în 2002 A fost proiectat cu electronică redundantă care a fost pusă în funcțiune pe 30 iunie 2006 iar operațiunile științifice au fost reluate pe 4 iulie 2006 Pe 23 septembrie 2006 ACS s-a defectat din nou dar până pe 9 octombrie 2006 problema fusese deja diagnosticată și rezolvată Degradarea orbitei Hubble orbitează în jurul Pământului în straturile superioare extrem de rarefiate ale atmosferei și în timp orbita i se degradează datorită rezistenței aerului Dacă orbita nu este corectată cu ajutorul unei navete sau în alt fel telescopul va reintra în atmosfera Pământului cândva între 2019 și 2032 data exactă depinzând de activitatea solară și de impactul acesteia asupra straturilor superioare ale atmosferei Starea giroscoapelor de pe Hubble are și ea un impact asupra datei de reintrare întrucât un telescop controlabil poate fi orientat în așa fel încât să se minimizeze rezistența aerului Nu tot telescopul ar arde la reintrarea în atmosferă Părți din oglinda principală și din structura sa de susținere probabil ar supraviețui putând produce pagube și chiar victime omenești probabilitatea de victime omenești este estimată la 1 din 700 la o reintrare necontrolată< ref> Dacă STS-125 are succes atunci data de reintrare naturală va fi amânată misiunea corectând orbita și înlocuind giroscoapele NASA investighează posibilitatea adăugării unui modul extern de propulsie pentru a permite reintrarea controlată Aceasta nu ar trebui executată înainte de data așteptată de reintrare< ref> Planul original al NASA de dezafectare al lui Hubble era recuperarea lui cu o navetă spațială Telescopul Hubble ar fi fost probabil apoi expus la Smithsonian Institution Problemele pe care le implică această metodă includ costurile mari de pregătire a unei lansări de navetă spațială există estimări de aproximativ 500 de milioane de dolari mandatul de retragere a navetelor spațiale până în 2010 și riscul la care este expus echipajul navetei Discuții privind ultima misiune de întreținere Naveta spațială Columbia era programată să viziteze Hubble din nou în februarie 2005 Sarcinile acestei misiuni de întreținere ar fi inclus înlocuirea unui senzor de ghidaj fin și a două giroscoape defecte refacerea izolației termice rupte înlocuirea Camerei planetare și de câmp larg 2 cu o nouă Cameră de câmp larg 3 și instalarea Spectrografului pentru originile cosmosului în –COS Dar Sean O'Keefe pe atunci administrator NASA a decis că pentru a preveni repetarea dezastrului navetei Columbia toate misiunile viitoare ale navetelor trebuie să poată ajunge în siguranță la Stația spațială internațională în cazul unei probleme apărute în timpul zborului probleme ce ar putea împiedica aterizarea în siguranță a navetei Naveta nu poate ajunge și la telescop și la stația spațială în timpul aceleiași misiuni ca urmare au fost anulate toate misiunile viitoare de întreținere Această decizie a fost contestată de numeroși astronomi care considerau că telescopul Hubble este suficient de valoros încât să merite riscul; succesorul acestuia Telescopul spațial James Webb va fi gata abia după terminarea zborurilor navetelor spațiale în 2010 și în timp ce Hubble poate obține imagini în domeniile ultraviolet și vizibil James Webb este limitat la infraroșu Totuși mulți astronomi admit că întreținerea lui Hubble nu ar trebui să aibă loc dacă costurile de întreținere vin din bugetul telescopului James Webb Perioada de lipsă a posibilității observațiilor spațiale dintre dezafectarea lui Hubble și punerea în funcțiune a unui succesor era o grijă majoră pentru unii astronomi dat fiind puternicul impact științific al observațiilor cu telescoape spațiale în ansamblu Pe 29 ianuarie 2004 Sean O'Keefe a spus că își va revizui decizia de anulare a ultimei misiuni de întreținere a telescopului spațial Hubble datorită cererilor publice și a cererilor din partea Congresului ca NASA să caute o cale de a salva telescopul spațial Hubble Pe 13 iulie 2004 o comisie oficială a Academiei Naționale de Științe a recomandat ca telescopul Hubble să fie păstrat în ciuda riscurilor aparente Raportul său cerea ca „NASA să nu efectueze acțiuni ce ar împiedica o misiune de întreținere cu navetă spațială pentru telescopul spațial Hubble Pe 11 august 2004 Sean O'Keefe a cerut Centrului pentru Zbor Spațial Goddard să pregătească o propunere detaliată pentru o misiune de întreținere robotizată Aceste planuri au fost ulterior anulate ideea fiind descrisă ca „nefezabilă< ref> La sfârșitul lui 2004 câțiva membri ai Congresului în frunte cu senatorul Barbara Mikulski au ținut audieri publice și au dus o luptă puternic susținută public inclusiv prin mii de scrisori din partea copiilor școlari din toată țara să convingă Administrația Bush și NASA să reconsidere decizia de a anula misiunea de salvare a lui Hubble< ref> În aprilie 2005 venirea noului administrator NASA Mike Griffin a schimbat atât statutul al misiunilor umane cât și pe cel al misiunilor robotice Griffin a afirmat că va reconsidera posibilitatea unei misiuni umane de întreținere Curând după numirea sa el a autorizat Centrul pentru Zbor Spațial Goddard să treacă la pregătirea unui zbor uman pentru întreținerea Hubble spunând că va lua decizia finală asupra acestui zbor după următoarele două misiuni ale navetelor spațiale Pe 31 octombrie 2006 s-a dat acordul final pentru misiune de către administratorul NASA Mike Griffin Misiunea de 11 zile STS-125 a navetei spațiale Atlantis programată pentru lansare la data de 8 octombrie 2008 Întrucât însă o defectare a rezervei ar duce la inutilizabilitatea telescopului misiunea de întreținere a fost amânată pentru a permite astronauților să rezolve și această problemă pe lângă celelalte planificate Misiunea a demarat la 11 mai 2009 și a efectuat toate reparațiile planificate anterior precum și alte reparații adiționale inclusiv înlocuirea principalei unități de prelucrare a datelor Note Legături externe Imagini bostoncom 19 mai 2010 Alexandru Safta Descoperă 10 septembrie 2009 Descoperă Theodor Benedikt Sockl n 15 aprilie 1815 Viena – d 25 decembrie 1861 Viena a fost un pictor și fotograf austriac S-a născut la Viena pe 15 aprilie 1815 fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie născută Shurer von Waldheim printre rudele lui apropiate se află și sora sa scriitoarea născută Sockl În anii 1834 1836 Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena mai întâi ca student la sculptură apoi devenind tot mai interesat de pictură În 1841 a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani pictură pierdută și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt Viena< ref> Din jurul anului 1846 Theodor trăiește în Transilvania apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat Predă pictura în Sibiu la Galeriile de Artă Brukenthal unde în 1847 o întâlnește ca studentă pe viitoarea sa soție Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Portretul ei pictat în acel an e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei care o considerau oaia neagră a familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 la Mehadia< ref> Ei au plecat ulterior din Transilvania și au trăit mai întâi în Graz Austria unde în 1848 s-a născut primul lor fiu Victor Franz Theodor apoi s-au mutat la Viena unde s-a născut în 1849 al doilea fiu al lor Theodor Friedrich Adolf care însă a murit în 1850 În contextul Revoluției din 1848 din Imperiul Austriac o scrisoare deschisă trimisă de către sora lui conferinței episcopilor catolici din 1848 de la Würzburg cerând reforme ecleziastice precum abolirea celibatului preoților și oficierea cultului în limba germană a cauzat controverse publice Theodor Sockl a scris o scrisoare publică acuzând-o de convingeri protestante La rândul ei Sophie i-a invalidat argumentele într-o altă scrisoare publică ulterioară< ref> În vara lui 1850 împreună cu soția și fiul lor s-a întors la Sibiu unde au stat în casa familiei Soterius Aici li s-a născut o fiică Ottilie Clara Sophie în 1851 În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim A pictat de asemenea două panouri de ușă înfățișând un bărbat Asklepois și o femeie Hygiea făcute pentru chimistul Molnauș în Heltaurgasse Sibiu cca 1852 ambele în Muzeul Brukenthal Nos 1493 & 1494; un portret al Kaiserului Franz Joseph ca bărbat tânăr cca 1852 Muzeul Brukenthal No1365; fondatorul Băncii Generale de Economii Michael Fr Herbert Muzeul Brukenthal No 2122; un om de afaceri necunoscut din Sibiu de asemenea în Muzeul Brukenthal No 1113 În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘Theodor Sockl pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no110’ Însă contextul economic și social lăsat de către revoluțiile din 1848-1849 în Europa au creat un mediu dificil în care Theodor să își poată câștiga existența Astfel el a fost forțat pentru o vreme să aibă un stil de viață rătăcitor în căutare de lucru Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen În 1853 în București Sockl cumpără un echipament fotografic încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri În 1854 își mută studioul fotografic la Sibiu Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii În 1857 când trăiau la Oravița în Banat se naște un alt fiu Carl Franz Albert Sockl nu a reușit totuși să prevină ca o parte din bunurile sale să fie amanetate În cele din urmă se hotărăște să se mute cu familia din Orșova pe Dunăre la Viena Austria unde ei ajung pe 28 octombrie 1857 Aici a realizat paisprezece picturi pentru Mănăstirea Ursulinelor pentru care a primit 210 fl CM În octombrie 1859 familia se mută într-un apartament din Fünfhaus Hauptstraße No 231 unde instalează de asemenea un studiou fotografic Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor Moritz a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Unele sunt în proprietate privată iar altele sunt din păcate pierdute< ref> Fiii lor Victor și Carl au emigrat în Anglia în jurul lui 1889 unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate numită Sockl and Nathan în cadrul căreia Carl era contabil Fiica lor Ottilie a devenit profesoară și a trăit în Elveția Nici Victor nici Otillie nu s-a căsătorit și niciunul nu a avut copii Carl s-a căsătorit cu verișoara lui Emma fiica lui Hermann au avut șase copii din care cinci au supraviețuit copilăriei și au trăit și murit în Anglia Doi dintre aceștia au avut copii la rândul lor Referințe Legături externe Vasile Ursu Nicola cunoscut ca Horea n 1731 la Arada azi Horea d 28 februarie 1785 la Alba Iulia a fost alături de Ion Oargă Cloșca și Marcu Giurgiu Crișan conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania A fost un țăran ager la minte care a făcut serviciul militar în Austria unde a învățat limba germană Horea a jucat un rol important în declanșarea revoltei din 1784 Revolta a început în satele Curechiu și Mestecăniș extinzându-se apoi în părțile de vest ale Ardealului Armata austriacă a înăbușit revolta iar capii răscoalei au fost arestați fiind trădați Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia prin frângere cu roata la 28 februarie 1785 Răscoala În toamna anului 1784 moții se răscoală împotriva marilor proprietari de pământ din Munții Apuseni Revendicările lor sunt în principal sociale și foarte avansate pentru epoca și statutul lor precum desființarea iobăgiei și a claselor nobiliare impozite plătite de către toți supușii coroanei austriece devansând cu cinci ani principiile revoluției franceze de la 1789 Libertate egalitate fraternitate Răscoala va căpăta după scurt timp accente de luptă națională împotriva clasei nobiliare maghiare Răscoala se extindea extraordinar de repede în aproape toată Transilvania dar în doar